Buna fetelor, am dat din nimereala peste acest forum si tare m-am bucurat.
FELICITARI Dxc, sa ai o sarcina frumoasa, u?oara ?i sa fi?i sanato?i ?i tu ?i bebele
Suntem mari la numar si mai mare ne este dorinta tuturor, sa devenim mamici. Iar eu va doresc voua
din tot sufletul.
Vazând discutiile si experientele voastre, pe unde mi-au dat lacrimile, pe unde m-am bucurat si chiar am zâmbit. Cert este ca sunteti niste luptatoare si cu siguranta barza va v-a vizita cât mai curând.
...
Tare as vrea o parere de la voi, pentru linistea mea sufleteasca, pâna pe 7 februarie (am programare la doctor).
Eu si sotul ne dorim sa devenim parinti, încercam de aproape un an, (stiu, probabil e floare la ureche, pe lânga unele dintre voi, care chiar aveti timp mai mult în spatele ”afurisitelor” încercari).
Înainte sa trecem la fapte, am facut toate analizele atât el cât si eu, pentru a ne asigura, ca totul este ok, ca va veni bebe sanatos, spre norocul nostru suntem sanatosi tun, amândoi.
Primele luni, când am facut testele si erau negative, am început sa cad într-o usoara depresie, mi-am revenit, m-am apucat serios de yoga, echilibrul meu s-a declinat lunea trecuta (20 ianuarie).
Când în toiul noptii m-am trezit cu crampe abdominale, durere de mijloc (asemanatoare celor de ciclu, care trebuie sa vina pe 29 ianuarie), plus cu o foarte mare sensibilitate si marire a sânilor (foarte ciudat, de obicei am o sensibilitate a sânilor cu câteva zile înainte de ciclu, iar crampele abdominale si durerea de mijloc nu nu mereu, uneori doar în prima zi de ciclu, nimic mai mult).
Tocmai când hotarâsem sa ma bucur de ce am, sa-mi iubesc sotul fara vre-un gând la copil, începusem sa cred în faptul ca, ”o sa apara când o sa te astepti mai putin”. Renuntasem la teste si alte cautari de simptome, urmarire ovulatie, informatii pe internet, etc.
A venit sensibilitatea asta ciudata de sâni, care m-a facut sa cred 99% ca a aparut bebele.
Toata saptamâna am avut stari de oboseala, nas înfundat, sâni ca de nici nu reuse-am sa ating sutienul, caci mameloanele s-au întunecat si erau de o sensibilitate exagerata, mici vinisoare sub pielea sânului drept, reflux gastro-esofagian, crampe usoare, mictiune, constipatie si balonataaaaa.
Sâmbata (25 ianuarie) am decis, marti merg sa dau analiza de sânge HCG, însa, duminica când m-am trezit simptomele au început sa dispara. Suferinta de la nivelul mameloanelor ca prin minune a disparut dar nu si culoarea închisa, iar sânii înca mai sunt pu?in tensiona?i dar au început sa-?i piarda din volum, sa devina mai moi. În schimb, a aparut o senzatie de foame, durere de stomac, crampele mai sunt pe alocuri, sensibilitate la mirosuri si stari usoare de voma si dureri de cap.
Eram gata sa-mi fac ieri un test (nu l-am cumparat caci nu as fi rezistat) dar din experienta si ce am mai citit, am zis sa astept ziua ”urâtilor”, care este astazi.
Dimineata eram entuziasta, când am vazut ca e totul curat, însa bucuria a cazut mai mult într-o îngrijorare decât în scârba, deoarece mici pete maronii s-au facut vazute dupa amiaza.
Întrebarea este, poate sa fie o sarcina cu acele scurgeri, gen ”CM”, nidatie sau doar hormonii CM au hotarât sa-si bata joc de mine, într-un asemenea hal?
Dupa toate ”tâmpeniile” citite pe internet, echilibrul meu de la clasele de yoga si toata relaxarea s-au dus pe apa sâmbetei, caci am început sa-mi fac scenarii cu tot pachetul la bord (avort, extrauterina, boli...).
S-a mai întâlnit careva dintre voi cu o asemenea situatie? Cred ca da, spuneti-mi va rog, ce a fost de fapt?
Am sunat doctorita nu-mi raspunde dar mi-a scris un email, în care imi spune sa ma linistesc pâna ne vedem (este în concediu).
Rezultatul HCG vine luni (3 februarie).
Îmi cer iertare pentru ”romanul” meu dar stau ca pe ace, stiu ca nu mai este mult pâna la ziua cu doctorita si chiar pâna mâine, sa vad daca vine armata ruseasca, însa parca vreau sa vorbesc cu cineva, care stie ce înseamna aceste
.
Va îmbratisez cu drag si sa ploua cu bebiti si fericire peste voi, toate!