|
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 3/1/2006
Mesaje: 7513
| Mie deja mi-au dat lacrimile la ce am citit pana acum...si sunt o straina...si nu pot sa cred ca niste oamanei care iti sunt din familie, care spun ca te iubesc , sa fie atat de insenibili...nu imi vine sa cred Nu mi am ce sa iti spun decat sa te ajute Dumnezeu sa gasesti calea cea buna...sa ii faca
pe cei din jurul tau mai buni...si cum a zis si Mihaela mai intra la noi sa ne mai spui ce ai facut si sa iti descarci sufletul. Asteptam vesti bune! |
Nivel: SAFIR
Inregistrat: 2/26/2006
Mesaje: 16505
| Ana, un bebe e un motiv de bucurie si de mandrie...nu te lasa coplesita de sentimentele celorlalti!Acum e important ceea ce simti si ceea ce vrei TU!
Te asteptam cu vesti! |
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/18/2006
Mesaje: 7688
| anaxena wrote:fetelor am intrat in depresie..si nu glumesc cand zic asta....e foarte greu sa nu ai nimeni din familia ta sa nu te sustina....tocmai de aceea va dati seama ca decizia mea nu mai este a mea....shtiu ca suna tragic...nu mai shtiu ce vreau...vreau doar sa-mi revin...tati a intrat in panica din cauza starii mele..iar in mine parca a intrat necuratul...nu imi mai este rau...doar sanii ce ma dor de mor...si doar ei ce-mi aduc aminte ca in mine creste un bebe...in schimb nu mai simt nimik...ma simt goala pe dinauntru si nu-mi mai doresc nimik...vreau doar sa fie totul ca acum o sapt....nu se bucura nimeni de bb..asha ca am ajuns sa privesc totul ca ei....e groaznic prin ceea ce trec
Decizia asta este doar a ta, in momentul in care tati e debusolat...restul, ce-ti pasa, nu ei iti vor hrani copilul, nu ei se vor trezi noaptea sa-l aline si sa-l mangaie. Tu esti mamica lui, tu stii ce e bine pentru el. Iar starea de agitatie va lua sfarsit in momentul in care TU VEI LUA DECIZIA. In primul rand tu trebuie sa te linistesti, toate se vor rezolva luandu-le pe rand. In plus aici vei gasi oricand un sfat bun sau cel putin o incurajare. Iti doresc si eu sa-ti ajute Dumnezeu sa iesi din impasul in care esti, El cu siguranta se bucura de sufletelul mic ce creste in tine, tu vei stii ca te bucuri atunci cand vei reusi sa te linistesti ... si eventual, va invata si tati sa se bucure de el. S-au mai intamplat astfel de situatii...chiar aici. Curaj! |
Nivel: SAFIR
Inregistrat: 3/27/2006
Mesaje: 18834
| sousourel wrote:Decizia asta este doar a ta, in momentul in care tati e debusolat...restul, ce-ti pasa, nu ei iti vor hrani copilul, nu ei se vor trezi noaptea sa-l aline si sa-l mangaie. Tu esti mamica lui, tu stii ce e bine pentru el. Iar starea de agitatie va lua sfarsit in momentul in care TU VEI LUA DECIZIA. In primul rand tu trebuie sa te linistesti, toate se vor rezolva luandu-le pe rand. In plus aici vei gasi oricand un sfat bun sau cel putin o incurajare. Iti doresc si eu sa-ti ajute Dumnezeu sa iesi din impasul in care esti, El cu siguranta se bucura de sufletelul mic ce creste in tine, tu vei stii ca te bucuri atunci cand vei reusi sa te linistesti ... si eventual, va invata si tati sa se bucure de el. S-au mai intamplat astfel de situatii...chiar aici. Curaj!
Nici ca puteai spune mai bine, Sousourel.  |
Nivel: SAFIR
Inregistrat: 2/26/2006
Mesaje: 16505
| Ana, ce faci?Cum te simti? |
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| Chiar Ana, ce mai faci? Esti bine? |
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/16/2006
Mesaje: 1390
| ana nu ma pot abtine sa nu scriu cv , ca sa nu faci o greseala imensa!
si eu am fost in locul tau si am avut nevoie de incurajari, situatia a fost aceeasi poate chiar un pic mai complicata, dar cel mai important lucru este ca sunt ffff fericita si am un bb sanatos si care ma iubeste neconditionat si eu tb sa termin facultatea, mi-o voi termina la toamna ar mai fi f multe, dar as vrea sa vb pe privat despre asta
sper ca totul e bine!
linisteste-te si bucura-te de copilul pe care-l porti in tine ca tati nu se poate bucura de privilegiul asta |
Nivel: SAFIR
Inregistrat: 2/26/2006
Mesaje: 16505
| Ana, unde esti?Ce faci?Cum te simti? |
|
|
Nivel: Membru
Inregistrat: 12/22/2006
Mesaje: 69
| cred ca o sa ne dea o veste rea |
|
|
Nivel: ALBA CA ZAPADA
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17867
| Ana, sper din tot sufletul ca esti bine si ca ai luat cea mai buna decizie |
|
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 13501
| Ana, suntem alaturi de tine indiferent de ce decizie ai luat! |
|
|
Nivel: SAFIR
Inregistrat: 2/26/2006
Mesaje: 16505
| Anaaaaaaa....
Ne-ai lasat asa, fara nicio veste? |
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 4/4/2006
Mesaje: 1856
| Ana esti bine ??? mai da-ne si noua de veste ..si nu uita ca suntem aici pt a te incuraja si sustine indiferent de decizia pe care o vei lua (sau luat-o deja) |
|
|
Nivel: Membru
Inregistrat: 2/1/2007
Mesaje: 47
| pai si la mine a fost oarecum la fel. Aveam dureri de burta (ca la menstruatie), ma dureau sanii, imi iesise si cosul de ciclu si asteptam. A intarziat cateva zile, am inceput sa ma ingrijorez putin pt ca mie imi vine "ceas" si iubi - si mai ingrijorat- zice sa mergem sa luam test. Eu i-am explicat ca dam banii degeaba ca mie trebuie sa imi vina ca doar mi-a aparut COSUL:) . Am mers, l-am luat, l-am facut, am venit de la baie nu prea fericita, ingrijorata si nu imi venea sa cred: se contura o a doua liniuta roz. Timp de o ora am tot luat testul in mana si ma uitam la el, a doua liniuta roz era din ce in ce mai clara, pana s-a facut identica cu prima. Si parca totul s-a blocat in noi. Eram tristi, nu vedeam decat gri in fata ochilor. Noi mai avusesem si alte pb inainte ( nu in cuplu) si nu intelegeam de ce vin toate unele dupa altele. Socul mare era ca in toamna aranjasem de nunta si asta ar fi insemnat ca atunci sa fiu insarcinata in 9 luni. Ce sa facem? Iubi: Avort...nu prea imi suradea ideea, nu am zis nici da, nici ba. Am citit pe net despre avort, si am gasit o pagina unde scria cum se face. Nu am mai putut vorbi, am inceput sa plang, iubi m-a luat in brate si mi-a zis ca o sa facem asa cum vreau eu. A doua zi am fost la dr. mi-a zis ca sunt insarcinata cam in 5 saptamani, am facut si o ecografie, m-a emotionat si m-am simtit O MINI MAMA. Recunosc, m-am dus derutata, intr-un fel am sperat ca dr sa imi zica: nu esti insarcinata, este doar o dereglare....l-am intrebat: eu ce sa fac acum? aveam nunta programata...nu mai pot face nici o nunta...si m-a sfatuit sa il pastrez ca e pacat, ca e prima sarcina (30 ani), ca e cadou de ziua mea (in 3 zile implineam 30 ani). Am plecat acasa mai linistita, l-am sunat pe iubi sa ii zic ca il pastram si ca in septembrie nasc daca merge totul bine. Stresul , supararea, lacrimile nu au incetat aici. Acum plangeam, acum eram fericita. Mi-era frica sa le zic alor mei, sa nu ma judece, sa nu se rusineze de lume. Am inceput prin a spune unor colegi de servici, incetul cu incetul am spus tuturor (aproape), toata lumea se bucura, ai mei s-au bucurat. Cand am vazut ca mama e fericita cu adevarat m-am linistit si pot spune ca de abia astept sa il simt miscand si sa vad ce mogaldeata o sa iasa din mine. |
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 10/14/2006
Mesaje: 1445
| Clara, Bine ai venit. Ai luat o decizie inteleapta! Felicitari! Noi suntem alaturi de voi, in odiseea pe care o parcurgeti! |
|
|
|
|
