Barnevernet
Subiectul anterior · Subiectul urmator
bereea
Scris: Tuesday, February 2, 2016 9:10 AM
Avatar
Nivel
Nivel: RUBIN

Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22799
bereea
Scris: Tuesday, February 2, 2016 9:12 AM
Avatar
Nivel
Nivel: RUBIN

Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22799
t-mihaela wrote:


Mda, povestea trista a unui puscarias cu multiple vizite la mititica.Nu stiu cum astia care se plang au mereu o buba pe undeva.Sabii ninja sunt alea pe petete?pale Saraca isi da ochii peste cap,si-a pompat laptele.Te mariti cu un criminal si apoi faci fas.


Adica un puscarias nu se poate reabilita dupa si deveni un bun tata? Dupa ce l-am smuls de langa parintii sai, l-am tarait prin familii surogat si poate l-am ajutat sa fie ceea ce este nu-i mai dam nici o sansa de reabilitare?
vanina
Scris: Tuesday, February 2, 2016 10:18 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Ambasador

Inregistrat: 12/19/2008
Mesaje: 886
bereea wrote:


Adica un puscarias nu se poate reabilita dupa si deveni un bun tata? Dupa ce l-am smuls de langa parintii sai, l-am tarait prin familii surogat si poate l-am ajutat sa fie ceea ce este nu-i mai dam nici o sansa de reabilitare?


M-a impresionat si pe mine cazul acesta, dar ma intreb de ce mama fetitei a pierdut acest drept?! Nu au dat prea multe detalii, dar e posibil sa fie vorba si de consum de droguri (nu pot evita sa nu-mi dau cu parerea atata timp cat totul e dubios). Pe ea au luat-o la un centru timp de o saptamana si apoi s-a intors acasa fara fetita... de ce? El a mai avut un dosar penal fix inainte de nastere, dar ea de ce nu putea ramane cu fetita?!

Si sa presupunem ca au partea lor de vina (violenti, consumatori de droguri si cine mai stie ce), iar fetita este plasata unei alte familii pentru o perioada mai lunga. Fetita nu are nici o vina ca parintii nu au fost responsabili de la inceput pale, iar apoi cand isi revin ea trebuie sa fie indepartata de cei pe care ii simte parinti. Au mai fost cazuri din acestea si in Romania, si oricat le-ar parea de rau parintilor dupa mai mult timp, copilul ramane cu cei pe care ii considera parinti. Sunt cazuri triste, dar alte solutii nu exista.
aurishta
Scris: Tuesday, February 2, 2016 4:23 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
Sa nu uitam ca oricine ar trebui sa aiba dreptul la reabilitare, nu sa fie sanctionat pentru niste presupuse viitoare fapte rele. Sunt oameni cu un trecut intunecat care incearca sa isi adune cioburile vietii si sa porneasca de la o noua linie de start. Eu zic ca, pana la proba contrarie, nu ar trebui ca societatea sa considere oamenii "rebut", ci sa le permita acel nou inceput pe care il doresc, daca isi regreta cu adevarat trecutul. Cat de sinceri sau nesinceri sunt....asta ramane de vazut, trebuie dovedit cu fapte. Ce sa faca acum, sa se sinucida fiindca au fost derbedei in tinerete?
Vorbim de principiu, bineinteles!
Pe mine ma deranjeaza foarte mult, in toate aceste povesti, rolul pe care si-l asuma statul de a fixa standarde de viata, de gandire, de comportament si, mai mult, de a interveni in forta daca persoana nu intra in "tipar". Mi se pare un atentat la libertatea personala ca statul sa considere copilul cetatean de gradul 1 si parintele, cetatean de gradul 2. Ca sa nu mai spunem ca, in toate cazurile pe care le-am pomenit aici, nici copilul nu prea este luat in seama cu sinceritate fiindca, la o simpla afirmatie de-a lui, este scos din familia naturala si dar pe mana strainilor dar, de plansetele lui dupa parinti sau frati, nu se tine seama. Ce-i spun functionarii unui copil mic care plange dupa mami" Adevarul? Nu, ii imbrobodesc in fel si chip, le spun minciuni care sa-i faca sa treaca mai usor peste trauma si apoi, daca justitia decide returnarea lor, iarasi se eschiveaza pe motiv ca asta le-ar produce o noua trauma.
Nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa iau apararea parintilor care isi considera copiii niste animale din ograda, ci ma revolta posibilitatea ca niste familii obisnuite sa fie distruse de astfel de interventii oficiale. Asta nu e ceva care poate fi luat usor, adica "am gresit, ne cerem scuze ca v-am distrus viata, asta e"!
vanina
Scris: Tuesday, February 2, 2016 5:41 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Ambasador

Inregistrat: 12/19/2008
Mesaje: 886
Eu cred ca aceste familii, daca arata ca acuzatiile au fost prea dure, isi vor primi inapoi copiii. E o trauma si pentru parinti si pentru copii, dar macar vor lua in serios legile statului. Eu nu cred ca as fi fost atat de traumatizata daca in timpul copilariei mele as fi fost despartita temporar de parinti. Daca prin lege nu inteleg, macar prin separare sa isi dea seama ca nu e normal si nici bine ceea ce fac. E o pedeapa dura, dar bine meritata pentru acei parinti care ignora orice model si orice lege.
aurishta
Scris: Tuesday, February 2, 2016 6:39 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
vanina wrote:
Eu cred ca aceste familii, daca arata ca acuzatiile au fost prea dure, isi vor primi inapoi copiii.
Din pacate, situatia "din teren" este sumbra....nu prea se intampla asta! AM citit despre cazul unor parinti care si-au gasit dreptatea la CEDO si, cu hotararea aia in mana, inca bat pe la usile statului de vreun an.....cica ar fi traumatizant pentru copii sa fie mutati iarasi!
dana_na
Scris: Tuesday, February 2, 2016 8:41 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Grupa mijlocie

Inregistrat: 6/5/2011
Mesaje: 428
vanina wrote:
E o pedeapa dura, dar bine meritata pentru acei parinti care ignora orice model si orice lege.

Exact. Se vorbeste de cat de traumatizant e pentru un copil sa fie luat din familie. Dar cam cat de traumatizat e un copil care se teme sa spuna parintilor ca s-a certat cu niste colegi? Cam cum e palma data la stres de se teme copilul sa vorbeasca cu parintii lui? Cand stii sistemul si abuzurile care se fac (pentru ca intr-adevar Barnevernet face si abuzuri), le mai oferi si tu motive?!
Pacat de copii, pentru ei simt compasiune adevarata. Vor fi traumatizati fie ca sunt crescuti de familii adoptive, fie ca se intorc in familie. Consider ca e o mare greseala ca un copil sa se teama de parintii lui.
Daca fiul meu s-ar teme sa imi spuna ce s-a intamplat la scoala, m-as intreba ce e gresit in educatia pe care i-o dau. Greseala mea sau a tatalui lui, nu a scolii sau protectiei copilului.

Nu am gasit interviul TV, doar acest articol in care tatal spune cateva cuvinte despre cum a pornit totul. Noi stim doar ceea ce ne spun parintii, varianta lor, dar vad ca la fiecare interviu mai adauga cate ceva ce lor li se pare minor. Cam cum e ceea ce nu ne spune?

http://www.realitatea.net/intorsatura-de-situatie-in-cazul-bodnariu-ce-au-fost-intrebati-copiii-familiei-asa-s-a-pornit-drama_1876609.html

bereea
Scris: Wednesday, February 3, 2016 9:27 AM
Avatar
Nivel
Nivel: RUBIN

Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22799
vanina wrote:
. Eu nu cred ca as fi fost atat de traumatizata daca in timpul copilariei mele as fi fost despartita temporar de parinti. .


Daca fetita mea mi-ar spune vreodata aceste cuvinte as simti ca am trait degeaba.Cand a murit mama mea am fost nevoita sa o las la o verisoara, deci intr-o familie pe care o cunostea, cu copii de seama ei.Avea aproape 6 ani , am vorbit zilnic la telefon dar, cand m-am intors, mi-a sarit in brate si mi-a spus plangand "mami , sa nu mai lasi niciodata".Ma gandesc ca pentru ea ar fi extrem de traumatizand sa fie despartita de parintii ei.Zilele trecute mi-a spus ca iubeste modul meu imperfect de a fi perfecta.

Dana, ce usor este sa arunci prima piatra! Probabil esti o mama perfecta din toate punctele de vedere, esti fara greseala.Eu sunt imperfecta, deci nu-mi permit sa judec.
sousourel
Scris: Wednesday, February 3, 2016 9:57 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/18/2006
Mesaje: 7688
bereea wrote:


Daca fetita mea mi-ar spune vreodata aceste cuvinte as simti ca am trait degeaba.


Exact asa simt si eu.

bereea wrote:

Eu sunt imperfecta, deci nu-mi permit sa judec.


Toti suntem Lol cine poate spune despre sine insusi ca e perfect?AngelNot

E usor cand stai pe margine sa chibitezi. Cand esti intr-o situatie profund nedreapta ca aceea in care un parinte care doreste sa-si creasca copiii si-i pierde, deoarece statul are propriile reguli si le impune, atentie, prin forta!, atunci probabil primesti un dus rece si te trezesti. Deoarece este o situatie care prin sprijinul oamenilor care de fapt nu inteleg ceea ce se intampla, va deveni dintr-un bulgare, o avalansa.

Si atunci mai multi isi vor pierde copiii! Pentru motive care acum pot parea ridicole, dar la un moment dat o sa capete forta.
dana_na
Scris: Wednesday, February 3, 2016 10:53 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Grupa mijlocie

Inregistrat: 6/5/2011
Mesaje: 428
N-am aruncat cu piatra, mi-am spus doar parerea exact cum si-o spun si ceilalti, imi pare rau ca parerea mea nu e aceeasi cu a altora. Faptul ca mi-am pus o intrebare nu inseamna ca m-am considerat perfecta, eu chiar nu ma consider perfecta si nu impun nimanui parerea mea. Fiecare are cap si e liber sa gandeasca si sa creada ce vrea.
Intru pe facebook, se vorbeste despre acest caz. La Tv, printre alte stiri, intra si vreo noua stire despre acest caz. Pe email imi vine notificare de pe forum, subiect-Barnevernet. Asa am ajuns sa intru pe forum, nu ca m-ar interesa foarte tare subiectul, dar cum a fost sarbatoare si nu puteam lucra ceva, mi-am zis sa ma dau si eu isteata sa scriu cateva cuvinte (de parca ar interesa pe cineva parerea mea). Nu stiu de ce imi vin notificari de pe forum pentru ca eu nu activez aici si nu tin minte sa fi bifat ceva. Am mai primit notificari si am ignorat, acum daca tot am intrat, rog un moderator daca citeste postarea, sa imi sterga contul.
bereea
Scris: Wednesday, February 3, 2016 11:07 AM
Avatar
Nivel
Nivel: RUBIN

Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22799
Dana, esti libera sa-ti spui parerea cat doresti, n-are nimeni nimic cu tine.Doar ca foarte multa lume s-a trezit deodata ca sunt parinti perfecti cu copii perfecti ceea ce mie imi vine deosebit de greu sa cred.De aceea cine este fara greseala sa arunci primul piatra!Eu compatimesc acesti parinti, la fel compatimesc si copiii si nu cred in nivelul inalt de civilizatie al Norvegiei.Dimpotriva, cred ca dau dovada de un comunism periculos in care pun stapanire pe ceea ce avemn mai de pret: copiii.
dana_na
Scris: Wednesday, February 3, 2016 12:22 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Grupa mijlocie

Inregistrat: 6/5/2011
Mesaje: 428
Si eu compatimesc familiile care trec prin astfel de probleme, nu sunt deloc de acord cu modul acelui sistem de protectie al copilului. Am vazut filme cum sunt copiii taraiti de o mana sprea masina care ii duce departe de familie. Sunt imagini care afecteaza puternic orice persoana normala si care conduc la o singura convingere: cei ce lucreaza in acel sistem nu sunt oameni, ei sunt ultimii care ar avea voie sa vorbeasca despre binele suprem al copilului cand ei sunt cei care ii fac sa sufere in modul asta.
Voi fi putin off topic dar nu ma pot abtine (ca tot mai am contul) sa nu va povestesc o intamplare pe care nu cred ca o voi uita vreodata. Nici in cazul acestei familii nu dau cu pietre, nu ma consider perfecta doar pentru ca nu sunt de acord cu modul lor de a-si corecta copiii.
Acum doua luni, un prieten ne-a rugat sa o gazduim pe sora lui cu familia, pana isi gasesc chirie. Nici o problema, loc este. E pentru prima data cand vad cum un copil abuzat isi iubeste parintii. Lor li se pare corect. Fata cea mica a varsat cativa stropi de apa pe mocheta. Waw, greseala de pe lume. A inceput fata sa tremure, lacrimi in ochi, se uita la maica-sa si nu indraznea sa planga!!! Asa ceva!!! Nu o sa scriu ce a patit, si dupa ce a terminat maica-sa cu ea, i-a spus ca se mai gandeste daca sa ii spuna lui taica-su. Mai tarziu, mi-a spus doar mie ca s-a gandit sa nu-i spuna lui taica-su nimic, a primit destul de la ea, dar o lasa pe fata sa creada ca ii va spune, asa o sa aiba timp mai mult sa se gandeasca la ce a facut. Asta e una din cele intamplate cat au stat la noi. Si acesti copii isi iubesc parintii, mama e mandra de compunerile pentru scoala in care fata scrie cat isi iubeste parintii, baiatul ii spune unui colege ce mama buna are ca i-a cumparat nu stiu ce, tatal a lucrat in Italia pana nu de mult si fata spunea la scoala cat ii simte lipsa....
Dupa cateva episoade de genul, le-am spus ca nu ma intereseaza cum isi cresc copiii, daca ei considera ca asa e bine e treaba lor, dar cat stau la noi, nu accept asa ceva. S-au abtinut, cel putin in fata mea nu au mai reactionat asa, dar am mai vazut fata iesind din camera cu lacrimi in ochi!!! Eu nu am observat sa fi facut ceva care sa merite corectii, dar maica-sa stie mai bine.
Cum spuneam, e treaba lor cum isi cresc copiii, dar si aici in Anglia, daca la scoala ajung sa fie in vizorul protectiei copilului, nu vor scapa usor.
Sub impresia a ceea ce am vazut in casa mea, cand am citit ca un copil se teme de parinti, am postat ieri.
vanina
Scris: Wednesday, February 3, 2016 12:39 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Ambasador

Inregistrat: 12/19/2008
Mesaje: 886
Ce legatura are perfectiunea cu ce vorbim noi? Daca nimeni nu e perfect (e adevarat ca nimeni nu e!), atunci imperfectiunea se poate intinde la infinit?

Copiii au dreptul sa fie protejati de lege la egalitate cu adultii. Daca sunt abuzati, Protectia copilului are o obligatie. Daca nu se baga atunci cand trebuie si se ajunge la traume ireparabile? Nici Protectia Copilului nu e perfecta, bineinteles, iar la noi in tara e foarte departe de perfectiune, aproape de inexistenta as zice.
sousourel
Scris: Thursday, February 4, 2016 9:00 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/18/2006
Mesaje: 7688
Si cine stabileste limitele imperfectiunii si ale abuzului? Statul?

Quote:
Copiii au dreptul sa fie protejati de lege la egalitate cu adultii.


Chiar mai mult, pentru ca nu se pot apara singuri. Inteleg ca de parinti ii apara protectia copilului. Si de protectia copilului cine ii mai apara?
bereea
Scris: Thursday, February 4, 2016 9:15 AM
Avatar
Nivel
Nivel: RUBIN

Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22799
dana_na wrote:
Si eu compatimesc familiile care trec prin astfel de probleme, nu sunt deloc de acord cu modul acelui sistem de protectie al copilului. Am vazut filme cum sunt copiii taraiti de o mana sprea masina care ii duce departe de familie. Sunt imagini care afecteaza puternic orice persoana normala si care conduc la o singura convingere: cei ce lucreaza in acel sistem nu sunt oameni, ei sunt ultimii care ar avea voie sa vorbeasca despre binele suprem al copilului cand ei sunt cei care ii fac sa sufere in modul asta.
Voi fi putin off topic dar nu ma pot abtine (ca tot mai am contul) sa nu va povestesc o intamplare pe care nu cred ca o voi uita vreodata. Nici in cazul acestei familii nu dau cu pietre, nu ma consider perfecta doar pentru ca nu sunt de acord cu modul lor de a-si corecta copiii.
Acum doua luni, un prieten ne-a rugat sa o gazduim pe sora lui cu familia, pana isi gasesc chirie. Nici o problema, loc este. E pentru prima data cand vad cum un copil abuzat isi iubeste parintii. Lor li se pare corect. Fata cea mica a varsat cativa stropi de apa pe mocheta. Waw, greseala de pe lume. A inceput fata sa tremure, lacrimi in ochi, se uita la maica-sa si nu indraznea sa planga!!! Asa ceva!!! Nu o sa scriu ce a patit, si dupa ce a terminat maica-sa cu ea, i-a spus ca se mai gandeste daca sa ii spuna lui taica-su. Mai tarziu, mi-a spus doar mie ca s-a gandit sa nu-i spuna lui taica-su nimic, a primit destul de la ea, dar o lasa pe fata sa creada ca ii va spune, asa o sa aiba timp mai mult sa se gandeasca la ce a facut. Asta e una din cele intamplate cat au stat la noi. Si acesti copii isi iubesc parintii, mama e mandra de compunerile pentru scoala in care fata scrie cat isi iubeste parintii, baiatul ii spune unui colege ce mama buna are ca i-a cumparat nu stiu ce, tatal a lucrat in Italia pana nu de mult si fata spunea la scoala cat ii simte lipsa....
Dupa cateva episoade de genul, le-am spus ca nu ma intereseaza cum isi cresc copiii, daca ei considera ca asa e bine e treaba lor, dar cat stau la noi, nu accept asa ceva. S-au abtinut, cel putin in fata mea nu au mai reactionat asa, dar am mai vazut fata iesind din camera cu lacrimi in ochi!!! Eu nu am observat sa fi facut ceva care sa merite corectii, dar maica-sa stie mai bine.
Cum spuneam, e treaba lor cum isi cresc copiii, dar si aici in Anglia, daca la scoala ajung sa fie in vizorul protectiei copilului, nu vor scapa usor.
Sub impresia a ceea ce am vazut in casa mea, cand am citit ca un copil se teme de parinti, am postat ieri.


Imi pare rau de aceea fetita si sunt de acord ca parintii ei ar trebui trasi foarte serios de maneca.Eu n-am intalnit niciodata asa ceva, nici nu-mi pot inchipui un copil pedepsit pentru o "intamplare".La noi pedeapsa a fost doar pentru minciuna,dar si aia dupa varsta de 6 ani cand am fost convinsa ca e minciuna si nu joaca.Stiu ca copiii isi iubesc neconditionat parintii.
Sunt de acord ca copiilor nu trebuie sa le fie frica de parinti dar trebuie sa aiba respect pentru ei, sa recunoasca autoritatea parintilor.Cumva trebuie impacata si varza si capra.Nu stiu cata diferenta face un copil intre frica si respect, de aceea nu pot sa presupun ca un copil are cu adevarat frica atunci cand afirma acest lucru.
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.