Ce nu trebuie sa spui copilului tau NICIODATA...
Subiectul anterior · Subiectul urmator
miha76
Scris: Tuesday, October 14, 2008 12:22 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 10/16/2007
Mesaje: 1610
1. Daca nu te opresti, plec si te las aici!

Cea mai mare temere a unui copil mic este ca sa-ar pierde sau ca ar fi lasat singur si lipsit de aparare. Amenintand un copil folosindu-te de teama sa de abandon in dorinta de a-la manipula catre un anumit comportament este un semn clar ca ai nevoie de o pauza.
O solutie este aceea de a oferi copilului o altenativa. In loc sa il sperii, spune-i: "Daca alegi sa te comporti asa in continuare vom merge acasa. Daca alegi sa vorbesti cu voce normala vom sta si vom face cumparaturi. Tu alegi!"
O alta solutie este sa te opresti si sa iei o pauza. Este foarte posibil sa ai nevoie ori de odihna ori de un somn ori de amandoua.


2. Ar trebui sa iti fie rusine!

Acest mod de a te adresa copilului este o incercare de a da un sentiment de vinovatie. Se crede ca daca un copil poate fi determinat sa se simta vinovat, de rusine isi va schimba comportamentul si va face ceea ce dorim noi.
Sunt situatii in care rusinea functioneaza si determina comportamentul pe care il asteptam de la copilul nostru. Dar cu ce pret? Impreuna cu rusinea si vinovatia apare si samanta credintei "Ma insel", "Nu fac suficient", "Nu fac niciodata, nimic bine". Cand copiii actioneaza in afara acestei credinte se simt si mai rusinati, lucru care le intareste credinta si perpetueaza ciclul comportamental ce produce si mai multe raspunsuri de care le este rusine.


3. Nu ne-am dorit niciodata sa te avem!

"Imi doresc sa nu te fi avut!", "Daca ar trebui sa o iau de la capat nu as mai face niciodata copii" si "Nu ne-am dorit niciodata sa te avem" sunt afirmatii de neiertat in discutiile parinte-copil. Indiferent de ce a facut copilul si indiferent care este tonul vocii sale aceste raspunsuri parintesti sunt total nepotrivite. Acest limbaj ar trebui sa fie un semnal ca ceva lipseste in relatia parinte-copil. Folositi acest semnal ca un imbold pentru a solicita ajutor, de la un psiholog, preot sau consilier scolar. Fa-o acum! Tu si copilul tau meritati!


4. Tu esti cauza divortului nostru!

Nici un copil nu este cauza divortului dintre parinti, si nu este de asteptat ca un copil sa duca o asemenea povara emotionala. Chiar si cand explicam cu atentie si cu dragoste unui copil ca nu este in nici un fel responsabil de decizia voastra de a va separa sau de a divorta acesta pastreaza impresia ca este intr-un fel responsabil si poate gandi: "Daca as fi fost diferit, parintii mei ar fi fost inca impreuna", iar "Daca as fi fost mai bun, nu sa-ar fi certat atat de mult" este un lucru pe care, chiar daca nemarturisit, copiii il cred.


5. De ce nu poti fi si tu ca fratele/sora ta?

Cand parintii compara verbal fratii intre ei, unul dintre ei va iesi in dezavantaj. Ei trimit mesajul catre copil ca nu este destul de destept, destul de bun, destul de rapid sau destul de meticulos. Mesajele gen "Nu esti suficient de bun" se infiltreaza adanc in constiinta sa si vor contribui la comportamentul indezirabil de mai tarziu.
Comparatiile fac sa creasca rivalitatile fratesti intensificand rivalitatea naturala care deja exista si fac sa creasca tensiunile din casa. Comparatiile dauneaza relatiilor dintre frati, facand sa creasca sentimentul separarii.
Accepta fiecare copil din familia ta pentru persoana unica care este. Fiecare are propriile sale forte, capacitati si nevoi. Ajuta-ti copiii sa descopere frumusetea unicitatii sale, focalizandu-te pe fiecare individ, fara a folosi comparatii.


6. Lasa-ma sa fac eu asta pentru tine

Daca "Lasa-ma pe mine sa fac asta", "Lasa-ma pe mine sa ma ocup de asta" si "O fac eu de data asta" sunt prezente curent in modul de a te adresa copiilor este contributia ta la invatarea neputintei de catre ei. Preluand intiativa si facand lucruri pentru un copil, lucruri pe care le poate face singur, ii creezi sentimentul neputintei. Aceasta il incurajeaza se se vada pe sine incapabil.
Preluand initiativa si facand acum, poti economisi niste timp, dar vei avea mai mult de lucru in perspectiva. Daca faci un lucru in locul copilului tau o data, nu e nici o problema. Daca o faci de doua ori, ai creat un tipar. Daca o faci si a treia oara, Felicitari! Ai o noua slujba!


7. Pentru ca am zis eu, de aia!

Cuvintele sunt "Pentru ca am zis eu, de aia!", dar mesajul tacut este: "Eu sunt mare, tu esti mic, eu sunt destept, tu esti prost, eu am puterea si tu nu. Treaba mea este sa spun a ta este sa te supui".
Acest mod de a te adresa copilului da nastere resentimentelor si creaza lupte pentru putere. Incearca sa te adresezi copilului tau astfel incat sa ii comunici respect in acelasi timp cu sentimentele si dorintele tale: "Este frustrant pentru mine, in timp ce tu continui sa ma intrebi -De ce?'. Ca parinte eu iau o parte din decizii. Asta este una dintre datile cand decizia este a mea. Nu imi schimb parerea de data asta..."


Limbajul este modul primar de manifestare al abuzului emotional asupra copiilor. Elimina modul de comunicare abuziv fiind foarte atent la maniera de adresare. Daca devii constient de una sau mai multe dintre cele sapte cele mai rele lucruri pe care le poti spune copilului tau sau alta formula de adresare abuziva, opreste-te! Inspira adanc. Mergi la o plimbare. Fa o baie fierbinte. Da-ti tie si copilului tau timp sa va calmati si sa recapatati imaginea de ansamblu. Apoi ia-o de la inceput amintindu-ti ca vorbele pot da putere sau ca vorbele pot rani.
Kiki
Scris: Tuesday, October 14, 2008 12:56 PM
Avatar
Nivel
Nivel: TOP TEAM

Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 36610
As adauga: "Nu te mai iubesc", "Esti prost / proasta".
Alina
Scris: Tuesday, October 14, 2008 3:02 PM
Nivel
Nivel: SAFIR

Inregistrat: 3/27/2006
Mesaje: 18834
miha76 wrote:
7. Pentru ca am zis eu, de aia!


Eu cu asta as fi de acord (dar nu excesiv). Putina autoritate nu strica, niste reguli trebuie sa existe.
sousourel
Scris: Tuesday, October 14, 2008 5:50 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/18/2006
Mesaje: 7688
Quote:
7. Pentru ca am zis eu, de aia!

Cuvintele sunt "Pentru ca am zis eu, de aia!", dar mesajul tacut este: "Eu sunt mare, tu esti mic, eu sunt destept, tu esti prost, eu am puterea si tu nu. Treaba mea este sa spun a ta este sa te supui".


Nu neaparat sunt eu mare si destept si tu mic si prost, dar ideea generala e ca uneori de aceea e asa, pentru ca iti cer/ spun eu sa faci intr-un fel si nu in altul. De aceea e o fraza pe care o folosesc, atunci cand explicatiile, pe care le dau din abundenta atunci cand e posibilras, nu sunt potrivite, nu e momentul pentru explicatii sau cand sunt la capatul rabdarii si evit un conflict in acest mod.
shirel
Scris: Sunday, June 19, 2011 8:16 PM
Avatar
Nivel
Nivel: SMARALD

Inregistrat: 7/22/2007
Mesaje: 11814
Traim vremuri grele. ras sic Parintii din toata lumea se simt pierduti. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai complexa decat cucerirea planetei.

CELE 7 PACATE ALE EDUCATIEI:

1. A corecta in public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstructiona copilaria celui educat
4. A pedepsi la furie si a pune limite, fara a da explicatii
5. A fi nerabdator si a renunta sa mai faci educatie
6. A nu te tine de cuvant
7. A distruge speranta si visele

Si inca ceva nimeni nu-si ia diploma in misiunea de a educa.sic hohotInainte parintii erau autoritari,astazi sunt copii deci invatati sa spuneti "nu"si asta fara teama.Daca ei nu aud "nu" de la noi nu vor fi pregatiti nici sa auda nu de la viatza!
ingerash
Scris: Sunday, June 19, 2011 8:33 PM
Avatar
Nivel
Nivel: DIAMANT

Inregistrat: 1/17/2008
Mesaje: 27681
shirel,subliniez prima pupici
Nu corectatii copii in public ,in fata altor copii sau a altor parinti si nu ii faceti sa simta greseala ca pe un pacat!
Din "experienta"mea de mama am observat ca mai constructiva este o discutie fata in fatahearts
shirel
Scris: Sunday, June 19, 2011 8:50 PM
Avatar
Nivel
Nivel: SMARALD

Inregistrat: 7/22/2007
Mesaje: 11814
ingerash wrote:
shirel,subliniez prima pupici
Nu corectatii copii in public ,in fata altor copii sau a altor parinti si nu ii faceti sa simta greseala ca pe un pacat!
Din "experienta"mea de mama am observat ca mai constructiva este o discutie fata in fatahearts


Da,Ingeras eu ma educ pe mine zi de zi si trec printr-o serie de intamplari din care invatz mereu si asta este una din lectiile pe care le-am invatat pe propia piele.Unul dintre neplaceriile copilariei mele era ca parinti mei nu aveau o limita la gura sic ei ma educau in fatza prietenilor si in fatza tuturor cica ca sa-mi fie rusine si sa nu mai fac alcool ras pe naiba faceam poate si mai multe fiindca aveam curajul "si asa toti ma cunosc de ce sunt in stare .nu am de ce sa ma feresc "Deci am invatat ca daca vreau sa-mi corectez si educ copii in adevaratul sens al cuvantului il corectez cand suntem numai noi doi fiindca atunci intradevar i va pasa de ce se intampla si de obicei reusesc sa le transmit ceea ce doresc!
ingerash
Scris: Sunday, June 19, 2011 9:03 PM
Avatar
Nivel
Nivel: DIAMANT

Inregistrat: 1/17/2008
Mesaje: 27681
Shirel,asa procedau si ai mei si mai foloseau si violenta(tras de par,ureche,plesnit),nu conta ca aveau musafiri,erau in public sau acasa.Si asa era"moda"copilul sa fie batut sa stie de frica parintiloralcool
De mica mi-am jurat sa nu imit comportamentul lor...e cumplit.
bereea
Scris: Monday, June 20, 2011 8:48 AM
Avatar
Nivel
Nivel: RUBIN

Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22799
Chestia asta ci stiut de frica parintilor imi da fiori.Ingrozitor !Eu vreau ca copilul meu sa ma iubeasca si respectul - nu frica - sa vina din dragoste pentru mine , nu din alte motive.
Am niste vecini care tot timpul isi fac copiii de 2 si respectiv 4 ani," deficienti", adica handicapati.Asta mi se pare strigator la cer.
kali
Scris: Monday, June 20, 2011 9:25 AM
Avatar
Nivel
Nivel: MEMBRU FONDATOR

Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
Educatia si relatia parinte-copil e atat de complexa incat nu poate fi incadrata in niste reguli definite la modul general. Uneori incalcam chiar regulile stabilite de noi, deci... cu atat mai greu.
In primul rand conceptul de educatie difera de la o familie la alta, asa cum fiecare dintre noi suntem mai mult sau mai putin permisivi cu noi insine.
Poate parea simplu cat copiii sunt mici dar vedem si noi cum se complica lucrurile odata ce trec anii.
Eu recunosc faptul ca mai si gresesc... asta e... la oboseala, surmenaj... cand se intinde coarda prea mult ( ca sunt teribil de talentati sa o faca )... se mai intampla sa corectez in public ( de ex. cand cei mari uita de diferenta de varsta intre ei si un adult si sar calul in discutie... ori daca se baga in vorba fara motiv la modul repetat - iar asta e doar una dintre situatii )... mai pedepsesc fara vina prea mare ( avand in vedere, insa, comportamentul pe intreaga zi daca a fost unul necorespunzator - lucru pe care ei nu-l inteleg intotdeauna chiar daca sunt avetizati ), etc...
Pe de alta parte, daca am o reactie exagerata, stiu sa-mi recunosc vina si sa-mi cer scuze. Se intampla rar, insa... se intampla.
Bataia nu o tolerez sub nicio forma insa in rest... toti gresim intr-un fel sau altul. Din dorinta de a nu repeta greselile parintilor nostri facem altele.
Nimeni nu e perfect.
aurishta
Scris: Monday, June 20, 2011 10:27 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
kali wrote:

Pe de alta parte, daca am o reactie exagerata, stiu sa-mi recunosc vina si sa-mi cer scuze. Se intampla rar, insa... se intampla.

Cele scrise de tine ma duce cu gandul la unul dintre principiile mele, si anume de a nu adresa niciodata cuvinte grele, injurioase sau injositoare. Asta nu e valabil numai la copii, ci la fiecare membru al familiei. Dar daca, totusi, calc becul, ceea ce mi se intampla extrem de rar, fac reparatia imediat cerand scuzele de rigoare.
koko2008
Scris: Wednesday, August 24, 2011 5:53 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 1/11/2009
Mesaje: 5442
Reactii exagerate sunt multe...dar ne cerem scuze...a fost mai greu prima data. Sau chiar daca greseste ea si ne suparam nu dureaza mult, trebuie sa i arat ca mami o iubeste. Ai mei stateau suparati zile intregi si am avut mereu impresia ca nu ma iubesc....uff
PrincessLilou
Scris: Wednesday, March 13, 2013 2:40 AM
Nivel
Nivel: Ambasador

Inregistrat: 11/4/2009
Mesaje: 979
Numarul #7 il mai foloseste si sotul meu. Nu chiar la fel. El ii zice: "pentru ca eu sunt adultul aici, nu tu!" - si eu i-am explicat ca ea habar nu are sa faca diferenta asta la trei ani si ca mai degraba ii explica ce implicatii au actiunile ei, decat sa ii interzica si basta!. in ultimul timp s-a mai calmat si el.
Ariel
Scris: Wednesday, March 27, 2013 10:12 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Membru

Inregistrat: 3/20/2013
Mesaje: 28
Aoleu, de fiecare data innebunesc pe strada cand vad parinti care isi trateaza copiii ca pe niste necunoscatori. Pacat ca parintii nu isi dau seama cat de inteligenti sunt cei mici si cat de "bureti" sunt, incat prind si cea mai mica ironie.

Inca de cand eram insarcinata, am stabilit cu sotul meu ca nu vom fi acei parinti care il iau pe "nu" in brate. Evident ca nu a mers chiar cum am crezut, deoarece trebuie sa ii spunem si "nu", dar si sa o felicitam cand este cazul.

M-am gandit foarte logic cand am luat drumul educatiei ei: "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face", as mai adauga "orice varsta ar avea". Nu suntem parinti perfecti, pentru ca nu exista asa ceva, ne mai si ciondanim cu Clara, dar overall, nu am un copil mofturos si nici neascultator, deci metoda a functionat.
PrincessLilou
Scris: Wednesday, February 4, 2015 1:43 AM
Nivel
Nivel: Ambasador

Inregistrat: 11/4/2009
Mesaje: 979
1. Daca nu te opresti, plec si te las aici!




Am folosit fraza asta o data. eram in masina si nu mai stiu de ce, ii atrageam atentia si ei nu i-a convenit si mi-a zis ceva care mi-a facut sangele sa clocoteasca, scoteam si foc pe nari. nu stiu de unde i-a venit ei, de unde a auzit ea, ca nu mi-a zis sau vorbit asa niciodata, dar m-a facut "stupid cow". eu eram la volan. am tras pe stanga, (ca noi suntem pe invers ras ), am iesit de la locul meu, m-am dus la ea, i-am dat una peste gura care m-a durut pe mine mai mult decat pe ea. m-a rupt in doua. si i-am zis ca daca mai aud ca imi vorbeste asa, o dau jos si o las acolo. nu stiu cat de bine au fost, sau nu. chiar in momentul ala faceam spume, eram atat de nervoasa dar mai mult dezamagita de imi venea sa plang. a plans, si-a cerut scuze. eu am vrut sa vada gravitatea problemei, ca eu in general nu o lovesc deloc si nu vorbesc asa cu ea, nu o pun la colt si am o limita chiar ridicata la care suport anumite chestii, mofturi. sotul de obicei sare repede sa o pedepseasca de la chestii marunte, dar eu nu.

Nu mi-a mai facut niciodata asa ceva si nu mi-a mai vorbit urat, in felul asta. deci cred eu ca am rezolvat-o. i-am spus apoi ca eu tot o iubesc, dar ca am fost foarte dezamagita si a suparat-o tare sa auda asta. nu stiu de unde a auzit ea ca e ok sa vorbeasca asa dar de atunci nu a mai facut-o si asta a fost acum vreun an.
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.