Nuuuu eu nu testez decat luni sau marti daca nu vine nimic in weekend .

Of..acum am dat o pagina in urma. Poate sta la locul ei urata si te lasa in pace

Dana, cat are copilul tau acum? La fel a fost si la noi , de 4,5 ani fiica mea se roaga sa aiba o sora, ea are 9 ani. Cativa ani nu ne am dorit bebe 2, de fapt ne am dorit dar tot amanam asa.... si noi regretam ca am lasat sa treaca atatia ani. Din August 2016 ne am pus pe treaba, dupa multe peripetii in ian am ramas insarcinata, acum am 12 sapt. Daca ai sti ce fericita e fetita mea!!!

Daca e sa ma iau dupa moda ai dreptate , chiar recent am vazut la tv despre femeile care amana sa devina mame pana la 30-35 ani, si sunt destul de multe .
Cand eram gravida am tot citit despre nastere si am zis ca nu poate fi asa rau cum scriau fetele pe forumuri , am mers la spital ca la piata , calma , linistita , tre sa trec peste asta . Din pacate nu a fost deloc , nu vreau sa te sperii pt ca poti fi norocoasa cum sunt majoritatea femeilor , cu travaliu scurt , mai nou sunt epidurale sau poti opta pt cezariana . In timpul travaliului meu de 25 ore au venit 12 femei care au nascut ca pe banda rulanta , deci nu pot decat sa zic ca sunt eu mai ghinionista . Nu e floare la ureche dar nici nu are rost sa te gandesti , trebuie sa speri si sa te rogi ca totul va fi bine

Si eu cred asta. Sunr o nebuna..

Imi amintesti de 2 femei care erau cu mine in salon...ambele erau mai in varsta pe la 35 ani si au nascut cu cezariana...erau atata de glumete si se simteau atat de bine ca ar mai fi facut un copil rapid ...ba chiar mergeau si la o tigara ....iar eu de partea cealalta abia ma miscam , eram terminata , am avut si multe copci si mi-am revenit dupa vreo 3 luni f greu .
Si pe mine ma intrebau in spital ..cand e urmatorul , am zis niciodata , iar ai mei radeau ..lasa ca trece si asta si o sa uiti , ei bine a trecut (putin ca nu pot sa uit) dar dupa vreo 14 ani La mine chiar a fost traumatizanta si imi pare rau ca nu m-am putut bucura de copil cum ar fi trebuit , cred ca conteaza si varsta , la 21 ani nu eram pregatita , eram ff nervoasa , aveam depresia aceea de dupa nastere si nervi ca mi-am distrus tineretea cand puteam sa mai astept , nu e bine nici asa
Dar ai dreptate Aura , majoritatea uita , asa si trebuie

Chiar imi pare rau ca ai avut parte de o experienta asa de traumatizanta, mai ales ca e vorba de un eveniment atat de deseobit, pe care inevitabil il vei retrai toata viata in gandul tau, sau, desigur, de fiecare data cand povestesti despre asta, pentru ca asta e un subiect care se tot redeschide. Toata viata copilului tau are la baza acel eveniment.
Oricum, imi sustin ideea, e o experienta care tine foarte mult si de starea de spirit si de antrenamentul psihic pentru ca nasterea implica un efort emotional, as spune cam direct proportial cu cel fizic. Masurat asa, "ochiometric" de mine acum.

Dar poate ca experienta nasterii urmatoare va fi asa de frumoasa incat de data asta chiar uiti cat te-ai chinuit data trecuta!