Citind ultimele mesaje mi-am amintit de un video pe care s-a intamplat sa il vad in primele mele saptamani de "mamicie", mie mi-a prins bine sa il vad asa va las link:
https://www.mother.ly/child/i-was-going-to-fold-the-clothes-but-instead-i-held-you

LAURA0202 ... tot citesc ce scrii despre copil si logodnic si mi se zbarleste carnea pe mine... pentru ca stiu EXACT ce zici. Am trecut prin toate astea, am fost criticata si facuta de nimic. Si eu am fost comparata cu toate acele femei care fac si copii, si mancare, au si serviciu si castiga bani buni, sunt si leoaice in pat etc etc. Evident ca eu nu eram nimic din cele de mai sus. (Oare unde or fi acele femei? Sunt la fel de omniprezente precum unicornii.)

Nu as vrea sa spun cate mi-a facut, dar cert e ca am trait intr-o relatie abuziva. Cand era Ami mica si plecat de acasa cu saptamanile, si-a vazut de ale lui, s-a bazat pe faptul ca sunt cu maica-sa acasa sa ma ajute (nu ii reprosez nimic femeii, nu am nimic cu ea, chiar ii sunt recunoscatoare, dar nu cu ea am facut copilul si nu de la ea aveam pretentii de ajutor). Cand maica-sa pleca la lucru cate 2-4 saptamani, eram doar eu cu el si fetita si nu ma ajuta cu nimic. Ii spuneam uneori ”Tine-o si tu 10 minute sa mananc si eu linistita"... Asta dupa ce imi pregateam cu ea in scoica un mic-dejun rapid. Iar el imi raspundea "Ia-o cu tine, ca urla". Sec. Mancam cu ea la san, alaptam si mancam, asa cum puteam. Uneori mai facea cate ceva de mancare si facea titlu de glorie din asta, imi scotea pe ochi ca el le face pe toate in timp ce eu STAU.
Cat era el acasa simteam ca am 2 copii, dintre care unul foarte usor de crescut (Amelia) si unul pe care iti vine sa-l dai afara cu bagajele facute. Dar nu puteam asta, pentru ca eram in CASA LUI (care era de fapt a maica-sii).

Am plecat. Din noiembrie am plecat din casa aia blestemata si mi-am vazut de viata. Aveam vreo 43 de kg cand am ajuns la ai mei, in decembrie (la 1.68 e destul de putin). Aveam niste cearcane si o figura de om bolnav, dupa cate am tras cu el si tot stresul in care am stat. Am avut prietene care m-au sustinut si asta m-a ajutat enorm in momentele de cadere (mai ales Andreea06, de cate ori nu m-a calmat cand eram la pamant, ii sunt recunoscatoare pe vecie ) Astazi sunt intr-un oras nou, doar eu cu fetita mea, suntem mai bine ca niciodata si ne bucuram de viata si de toate lucrurile frumoase. Mi-am mai revenit si fizic, si psihic. Cu el incerc sa pastrez o relatie cat mai ok pentru copil, pentru ca da, de cand am plecat si-a adus aminte ca are fetita si ca vai ce tatic perfect e el (si evident ca e vina mea ca nu o vede). Suntem in plin proces de divort, in octombrie am termen, asa ca mai am niste hopuri de trecut.

Dar pe cealalta parte, am locul meu si simt ca lucrurile se aseaza frumos, am inceput sa lucrez part-time la o cresa si imi place grozav ce fac, si da, le fac pe toate singura si cand nu mai pot, pur si simplu nu mai fac nimic si nu e nimeni sa ma critice si sa-mi arate cat sunt de incapabila. E doar fetita mea minunata care se bucura de mine si ma iubeste neconditionat.

Am scris aici toate astea cu speranta ca vor inspira persoanele care sunt in situatia in care am fost eu si ca sa se vada ca exista mereu speranta ca lucrurile pot fi mai bune. Viata ne duce in directia buna, trebuie doar sa avem curaj si incredere. Tu ai cel mai de pret cadou al vietii, minunea ta, pe care toate de pe forum stim cat ai dorit-o. Mi-au dat mie lacrimile de fericire cand am vazut ca esti gravida si m-am bucurat din tot sufletul. Fetita ta e cea care va da sens vietii tale, mai presus de toate problemele, si care iti va aduce fericire infinita in suflet mereu. Esti o mama adevarata, esti iubire si putere si cu siguranta cand te vei simti pregatita vei face ce e mai bine pentru voi, indiferent ce va insemna asta.

Va imbratisez, Laura si Laurica!
Daca te pot ajuta, astept mesaj pe privat, dar sa stii ca raspund greut :)

Nu Mirela draga, nu ”se invata” copilul nicicum :) Tine-o in brate cat are nevoie (si inca o secunda, hihi) si veti avea amandoua cele mai mari beneficii. E greu in perioada asta, dar va deveni tot mai usor, pe masura ce creste.

Eu am dormit cu Amelia pe piept din prima noapte la maternitate. Toata lumea ma pisa la cap sa nu mai dorm cu ea asa, ca ”se invata” asa si nu va mai dormi altfel. Ei bine, pe la vreo 2 luni am inceput sa o pun langa mine dupa ce adormea si acolo ramanea cam toata noaptea :) Imi era foarte usor asa, fiindca alaptam culcat si astfel reuseam si eu sa ma odihnesc. Ziua in schimb, nu dormea niciodata pusa pe pat, ”ca sa mai fac si eu cate ceva prin casa”. Daca voiam sa trebaluiesc, trebuia musai sa o pun in wrap si asa mai reuseam inclusiv sa gatesc cate ceva. Lasa treburile casnice pentru mai tarziu, acum cat e mica-mica stai cu ea si incearca sa delegi alti membri ai familiei sa te ajute, mai comanda mancare, incearca sa te odihnesti cat poti etc. Cand va incepe sa fie interesata de jucarii, va fi mai usor. O pui pe un covoras de spuma din aia moale cu jucarioare si tu iti vezi de ale tale.

Legat de plans, la noi ce mai functiona foarte bine cand plangea neconsolat era muzica data tare. O luam in brate, dadeam muzica tare si dansam cu ea si 2-3 ore pe seara :)) Vecinii m-or fi injurat, dar cui ii pasa? Ea se calma si eu eram fericita.

Asa e perioada asta, ea are NEVOIE de tine si de bratele tale. Se va desprinde cand va fi pregatita. Dar sa stii ca nu e un moft, ci o nevoie. Fi-mea a beneficiat maxim de tinut in brate si purtat in sistem etc, iar astazi la 1 an si 8 luni fetele de la cresa spun ca e un copil echilibrat si independent si ca se vede de la o posta ca e descurcareata. Si azi gatim impreuna (ea imi curata ceapa si imi gusta legumele ) si in tot ce fac incearca si ea sa se implice.

Nu as schimba nimic din ce a fost, poate doar.. as tine-o cat simt eu in brate fara sa aud macar parerile celorlalti, pentru ca pe moment m-au pus pe ganduri daca nu cumva fac ceva gresit. Astazi stiu ca inima de mama stie mai bine :)

Te imbratisez! Putere multa!

Imi pare rau ca aveti probleme cu piciorusele dar sunt sigura ca se vor rezolva. Eu cand am fost la control mi-a dat carticica aceea si a zis ca pot suna la nr de tel de pe spate daca am intrebari. In caz ca ai nevoie iti pot da numarul sa suni si sa intrebi, ca sa stai linistita