|

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/23/2015 Mesaje: 3407
| fluturash26 wrote:Sincer, pe mine una nu ma interesa subiectul ala..ce era legat de forum da, mereu ti-am raspuns noi fetele politicos cred...nu cum ai facut tu de ieri incoace si nu inteleg de ce esti asa indignata..eu in locul tau as fi tacut si nu as mai fi continuat pe acest subiect..daca erai fata desteapta!! Si scuze ca te opresc din prostia ta, tu ne crezi pe noi cai corect? Dar tu care nu incetezi si ai atatat atat de mult focul ce sa mai zicem? Tu ce esti??? Hai te rog sa incetezi cu mascarada si jignirile... Iti atrasese cineva atentia si eu cred ca era destul ca sa incetezi cu subiectul asta... Fiecare are locul sau de munca, daca era cineva interesat cred ca te intreba in privat si vorbeati acolo extra dar nu am vazut sa insiste cineva pe subiectul asta...deci destul cred!! Sunt fata buna dar pana intr-un punct...nu te-am jignit cu nimic deci sa faci si tu acelasi lucru.. Hei fluturicoo linistestete...eu una va zic drept nu am citit ce a scris...ptr ca nu vreau sa imi fac nervi de pomana si nici nu am rabdare sa citesc asa mult....daca mai intra Anelise sigur ii atragea atentia ptr ca aici nu ai voie sa scrii asa mult intr.o singura postare si foloseste si litere mari care iar e interzis....linistitiva si treceti peste |

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 9/9/2017 Mesaje: 3991
| Lili Eu wrote: sa ii dea DD putere sa mearga mai departe...ferelor va doresc sa aveti puterea si incapatinarea mea sa mergeti inainte....mie toti apropiati care stiau prin ce trec imi zicea ca sunt nebuna de imi pun viata in pericol ptr a avea un copil....dar sigur ca atunci cand ai copil nu il intelegi pe cel ce e disperat sa fie parinte.... eu cred cu tarie ca daca lupti reusesti Desigur ca cel care nu trece prin asa ceva nu te poate intelege sau te intelege dar nu stie ca e atat de grav... Si e foarte dureros ca numai tu sa stii asta, oricum daca te chinui sa explici cuiva zice sigur ca se va rezolva si ca trebuie timp de parca numai timpul ar conta.. La mine asa se intampla, mi se tot spune ca am timp sa am si bebe...si intr-adevar este timp ca am 26 ani dar ar fi bine sa fie acum!! |

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 9/9/2017 Mesaje: 3991
| cybele wrote: Chiar fetelor, voi cele care incercati de mai mult timp, cum va descurcati cu anunturile de sarcini, mai ales cele neplanificate, neprevazute, din prima incercare, cu prezervativ rupt si pilula de a doua zi, din familie si cercul de prieteni si cunostinte? Mie, recunosc, imi este foarte foarte greu. Pe de-o parte ma bucur ca fata respectiva nu rece prin ce trec eu, pe de alta parta imi vine sa urlu de durere si ma intreb: eu de ce nu?? Si apoi ma inchid in mine si imi vine sa stau cu dopuri de urechi non stop numai sa nu mai aud nimic. Stiu, suna a frustrare, asta pentru ca e :( E o amestecatura de sentimente si uneori cred ca sunt om oribil.
Sincer, am trecut si eu prin asa ceva dar acum am incetat sa mai fiu asa.. Doamne doamne sigur ne va da si noua si eu cred asta cu tarie...fiecare cu soarta lui, nu ti-o poti tu scrie, cand e sa fie o sa fie.. Eu ma bucur acum pentru cei care au copii, e un sentiment foarte frumos, iti umple casa de bucurie!! Si mi-am dat seama ca nu se merita sa te enervezi degeaba, mai mult rau iti faci tie.. Oricum va fi si la noi toate intr-o zi |
 Nivel: Grupa mica
Inregistrat: 11/8/2017 Mesaje: 223
| fluturash26 wrote:Desigur ca cel care nu trece prin asa ceva nu te poate intelege sau te intelege dar nu stie ca e atat de grav... Si e foarte dureros ca numai tu sa stii asta, oricum daca te chinui sa explici cuiva zice sigur ca se va rezolva si ca trebuie timp  de parca numai timpul ar conta.. La mine asa se intampla, mi se tot spune ca am timp sa am si bebe...si intr-adevar este timp ca am 26 ani dar ar fi bine sa fie acum!!
La mine anul asta a fost explozie de bebei intre cunoscuti, dublata de botezuri.uof .. |

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 9/9/2017 Mesaje: 3991
| Lili Eu wrote: Hei fluturicoo linistestete...eu una va zic drept nu am citit ce a scris...ptr ca nu vreau sa imi fac nervi de pomana si nici nu am rabdare sa citesc asa mult....daca mai intra Anelise sigur ii atragea atentia ptr ca aici nu ai voie sa scrii asa mult intr.o singura postare si foloseste si litere mari care iar e interzis....linistitiva si treceti peste Desigur, asta e tot ce am vrut sa ii zic, nu accept jignirile atata timp cat noi nu am jignit cu nimic si atata tot..am incetat cu acest subiect si nici nu voi mai citi ce scrie, oricum sper sa nu mai scrie!! |

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/23/2015 Mesaje: 3407
| cybele wrote: Chiar fetelor, voi cele care incercati de mai mult timp, cum va descurcati cu anunturile de sarcini, mai ales cele neplanificate, neprevazute, din prima incercare, cu prezervativ rupt si pilula de a doua zi, din familie si cercul de prieteni si cunostinte? Mie, recunosc, imi este foarte foarte greu. Pe de-o parte ma bucur ca fata respectiva nu rece prin ce trec eu, pe de alta parta imi vine sa urlu de durere si ma intreb: eu de ce nu?? Si apoi ma inchid in mine si imi vine sa stau cu dopuri de urechi non stop numai sa nu mai aud nimic. Stiu, suna a frustrare, asta pentru ca e :( E o amestecatura de sentimente si uneori cred ca sunt om oribil.
Hei nu esti...asa e sentimentul asta de neputinta......dar trebuie sa fii puternica ca in lupta asta esti cam singura .....sotul poate te intelege un pic...dar nu e instare sa simta ce simte o femeie in acele momente ....asa ca aici esti cam singura si trebuie sa lupti tu cu tine....nu trebuie sa cazi ca apoi greu te ridici....eu cand pierdeam o sarcina ma razbunam pe sot ...el incerca sa ma incurajeze si eu ii reprosam ca el nu a simtit ce am simtit eu ptr ca corpul meu a trecut prin acea pierdere nu a lui....si il facem cum imi venea la gura...si apoi imi para rau dar pe moment ma descarcam....cand am avut sarcina extrauterina si am ramas fara trompa standa am zis gata adio copil ....dar cand vrea D.zeu este ...asa ca curaj si ambitie.. |

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 9/9/2017 Mesaje: 3991
| Eu nu imi inteleg graficul pe luna asta parca e invers fata de tura trecuta |

 Nivel: Ambasador
Inregistrat: 12/31/2016 Mesaje: 653
| fluturash26 wrote:Sincer, am trecut si eu prin asa ceva dar acum am incetat sa mai fiu asa.. Doamne doamne sigur ne va da si noua si eu cred asta cu tarie...fiecare cu soarta lui, nu ti-o poti tu scrie, cand e sa fie o sa fie.. Eu ma bucur acum pentru cei care au copii, e un sentiment foarte frumos, iti umple casa de bucurie!! Si mi-am dat seama ca nu se merita sa te enervezi degeaba, mai mult rau iti faci tie..  Oricum va fi si la noi toate intr-o zi Ah, dar nu ma enervez.. Cred ca e mai degraba o frustrare imensa, pe langa durerea aferenta venita la pachet cu toata chinuiala asta. Ma bucur din suflet pentru orice sarcina de care aud, oricat de neplanificata si din greseala, dar apoi vin norii aia negri deasupra mea si vesnica intrebare: eu de ce nu? eu cand? |

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 9/9/2017 Mesaje: 3991
| Lili Eu wrote: Hei nu esti...asa e sentimentul asta de neputinta......dar trebuie sa fii puternica ca in lupta asta esti cam singura .....sotul poate te intelege un pic...dar nu e instare sa simta ce simte o e in acele momente ....asa ca aici esti cam singura si trebuie sa lupti tu cu tine....nu trebuie sa cazi ca apoi greu te ridici....eu cand pierdeam o ma razbunam pe sot ...el incerca sa ma incurajeze si eu ii reprosam ca el nu a simtit ce am simtit eu ptr ca corpul meu a trecut prin acea pierdere nu a lui....si il facem cum imi venea la gura...si apoi imi para rau dar pe moment ma descarcam....cand am avut extrauterina si am ramas fara trompa standa am zis gata adio copil ....dar cand vrea D.zeu este ...asa ca curaj si ambitie.. Mare dreptate!!! |
|
 Nivel: Grupa mica
Inregistrat: 1/31/2017 Mesaje: 190
| Lili Eu wrote: Mda stiu cum este...eu la sarcina dinaintea lui Domi mam retras in mine si 2 luni nu am mai intrat pe forum am stat retrasa simteam nevoiea de liniste nu putean sa vb cu nimeni...si cand deschidea cineva subiectu pur si simplu imi venea sa il\o iau la bataie :( dar incet incet am prins puteri si cand am ramas ci Domy am prins aripi  sper din suflet ca cei doi embrioni sa fie cei norocosi ptr ca metita din plin sa fie mamy...ca voi toate de altfel.....cand ma gandesc cat a fost si la mine dorinta de mare sa fiu mamy si prin cate incercari am trecut ma doare si acum sufletul :( dar D.zeu e mare si acum am un pui sanatos si ma rog sa il tina asa ....daca sar intampla ceva cu el doamne fereste cred ca as muri pe loc.... La mine au trecut 7 luni si tot nu pot sa vb despre asta...si tot nu imi revin, iar teama ca se poate repeta imi taie aripile, nu pot sa prind curaj si sa incerc din nou. |
|

 Nivel: Ambasador
Inregistrat: 12/31/2016 Mesaje: 653
| Lili Eu wrote: Hei nu esti...asa e sentimentul asta de neputinta......dar trebuie sa fii puternica ca in lupta asta esti cam singura .....sotul poate te intelege un pic...dar nu e instare sa simta ce simte o femeie in acele momente ....asa ca aici esti cam singura si trebuie sa lupti tu cu tine....nu trebuie sa cazi ca apoi greu te ridici....eu cand pierdeam o sarcina ma razbunam pe sot ...el incerca sa ma incurajeze si eu ii reprosam ca el nu a simtit ce am simtit eu ptr ca corpul meu a trecut prin acea pierdere nu a lui....si il facem cum imi venea la gura...si apoi imi para rau dar pe moment ma descarcam....cand am avut sarcina extrauterina si am ramas fara trompa standa am zis gata adio copil ....dar cand vrea D.zeu este ...asa ca curaj si ambitie.. Voi imi dati curaj si speranta |
|

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/23/2015 Mesaje: 3407
| fluturash26 wrote:Desigur ca cel care nu trece prin asa ceva nu te poate intelege sau te intelege dar nu stie ca e atat de grav... Si e foarte dureros ca numai tu sa stii asta, oricum daca te chinui sa explici cuiva zice sigur ca se va rezolva si ca trebuie timp  de parca numai timpul ar conta.. La mine asa se intampla, mi se tot spune ca am timp sa am si bebe...si intr-adevar este timp ca am 26 ani dar ar fi bine sa fie acum!! Sa iti mai zic ceva cu AI TIMP nu e adevarat eu de cand eram mica imi doream sa fiu mama sa am copii tin minte cred ca nu eram mai mare de clasa a4a si nascuse o vecina si ii spala hainutele la bebelus si le intindea in curte aproape de poarta si in fiecare zi cand trecem pe linga gard la scoale ma opream sa privesc acele hainute ca imi erau foarte dragi si am zis ca cand o sa fiu mare vreau sa am multi copii..si la 20 eu am fost la dr sa ma pregatesc sa fiu mama si dr a zis ca am timp ca sunt prea tanasa si de atunci tot am asteptata sa fiu mama....si mama am devenit la 40 de ani asa ca bate fierul cat e cald |
|

 Nivel: Ambasador
Inregistrat: 12/31/2016 Mesaje: 653
| Bibi Bianca wrote: La mine au trecut 7 luni si tot nu pot sa vb despre asta...si tot nu imi revin, iar teama ca se poate repeta imi taie aripile, nu pot sa prind curaj si sa incerc din nou.
Trebuie neaparat sa vorbesti despre asta, eu cred ca ajungeam la balamuc daca nu incepeam sa vorbesc. Picasem intr-o depresie nasoala rau de tot, la modul cel mai serios ca aveam cele mai negre ganduri posibile. Inca nu mi-am revenit, inca este foarte greu mai ales cand nimeni in jur nu intelege, ma lupt cu mine sa nu pic iarasi in gaura neagra, stau pe marginea ei in fiecare zi. Mi-am inghitit lacrimile cu noduri luni de zile, in metrou, in autobuz, pe strada, la vizitele in familie, pana am zis ca eu nu mai pot asa, daca nu ma eliberez cumva o sa innebunesc. Si am plans apoi de am crezut ca mi se usuca creierul si mintea si inima si tot. Dar incerc luna de luna, pentru ca altfel nu stiu cum as mai putea continua. Un singur lucru ma tine intreaga la minte, speranta. |
|

 Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/23/2015 Mesaje: 3407
| Bibi Bianca wrote: La mine au trecut 7 luni si tot nu pot sa vb despre asta...si tot nu imi revin, iar teama ca se poate repeta imi taie aripile, nu pot sa prind curaj si sa incerc din nou.
Cand o sa ramai iar o sa prinzi aripi.....de uitat nu uiti ca nu ai cum....dar o sa treci peste... |
|
 Nivel: Grupa mica
Inregistrat: 1/31/2017 Mesaje: 190
| cybele wrote: Chiar fetelor, voi cele care incercati de mai mult timp, cum va descurcati cu anunturile de sarcini, mai ales cele neplanificate, neprevazute, din prima incercare, cu prezervativ rupt si pilula de a doua zi, din familie si cercul de prieteni si cunostinte? Mie, recunosc, imi este foarte foarte greu. Pe de-o parte ma bucur ca fata respectiva nu trece prin ce trec eu, pe de alta parta imi vine sa urlu de durere si ma intreb: eu de ce nu?? Si apoi ma inchid in mine si imi vine sa stau cu dopuri de urechi non stop numai sa nu mai aud nimic. Stiu, suna a frustrare, asta pentru ca e :( E o amestecatura de sentimente si uneori cred ca sunt om oribil.
Chiar am o prietena care a ramas printr-o intamplare din cele enumerate mai sus (mai exact prezervativ rupt). Si mie mi-e greu sa ascult asemenea intamplari insa si fiindu-mi prietena, ma si bucur. In schimb, ma gandesc mereu la cele care nu au deloc grija de ele toata sarcina, nu controale, nu alimentatie corecta, nu analize si totusi reusesc sa nu aiba probleme 9 luni, duc bine merci 1,2,3 sarcini pana la final...iar noi...analize si tratamente in preconceptie, fuga la control primul lucru la testul pozitiv(asta daca exista un test pozitiv) si ni se intampla tot felul de chestii urate... |
|
|