Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| Eu le-am impacat usor , cariera mea este familia! |
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 1/14/2008
Mesaje: 5944
| Mie mi-a placut si nu mi-a placut cat am stat acasa. A fost ok ca am prins primii doi ani de scoala ai Luanei, am ajutat-o la teme, am iesit, i-am facut program, dar apoi nu mai aveam ce face. Mai faceam fotografii, mai cumparam apoi vindeam diverse chestii, apoi m-am apucat serios de lucru. Acum e mai panica deoarece m-a palit sa dau la facultate insa imi trebuie asa ca nu-mi pare rau...tare. Fug dintr-o parte ca sa ajung in alta, timpul pe care nu-l pot avea pentru dus/adus fetele de la scoala/gradi il umple mama sau sora mea, e greu intr-adevar si ma simt un pic dezorganizata cateodata. Cu Luana e mai simplu, avem atata timp cat ne trebuie, nici mult sa o sufoc dar nici putin cat sa nu stiu de ea. Maya ar vrea sa petreaca mai mult timp cu mine, insa e varsta cand se tine dupa mami, la care adaugam problemele din ultimii doi ani, mutatul etc. Dar compensam in weekend.
|
|
|
Nivel: Maestru
Inregistrat: 10/17/2009
Mesaje: 8601
| La mine este simplu,la fel ca la Oana.Am renuntat la servici in favoarea timpului petrecut dragii mei.Mai ales ca sotul e plecat,atunci cand venea acasa nu imi puteam lua concediu si sufeream ca pierdeam si timpul in care era el acasa cu munca mea.Asa ca am ales.Nu mi-a fost si nu imi este usor,atunci cand este plecat sotul trece timpul foarte greu.Cine sa imi dea servici 2 luni acasa,2 luni la munca?Imi gasesc ocupatii,crosetez si imi umplu timpul cum pot. |
|
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| marivic wrote:Este tare greu sa le imbini pe amandoua,.....de aceea ma gandesc cateodata daca se merita?!?Oare cate vieti am?Si pt.ce? 
Marivic, daca nu se merita, probabil ca nu mai faceai facultatea si, tot asa, nu te-ai mai fi panicat cum ai facut-o asta toamna cand inca nu stiai incotro sa o apuci cu serviciul. Ceea ce vreau sa spun e ca, probabil, te atrage ( mai mult decat iti dai chiar tu seama ) ceea ce faci, altfel - banuiesc - ca ai renunta.
Din punctul meu de vedere, se merita cu varf si indesat, tocmai pentru ca o viata avem si nu vreau sa o petrec stand acasa. Vreau sa realizez ceva... sa las ceva in urma mea. Pe langa asta, transmit un mesaj important copiilor mei ( mai ales fetelor ): mami e capabila, puternica, independenta, egala cu tati in tot ceea ce face, etc. Sincer, sper sa-mi mosteneasca ambitia si sa nu considere vreodata ca exista ceva ce ele nu pot face... fapt ce e perfect posibil, ca si eu am o mama extrem de puternica, care m-a inspirat si nu m-a lasat sub nicio forma sa cobor shtacheta ( fapt pentru care ii multumesc, chiar daca mi-a fost foarte greu uneori si nu suntem intotdeauna pe aceeasi lungime de unda - nici nu stiu daca ar fi posibil, la cat de capoase suntem amandoua ).
Pe de alta parte, chiar nu as putea sa fiu dependenta financiar de sot; ar insemna sa-mi calc pe orgoliu si mandrie daca ar trebui sa-i cer bani pentru a-mi cumpara ceva atunci cand imi doresc. Decizia ar fi in mainile lui si nu mi-ar conveni deloc - nu mai bine suntem egali?
In fine... m-am intins cam mult insa vroiam sa te incurajez sa continui ceea ce faci.
Ca sa fiu on topic: ma gandeam eu ca nimanui nu-i este usor, insa e bine, uneori, sa auzi ca mai sunt si altii ca tine. Egoista de mine!
|
|
Nivel: Maestru
Inregistrat: 10/17/2009
Mesaje: 8601
| Kali depinde cum vezi dependenta de sot.Eu una nu am cum sa ma simt dependenta.Eu nu trebuie sa cer bani.Cand e plecat eu gestionez totul dupa cum sunt necesitatile,iar cand este acasa,nu trebuie sa cer nimic,ca mereu ma roaga el sa mergem sa imi iau ce imi place,iar cumparaturile le facem impreuna,asa ca de multe ori trebuie sa il temperez eu,ca e in stare sa cumpere orice lucrusor pe care ma opresc sa admir. Daca ar fi dupa el,nu as mai avea loc in casa de lucrurile mele.Nu iti mai spun ca ma rasfata aducandu-mi parfumuri si tot felul de cadouri cand vine (pentru ca le merit,asa imi zice cand il intreb ),ma simt egala si apreciata si pot face doar ce vreau eu,cu el ma simt libera sa fac orice.Nu sunt genul care sa stau degeaba,sunt mereu in continua miscare,dar in viata mai faci si unele compromisuri.La mine e o situatie diferita.Tare mai sufeream amandoi ca nu aveam timp destul ca sa il petrecem impreuna.  |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| mirela74chris wrote:Kali depinde cum vezi dependenta de sot.Eu una nu am cum sa ma simt dependenta.Eu nu trebuie sa cer bani.Cand e plecat eu gestionez totul dupa cum sunt necesitatile,iar cand este acasa,nu trebuie sa cer nimic,ca mereu ma roaga el sa mergem sa imi iau ce imi place,iar cumparaturile le facem impreuna,asa ca de multe ori trebuie sa il temperez eu,ca e in stare sa cumpere orice lucrusor pe care ma opresc sa admir. Daca ar fi dupa el,nu as mai avea loc in casa de lucrurile mele.Nu iti mai spun ca ma rasfata aducandu-mi parfumuri si tot felul de cadouri cand vine (pentru ca le merit,asa imi zice cand il intreb ),ma simt egala si apreciata si pot face doar ce vreau eu,cu el ma simt libera sa fac orice.Nu sunt genul care sa stau degeaba,sunt mereu in continua miscare,dar in viata mai faci si unele compromisuri.La mine e o situatie diferita.Tare mai sufeream amandoi ca nu aveam timp destul ca sa il petrecem impreuna.
Mirela, fiecare isi stie rostul iar eu am vorbit numai din punctul meu de vedere. Diversitatea ne caracterizeaza... nu suntem toti la fel. Am prietene bune care-mi spun ca daca sotii lor ar castiga "n" bani, ar sta bucuroase acasa si s-ar ocupa de copii, dar cum altele sunt conditiile, sunt nevoite sa munceasca pentru un venit suplimentar in casa. Asadar am oameni foarte apropiati mie care considera ca a fi casnica e un lux. Acum... daca nu e si asta parerea mea, nu inseamna ca nu mai suntem compatibile, nu mai tinem una la alta sau ca nu le apreciez modul de gandire. Fiecare face alegerile in viata pe propria raspundere, dar asta e... si ele ma accepta asa cum sunt. |
|
Nivel: Maestru
Inregistrat: 10/17/2009
Mesaje: 8601
| Kali bine spus.Daca nu am fi diferite,am fi toate la fel.Astfel ca nu ar mai avea barbatii cum sa faca diferenta si ar fi fideli
Oricum nu e o problema cu punctele de vedere diferite.Extremele se atrag. Imi plac postarile tale,iti impartasesc ideile,esti o tipa super
|
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| mirela74chris wrote:Kali bine spus.Daca nu am fi diferite,am fi toate la fel.Astfel ca nu ar mai avea barbatii cum sa faca diferenta si ar fi fideli Oricum nu e o problema cu punctele de vedere diferite.Extremele se atrag. Imi plac postarile tale,iti impartasesc ideile,esti o tipa super
Vai, saracii! Mai bine ca nu... da' tot cred ca si-ar gasi justificari. Iar noi, femeile, oricum am fi de vina, bineinteles.
Saru'mana! |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 12/9/2009
Mesaje: 4771
| Ma bag si eu in seama si sunt ca si Mirela stau acasa am lucrat coafeza dar nu era rentabil ca si angajata ..mai bn fac acasa am clientele mele nu aduc frecvent bani in casa dar din cand in cand da....si crosetez dupa cum bn stiti ...am micile mele comenzi ...nu ma simt nici intretinuta si nici dependenta de sot pt ca totii bani sunt pe mana mea nu trebuie sa ma rog de el....ca si in cazul Mirelei ...dreptate ai si tu Kali pt ca suntem oameni si oameni si nu suntem la fel ...ba chiar stiu barbati de-a prietenelor care nu accepta sa tina femeia acasa ...am o asa zis prietena care nici piata nu-i da sotul sa o faca pt ca el gestioneaza bani
si a fost nevoita sa munceasca sa faca liceu la varsta asta ...ca sa numai depinda de sot |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/22/2010
Mesaje: 3091
| Eu am lucrat mult timp pt o firma.Faceam de toate ..si Daria ma vedea doar seara.Offf ce ciuda imi era.Am intrat in somaj si de atunci a inceput sa imi placa asa.Mai fac cate ceva de acasa.Tin evidenta si ma ocup de acte pt cateva firme.Nu e stralucitor dar imi pot gestiona timpul frumos.As vrea totusi sa merg intr o colectivitate,sa mai socializez putin.Pe de alta parte ma gandesc ca Daria are nevoie de mine mai mult .Oricum,nu sunt facuta sa fiu femeie casnica.Imi place pt o perioada dupa care simt nevoia de ceva nou,de colectivitate,de banul meu... |
|
Nivel: RUBIN
Inregistrat: 4/22/2009
Mesaje: 20813
| Uneori imi pare rau ca nu-mi pot fructifica abilitatile si cunostintele pe care le am ,mi-ar p;lace mult sa merg la munca intr-un colectiv tanar nu pentru partea materiala ,ci pentru sufletul meu si evolutia mea ca om.
Tot visez ca voi avea slujba pe care mi-o doresc ,dar sa-mi pun copilul pe picioare cum s-ar zice sa nu mai fie dependent de mine -adica sa nu fiu nevoita sa-i iau o bona .
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 1/14/2008
Mesaje: 5944
| Eu am ajuns la concluzia ca nu-mi place colectivul tanar si nu vorbesc de facultate unde sunt numai pusti abia iesiti de pe bancile liceului ci de socializare la locul de munca. Foarte multi sunt lenesi, nu sunt ambitiosi, sunt mai mult decat bucurosi ca au un job si atat. A, si chiar la varsta de 26-27 de ani inca li se pare cool sa vina muti de beti acasa sau praf de la un joint. Pacat ca pe unii chiar ii duce capul. |
|
Nivel: RUBIN
Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22799
| Eu sunt o fire foarte independenta careia nu-i place sa depinda de nimeni.Nu pot sta prea mult timp intr-un loc si nici sa fac prea mult timp acelasi lucru.Am fost casnica 3 ani pna a cand ale a inceput sa mearga la gradinita apoi am spus :gata!Simteam ca ma pierd, ma indobitocesc (sa nu ma intelegeti gresit, ma refer strict la persoana mea) stand acasa.Zilnic faceam acelasi lucru:mancare, curatenie, ieist in parc cu Ale.Zilnic vorbeam cu aceleasipersoane.Nu eram deloc multumita.Cand s-a ivit locul de munca pe care il am acum m-am urnit cu destula greutate, dar nu-mi pare rau ca am facut-o.Ale este 8 ore pe zi la scoala, ore in care eu si sotul suntem la serviciu.Deci oricum am fi fost despartite.
De asemenea intotdeauna m-am gandit ca stand acasa, nu am banul meu, n-am perspective, n-am drept la pensie.Daca s-ar intampla ceva sotului meu si as ramane singura, atunci ce as face?As accepta orice fel de munca, n-as avea experienta n-as avea nici o sansa sa merg mai departe.Ale creste si va pleca , atunci nu voi regereta ca nu mi-am facut si drumul meu in viata?
Deci , pentru mine, cel mai bine sa am o cariera, un serviciu...sa fiu eu insami. |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
| bereea wrote:.Daca s-ar intampla ceva sotului meu si as ramane singura, atunci ce as face?
Ei, asta e vital pentru mine! Independenta financiara imi da siguranta si incredere. Stiu ca ma pot descurca cu copiii, ca le pot oferi tot ce au nevoie si stiu ca nu am nevoie de un barbat pentru asta. Pot face surprize din fonduri proprii, puterea financiara a familiei e alta si ma simt utila, am banii mei de cheltuiala, etc...
Stii cum gandesc ca e? Iti permite sa tragi singura limita compromisurilor pe care le faci si atunci esenta casniciei e alta. Nu mai e vorba de dependenta ori nevoie de celalalt, ci de parteneriat. Sunt atatea femei abuzate, inselate ori desconsiderate care accepta de nevoie o casnicie de compromis pentru ca stiu ca nu au unde se duce si nici unde munci... nu e pacat? Mai ales ca noi putem excela in mai multe domenii si putem fi extraordinare in ce facem!
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 11/10/2009
Mesaje: 7238
| Si eu cunosc cateva persoane care au indurat batai crunte si nu au divortat pentru ca nu aveau unde se duce is nici nu stiau sa faca nimic! |
|
|
|
