Am sa va povestesc ce am patit eu la prima nastere.Fiind la prima nastere si bebelusa nu a vrut sa iasa cu capul inainte ca majoritatea copiilor ci a iesit cu funduletul inainte, nu a vrut sa coboare, nu m - am dilatat suficient si intr-un timp mai scurt, am avunt un travaliu mai lung - 2 zile si doua nopti. Ca multe mamici care nasc prima data am ramas blocata de indiferenta si plafonarea personalului mediu si de goana dupa spaga. Daca nu dai si nu cunosti pe cineva nu se uita nimeni la tine aproape deloc. Am vazut o fata care nascuse in sala detravaliu se rupsese varza si asistentele nu observasera ca iesise copilul, era intre picioarele mamei.
Dupa ce am nascut doctorita care m-a asistat nu m-a curatat bine si am facut hematom cvasitotal , acest lucru l-am aflat foarte tarziu.
Sotul a stat la usa salii de nasteri pana am nascut - la ora 9 dimineata -si mi-a spus ca va veni la ora 2 .Cand a venit la 2 nu m-a mai gasit, desi a cautat in tot spitalul - 7 etaje- si nimeni nu-i spunea unde sunt.
Ce se intamplase, de la ora 9 la ora 12 nu am putut sa ma ridic din patul din sala de nasteri, ameteam de fiecare data cand incercam. S-a schinmbat tura la asistente si asistenta care a venit mi-a spus ca trebuie sa parasesc patul pentru ca blochez sala de nasteri respectiva si ea a observat dupa ce m-a controlat ca ceva nu este in regula.
M -a urcat pe un pat cu rotile si am fost dusa la sala de operatii. Aici m - au legat de maini si de picioare de masa pe care am fost urcat , l-au bagat cu forta pe anestezist, care nu stia pe ce usa sa mai iasa.
Protesta ceva de genul - nu o cunosc pe femeia asta, nu i-am facut nici o analiza , daca are boli grave-. Pana la urma l-au convins, imi mai aduc aminte doar ca m-a intrebat anestezistul la ureche daca sunt bolnava de inima si daca am mancat ceva, apoi am dormit de la ora 3 dupamiaza pana la ora 6 - era un ceas pe perete in partea stanga. In ce a constat practic interventia nu stiu nici astazi.
Dupa ce m-a cautat in tot spitalul si intrase in panica, pe sotul meu l-a tras de maneca o infirmiera care i-a spus cu promisiunea sa nu spuna la nimeni de unde a aflat ca va fi concediata, ca sunt la sala de operatii.
De fapt nu stiau daca mai scap sau in ce conditii voi mai scapa.La interventie au participat toti medicii din tura de dimineata - 7 medici.
Se pare ca nimeni nu a stiut sau nu au vrut intervina iar doctorita cu care nascusem si pe care o chemasera de urgenta de acasa l-a chemat pe dr.Popescu care este medic oncolog - la etajul I al maternitatii functioneaza sectia de oncologie .
Pot sa spun ca asistenta care a observat ca ceva nu este in regula si in principa dr. Popescu sunt cei care mi-au salvat viata.
Timp de aproape 3 ore sotul a stat la usa salii de operatii, personalul intra , iesea pe un hol fara aer conditionat sau vre-o adiere de vant - am nascut in luna iulie - dar nimeni nu avea curajul sa-i spuna ce se intampla, ceea ce a fost un cosmar pentru el .
La ora 6 cand m-am trezit ca prin vis anestezistul mi-a soptit la ureche ca era sa ma piarda in timpul interventiei.
Apoi am fost dusa la Reanimare unde am stat 2 zile unde am facut injectii cat nu am facut toata viata.Am stat in spita 2 saptamani , deoarece dr.Popescu este medic de fapt la Cluj aici vine doar la anumite intervale de timp , si trebuia sa ma controleze el.
Aceasta este in linii mari ce mi s-a intamplat sper sa nu mai pateasca cineva asa ceva sau cel putin sa treaca cu bine asa camine peste ce i s-a intamplat.