Ce am patit
Subiectul anterior · Subiectul urmator
bulibuli
Scris: Tuesday, June 9, 2009 5:10 PM
Avatar
Nivel: Maestru

Inregistrat: 3/17/2008
Mesaje: 9649
amalia.. pale pale pale sa-ti dea Dumnezeu putere sa treci peste toate sa fii alaturi de copiii tai.. imi pare rau
amalia
Scris: Wednesday, June 10, 2009 12:48 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Ambasador

Inregistrat: 5/24/2009
Mesaje: 531
multumesc mult bulibuli si eu iti doresc tie asemenea si sa stii ca Dumnezeu mi-a dat un baietel anul trecut in aceiasi luna cu cel pe care l-am pierdut.Sunt sigura ca mi-a ascultat rugaciunile si a vazut cit mi l-am dorit
RuxandraS
Scris: Tuesday, December 8, 2009 12:04 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 10/22/2009
Mesaje: 1639
vin si eu ca musca in lapte.am citit ce ati scris.m-i s-a ridicat parul de pe maini.doamne cum pot existaasemenea doctyori.uite de aia am zis ca eu in Romanica noastra nu nasc.ma ajutat bunul Dumnezeu sa nu nascin tara si sa fiu tratata ca o regina,fara spaga,chiar si o cutie de ciocolata abia sa fie acceptata darca sa o imparta cu toata echipa.asa ca............la al -2-lea inapoi la Espana.
Teo
Scris: Tuesday, February 9, 2010 3:57 AM
Nivel: Guest

Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
Buna,

Au trecut doi ani...
Era 1 februarie 2008.
Era ziua mea de nastere.
Si atunci putea sa fie si prima zi de viata a fiului meu.
Numele lui este Darius Cristian.
Nu l-am cunoscut.
Nu l-am tinut în brate.
De doi ani, în fiecare noapte, ma rog sa adorm si sa visez cum arata.
A fost prima sarcina, chiar daca data de Dumnezeu, nu de vreun tratament, dupa 10 ani de casnicie. Si ultima... pâna acum.
Nu am un alt pui pecare sa-l strâng în brate.
Nu am nimic, decât un sot care ma iubeste si care ma alina zi de zi.
Dar nu-l am pe el...
I-am promis ca n-o sa las sa i se întâmple nimic, i-am promis ca o sa-l apar cu viata mea, daca e nevoie.
Nu mi-am tinut promisiunea...
N-o sa-mi iert asta niciodata.
Era 1 februarie 2008.
Omul caruia i-am încredintat viata copilului meu, PROF. HORHOIANU VALERICA, ma programase la cezariana pe 22 ianuarie 2008. M-am dus, m-am internat, veneam e la 300 de km, aveam atâtea sperante, asteptasem atât de mult, aveam 39 de ani, era visul meu împlinit, urma sa aduc pe lume un înger...
M-a externat si m-a trimis acasa.
Mi-a spus ca mai pot astepta o saptamâna.
Cu toate ca aveam 39 de ani, hipertensiune de sarcina, era iarna, veneam de la mare distanta si echografia arata ca lichidul amniotic era putin, placenta de gradul III, riscul major...
Am crezut în acest doctor si nu în mine, desi si eu sunt medic.
Am uitat tot ce am învatat, pentru ca nu-mi permiteam opinii de nespecialist în cazul meu.
Urma sa ma întorc în spital pe 2 februarie.
Puiul meu n-a mai putut astepta atât.
Un infarct pe cordonul ombilical, dn cauza tensiuni mele...
S-a stins de ziua mea.
S-a nascut fara viata...
Toata viata, de ziua mea, pe 1 februarie, o sa numar câti ani ar fi avut...
Dl Doctor n-a avut chef de mine...
Era plictisit, ocupat...
Cezariana mea îi încurca planurile...
M-a convins ca e cazul sa plec din spital, sa astept...
El nu-si mai aminteste de mine, cu siguranta...
Cine sunt eu pentru el?
NIMENI !
Un NIMENI care de doi ani traieste cosmarul de a încerca din nou, în fiecare luna...
Un NIMENI care acum tocmai a împlinit 41 de ani.
Un NIMENI care nu aude pe NIMENI strigând-o MAMA.
Un NIMENI care a adus pe lume doar corpul unui înger...
Puiul meu a plecat fara sa poata cere socoteala DE CE ?
EU, UN NIMENI pentru Dl. Profesor, sa-i cer socoteala lui?
Nici nu-si mai aminteste de mine...
Si daca as face-o, l-as aduce înapoi pe puiul meu ?
Nu scriu pentru compasiune.
Nici pentru razbunare.
Scriu pentru ca macar o sngura femeie, care citeste, sa aleaga un alt doctor...
Macar una si e suficient pentru mine.
Poate asa voi salva o viata micuta.
Poate asa îmi voi plati un pic dn greseala pe care am facut-o fata de copilasul meu.
Mergeti la un doctor caruia sa-i pese de voi !
Poate e doar un rezident, nu profesor.
Dar poate ca e OM.

Teodora Ciobanu
raly
Scris: Tuesday, February 9, 2010 6:54 AM
Avatar
Nivel
Nivel: DIAMANT

Inregistrat: 12/17/2007
Mesaje: 25891
Teo,ce poveste tristaplans plans plans
KRYS85
Scris: Tuesday, February 9, 2010 7:35 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 9/23/2008
Mesaje: 6611
Teo cry nici nu mai am cuvinte si nici nu pot sa-i descriu pe oamenii astia ,nici nu-i mai poti numi oameni!!!pale plans
monique
Scris: Tuesday, February 9, 2010 8:14 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/15/2006
Mesaje: 3579
Teo, cu siguranta puiul tau te iubeste si stie cat de mult ti l-ai dorit! Nu-ti pierde speranta, caci Dumnezeu iti va mai trimite o surioara sau un fratior care sa-ti umple golul din suflet. Suntem alaturi de tine!
madanuta
Scris: Tuesday, February 9, 2010 8:41 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 6/26/2007
Mesaje: 6054
Teo, asa trista e povestea ta!pale pale pale Simt ca nici cuvinte n-am sa te alin...pale pale pale Te rog sa primesti o imbratisare calda si nu uita ca speranta e doar in Dumnezeu!computerlove
Fluturas
Scris: Tuesday, February 9, 2010 9:19 AM
Avatar
Nivel: Maestru

Inregistrat: 11/22/2006
Mesaje: 9778
off,doar atat pot spune.nici nu imi pot imagina o astfel de durere.fii tare si Dumnezeu sa iti aline sufletul si sa iti dea linistea de care ai nevoie
roxy_oxxy
Scris: Tuesday, February 9, 2010 9:33 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 6/11/2008
Mesaje: 2571
Teo mi s-au inmuiat genunchi...Doamne..... Tu nu te invinovati, nu esti de vina cu nimic, ce puteai face tu??? Nu a fost decizia ta sa pleci acasauff uff uff
cathy
Scris: Tuesday, February 9, 2010 11:05 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Grupa mijlocie

Inregistrat: 11/25/2008
Mesaje: 433
Teo, Dumnezeu sa iti dea putere!


cathy attached the following image(s):
eye-crying.jpg

yaya
Scris: Tuesday, February 9, 2010 11:28 AM
Nivel
Nivel: Ambasador

Inregistrat: 10/22/2009
Mesaje: 718
TEO...draga mea am trait cu acest cosmar 11 ani si te inteleg perfect .nimeni nu ma intelegea prin ce trec ,imi spuneau... lasa draga daca ai copii ai si necazuri stai linistita ce-ti trebuie....si tot asa .m-am rugat la dumnezeu si l-am inplorat sa -mi aline suferinta si sa nu mai treaca nici o femeie prin ce am trecut eu .da asta ne e soarta.plans plans plans .totusi ar trebui sa incerci si cu tratament ,ce conteaza ca ai 41 de ani .fii tare nu te lasa doborata de suferinta ai sa vezi ca dumnezeu nu te va lasa .angel computerlove
myha84
Scris: Tuesday, February 9, 2010 12:45 PM
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/6/2009
Mesaje: 2162
Teo am ramas fara cuvintepale pale pale , Sunt sigura ca Dumnezeu iti va alina suferinta, nu te lasa doborata.Fii tare!!!computerlove
Emilia3
Scris: Monday, May 24, 2010 8:50 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Membru

Inregistrat: 4/5/2008
Mesaje: 68
Teo, roaga-te la Maica Domnului, EA este grabnic ajutatoare, deoarece este si EA mama si ai sa vezi ca va veni alt pui cand te astepti mai putin.
ligia27
Scris: Thursday, December 2, 2010 8:06 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 3/13/2010
Mesaje: 1340
Teo wrote:
Buna,

Au trecut doi ani...
Era 1 februarie 2008.
Era ziua mea de nastere.
Si atunci putea sa fie si prima zi de viata a fiului meu.
Numele lui este Darius Cristian.
Nu l-am cunoscut.
Nu l-am tinut în brate.
De doi ani, în fiecare noapte, ma rog sa adorm si sa visez cum arata.
A fost prima sarcina, chiar daca data de Dumnezeu, nu de vreun tratament, dupa 10 ani de casnicie. Si ultima... pâna acum.
Nu am un alt pui pecare sa-l strâng în brate.
Nu am nimic, decât un sot care ma iubeste si care ma alina zi de zi.
Dar nu-l am pe el...
I-am promis ca n-o sa las sa i se întâmple nimic, i-am promis ca o sa-l apar cu viata mea, daca e nevoie.
Nu mi-am tinut promisiunea...
N-o sa-mi iert asta niciodata.
Era 1 februarie 2008.
Omul caruia i-am încredintat viata copilului meu, PROF. HORHOIANU VALERICA, ma programase la cezariana pe 22 ianuarie 2008. M-am dus, m-am internat, veneam e la 300 de km, aveam atâtea sperante, asteptasem atât de mult, aveam 39 de ani, era visul meu împlinit, urma sa aduc pe lume un înger...
M-a externat si m-a trimis acasa.
Mi-a spus ca mai pot astepta o saptamâna.
Cu toate ca aveam 39 de ani, hipertensiune de sarcina, era iarna, veneam de la mare distanta si echografia arata ca lichidul amniotic era putin, placenta de gradul III, riscul major...
Am crezut în acest doctor si nu în mine, desi si eu sunt medic.
Am uitat tot ce am învatat, pentru ca nu-mi permiteam opinii de nespecialist în cazul meu.
Urma sa ma întorc în spital pe 2 februarie.
Puiul meu n-a mai putut astepta atât.
Un infarct pe cordonul ombilical, dn cauza tensiuni mele...
S-a stins de ziua mea.
S-a nascut fara viata...
Toata viata, de ziua mea, pe 1 februarie, o sa numar câti ani ar fi avut...
Dl Doctor n-a avut chef de mine...
Era plictisit, ocupat...
Cezariana mea îi încurca planurile...
M-a convins ca e cazul sa plec din spital, sa astept...
El nu-si mai aminteste de mine, cu siguranta...
Cine sunt eu pentru el?
NIMENI !
Un NIMENI care de doi ani traieste cosmarul de a încerca din nou, în fiecare luna...
Un NIMENI care acum tocmai a împlinit 41 de ani.
Un NIMENI care nu aude pe NIMENI strigând-o MAMA.
Un NIMENI care a adus pe lume doar corpul unui înger...
Puiul meu a plecat fara sa poata cere socoteala DE CE ?
EU, UN NIMENI pentru Dl. Profesor, sa-i cer socoteala lui?
Nici nu-si mai aminteste de mine...
Si daca as face-o, l-as aduce înapoi pe puiul meu ?
Nu scriu pentru compasiune.
Nici pentru razbunare.
Scriu pentru ca macar o sngura femeie, care citeste, sa aleaga un alt doctor...
Macar una si e suficient pentru mine.
Poate asa voi salva o viata micuta.
Poate asa îmi voi plati un pic dn greseala pe care am facut-o fata de copilasul meu.
Mergeti la un doctor caruia sa-i pese de voi !
Poate e doar un rezident, nu profesor.
Dar poate ca e OM.

Teodora Ciobanu


TEO, ACUM AM DAT SI EU DE TRISTA TA DURERE. SUNT CU 12 ANI MAI TANARA CA TINE SI AM DOI COPII , SI STIU CE INSEAMNA TENSIUNE OSCILANTA IN SARCIMA, SI EU AM RISCAT DE 2 ORI.
ORICUM ACUM TOATE SUNT NUMAI VB SI NIMENI SI NIMIC NU CRED CA ITI POATE STERGE DUREREA DIN SUFLET. IMI PARE RAU PENTRU TIME SI PENTRU INGERASUL TAU SI SPER CA DUMNEZEU SA TE INTAREASCA CA SA POTI DUCE ACEASTA CRUCE PANA LA CAPAT.
SINCER ITI SCRIU CU LACRIMI IN OCHI CARE CURG INPIEDICANDU-MA SA VAD LITERELE DE PE TASTATURA, SI MA GANDESC ACUM CA PROBLEMELE MELE PE LANGA ALE TALE SUNT INCA MINORE DAR CAND SUNT LEGATE DE COPII NOSTRI NI SE PAR MARI.

SPER CA DUMNEZEU SA TE INTAREASCA SI TE TINA IN MAINILE LUI OCROTITOARE CACI FARA EL SI PUTEREA LUI NU PUTEM FACE NIMIC.


























Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.