Ce mai ziceti? Piticul meu se tot rostogoleste si incearca sa se si tarasca, deocamdata mai mult in lateral si cu spatele decat cu fata, dar se lupta din greu si reuseste sa se deplaseze. Problema e ca face asta si noaptea, nici nu mai stiu cand doarme si cand nu, uneori se intoarce pe burta si adoarme asa, alteori il gasesc plimbandu-se prin pat, nici nu mai stiu in ce colt sa ma bag sa dorm si eu
Altfel adoarme ceva mai repede ziua de cand il las in majoritatea timpului cat e treaz pe burta si oboseste asa
E innebunit sa fie tinut in brate la verticala si daca atinge cu piciorusele de ceva face salturi si rade de nu mai poate, oricat de suparat ar fi, daca il ridic e in culmea fericirii

Multumesc mult, Zee, imi pare tare rau si pentru pierderea ta. Eu am ramas fara amandoi parintii si, cu toate ca sunt mama acum, e atat de dificil sa stii ca nu-i mai ai pe niciunul nu pentru ajutorul lor, nu pentru sprijin, ci pur si simplu sa te mai simti copilul cuiva. Am facut si eu 3 sedinte la psiholog dupa prima nastere, m-au ajutat, sotul tot spunea ca aveam acele stari din cauza nasterii care a fost grea, dar din discutiile cu psihologul nu a fost asta problema, ma rog, cred ca o sa apelez din nou daca simt ca e cazul, sper totusi sa nu fie ca nu-i ieftin deloc. Cu lactatia mi-e frica si mie sa nu mi se opreasca, cu toate starile prin care am trecut la primul copil si tot a fost mai ok decat acum, dar acum clar durerea si impactul sunt mult mai mari. Sanatosi sa fim, si sanatosi sa fie copiii, ca gasim apoi solutii cumva...

Buna mamici, migrez si eu de la burtici la voi. Eu am nascut saptamana trecuta a doua minune - Sofia Petra, mai am acasa un baietel de 3 ani si pentru ca trec printr-o perioada apasatoare, incerc sa imi canalizez bucata de energie ramasa catre ei, desi e foarte greu. M-am confruntat dupa prima nastere cu depresia postnatala si imi e frica sa nu se intample din nou asta din cauza pierderii tatalui meu, incerc de data asta sa ma inconjor de prieteni, de mamici, ca sa nu stau sa ma gandesc la boli incurabile si la moarte, altfel simt ca o iau din nou pe campii. De aceea, sper ca este loc si pentru mine aici, printre voi, m-ar ajuta sa impartasesc experiente si sa invat lucruri noi, cu toate ca am mai trecut o data prin lucrurile astea cred ca mai pot invata ceva si chiar sa fac lucrurile mai bine a doua oara (sau macar sa incerc).

Si, apropo, voi ati folosit ceaiuri de stimularea lactatiei? La primul copil nu am avut nevoie, a decurs ok alaptarea, inca de multe ori m-am muls si i-am lasat lapte acasa pentru ca am avut nevoie sa ies si sa ma plimb singura, acum insa din cauza ca am poposit de la maternitate la inmormantare, plus tot impactul psihologic, nu prea am lapte pentru bebelina si ii dau si lapte praf pe langa... Sper totusi sa reusesc sa o alaptez exclusiv.

Multa sanatate bebeusilor vostri si sa creasca mari!