Clubul mamicilor incepatoare - 11
Subiectul anterior · Subiectul urmator
MirelaD
Scris: Tuesday, October 29, 2019 7:45 AM
Nivel
Nivel: Ambasador

Inregistrat: 5/16/2019
Mesaje: 662
Nicole2018 wrote:
Adina, iti scriu si eu cateva aspecte despre suzeta.

Suzeta si alaptarea
Atunci cand se doreste alaptarea exclusiva, recomandarea radicala este sa nu primeasca bebe deloc tetine.
Evident ca sunt nenumarate exemple de bebelusi cu suzeta ce sunt cu succes alaptati, deci in mod cert nu pe toti bebelusii ii afecteaza, insa banuiesc ca sunt si suficiente cazuri de bebelusi care ajung sa refuze sanul sau sa isi strice atasarea si mamici a caror lactatie scade neavand parte de suficienta stimulare de s-a ajuns sa se recomande asta.
Pe de alta parte, startul in alaptare e important, in primele 3 luni se regleaza lactatia, daca imi amintesc corect primele 6-8 saptamani sunt foarte importante, eu personal as evita suzeta cel putin in primele 8 saptamani si as profita de orice ocazie sa pun bebele la san sa stimuleze...
In plus, e posibil sa ratezi primele semne de foame la un bebe cu suzeta in gurita.
Mary este in masura sa ofere detalii la capitolul asta.

Suzeta si dintii
Mandra mea, pe la 3 luni a avut o saptamana cand si-a supt cu patos degetul, si atunci ma intrebam daca sa o las sau nu, ce impact va avea asupra danturii daca va face din asta un obicei, chiar intrebasem si pe forum atunci.
Apoi am vorbit cu o prietena, medic ortodontn si mi-a zis ca modificarile ce apar la nivelul danturii sunt de regula reversibile fara sa fie nevoie de vreun tratament, adica se corecteaza in timp de la sine, cu conditia ca obiceiul de a suge degetul sa nu persiste mai mult de primi 2-3ani.
Banuiesc ca la fel se aplica si pt suzeta.

Suzeta si plansul & emotiile
Asta a fost un aspect care pe mine m-a preocupat mult.
De cele mai multe ori bebe primeste suzeta in gura cand e suparat ca sa nu planga, ca sa se linisteasca ... mereu m-a preocupat ce se intampla din punct de vedere emotional.
Pe de-o parte plansul este mecanism de supravietuire pentru bebelusi, asa ne anunta ca au o nevoie si de cele mai multe ori de indata ce le indeplinesti nevoia respectiva se linistesc.
Insa in acelasi timp plansul este un mecanism de eliberare a stresului. Da, oricat de mici si de iubiti ar fi, si bebelusi au parte de stres, nu e usor sa se acomodeze cu o asa lume mare, deseori sunt suprastimulati etc... Iar plansul este cea mai buna cale sa elibereze stresul.
Ori noi ca parinti, cu cele mai bune intentii incercam orice ca sa facem copilul sa nu mai planga, le reprimam plansul prin diverse mijloace.
Se crede ca un copil caruia i-a fost in mod constant reprimat plansul poate atrage in timp probleme emotionale si de comportament.
Cand toate nevoile unui bebelus sunt bifate si este exclusa si posibilitatea unei dureri fizice cel mai probabil bebele are nevoie doar sa se descarce si atunci i-ar prinde bine sa i se permita sa planga in siguranta in bratele mamei/persoanei care il ingrijeste.

Asadar, ar fi bine ca si suzeta (fiind doar unul dintre multele moduri prin care noi am putea reprima plansul unui copil) sa fie folosita cu discernamant.
Pe tema asta recomand cartea Lacrimi si crize de furie, este prima carte pe care am inceput sa o citesc dupa ce s-a nascut fetita mea.


Experienta noastra cu suzeta
De curiozitate i-am oferit bebelusei mele suzeta de vreo 2-3 ori in primele 3 luni insa ea a fost isteata si a refuzat-o, i-am oferit-o in momente in care era linistita.
Apoi pe la aproximativ 5 luni, la un somn de zi dadea semne ca ar adormi singura insa se tot foia si la un moment dat mi-a prins degetul si a inceput sa il suga, atunci i-am oferit din nou suzeta si a acceptat-o si ca prin magie a adormit.... (pentru noi pe vremea aceea era o maaare provocare adormirea la somnurile de zi). Asa ca am inceput sa ii ofer suzeta cand o culcam ziua cu intentia sa fac asta doar ocazional cand mi se pare ca e nevoie...evident ca destul de rapid am ajuns sa fac asta la fiecare somn, desi nu mai functiona mereu la fel de eficient. Devenise o grija sa am suzeta la indemana cand urma sa o culc, sa fie curata etc.. si mai ales mi-am dat seama ca este foarte usor sa deviezi de la ce iti propui si sa ajungi sa o folosesti mai mult decat e nevoie... asa ca pe la 7 luni, am decis sa eliminam suzeta din viata noastra, fetita a protestat cam 2 zile (eu m-am simtit vinovata) insa s-a adaptat rapid.
Probabil mult parinti decid sa foloseasca suzeta doar in anumite situatii si pana la urma ajunge copilul sa o poarte si cand se joaca si cand sunt la plimbare etc... ori mie imi e asa de drag sa ii vad fetitei fata de ingeras libera, sa ii vad gurita dulce, sa o aud cum vorbeste, cum povesteste si chicoteste cand se joaca sau cand ne plimbam.
Noua ne este bine fara suzeta.




Multumim de explicatii, foarte utile imi sunt mie personalCheek Kiss Cred ca vom incerca sa gestionam suptul degetului cum putem: daca il duce la gurita o sa i-l scot..de cate ori va fi nevoie. Nu cred ca voi mai insista prea mult cu suzeta. Oricum cred ca si gingiile o deranjeaza de acum, desi sincer inca nu imi dau seama cand se intampla asta, adica sa fie asta motivul principal pt care e cu degetul/manuta in gura.
GeorgianaB
Scris: Tuesday, October 29, 2019 7:54 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 6/15/2018
Mesaje: 1353
Cum gestionati anxietatea de separare? Pana acum ceva timp eram bucuroasa ca am un copil independent care putea sa existe si fara sa fiu eu in peisaj o perioada scurta. Acum daca plec este haos, aici ma descurc, ii explic si de multe ori plec fara sa ma vada si este mai bine asa, daca sunt acasa si ma deplasez in alta incapere este jale, ieri de exemplu a venit dupa mine in bucatarie urland, de parca era terorizat. In tot timpul acesta, in casa de exemplu, vreau numai in brate, apoi se impinge, vrea jos si iar in brate. Problema este ca are 11kg, eu 54,scunda, am spatele praf. Stiu ca va trece perioada, sau sper cel putin :))) Dar nu stiu cum sa le gestionez, uneori chiar nu pot sa il iau in brate si se mai da in spectacol, nu stiu daca este ok asa, ma gandesc ca este ok sa invete ca uneori mai sunt si alte treburi de facut, nu se poate chiar tot timpul in brate.
AlexandraRr
Scris: Tuesday, October 29, 2019 8:06 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 5/13/2017
Mesaje: 3070
Multumesc mult pentru urari, fetelor. SimplyLove

Mirela, a mea la 4 luni a acceptat spontan, nu am facut eu nimic special :* nu o folosim in casa sau afara insa la somn si la drum lung cu masina imi e foarte util ca o accepta.

Fetelor, va rog mai povestiti ce faceti cand au copiii accese de furie. A mea prima data s-a suparat cand i-am luat un obiect din mana (o furculita pe care a "furat-o" de pe masa si recunosc ca m-am speriat si aproape ca i-am smuls-o din mana pentru ca o tot agita in aer si-mi imaginam deja cum si-o baga in ochi). Oricum reactia ei m-a speriat muuuult mai tare decat ce facuse ea de fapt. A incetat sa mai respire, ma uitam la ea si vedeam cum se albastresc buzele si ea tot nu respira, nici in brate, nici cu atentia distrasa...nimic nu a functionat pana nu i-am dat furculita inapoi Lol de atunci a mai facut cateva accese dar nemultumirea s-a manifestat doar prin plans si dat din picioare si maini.

Georgiana, la noi la 9 luni a fost o anxietate de separare, sper sa fi fost ultima :)) eu mi-am scos sistemul de la naftalina atunci Lol dar e drept ca a mea are acum, la 1 an 8,5kg, era mai slim si mai usor de purtat ;))
AriaM
Scris: Tuesday, October 29, 2019 8:34 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 10/1/2017
Mesaje: 1155
MaryPoppins wrote:

Aria, good luck cu trantrumurile de acum inainte. Ana le face de mult, dar pe mine ma lasa absolut rece. O las sa se descarce si aia. Oriunde, oricand si oricum. Ba chiar o ajut sa se intinda pe jos, ca sa nu isi dea drumul ca din pod pe spate sau in cap. Pt ca da, are un stil fantastic de a se arunca pe spate, fara sa ii pese daca se arunca cu capul pe asfalt sau pe covor. Daca vrei, putem discuta mai multe pe subiectul asta :)) in toata chestiunea asta cu tantrumurile, e important sa ne gestionam corect pe noi, adultii, mai degraba decat copilul.


ahh da, adultii sunt problema in ecuatia asta. Crede-ma, eram blindata cu teoria si informatii legate de tantrumuri, ce sa fac, cum sa ma comport. Stiam ca trebuie sa o las in pace, sa am grija doar sa nu se loveasca, sa ii repet ca o iubesc, sa nu ma enervez, etc. dar am dat gres in practica: intai si intai m-am speriat ingrozitor pt ca la inceput nu mi-am dat seama ce se intampla. Am incercat sa ii distrag atentia cu jucarele si jocuri, sa o iau in brate si sa o duc in alt loc. Toate astea au inrautatit situatia. Cel mai naspa a fost cand am luat-o la modul personal: K incepuse sa dea cu mainile si picioarele in mine ca sa puna distanta si intorcea spatele ca sa nu ma mai vada. Apoi trebuia sa cumva sa il controlez si pe al meu care cam ridica vocea la ea si o lua pe sus cu miscari bruste ca sa o faca sa taca. a fost groaznic. eu sincer sper sa fie primul si ultimul tantrum.
Nicole2018
Scris: Tuesday, October 29, 2019 8:56 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 1/11/2018
Mesaje: 1211
MirelaD wrote:



Multumim de explicatii, foarte utile imi sunt mie personalCheek Kiss Cred ca vom incerca sa gestionam suptul degetului cum putem: daca il duce la gurita o sa i-l scot..de cate ori va fi nevoie. Nu cred ca voi mai insista prea mult cu suzeta. Oricum cred ca si gingiile o deranjeaza de acum, desi sincer inca nu imi dau seama cand se intampla asta, adica sa fie asta motivul principal pt care e cu degetul/manuta in gura.


Cu drag. Alegeti ce vi se potriveste mai bine, nu cred ca e o varianta buna sau rea pentru toata lumea.
Noi atunci am decis sa o lasam, sa vedem in primul rand daca persista sau e doar vreo noua descoperire, in vreo 2 ocazii a si adormit singura cu degetul in gura si recunosc ca a fost sarbatoare sa nu trebuiasca sa o adorm eu. Insa dupa aproximativ o saptamana a renuntat singura.
Noi ne gandeam ca daca ajunge sa formeze un obicei din asta dupa varsta de 1 an sa incercam sa o dezvatam...dar cine stie cum am fi procedat pana la urma daca persista.
MirelaD
Scris: Tuesday, October 29, 2019 10:07 AM
Nivel
Nivel: Ambasador

Inregistrat: 5/16/2019
Mesaje: 662
Fetelor, de cand s-a trezit fata mea e agitata, urla,plange si nu vrea nimic. Doar in brate dar si acolo tot nu e bine. Imi suge f tare umarul dar daca ii dau san tipa si mai tare. Si ieri la fel, m-am chinuit o zi intreaga sa pape macar putin:( inainte accepta imediat sanul:( si mi-e ciuda ca vad cu cata forta suge umarul meu:( v-ati confruntat cu astfel de situatii? Nu stiu cum sa procedez..
fluturash26
Scris: Tuesday, October 29, 2019 10:16 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 9/9/2017
Mesaje: 3991
MirelaD wrote:
Fetelor, de cand s-a trezit fata mea e agitata, urla,plange si nu vrea nimic. Doar in brate dar si acolo tot nu e bine. Imi suge f tare umarul dar daca ii dau san tipa si mai tare. Si ieri la fel, m-am chinuit o zi intreaga sa pape macar putin:( inainte accepta imediat sanul:( si mi-e ciuda ca vad cu cata forta suge umarul meu:( v-ati confruntat cu astfel de situatii? Nu stiu cum sa procedez..

Saltul/puseul de la 4 luni? La noi a fost groaznic si a tinut 3 saptamani...
alina89
Scris: Tuesday, October 29, 2019 10:23 AM
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 3/21/2017
Mesaje: 2542
Si eu parca imi amintesc saltul de la 4 luni ca fiind cel mai naspa dintre toate uff
MirelaD
Scris: Tuesday, October 29, 2019 10:23 AM
Nivel
Nivel: Ambasador

Inregistrat: 5/16/2019
Mesaje: 662
fluturash26 wrote:

Saltul/puseul de la 4 luni? La noi a fost groaznic si a tinut 3 saptamani...


Am tinut o evidenta si maine intram in sapt 19, conform due date. Ar fi ultima din salt. Dar ma asteptam ca pe final sa se mai linisteasca lucrurile...stiu ca fiecare copil e diferit, dar nu ma asteptam sa intampin probleme cu papa :( deja sanii se resimt, ma inteapa si simt o frustrare in plus ca nu vrea sa suga decat putin si atunci cu scandal:(
diana.ng
Scris: Tuesday, October 29, 2019 10:24 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Ambasador

Inregistrat: 10/26/2017
Mesaje: 518
Buna fetelor!

Cu intarziere, La multi anisori, Luca! La multi anisori, Carina! Sa va traiasca fetelor si sa fie sanatosi!

Elena, felicitari! o sa fie frumos cu 3 puiuti si o sa va descurcati!

Adina, felicitari pt baietel, sa fie sanatos! bine ai venit la mamici grup

Patricia mea e bine, creste, ne cam da batai de cap somnul (noaptea e in continuare cu muuulte treziri la tzitzi, peste 10, uneori non stop ras , iar ziua se lasa cu scandal pana sa adoarma Crazy ) inca nu merge de-a busilea, gingiile sunt foarte inflamate, cred ca mai urmeaza niste dintisori , nu vrea sa isi tina sosete sau papucei in picioare, trebuie sa o tin in strampi Lol iar mai nou, programul ne este dat peste cap de ora schimbata ,o adevarata distractie! yes va pupam pe toate!
Iulia13
Scris: Tuesday, October 29, 2019 10:24 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 11/8/2017
Mesaje: 1158
MirelaD wrote:
Fetelor, de cand s-a trezit fata mea e agitata, urla,plange si nu vrea nimic. Doar in brate dar si acolo tot nu e bine. Imi suge f tare umarul dar daca ii dau san tipa si mai tare. Si ieri la fel, m-am chinuit o zi intreaga sa pape macar putin:( inainte accepta imediat sanul:( si mi-e ciuda ca vad cu cata forta suge umarul meu:( v-ati confruntat cu astfel de situatii? Nu stiu cum sa procedez..



Ori puseu ori regresia somnului. Dar tind spre puseu. ?i a mea e sensibila de vreo 3 zile, speram sa treaca repede. Plânge daca o pun la somn, de?i e mega obosita, vrea numai în brate, se enerveaza daca nu o luam în brate Lol
MirelaD
Scris: Tuesday, October 29, 2019 10:25 AM
Nivel
Nivel: Ambasador

Inregistrat: 5/16/2019
Mesaje: 662
alina89 wrote:
Si eu parca imi amintesc saltul de la 4 luni ca fiind cel mai naspa dintre toate uff


Off atunci inafara de muuulta rabdare, nu prea am ce face...sper ca isi se va linisti curand:(
MirelaD
Scris: Tuesday, October 29, 2019 10:30 AM
Nivel
Nivel: Ambasador

Inregistrat: 5/16/2019
Mesaje: 662
Iulia13 wrote:



Ori puseu ori regresia somnului. Dar tind spre puseu. ?i a mea e sensibila de vreo 3 zile, speram sa treaca repede. Plânge daca o pun la somn, de?i e mega obosita, vrea numai în brate, se enerveaza daca nu o luam în brate Lol


Exact..dar astazi ce urat a facut cand am pus-o pe pat, a inceput sa urle de parca o taia cineva, si asta la scurt timp dupa ce s-a trezit, deci nu eta obosita..pff si cu vremea asta care ne obliga sa stam mai mult in casa o adevarata placereCrazy

Le: la noi , in ultima perioada,mai mereu se lasa cu plans/scandal inainte de FIECARE somn..inainte o luam in brate sa o plimb prin casa si ea gangurea/ vocaliza pana adormea cu capul pe umarul meu:) departe mi se par vremurile asteaCrazy
Nicole2018
Scris: Tuesday, October 29, 2019 10:41 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 1/11/2018
Mesaje: 1211
GeorgianaB wrote:
Cum gestionati anxietatea de separare? Pana acum ceva timp eram bucuroasa ca am un copil independent care putea sa existe si fara sa fiu eu in peisaj o perioada scurta. Acum daca plec este haos, aici ma descurc, ii explic si de multe ori plec fara sa ma vada si este mai bine asa, daca sunt acasa si ma deplasez in alta incapere este jale, ieri de exemplu a venit dupa mine in bucatarie urland, de parca era terorizat. In tot timpul acesta, in casa de exemplu, vreau numai in brate, apoi se impinge, vrea jos si iar in brate. Problema este ca are 11kg, eu 54,scunda, am spatele praf. Stiu ca va trece perioada, sau sper cel putin :))) Dar nu stiu cum sa le gestionez, uneori chiar nu pot sa il iau in brate si se mai da in spectacol, nu stiu daca este ok asa, ma gandesc ca este ok sa invete ca uneori mai sunt si alte treburi de facut, nu se poate chiar tot timpul in brate.


Buna Georgiana, noi inca nu ne-am confruntat cu anxietatea de separare si ma gandesc uneori oare cum o sa fie cand o sa ne loveasca din plin.
Iti doresc multa rabdare si sper sa treaca cat mai repede si etapa asta.

Iti povestesc cum mai procedam noi in situatii similare care insa nu au fost la fel de acute pentru ca repet, Iris inca nu pare sa fi dezvoltat anxietatea de separare.

Regula noastra a fost sa nu plec niciodata fara sa ii spun fetitei, fara sa ne luam la revedere.
Asta il ajuta pe copil sa invete ca e ok sa pleci si sa invete sa aiba incredere ca te intorci, deja sunt la varsta la care inteleg multe.
Poate deveni confuz pentru copil ca din cand in cand mama pur si simplu dispare, se pot simti nesiguri.
Cred ca de cand avea 6 luni am inceput sa fim consecventi cu regula asta, nu stiu cat intelegea atunci ce se intampla insa pe mine m-a ajutat sa imi formez un obicei si sa invat sa imi gestionez emotiile.
Evident asta implica ca tu si persoana care ramane cu copilul sa va asumati ca sunt sanse sa planga, insa pe termen lung copilul capata incredere ca uneori mami pleaca si ma anunta si stie sigur ca te intorci. Anticiparea ii ajuta pe ei in multe situatii.

In zilele in care plec ii mentionez macar o data ca dupa ce facem X lucru eu voi pleca, ca ea ramane cu tati etc....cand vine momentul sa plec imi las cateva minute doar ca sa ne spunem la revedere, ii spun iar "mami pleaca, tu ramai cu tati, va jucati, o sa mancati impreuna apoi tati te duce la somn, iar cand te trezesti mami o sa fie acasa, o sa vin la tine... etc", ne pupam, ne imbratisam etc si sta in usa si imi face cu mana si eu ii fac cu mana pana nu ne mai vedem.
Am incercat sa ma organizez in asa fel incat sa plec de acasa in momente in care ea e activa si odihnita ca sa cresc sansele sa primeasca bine plecarea.
Am observat ca seara cand e mai obosita si o pregatim de somn daca eu ies din camera tipa, ma vrea acolo langa ea, asa ca atunci cand plec seara, incerc sa ii las acasa (pe ea si pe sot) macar cu o ora inainte de a trebui sa o pregateasca pentru somnul de noapte.

Cand suntem acasa, o iau dupa mine sau daca nu o iau dupa mine ii zic ca ma duc pana in locul X si ea are acces sa vina dupa mine daca doreste.
Are si ea momente cand e maraici si vine la mine si cere atentie sau vrea in brate cand eu trebuie sa fac ceva... daca nu reusesc sa o fac sa mai astepte doar explicandu-i sau propunandu-i diverse activitati, ma opresc din ce fac si o iau in brate, ne imbratisam, o pup, uneori ea imi cere sanul...si dupa un moment scurt de conectare (de regula sub 5min) e mult mai receptiva si ii explic ce fac si o implic si pe ea in activitatea mea, ii ofer ocazia sa petreaca timp cu mine dar "participand" la activitatile mele. Uneori doar ma urmareste cu atentie si eu ii arat si ii explic ce fac, eventual ii dau si ei in mana un obiect, alteori poate chiar sa participe mai activ. La varsta asta putem sa ne folosim mult de nevoia lor de competenta, sunt foarte dornici sa faca si ei ceva alaturi de noi.
Evident ca asta imi incetineste treaba, dar avem doar de castigat in felul asta.
Curand o sa avem si un turn de invatare, ne va ajuta mult mai ales la bucatarie.
fluturash26
Scris: Tuesday, October 29, 2019 10:44 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 9/9/2017
Mesaje: 3991
MirelaD wrote:


Am tinut o evidenta si maine intram in sapt 19, conform due date. Ar fi ultima din salt. Dar ma asteptam ca pe final sa se mai linisteasca lucrurile...stiu ca fiecare copil e diferit, dar nu ma asteptam sa intampin probleme cu papa :( deja sanii se resimt, ma inteapa si simt o frustrare in plus ca nu vrea sa suga decat putin si atunci cu scandal:(

La noi perioada aia a fost cea mai grea, o piatra de hotar cum s-ar zice care mi-a pus alaptatul la grea incercare..
A mea timp de 3 saptamani nu a mancat absolut deloc ziua, raaaar intr-o zi sa zic ca o pacaleam 1 data pe zi sa stea la san cu semi-intuneric. Cum vroiam sa o pun la san cum incepea sa urle ca din gura de sarpe, nici nu reuseam sa ridic bluza ca stia ce urmeaza...si uite asa a tinut-o 3 saptamani in care a mancat doar noaptea...am vazut ca noaptea mananca bine si am lasat-o asa. Nu aveam practic ce sa ii fac..trebuie incredibil de multa rabdare in perioada aia..
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.