|

 Nivel: SMARALD
Inregistrat: 3/23/2007 Mesaje: 12042
| Mai exista si situatii cand partenerii nu stiu sa comunice. Nu stiu sa ia decizii in comun. Iar daca distanta isi face loc, incet-incet, dar sigur devine prapastie. Nu stiu daca neaparat timpul e vinovat pt. orice, ci mai degraba o asezare a prioritatilor. Si poate ca nu am avut curaj sa-mi exprim aspiratiile, nazuintele de la bun inceput, apoi mi-a fost teama de reactii anapoda. Iar in unele familii un anumit "bagaj" isi lasa adanc amprenta. Aproape ca e lege nescrisa ca femeia sa se ocupe de casa si copii si mai putin de viata profesionala, chiar daca asta ar insemna un confort emotional pt. femeie. |

 Nivel: TOP TEAM
Inregistrat: 11/9/2008 Mesaje: 30045
| Comunicarea intradevar e cea mai importanta,noi dimineata nu bem cafeaua impreuna pentru ca el pleca prea repede la munca,dar in fiecare dimineata dupa ce termina de incarcat pana ajunge la client acasa vorbim la telefon imi zice ce are in ziua respectiva de facut de montat si bineteles ca il aprob in toate si il ascult, la amiaza de asemenea cand ia pranzul ma suna si vorbim tot de a lui imi poveste si data asta si eu de ale mele,duopa care pana ajunge acasa mai vorbim destul de mult la telefon ca,cateodata nu imi ajunge oferta de 200 de minute pe saptamana cu el,deci in concluzie vorbim tot timpul si absolut despre orice eu nu sunt firea care sa tin in mine,chiar de sunt si suparata,macar spun tot ce ma doare,inca nu am patit sa ajung in acele zile sa nu comunicam si sincer nici nu imi doresc,sper sa o tinem asa in continuuare.nu asi putea sa imi imaginez o dimineata fara sa primesc beep de la el sa il sun,sau acasa sa ne plimbam ca doi straini
imi pare rau pentru cele care au probleme in dreptul asta si sa auzim numai de bine!! |
 Nivel: Maestru
Inregistrat: 3/17/2008 Mesaje: 9649
| Ca o constatare... bag de seama ca atata timp cat femeia e acasa, se ocupa de casa si de copii, sotul e multumit si fericit. Nu va spun si al meu ce bine dispus venea acasa cat am stat acum in concediu.. stia ca vine si nu are nimic de facut, mancare aburinda gaseste ce-i place lui mai mult, femeia are rol de femeie in casa... La fel cand am fost plecati - 6 luni a putut el sa se planga ca numai el munceste si cat e de istovit - eu il ascultam, ca doar ce aveam de facut, in plus acolo mai era o chestie: eram printre straini, cui sa se planga, cui sa povesteasca, doar pe mine ma avea. Acum, aflu ca la serviciu e vesel si bine dispus, spune bancuri si povesti, si cand vine acasa e tacut ca un melc.. i-o fi obosit gurita... Weekendul asta iar ne-am certat, recunosc si din vina mea, dar de data asta draga de maica-mea s-a bagat, nu stiu ce a avut ca a simtit nevoia sa-l zgandare cu banii, cu concediul, si nu stiu cum si ce au discutat ei, ca rezultatul a fost: nu mai mergem in concediu! Ca nu avem bani de aruncat, abia ne-am luat casa si avem atata de investit la ea, vara asta stam acasa. Eu, desigur - si aici e vina mea, recunosc - am luat foc instantaneu, m-au apucat toti nervii, de vedeam negru in fata ochilor. Ce sa-i fac, a apasat butonul rosu, parca nu m-ar cunoaste: totul pana la concediul meu... dupa un an de munca nu se gaseste alta perioada de facut investitii in casa decat luna august. In fine, el a incercat imediat sa ma impace sa terminam cearta dar pe cine sa mai impaci... daca te-ai jucat cu focul, acuma degeaba sufli. In fine, ne-am certat tot drumul pana acasa, dar a meritat de dragul impacarii, care a fost pe masura certalaului (si eu, fraiera, daca puteam sa ma stapanesc pe moment, il lasam in pace, ziceam ca el sa depasim momentul critic, ca dupa ce ramaneam noi doi sigur lamuream problema, dar ce sa fac, racii nu-s recunoscuti pt diplomatie, in niciun caz..).
Avantajul masinii este ca te ajuta sa comunici. Acasa, cand vrea sa fuga de o problema, iese din camera... In masina n-ai unde sa fugi.. 200 de km staaaaai si comunici. Nu stiu cum si de ce, dar cearta asta mi-a prins bine, am spus si eu tot ce aveam pe suflet, a spus si el, am tras linie, am stabilit prioritati... ne-am urcat in masina cei mai mari dusmani, am coborat prieteni. Chiar m-a ajutat aseara la gradinarit din proprie initiativa, de placere... vecina mea ma invidia ce sot atent am (heheee, de-ai sti tu...)
gata va pup ca m-am intins, fug la servicel |

 Nivel: DIAMANT
Inregistrat: 12/17/2007 Mesaje: 25891
| Traiasca masina atunci Ana! |

 Nivel: SMARALD
Inregistrat: 3/23/2007 Mesaje: 12042
| bulibuli wrote: ...
Avantajul masinii este ca te ajuta sa comunici. ...
Asta daca unii nu se folosesc de masina ca loc de refugiu. Dupa o disputa coboara jos si o "gadila" de mi se face barba alba. Recunosc, de multe ori urcam si plecam si eu cu masina incotro vedeam cu ochii, condusul ma relaxeaza, de fapt ma detaseaza de probleme, pt. ca sunt 100% atenta la trafic. Din pacate sau din fericire suntem iar doar cu o singura masina.
bulibuli wrote: ... ... fug la servicel
De aia m-am indragostit eu de tine. Ti-ai iubit jobul in orice situatie. Nu am reusit asta nici in situatia in care aveam satisfactii profesionale si materiale extraordinare pt. ca mereu intram in conflict cu sotul pe tema serviciul "tau". Desi eu l-am sustinut in cariera, chiar daca au insemnat luni intregi in care nu-l vedeam. |

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 4/17/2008 Mesaje: 3770
| eu din cauza lipsei de comunicare si din cauza faptului ca tinem totul in mine, m-am imbolnavit. si o trag cu boala asta toata viatza pt ca sunt slabe sanse sa ma lecuiesc de ea. si culmea ii ca inca am probleme la cap asta. |
 Nivel: Maestru
Inregistrat: 3/17/2008 Mesaje: 9649
| Lilly of the valley wrote:De aia m-am indragostit eu de tine.  Ti-ai iubit jobul in orice situatie. Nu am reusit asta nici in situatia in care aveam satisfactii profesionale si materiale extraordinare pt. ca mereu intram in conflict cu sotul pe tema serviciul "tau". Desi eu l-am sustinut in cariera, chiar daca au insemnat luni intregi in care nu-l vedeam.
si noi intram in conflict pe tema asta.. eu, mai in gluma mai in serios ii spun mereu: eram maritata cu profesia cu mult inainte sa ma marit cu tine.... el stie ca-l iubesc foarte mult, dar ii e teama sa ma puna sa aleg...
si da, noi femeile suntem de o mie de ori mai capabile sa incurajam, sa sustinem, sa ridicam moralul, sa mangaiem si sa iertam, poate de asta Dumnezeu ne da voie numai noua sa fim mame |

 Nivel: SMARALD
Inregistrat: 7/22/2007 Mesaje: 11814
|
Pai atunci pune-tiva la lucru crede-ma nu trebuie prea multa comunicare in pat ,este exact de ceea ce aveti nevoie amandoi ca sa nu va mai luati unul de altul |
 Nivel: Maestru
Inregistrat: 3/17/2008 Mesaje: 9649
|
asa am zis si eu!! |

 Nivel: RUBIN
Inregistrat: 3/29/2007 Mesaje: 22799
| La noi comunicare e ca in piesa lui Caragiale "exista, dar lipseste cu desavarsire" |

 Nivel: RUBIN
Inregistrat: 4/22/2009 Mesaje: 20813
| Bereea atunci poate voi nu comunicati ,ci doar vorbiti vorbe. Din punctul meu de vedere exista comunicare atunci cand cei 2 ajung la un numitor comun,au inteles despre ce e vorba si problema isi gaseste o rezolvare . Restul sunt doar vorbe goale ,monologuri si energie consumata in van. Comunicarea are mereu un rezultat si un ecou .Acum ca rezultatul nu e favorabil-dar este totusi un rezultat si lucrurile se misca .
Eu sunt o tipa in viata reala o tipa socant de deschisa si sincera cu cei apropiati incat la inceput Sorin ramanea socat de cele spuse de mine ,de observatiile mele si imi spunea ca nimeni nu i-a mai zis cutare lucru,ca nimeni nu a mai avut curajul sa-i spuna ce-i spun eu . El apreciaza stilul meu direct ,clar si concis .Stie ca nu vorbesc aiurea si ca in 99% din cazuri am dreptate . El imi cere pareri si in legatura cu serviciul ,imi povesteste si asteapta sugestiile si parerile mele. |
|

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/22/2010 Mesaje: 3091
| Oana la fel sunt si eu:ca o carte deschisa:004: :009: .Unoeri prea deschisa.Am mai povestit pe undeva ca la sfarsitul anului 2009 am avut o cadere urata.Dar urata de tot de am ajuns prin spitale,perfuzii la urgenta.De la o spasmofilie am dat in tulburari anxioase grave.Si de aici am dezvolatat o depresie mare.Primul care m-a ajutat a fost sotul. Dar asta fiindca am cerut ajutor.Copilul care nu plange,mama nu ii da tzitzi,stiti voi vorba aia?!Daca te inchizi in tine,cum vrei sa fii ajutat?!Si cum spuneam cu sotul meu...am stat foarte deschis de vorba cu el.I-am povestit cat de grava e situatia mea,tot ce simt si prin ce stari trec si ca el e singurul care ma poate ajuta daca nu vrea sa isi creasca singur copilul (cam sadic suna,stiu).El este si o fire opstimista si foarte deschisa.Depinde si de om acuma.Cert e ca m-a ajutat foarte mult faptul ca am vorbit cu el si i-am zis cat de grava mi se pare situatia.Practic m-a salvat.Si nu este singura data cand am stat de vorba face to face ,intre 4 ochi.Au fost dati cu incercari grele si in cuplu nostru.Cele mai multe au fost date de partea financiara.Dar le-am trecut cu brio.Si acum chiar de e departe,vorbesc mereu foarte deschis,ii aduc aminte mereu cat de mult il iubim.Cu plecatul la el tot eu am luat taurul de coarne si am pus problema asta.Niciodata nu astept ca poate deschide el subiectul. Luati din timp problema si dezbateti-o.Nu asteptati sa treaca timpul.Acesta poate produce fisuri mari intr o relatie care cu greu vor putea fi sudate. |
|
|