Nivel: Grupa mica
Inregistrat: 5/3/2021
Mesaje: 136
|  Eu nu mai pot.... Joi am aflat de o colega ca este insarcinata,la aflarea vestii,ma busit plansul si m-am dus la baie sa ma descarc... spre seara eram un pic mai bine,am incercat sa uit si m-am concentrat doar pe faptul ca urma sa fac hycosy. Vineri si luni mi-am luat liber,am fost am facut beta,sambata procedura...toate bine si frumoase,uitasem. Ieri m-am dus la medicul meu cu rezultatul,stateam pe hol si asteptam sa intru,ironia sortii a facut sa apara si colega asta care a ramas insarcinata, din atatia medici,tocmai la el a venit.... De fiecare data cand stau bine din punct de vedere psihic,se intampla asta,mereu ma refac singura mental si cand zic ca totul este bine si ca mai am putin si reusesc si eu, vine cineva si ma loveste in moalele capului cu vesti de genul...Azi am luat nr de tel a unui psiholog, ma gandesc serios sa merg macar la vreo 2 sedinte. Nu mai suport toata frustrarea,invidia si gelozia asta,vreau sa scap de ele.Sotul nu ma spijina deloc,chiar si cu ideea de a merge la psiholog,spune ca nu am pe ce da banii dar eu simt nevoia sa vb cu cineva,sa ma descarc,sa ma linistesc. Ma gandesc numai la fericirea pe care o are persoana respectiva cand afla de sarcina,cum incepe sa se dezvolta acel mic sufletel...acolo sub inima ta si la toate starile si sentimentele prin care treci si ma intreb...eu cu ce am gresit,eu ce am sau ce nu am,voi traii si eu toate lucrurile astea...
Eu una nu mai pot,nu stiu cum sa scap de toate gandurile astea...
Imi cer scuze daca deranjez pe cineva,nu asta este intentia mea,incerc sa ma descarc cumva si imi cer scuze si pentru lungimea mesajului. |
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 9/20/2018
Mesaje: 3233
| Gaby 41 wrote:Irinan, exact cum spui mergem m-ai departe.O să vină și luna noastră a tuturor.
 |
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 9/20/2018
Mesaje: 3233
| Oanaiuliana wrote:
Îmi pare rau pentru ziua 1 Irina 😔
Si mie dar ce sa fac |
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 9/20/2018
Mesaje: 3233
| Fetelor, trebuie sa gasiti in voi puterea sa va ridicati... inapoi nu putem da, plangeti daca simtiti nevoia, mergeti la psiholog daca considerati ca va ajuta si cel mai impprtant vb cu partenerul pt ca sunteti 2 in calatoria asta, si trebuie sa ne gandim ca si ei sunt la fel de frustrati ca si noi, doar ca se exprima mai greu...
In alta ordine de idei, mi am facut si eu o programare la dr Doroftei.. poate e cazul sa fie privit cazul meu si dintr un alt unghi.. ma gandeam chiar sa nu fie nevoie de o verificare a trompelor, dupa 2 chiuretaje doar anul trecut, sa nu fie infundate.. acum vedem ce recomanda dumnealui.. am pornit cu forte proaspete, din nou la drum |
|
Nivel: Membru
Inregistrat: 6/27/2021
Mesaje: 31
| Anna100112 wrote: Eu nu mai pot.... Joi am aflat de o colega ca este insarcinata,la aflarea vestii,ma busit plansul si m-am dus la baie sa ma descarc... spre seara eram un pic mai bine,am incercat sa uit si m-am concentrat doar pe faptul ca urma sa fac hycosy. Vineri si luni mi-am luat liber,am fost am facut beta,sambata procedura...toate bine si frumoase,uitasem. Ieri m-am dus la medicul meu cu rezultatul,stateam pe hol si asteptam sa intru,ironia sortii a facut sa apara si colega asta care a ramas insarcinata, din atatia medici,tocmai la el a venit.... De fiecare data cand stau bine din punct de vedere psihic,se intampla asta,mereu ma refac singura mental si cand zic ca totul este bine si ca mai am putin si reusesc si eu, vine cineva si ma loveste in moalele capului cu vesti de genul...Azi am luat nr de tel a unui psiholog, ma gandesc serios sa merg macar la vreo 2 sedinte. Nu mai suport toata frustrarea,invidia si gelozia asta,vreau sa scap de ele.Sotul nu ma spijina deloc,chiar si cu ideea de a merge la psiholog,spune ca nu am pe ce da banii dar eu simt nevoia sa vb cu cineva,sa ma descarc,sa ma linistesc. Ma gandesc numai la fericirea pe care o are persoana respectiva cand afla de sarcina,cum incepe sa se dezvolta acel mic sufletel...acolo sub inima ta si la toate starile si sentimentele prin care treci si ma intreb...eu cu ce am gresit,eu ce am sau ce nu am,voi traii si eu toate lucrurile astea... Eu una nu mai pot,nu stiu cum sa scap de toate gandurile astea... Imi cer scuze daca deranjez pe cineva,nu asta este intentia mea,incerc sa ma descarc cumva si imi cer scuze si pentru lungimea mesajului.
Este foarte greu, la fel pățesc si eu, de când încercam toate cunoștințele noastre parca au rămas gravide. Pe noi deja toată lumea ne întreabă ce probleme avem, ne plâng toți de mila de parca am fi pe moarte. Este foarte dureros, mai ales dacă nu ai susținerea soțului. Eu sunt 200% de acord cu terapia, e foarte sănătoasă mai ales in cazul in care simți ca cedezi. Soțul mei zice ca nu rămân însărcinată pentru ca ma stresez foarte tare, dar cred ca este imposibil sa nu te stresezi mai ales cu atâta presiune si din partea celorlalți. Acum dacă nu faci un copil in prima luna de când încerci parca ești defect. Am ajuns la concluzia ca oamenii nici măcar nu știu foarte bine cu ce se mănâncă chestia asta, am cunoștințe care nici nu știu ce e aia ovulatie dar ma critica pt ca o monitorizeze pe a mea. Trebuie sa fim tari si sa fim si egoiste in perioada asta, eu așa consider. Sa nu ne mai gândim la ce spun alții, asta este, nu suntem perfecte, poate ne chinuim mai mult sa facem copii, asta sa fie problema noastră! Pana la urma o sa reușim, si atunci o sa ne bucurăm de 100 de ori mai mult de minunile din viața noastră! |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/10/2020
Mesaje: 3078
| Irina, foarte bine faci, iti tin pumnii 
Fetelor, eu una nu mi-am dat voie sa am sentimente de invidie la adresa altora, depinde doar de noi ce simtim si ne facem rau singure gandind astfel
Fiecare le are pe ale lui si nu stim ce probleme au avut sau au cei pe care noi ii invidiem
Cu cat ne permitem mai mult sa ne adancim in starile astea, cu atat e mai rau
Copiii vostri asteapta sa va aleaga drept mame, nu e ca s-a bagat cineva in fata si v-a luat copilul
Luati-va o clipa sa plangeti, sa va descarcati, plangeti in bratele sotului sau gasiti ceva care sa va bucure si mergeti mai departe, veti reusi cu siguranta |
|
Nivel: Grupa mijlocie
Inregistrat: 10/22/2020
Mesaje: 343
| Anna100112 wrote: Eu nu mai pot.... Joi am aflat de o colega ca este insarcinata,la aflarea vestii,ma busit plansul si m-am dus la baie sa ma descarc... spre seara eram un pic mai bine,am incercat sa uit si m-am concentrat doar pe faptul ca urma sa fac hycosy. Vineri si luni mi-am luat liber,am fost am facut beta,sambata procedura...toate bine si frumoase,uitasem. Ieri m-am dus la medicul meu cu rezultatul,stateam pe hol si asteptam sa intru,ironia sortii a facut sa apara si colega asta care a ramas insarcinata, din atatia medici,tocmai la el a venit.... De fiecare data cand stau bine din punct de vedere psihic,se intampla asta,mereu ma refac singura mental si cand zic ca totul este bine si ca mai am putin si reusesc si eu, vine cineva si ma loveste in moalele capului cu vesti de genul...Azi am luat nr de tel a unui psiholog, ma gandesc serios sa merg macar la vreo 2 sedinte. Nu mai suport toata frustrarea,invidia si gelozia asta,vreau sa scap de ele.Sotul nu ma spijina deloc,chiar si cu ideea de a merge la psiholog,spune ca nu am pe ce da banii dar eu simt nevoia sa vb cu cineva,sa ma descarc,sa ma linistesc. Ma gandesc numai la fericirea pe care o are persoana respectiva cand afla de sarcina,cum incepe sa se dezvolta acel mic sufletel...acolo sub inima ta si la toate starile si sentimentele prin care treci si ma intreb...eu cu ce am gresit,eu ce am sau ce nu am,voi traii si eu toate lucrurile astea... Eu una nu mai pot,nu stiu cum sa scap de toate gandurile astea... Imi cer scuze daca deranjez pe cineva,nu asta este intentia mea,incerc sa ma descarc cumva si imi cer scuze si pentru lungimea mesajului.
Va urmaresc de mult timp, insa nu am avut curaj sa scriu pana acum.
Am vrut doar sa te incurajez si sa iti spun sa nu iti pierzi speranta. Si eu ma intristez cand mai aud fete ca au ramas insarcinate si dupa nici nu vreau sa mai ies cu acele cunostinte gravide pentru ca stiu ca principalul subiect va fi sarcina si bebelusul ei, cand eu ma chinui luna de luna si nu raman.
Ma consolez singura ca faptul ca daca ele au ramas, nu imi fura mie sansele, fiecare cu ovulele ei:))
Aveti credinta fetelor ca la un moment dat fiecare vom avea bebelusul nostru.
Ca si tine si eu sunt foarte nerabdatoare, citesc ma informez, fac analize dar pana la urma trebuie sa avem rabdare ca Dumnezeu stie mai bine cand e momentul sa devenim mame.
|
|
Nivel: Grupa mica
Inregistrat: 11/29/2018
Mesaje: 163
| Irinan wrote:In alta ordine de idei, mi am facut si eu o programare la dr Doroftei.. poate e cazul sa fie privit cazul meu si dintr un alt unghi.. ma gandeam chiar sa nu fie nevoie de o verificare a trompelor, dupa 2 chiuretaje doar anul trecut, sa nu fie infundate.. acum vedem ce recomanda dumnealui.. am pornit cu forte proaspete, din nou la drum
Multa bafta Irina! Sa ne tii la curent. |
|
Nivel: Grupa mica
Inregistrat: 5/3/2021
Mesaje: 136
| Incerc atat de mult sa scap de sentimentele si gandurile astea,incerc sa ma concentrez doar pe ce am eu de facut dar esuez la fiecare veste de genul. Stiu ca un psiholog mi-ar fi de foarte mare ajutor dar mai stiu si ca daca sotul mi-ar fi cat de cat sprijin mi-ar fi si mai de ajutor. Acum 4-5 ani mi-am facut 2 tatuaje,unul contine cuvantul "faith", iar al 2-lea "stay strong". Credinta sa dus destul de mult cu timpul,iar de ramas puternic ce sa zic...nu mai sunt de mult. Pe atunci imi placeau ele ca si tatuaje dar azi mi-am dat seama ca au fost facute cu un rost, au fost facute sa imi amintesca aceste 2 lucruri foarte importante in orice situatie,poate e timpul sa le ascult... |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 9/20/2018
Mesaje: 3233
| freya1 wrote:Irina, foarte bine faci, iti tin pumnii Fetelor, eu una nu mi-am dat voie sa am sentimente de invidie la adresa altora, depinde doar de noi ce simtim si ne facem rau singure gandind astfel Fiecare le are pe ale lui si nu stim ce probleme au avut sau au cei pe care noi ii invidiem Cu cat ne permitem mai mult sa ne adancim in starile astea, cu atat e mai rau Copiii vostri asteapta sa va aleaga drept mame, nu e ca s-a bagat cineva in fata si v-a luat copilul Luati-va o clipa sa plangeti, sa va descarcati, plangeti in bratele sotului sau gasiti ceva care sa va bucure si mergeti mai departe, veti reusi cu siguranta
tu esti dintre persoanele puternice de aici de pe forum.. toate suntem puternice dar tu si mai si te pup pe tine si minunea aia mica a ta |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 9/20/2018
Mesaje: 3233
| diana.dmn wrote:Multa bafta Irina! Sa ne tii la curent.
Multumesc Diana , am prins programare abia pe 18 septembrie, dar mi au zis fetele sa sun vineri pe la 17, poate am noroc si s a anulat vreo programare pe sambata...varsta nu mi mai permite sa astept prea mult, am inceput deja al 9 ciclu de la ultimul chiuretaj, deci cam e timpul |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 9/20/2018
Mesaje: 3233
| Anna100112 wrote:Incerc atat de mult sa scap de sentimentele si gandurile astea,incerc sa ma concentrez doar pe ce am eu de facut dar esuez la fiecare veste de genul. Stiu ca un psiholog mi-ar fi de foarte mare ajutor dar mai stiu si ca daca sotul mi-ar fi cat de cat sprijin mi-ar fi si mai de ajutor. Acum 4-5 ani mi-am facut 2 tatuaje,unul contine cuvantul "faith", iar al 2-lea "stay strong". Credinta sa dus destul de mult cu timpul,iar de ramas puternic ce sa zic...nu mai sunt de mult. Pe atunci imi placeau ele ca si tatuaje dar azi mi-am dat seama ca au fost facute cu un rost, au fost facute sa imi amintesca aceste 2 lucruri foarte importante in orice situatie,poate e timpul sa le ascult...
Si eu cred ca sprijinul sotul te ar ajuta cel mai mult. Ai incercat sa discuti deschis cu el despre ce te framanta? |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 5/6/2020
Mesaje: 1565
| Irina,atat de tare te admir! Foarte buna decizia ta! |
|
Nivel: Grupa mijlocie
Inregistrat: 12/2/2016
Mesaje: 264
| Fetelor sa nu credeți ca sunt nebuna dar eu mi-am trezit soțul în miez de noapte( la 3 dimineata) sa ii spun ca sunt insarcinata( deși nu am mai făcut nici un test)
Pur și simplu sunt sigura ca e sarcina, sunt în 15 dpo( cu ovulatie confirmata ecografic) si menstruația tot nu a aparut( la mine faza luteala era de 12-13 zile. Plus ca din 13 dpo au început sa ma doară sanii( câte puțin în fiecare zi)
Abia aștept dimineața sa merg sa iau un test de sarcina ca soțul deși s-a bucurat îl simt ca încă se îndoiește. Sunt sigura ca și voi ve veti îndoi mai ales având în vedere testul negativ din 13 dpo dar eu sunt sigura ca e bebe în burtica |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 9/20/2018
Mesaje: 3233
| Andreeax wrote:Irina,atat de tare te admir! Foarte buna decizia ta!
|
|
|
|
