Lili Eu wrote: Nu stiu cum va fi cu braul dar e primul lui craciun si imi doresc sa ii vad reactia...pai el se catara peste tot si cred ca va sta numai pe langa brad...il tin si eu inpodobit in zilele de craciun si apoi il dau pe balcon   tv trebie mutat ca numai acolo ar sta eu il inchid cand se urca la el apoi se coboara si sta cuminte mai drparte de el...e indragostit dr busu ...
Exploreaza micutul de el! Bradutul puteti sa il impodobiti pe o masuta unde nu ajunge Dominic, asa am vazut la familiile cu copii 
|
lixandra_alexandra wrote:Si eu cunosc un caz, la tara la sotul meu. O tanti, are 5 copii mici (cred ca sunt facuti unul dupa altul). Anul acesta a mai nascut si gemeni, deci in total 7 copii. Nu va imaginati in ce conditii traiesc, ce mananca...fara tratamente, ecografii...controale...nu se imbolnavesc, nu racesc... Dar..Dumnezeu stie ce planuri are cu fiecare.
Ohooo si cate astfel de cazuri sunt...si de fapt in generatia parintilor nostri asa era, nu se faceau atatea controale si parca nici nu erau atatea probleme. Ba chiar aud ca neexistand metode contraceptive, se chinuiau mult sa scape de o sarcina nedorita. Iar in zilele noastre...ati vazut si voi cum e.
|
cybele wrote:Te inteleg perfect. Poti sa imi scrii oricand daca simti nevoia sa vorbesti
|
Eli.Georgi wrote:
Sora mea este cu 5 ani mai mica decat mine, era intr-o relatie zbuciumata, azi impreuna maine nu se sufereau, avea un cm foarte neregulat, ii venea de 2-3 ori pe an si lua si pastile antibebe. A fost la medic pentru ca nu ii mai venise de vreo jum de an si a trimis-o acasa medicul cu o reteta de vitamine prenatale.
Eu incercam deja de peste un an sa am un bebe cand mi-a dat vestea. A fost oribil, am plans cred ca 3 ore si era un cerc vicios; ma bucuram pentru ea, dar ma simteam ultimul om de pe pamant, este goaznic sentimentul de neputinta, faptul ca te simti incomplet si pe deasupra iti dai seama ce fiinta oribila esti, ca in loc sa te bucuri pentru minunea unuia tu te lamentezi de nefericirea ta.
Pe 31.10 piciul ei a venit pe lume si pe 01.11 am mers cu multa speranta la prima inseminare.
Azi printisorul, minunea, frumusetea face doua saptamani si maine eu trebuia sa fac testul de sarcina, cel mai probabil nu o sa mai apuc deoarece deja am o pata rozalie pe protejlip.
Deci da, de fiecare data cand aud/vad bebei am lacrimi in ochi si sunt o persoana groaznica...
Nu esti deloc o persoana groaznica, sunt sentimente normale pe care nu ai cum sa le stapanesti, vin din interior si sunt rezultatul tuturor intamplarilor, asa ca nu trebuie sa te invinovatesti, trebuie doar sa speri in continuare si sa nu renunti la visul tau.
|
cybele wrote:
Trebuie neaparat sa vorbesti despre asta, eu cred ca ajungeam la balamuc daca nu incepeam sa vorbesc. Picasem intr-o depresie nasoala rau de tot, la modul cel mai serios ca aveam cele mai negre ganduri posibile. Inca nu mi-am revenit, inca este foarte greu mai ales cand nimeni in jur nu intelege, ma lupt cu mine sa nu pic iarasi in gaura neagra, stau pe marginea ei in fiecare zi. Mi-am inghitit lacrimile cu noduri luni de zile, in metrou, in autobuz, pe strada, la vizitele in familie, pana am zis ca eu nu mai pot asa, daca nu ma eliberez cumva o sa innebunesc. Si am plans apoi de am crezut ca mi se usuca creierul si mintea si inima si tot. Dar incerc luna de luna, pentru ca altfel nu stiu cum as mai putea continua. Un singur lucru ma tine intreaga la minte, speranta.
Probabil ca si din experienta ta ai vazut ca nu prea ai cu cine sa vb, cel putin la mine asta s-a intamplat inca de la inceput, de cand toti, dar absolut toti incepeau discutia cu "bine ca...". Bine ca nu a fost mai mare, bine ca s-a intamplat acum si nu mai tarziu, bine ca ai aflat la timp..etc. Iar eu nu vedeam binele din toata intamplarea asta horror! De asta nici nu am discutat aproape cu nimeni si nici nu am de gand sa o fac cu nimeni din jur, adica ma protejez pe mine intr-un fel, nu ma mai enervez pt ca stiu ca am avea acelasi dialog. Si oricum nu ma ajuta cu nimic sa discut cu oameni care nu au trecut prin asta, deci nu au cum sa inteleaga vreodata ce am simtit sau simt eu cu adevarat. Oricum e clar ca lumea din jur nu poate decat sa spuna "o sa fie bine!"...si pe de o parte ii si inteleg pe toti, ce sa spuna in astfel de situatii?...nu au ce...
|
cybele wrote:
Chiar fetelor, voi cele care incercati de mai mult timp, cum va descurcati cu anunturile de sarcini, mai ales cele neplanificate, neprevazute, din prima incercare, cu prezervativ rupt si pilula de a doua zi, din familie si cercul de prieteni si cunostinte? Mie, recunosc, imi este foarte foarte greu. Pe de-o parte ma bucur ca fata respectiva nu trece prin ce trec eu, pe de alta parta imi vine sa urlu de durere si ma intreb: eu de ce nu?? Si apoi ma inchid in mine si imi vine sa stau cu dopuri de urechi non stop numai sa nu mai aud nimic. Stiu, suna a frustrare, asta pentru ca e :( E o amestecatura de sentimente si uneori cred ca sunt om oribil.
Chiar am o prietena care a ramas printr-o intamplare din cele enumerate mai sus (mai exact prezervativ rupt). Si mie mi-e greu sa ascult asemenea intamplari insa si fiindu-mi prietena, ma si bucur. In schimb, ma gandesc mereu la cele care nu au deloc grija de ele toata sarcina, nu controale, nu alimentatie corecta, nu analize si totusi reusesc sa nu aiba probleme 9 luni, duc bine merci 1,2,3 sarcini pana la final...iar noi...analize si tratamente in preconceptie, fuga la control primul lucru la testul pozitiv(asta daca exista un test pozitiv) si ni se intampla tot felul de chestii urate...
|
Lili Eu wrote: Mda stiu cum este...eu la sarcina dinaintea lui Domi mam retras in mine si 2 luni nu am mai intrat pe forum am stat retrasa simteam nevoiea de liniste nu putean sa vb cu nimeni...si cand deschidea cineva subiectu pur si simplu imi venea sa il\o iau la bataie :( dar incet incet am prins puteri si cand am ramas ci Domy am prins aripi  sper din suflet ca cei doi embrioni sa fie cei norocosi ptr ca metita din plin sa fie mamy...ca voi toate de altfel.....cand ma gandesc cat a fost si la mine dorinta de mare sa fiu mamy si prin cate incercari am trecut ma doare si acum sufletul :( dar D.zeu e mare si acum am un pui sanatos si ma rog sa il tina asa ....daca sar intampla ceva cu el doamne fereste cred ca as muri pe loc....
La mine au trecut 7 luni si tot nu pot sa vb despre asta...si tot nu imi revin, iar teama ca se poate repeta imi taie aripile, nu pot sa prind curaj si sa incerc din nou.
|
Andia wrote:
Eu o sa cer parerea in mai multe locuri daca e sa apara vreo sarcina asa ca prin minune :))) Ca tot s-a luat carlita de mine ahahaha
Am tot citit si eu dar incerc sa nu ma panichez si sa nu devin obsedata de mutatii. Clar, in sarcina nu am sa neglijez acest aspect, ca doar de asta am si facut analizele dinainte,c a sa pot lua masurile necesara daca este cazul. Macar atat pot face si eu.
Si eu incerc sa nu ma panichez, dar nu reusesc 
|
Andia wrote:
Hm, eu am aceleasi mutatii ca si tine doar ca mthfr c677t e homozigot insa nu mi-a zis nimeni ca trebuie anticoagulant inainte de sarcina. In nici un caz injectii, dar mai vedem, trebuie sa merg cu rezultatele finale la hematolog pt ca mi-a iesit Homocisteina marita si asta inseamna ca mthfr c677t devine problematica dar numai din punctul de vedere al acidului folic, adica nu am voie sa iau ci trebuie inlocuit cu metilfolatul. Despre PAI-1 mi-a zis ca e cu risc scazut de trombofilie... dar sa vedem.
PAI are risc scazut, dar in combinatie cu MTHFR nu mai e asa scazut...ideea e ca nu stie nimeni sa explice f clar, noi culegem informatii de ici, de colo si sincera sa fiu eu tot in ceata sunt. Acid folic nu avem voie clar, eu nu mai iau de ceva timp. Doar Aspenter am acum ca si tratament, insa nu stiu daca este suficient la mutatiile mele in cazul in care apare o sarcina (pana acum nu am vrut sa apara)
|
carlita wrote:
Anticoagulant dupa testul pozitiv, nu?
Da, dupa, dar eu as vrea sa gasesc inainte un medic dispus sa dea scrisoare medicala, ca sa nu trebuiasca atunci sa ma stresez cu alergaturi pe la cabinete, ca si asa sunt stresata de felul meu  In continuare citesc si sap internetul si mi-e foarte clar ca e riscanta o noua sarcina fara tratament...
|
|
