Bine ai venit, printesa - mami Deearox!!

Buna fetelor, am tot zis sa mi impartasesc experienta cu voi insa am tot amanat...motivul amanarii a fost gustul amar cu care am ramas dupa ce am stat in spital atatea zile...

Nasterea in sine a fost super, totul bine si frumos, doctorul meu a facut tot ce i.a stat in putinta sa ma faca sa ma simt bine cat am stat in spital, am avut rezerva cu inca o tanti care nu avea bebe, din punctul asta de vedere a fost foarte bine, destul de curat, placut oricum.

Am intrat intr o incapere care se afla langa sala de nasteri impreuna cu moasa si m.a asezat pe un scaun pt a.i astepta pe doctori. Stateam si o simteam pemicuta miscand si ma gandeam ca este ultima data cand o voi simti din interior :p aveam emotii si imi era teama pt ea...venisem la spital in ziua aia pt a ma vedea doctorul pt ca dupa cosnultul pe care il avusesem cu o noapte in urma la camera de garda incepusem sa sangerez. Dupa ce m.a vaut doctorul m.a intrebat "nu vreti sa nasteti azi?" Am acceptat pentru ca eram deja satula de alarme false si contractiile pe care le avea de 3 zile, colul era sters, mult nu mai dura oricum si s,ar fi declansat travaliul dupa spusele lui. Bebe fiind mare pt bazinul meu am optat pt cezariana, desi dorinta mea a fost nasterea naturala...asta e daca nu s.a putut. Sincer nu cred ca rezistam la durere :))
Bun, m am urcat pe masa de nasteri, a urmat "baia" cu iod si injectia de rahi si am simtit cum imi amortesc picioarele in secunda doi. M au intins pe masa si m au pregatit pt operatie. Micuta se calmase , iar mie imi venea sa vomit si ma simteam cam nasol Lol

au urmat niste momente in care nu ma puteam gandi decat sa iasa totul bine si micuta sa fie sanatoasa, apoi moasa m.a anuntat ca e pe cale sa o scoata. Unul dintre doctori m.a apasat sub coaste o data si apoi am auzit primul sunet scos de minunea mea Love

A fost cel mai frumos lucru pe care l am auzit vreodata Blushing

Zambeam si imi curgeau lacrimile de fericire si nu ma putea gandi decat ca sunt atat de fericita Love

A urmat momentul in care mi.au prezentat o pe gogosica si reactia mea a fost "hei e brunetica" Lol

Nu stiu de ca ma asteptam sa fie blonduta Lol

Dar nu, ea a iesit bruneta si creola ca tati Blushing

Nu am vazut ceva mai frumos niciodata love

Clar e un sentiment de nedescris love

Dupa acest moment nu prea mi.a mai pasat ce mi se intampla, eram asa euforica si simteam ca merg pe norisori, simteam ca am mintea vatuita Lol

Da, nu mai gandeam limpede Blushing

N am fost in viata mea mai fericita :001015

La o ora si jumate mi.au adus o pt a i da sa pape , mi.a pus o la san si din nou m.a lovit un alt val de fericire dance

Au fost niste momente unice. Venise deja maicamea si sotul meu ca sa ma vada, mama spunea ca este guraliva Lol

Dintre toti bebeii ea se auzea cel mai tare plangand Blushing

galagioasa lu' mama love

Superbe momente dance

Problemele au inceput din post operator si au continuat si cat am stat la rezerva...problemele insemnand asistentele...vreau sa spun ca am fost efectiv jecmaniti in ultimul hal posibil...daca nu le dadea bani sotul meu nici macar nu il lasau sa intre...stiti gluma cu "cat e halatul"? Cred ca acum mi am dat seama de unde a a aparut...cat am stat in postoperator nu putea veni la mine fara sa plateasca 20 de lei pt halat, au venit desigur si mama,soacramea,cumnatamea si cumnatamiu cat am stat acolo, plus intrarile si iesirile sotului..cred ca vreo 300de lei numai pe halat s au dus... Apoi nu era asta problema dar il dadeau afara dupa 5minute...deci el platea o asistenta, apoi venea alta si ii spunea sa iasa ca n are voie...si uite asa. In fine, la rezerva, am stat in sectia de prematuri, tanti fara bebe de a stat in camera cu mine era ok, insa asistentele de acolo si doctora de la neonatologie....doamne dumnezeule...gretoase, bruscau copilul, fiecare imi zicea altceva, deruta totala, am ramas traumatizata...am nascut sambata seara, iar joi deja n am mai rezistat.

Micuta a avut proteina C reactiva pozitiva si ne a facut antibiotic 3zile, in a 3a zi de antibiotic, a iesit negativa si din punctul asta de vedere eram bine, insa nu kua in greutate...ii facuse si proba suptului si totul era cum trebuie. I am spus doctorei ca vreau sa plec acasa, cedam psihic , simteam ca sunt pe cale sa clachez...si acum cand imi amintesc ma pufneste plansul. Deja nu mai rezistam sa mi spuna toata lumeazilnic ca e ceva in neregula cu copilul. Era joi, am facut cerere si am iesit din spital deja umflata de plans si terminata psihic, una din asistente m.a numit inconstienta ca plec cu copilul asa ca n a luat in greutate si ar putea sa se intample nush ce si nush cum...in fine.
Acum...voi credeti ce vreti insa eu simteam ca bebele meu e bine si are nevoiela fel ca si mine de liniste si de un mediu comfortabil ca sa se puna pe picioare, asaam simtit eu ca este mai bine pt copilul meu. Joi am plecat acasa si luni ne am dus din nou la control, copilul. Luase in greutate si se prezenta foarte bine, am luat o din spital cu 3080 gr , nascuta la 3420gr, a pierdut destul de mult, insa acum are peste 3500(cantarita pe 1iunie ultima data) si o vad pe zi ce trece cum ia din ce in ce mai mult. Am avut cateva zile cand i am dat lapte praf ca si completare pt ca laptele meu era putin din cauza stresului pe care l am avut in spital...
Eram disperata...orice doctora de neonatologie venea imi spunea ca are copilul ceva de nu ia in greutate...insa nimic concret...
Antibioticul a rezolvat problema cu proteina C, iar doctora de neo nato de la sanador unde am fost pe 1iunie m.a asigurat ca acea scadere in greutate a fost total normala si nu intelege de ce doctorii de la spital m au bagat in sperieti atata.
In spital i au luat sange celei mici zilnic, avea branula pusa pt antibiotic, era frecata si bruscata tot timpul de asistente si doctori, daca mai stateam o zi acolo va jur ca omoram pe cineva.

I am facut abonament la sanador si ne ducem din nou marti la doctora pt a o vedea din nou, daca a luat bine in greutate, nu i va mai face niciun test, nu i va lua sange pt nicio analiza. Pana la 1 iunie ea a luat in greutate foarte bine si a recastigat ce a pierdut in prima saptamana de viata. Din ce am citit, asta e normalul...insa nu am facut medicina si imi pot da decat cu presupusul...eu zic ca e bine.
Am lapte destul, micuta papa de rupe, este o lacoma, am rezolvat problema cu regurgitatul tinand o pe umar oricat e nevoie ca sa ragaie si dupa inca putin, eu mi.am revenit foarte bine iar starile de anxietate si depresie au trecut dupa primele 12zile, am invatat sa ma descurc mai bine si deja este floar la ureche :)
M au ajutat foarte mult sotul, mama si soacramea, altfel nush ce se alegea de mine...

Cu mana pe inima va spun- nasteti la privat daca puteti..clar la al doilea bebe eu nu mai fac greseala asta...m.a costat foarte mult spaga pe care a trebuit sa o impart pe la asistente si infirmiere, doctori, decat m.ar fi costatsa nasc la privat...proasta am fost, ca nu banii au fost problema, ci ideea in sine, am zis ca sistemul de stat e sistem de stat si privatul daca am probleme tot la stat ma trimite...mare greseala am facut...

A, spitalul despre care tot va vorbesc este Spitalul Municipal din Bucuresti, repet:nu doctorul ginecolog a fost problema, ci ceea ce s.a intamplat dupa, in postoperator si la rezerva.... Groaznici oameni..asistente, infirmiere, doctora pe neonato, toate doctorele de fapt, ca au fost mai multe care au vazut o pe cea mica...
Bai si degeaba intrebam ce are, ce se intampla, ca nimeni nu mi spunea nimic...raspunsurile standard erau :"vedem ce.o fi" , "nu stiu, vorbiti cu doctora X", sau ridicau din umeri si isi clatinau capul...
Eu nici acum nu stiu daca intr.adevar copilul meu a avut ceva sau a fost indopat cu antibiotic degeaba, pt ca la un moment dat mi s a spus ca acea proteina C poate fi pozitiva si sa ramana asa dar sa nu fie nicio infectie...apoi mi au zis ca e o infectie...i au bagat antibioticul si dupa 3zile a fost negativa, ok ok, apoi mi s.a spus ca probabil n.a fost nimic, dar au bagat antibiotic preventiv...wtf?
Deci nu stiu, efectiv nu stiu ce si cum a fost...

Stiu doar ca in ziua in care am plecat la cerere din spital, nu ma puteam opri din plans...ma saturasem sa mi.o intruna si sa mi.o aduca badajata ca i.au spart ca dobitoacele vasele de sange cand i au recoltat pt analize, ma saturasem sa o ia sa i faca nush ce teste si sa o aduca plangand ca din gura de sarpe, ma saturasem sa le vad cum imi bruscheaza copilul si sa aud doar si numai sfaturi contradictorii.
"Da.i sa manance la 3 ore" "da,i sa manance cand cere" "tine o pe umar sa ragaie" "las.o daca nu ragaie" "bea ceai mult" "nu mai bea lchide ca diluezi laptele" si multe altele...fiecare doctor, asistenta imi spunea altceva.

Nu regret ca am plecat la cerere si da mi.a fost teama, insa mi a fost mai teama sa mai raman in spital cu copilul. Eu imi vad copilul cum creste si se dezvolta si stiu ca este perfect sanatoasa.

Avem zile cand ne supara colicii, dar foarte putin, nu ma pot plange absolut deloc, copilul este incredibil de cuminte, mananca si doarme, cand mai este treaza este vioaie , se joaca cu manutele si zambeste mereu, pur si simplu simt ca bebele meu este sanatos, nici nu.mi fac probleme ca nu ar lua in greutate cand o vad pe zi ce trce ca se rotunjeste tot mai mult.

Am cumparat cantar insa nu vreau sa ma strsez sa o cantaresc toata ziua buna ziua, ne am ales ziua de luni pt a o cantari o data pe saptamana. Vom vedea luni cat a luat in greutate :)

Stiu ca am fost cam incoerenta si am scris haotic insa cand incerc sa rememorez totul simt numai frustrare si disperare si nu pot ramane coerenta, nu pot urma firul intamplarilor intocmai. Imi cer scuze daca v am bagat in ceata pale

Ideea este ca toata povestea asta are un final fericit- copilul este bine, eu sunt bine, iar restul chiar nu mai conteaza.