Ce de vesti pe aici! Am fost si eu azi la dr ginecolog si m-a trimis la Centrul de Diabet sa fac testarea pentru rezistenta la insulina, in functie de asta imi va da medicatia potrivita. Azi (z20 a cm) am avut endometrul de 7 mm si un folicul dominant de 2,33 cm. E cam tarziu pentru ovulatie, avand in vedere ca ciclul anterior a venit la 23 zile....dar totusi eu continui sa sper. V-am pupat pe toate!

Neata fetelor! Am facut test Trussa! Ce spuneti? Linia e fix pe mijloc!

Fetelor, imi pare nespus de rau daca povestea mea v-a intristat sau demoralizat! Nu asta era intentia mea. Nu va mai ganditi la ce e mai rau, astea sunt cazuri rare. Ganditi-va la Crissy, Stelutza si toate fetele care au reusit natural dupa mai mult timp de incercari. De cele mai multe ori infertilitatea mai ales yinexplicabila se termina cu bebe, nu cu diagnostice din astea ciudate ca al meu. Fiti optimiste, va rog frumos! Nu vreau sa va cauzez stari din astea.

Am fost acum si am cumparat Viola, ast sa am macar 3 ore dupa prima urina de dimi. Cel Trussa s a uscat asa, cred ca e invalid!

Am fost acum si am cumparat Viola, ast sa am macar 3 ore dupa prima urina de dimi. Cel Trussa s a uscat asa, cred ca e invalid!

Buna dimineata fetelor! V-am urmarit in fiecare zi si am trait alaturi de voi si bucurie dar si emotie si intristare..Tocmai din motivul asta m-am hotarat sa va impartasesc o parte nu tocmai frumoasa din viata mea. Fix acum 5 ani pe vremea asta divortam de sotul meu cu care eram impreuna de 7 ani, ne casatorisem de 1 an, ne cumparasem un apartament in Bucuresti si o masina ( ce puteai sa mai speri de la viata la 25 ani??). Cand au inceput discutiile legate de bebe el s-a speriat, ne-am indepartat putin si el a decis ca e momentul sa ma insele cu o colega de serviciu mai tanara decat mine, avea 22 ani . L-am parasit fara sa stau prea mult pe ganduri, am renuntat la tot si m-am intors la parintii mei pentru o perioada sa imi revin. Ai mei au fost foarte afectati, in special mama care s-a si imbolnavit din cauza asta, are o boala autoimuna cu care o sa se chinuie toata viata, mai nou sunt discutii ca ar vrea sa se pensioneze ca oboseste foarte tare si nu mai face fata la serviciu. Dupa ce au trecut sarbatorile in acel an ( care numai sarbatori nu au fost ca eu am semnat divortul pe 21 ianuarie) m-am intors in Bucuresti, m-am mutat cu chirie si am zis ca e momentul sa iau viata de la capat. A fost foarte foarte greu, m-a afectat inclusiv faptul ca a trebuit sa imi cumpar ac si ata, in conditiile in care eu aveam de toate. In fine, la o perioada foarte scurta de timp l-am intalnit pe actualul sot ( nu ne-am casatorit inca cu acte), el venind dint-o relatie de 10 ani din care a rezultat si un copil ( o minunatie de copil care acum are 6 ani si pe care il iubim foarte foarte mult). Nici la el nu a fost o situatie tocmai usoara pentru ca mama copilului lui a decis de una singura sa aiba acest copil in conditiile in care ei nu mai aveau o relatie in adevaratul sens al cuvantului si l-a anuntat cand era deja in 5 luni gravida, moment in care el a zis ca asta e, isi asuma raspunderea pentru copil. Baiatul locuieste cu mama lui iar ei au relatie foarte ok in ceea ce priveste cresterea copilului, ba chiar mai mult decat atat ( ea are 42 ani), consideram ca suntem toti o familie pentru el. Nu ma astept sa inteleaga toata lumea acest aspect, dar tot ce facem, facem pentru copil sa ii fie lui ok. Buuun, sa revin . In prima noastra luna de relatie am ramas insarcinata. Eu pe vremea aceea nu stiam de capul meu, eram foarte bulversata, foarte instabila emotional. Evident ca am discutat si cu el iar el a zis ca imi este alaturi orice ar fi. Recunosc ca mi-a trecut prin cap sa renunt la copil ( castigam destul de putini bani pe luna, pe el il cunosteam de o luna, stiam ca mai are un copil, parintii mei erau inca foarte suparati din cauza divortului, mama nu intelegea cum am putut atat de repede sa intru intr-o alta relatie, nu il cunosteau pe el deloc- toate aspectele erau negative sa zic. Am decis sa mai stau o perioada, am plecat un weekend acasa sa ma linistesc, evident ca nu le-am zis nimic alor mei atunci si am hotarat ca vreau sa am acel copil. M-am intors in Bucuresti hotarata sa merg la medic, sa vad in cate saptamani sunt insarcinata, lucru pe care l-am si facut. Numai ca medicul mi-a zis ca sarcina s-a oprit din evolutie fara motiv si a trebuit sa ma chiureteze, eram deja in 8 saptamani. Nici in ziua de azi nu stiu ce a fost in capul meu de a am stat atat de mult pana sa ajung la medic, poate daca ma duceam mai devreme era altceva...nu stiu...De doi ani ne-am mutat la Buzau impreuna, in casa bunicilor mei( nu ne place sa stam cu nimeni in casa ). Acum stau eu si ma gandesc cum e viata asta si am momente in care cred ca m-a pedepsit Doamne Doamne ca initial nu am vrut copilasul...De ceva timp ma simt trista asa si imi tot vin in minte toate momentele acelea....Ne dorim foarte mult sa avem un bebe....Am inceput sa imi fac testele de ovulatie si ieri a iesit a doua liniuta un pic mai pronuntata ( azi sunt din ziua 14 si Cm am avut in ultimele luni ba la 26, ba la 29..deci nu e tocmai regulat). Noi am bebelit saptamana asta in fiecare zi( pentru el asta e o bucurie, daca ar fi dupa el am face sex non stop ). Continui cu testele si sper sa fie bine pana la urma. Nu vreau sa par egoista sau rautacioasa, noi incercam doar de cateva luni iar voi ( unele dintre voi ) aveti probleme chiar serioase....Nu stiu, se spune ca fiecare om are o menire pe lume asta, eu am simtit din totdeauna ca menirea mea este sa dau toate dragostea mea unui copilas....

Sper ca nu v-am plictisit prea tare cu povestea mea dar simt ca pot avea incredere in voi si va pot povesti orice fara sa fiu judecata sau criticata.

Sa avem cu toate sarbatori linistite si sa privim spre viitor cu speranta. Cine stie poate ni se vor indeplini dorintele si vom fi fericite asa cum meritam.

PS: aseara am visat ca imi iesise testul pozitiv si fugem de nebuna prin oras sa gasesc un cabinet sa imi fac beta si eram toate inchise ...panica panica...noroc ca a sunat ceasul si m-am trezit!!


Va pup cu drag si sunt alaturi de voi!