Nivel: SMARALD
Inregistrat: 8/10/2007
Mesaje: 13449
| kali wrote:Marivic, daca nu se merita, probabil ca nu mai faceai facultatea si, tot asa, nu te-ai mai fi panicat cum ai facut-o asta toamna cand inca nu stiai incotro sa o apuci cu serviciul. Ceea ce vreau sa spun e ca, probabil, te atrage ( mai mult decat iti dai chiar tu seama ) ceea ce faci, altfel - banuiesc - ca ai renunta. Din punctul meu de vedere, se merita cu varf si indesat, tocmai pentru ca o viata avem si nu vreau sa o petrec stand acasa. Vreau sa realizez ceva... sa las ceva in urma mea. Pe langa asta, transmit un mesaj important copiilor mei ( mai ales fetelor ): mami e capabila, puternica, independenta, egala cu tati in tot ceea ce face, etc. Sincer, sper sa-mi mosteneasca ambitia si sa nu considere vreodata ca exista ceva ce ele nu pot face... fapt ce e perfect posibil, ca si eu am o mama extrem de puternica, care m-a inspirat si nu m-a lasat sub nicio forma sa cobor shtacheta ( fapt pentru care ii multumesc, chiar daca mi-a fost foarte greu uneori si nu suntem intotdeauna pe aceeasi lungime de unda - nici nu stiu daca ar fi posibil, la cat de capoase suntem amandoua  ). Pe de alta parte, chiar nu as putea sa fiu dependenta financiar de sot; ar insemna sa-mi calc pe orgoliu si mandrie daca ar trebui sa-i cer bani pentru a-mi cumpara ceva atunci cand imi doresc. Decizia ar fi in mainile lui si nu mi-ar conveni deloc - nu mai bine suntem egali? In fine... m-am intins cam mult insa vroiam sa te incurajez sa continui ceea ce faci. Ca sa fiu on topic: ma gandeam eu ca nimanui nu-i este usor, insa e bine, uneori, sa auzi ca mai sunt si altii ca tine. Egoista de mine! 
KALI,nu am mai intrat de mult pe aici,dar sa stii ca ai dreptate,....Cat am stat acasa ma apucase paranoia,cum am inceput munca viata mea e plina,e frumoasa,...este obositoare ziua,ce-i drept,dar ma tine in priza.Am satisfactia ca ma iubesc copiii,.....acum dupa vacanta am primit de la cativa cadouri si mi-au spus atat de candid:,,Doamna,ce dor ne-a fost de tine'',imbratisandu-ma atat de lipicios:018: .Asa ca raman la cariera de profesor,fac ceea ce imi place,adica sa fiu in mijlocul copiilor si poate candva imi voi infiinta propria mea gradinita
Da,asa este cariera cere sacrificii,dar atata timp cat pot sa fiu foarte aproape de familie,totul este OK. Fac doua lucruri odata:si cariera si familie.
|
Nivel: Ambasador
Inregistrat: 3/1/2011
Mesaje: 805
| Am stat acasa cu Iasmina pana la 1,5 ani, restul sta tati. Merg la servici de la 8 la 5, dar asta nu ma impiedica sa imi trezesc dimineata copilul cu un pupic, sa tragem o joaca asa pe fuga, asta in zilele in care nu imi este mila sa o trezesc. Cand ajung acasa, daca trebuie sa fac ceva , incerc sa o am mereu aproape , la bucatarie , cand fac curatenie, cand crosetez. Mergem in parc, in vizita la bunici, la cumparaturi, si trece saptamana. Suntem de obicei doar duminica impreuna toata ziua, si profitam. Si ma bucur ca, contribui la bunastarea familiei, si nici nu imi place sa nu am bani in portofel, nu as putea. |
Nivel: Avansat
Inregistrat: 1/20/2011
Mesaje: 3242
| Eu am abandonat munca din proprie initiativa si pe de o parte ma bucur pe de alta sufar.
Ma bucur deoarece sunt acasa cu copii imi vad de familie dar duc dorul munci de afara , a colegilor, desii ai vad mereu,,,asta e,,inca vreun an -doi mai stau dar apoi incep sa caut ceva de munca de nu ma si urc pe pereti |
