Nivel: Grupa mijlocie
Inregistrat: 2/25/2006
Mesaje: 258
| Ce ziceti de tema asta?
O sa scriu si eu , dar acum sunt in criza de timp.... |
|
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 13501
| Cine nu a trecut intr-o relatie peste un anumit "prag"? Adica cine nu s-a confruntat la un moment dat cu o problema de cuplu?
Sper ca toata lumea a trecut cu bine peste problemele vietii in doi...
Pentru inceput vreau sa va linistesc cu un anunt: absolut toate cuplurile, oricat de mare si puternica ar fi iubirea, ajung in momente de impas! Si este foarte normal si indreptatit sa se intample asa. Cand doi oameni straini se intalnesc si formeaza un cuplu, vor trai o perioada de cunoastere si acomodare, cand se vor face primele compromisuri si isi vor adapta reciproc nevoile, preferintele, obiceiurile etc. Este momentul cand realizezi (culmea!) ca sunt subiecte despre care aveti pareri diferite, ca aveti hobby-uri incompatibile, ca prietenii lui sunt insuportabili. Desigur sunt si cazuri (si zau daca inteleg de ce!) cand si partenerii nostri au ceva nemultumiri legate de noi.
Ce faci cand observi ca te deranjeaza ceva la partenerul tau? Parerea mea este sa nu lasi lucrurile la voia intamplarii, deci sa-i comunici ca este ceva ce nu-ti place. Maniera in care o faci, insa, necesita multa pricepere si subtilitate. Desi in general sunt adepta stilului direct si frontal, la inceputul unei relatii, cand nu-ti cunosti bine partenerul, exista marele pericol ca el sa nu aprecieze aceasta abordare. Si asta cu atat mai mult cu cat te legi de aspecte din viata lui, cu care a trait foarte fericit pana atunci. De exemplu, daca consuma prea multe bauturi alcoolice, nu e recomandabil sa-i spui de la a treia intalnire:" Eu zic sa o lasi mai usor cu bautura!". Va simti ca incerci deja sa-i controlezi viata si doar stii ca barbatii sunt invatati ca trebuie sa aiba intotdeauna controlul.
Dar sa ne intoarcem la manierele subtile. Ai putea sa-i arati ca tu apreciezi oamenii care consuma mai putin bauturi alcoolice. Povesteste-i cum la tine in familie nu se bea decat la ocazii speciale sau arata-ti dezgustul atunci cand vezi o persoana "ametita". Implica-l intr-un joc de genul: intr-o seara, tu, care nu bei alcool de obicei, comanda ce bea el, cu conditia ca in seara urmatoare si el sa faca la fel. Cu atat mai mult sunt bune aceste strategii la inceputul unei relatii, pentru ca el va dori cu orice chip sa-ti faca pe plac!
Observa insa, ca in exemplul de mai sus, barbatul consuma alcool in exces, adica are un obicei care i-ar putea primejdui sanatatea, ca sa nu mai vorbim de coerenta! Sa presupunem ca tu nu consumi alcool deloc si el bea doar ocazional, cand iesiti in oras cu prietenii, dar pe tine tot te deranjeaza foarte tare acest lucru. Asta nu inseamna ca el are un viciu, ci ca tu vrei ca el sa fie exact ca tine! Si acum voi lansa un apel care merita sa fie scris cu majuscule: RESPECTA PREFERINTELE PARTENERULUI, pentru ca astfel il respecti pe el. Daca lui ii plac drumetiile cu cortul, iar tie sa vezi marea de pe balconul unui hotel, nu inseamna ca el are un obicei prost. E normal sa te deranjeze ceva ce tu nu apreciezi, dar nu trebuie sa-ti faci un scop din a-l convinge sa nu mai mearga pe munte. Initiind o campanie antimunte, el probabil va renunta dupa un timp sa se mai duca, deoarece vrea sa te vada fericita. Insa se va simti neimplinit si apoi va avea tot timpul motive de reprosuri. Sa nu mai vorbesc de cazul in care conditiile tale i se vor parea de neacceptat si va parasi relatia. Nu stiu care dintre situatii e mai dramatica pentru tine...
Aminteste-ti ca nu exista vreun regulamet al relatiilor care spune ca trebuie sa faceti toate activitatile impreuna! O relatie poate evolua foarte fericit si daca partenerii au preocupari diferite. E firesc ca el sa nu se mai duca la fiecare sfarsit de saptamana cu prietenii la munte, dar atat timp cat aceasta activitate e importanta pentru el si il reprezinta, e necesar sa o faca, tocmai pentru stabilitatea relatiei voastre. Fiindca el va functiona normal, va fi binedispus, atunci cand toate nevoile ii sunt indeplinite si nu atunci cand se simte frustrat si nefericit ca tu te opui hobby-ului sau. Asadar, este spre avantajul tau sa-i accepti si sa-i respecti preocuparile! Repet, vorbesc despre obiceiuri normale si sanatoase si nu despre practice ca inselatul, jocurile de noroc, lipsitul noptilor de acasa etc.
|
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 1855
| O sa va scriu si eu din experienta personala, dar in alta zi...azi e o zi prea frumoasa ca s-o stric cu amintiri neplacute...asa ca...rau cu rau, dar mai rau fara rau! |
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 3898
| Alina ai un pic dreptate doar ca nu vorbesti si despre cum se schimba un barbat in timp.
La 18 ani m-am indragostit nebuneste de un baiat de 20. A fost prima mea dragoste ucigasa, ma visam o viata cu el si sentimentele imi erau impartasite si de el.
Era un tip tandru, dragut , nu bea.... dulce de tot.
Terminase armata si voia servici, nu gasea nimic prea bun dar s-a angajat manipulant la Henkel ca sa castige totusi un ban pana gaseste ceva mai bun. Eram atat de fericiti ca aveam bani doar de un suc, stateam cu orele in parc pe banca si saraci ne simteam extraordinar.
Ca sa nu ma apuc de povestit cei 4 ani de relatie cu el spun doar ca tipul a prins nenumarate momente in care a avansat in functie, castiga foarte bine la o companie multinationala si avea la mai figuri in cap de nu-l mai recunostea nimeni. A inceput sa bea alcool, era ingrozitor de arogant si uneori nesimtit, facea datorii imense doar ca sa manance zilnic la restaurant.
In anul 2000 cand eu tot faceam naveta Bacau-Bucuresti trebuia sa ne casatorim. Aveam amandoi "functii" (el ma prezenta multora si cu meseria mea si mi se parea scarbos dea dreptul), eram un cuplu tare dragalas doar ca din oamenii de la inceputul relatiei nu mai ramasese nimic. S-a ajuns pana intr-o zi cand nervosi pe nu stiu ce prostie a vrut sa-mi traga o palma si eu de frica, simtind ca ma va lovi, i-am tras un pumn in falca. A ramas blocat si eu abia atunci m-am trezit ca nu-mi mai trebuie.
Daca ii spuneam sa o lase mai usor cu bautura isi iesea din minti cu toate ca i-o spuneam finut; nu recunostea ca are o problema nici mort. Atunci mi-am spus "in veci mai bine fara barbati!" si destul de greu m-am lasat fermecata de actualul meu sot. Stiam ca se va schimba si el si tare nu-mi doream sa descopar iar leopardul dupa usa. Pana acum nu am gasit leopardul ascuns din el poate si din cauza ca fiind mai direct nu se ascunde.
Relatiile intr-un cuplu se schimba de la an la an. Din acea relatie am invatat sa nu ma mai pacalesc ca o problema va trece singura sau ca omul de langa mine daca greseste de zeci de ori se va indrepta.
Vedem atat de multe cupluri frumoase, amandoi cu "functii" dar de fapt au viata mai putreda decat a unui cuplu de muncitori.
Barbatii cred ca ar trebui sa fie jumatatea care iti zvacneste in suflet si trebui sa o cauti mult pana o gasesti.
|
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 13501
| g_nicoleta2000 , eu am dat un exemplu, de fapt este o parerea a mea in privinta " pragurilor " intr-o relatie.
Intr-adevar, nu am exeprienta ca sa dau exemple, ce pot sa spun este ca pana a-l intalni pe sotul meu, nu am iubit pe nimeni, pentru mine toti barbatii erau niste jucarii...pentru ca, in copilarie am fost un caz nefericit cu o intamplare nefericita despre care nu vreau sa intru in detalii  si nici nu vreau sa-mi planga nimeni de mila , pur si simplu, am jucat rolul barbatului intr-o relatie si asta ca sa ma razbun, bla bla bla...l-am intanit pe sotul meu si sunt super indragostita de el, m-a facut sa vad viata din alte unghiuri, sa citesc in sufletele oamenilor si sa nu judec dupa prima impresie si multe altele ... pot spune ca familia din Ro a ramas shock cand vad cam cum vorbesc sau cum privesc acum lucrurile, unii spun ca m-am maturizat, alti ca am uitat trecutul, dar adevarul este ca sotul meu pur si simplu mi-a deschis inima, inima ce era pusa in spatele unei bariere ca nimeni sa nu intre in ea.
Nu am suferit din dragoste, dar cand m-am maritat si sotul meu a avut de trecut o operatie, am stat langa el si am fost tare pentru el, dar cand ma intorceam cu spatele ma inundam in lacrimi, lacrimi de iubire. Acum, de fiecare data cand plang, plang din iubire, mi-am deschis inima si sufar, ceea ce intr-un mod paradoxal, ma face bucuroasa pentru ca simt ce inseamna sa traiesti.
Am avut si eu certuri si contradictii, religia este altfel, gandirea mea de copil si a lui de barbat matur cateodata se impung si ies scantei, dar...niciodata, nici unul dintre noi nu a uitat de respect. Daca cineva il intraba ce stie sa vorbeasca in lb. romana, se poate mandri ca stie numai cuvinte frumoase, politicoase...pentru ca asa am crezut de cuviinta sa-l invat...nu ne-am jignit niciodata si sper sa nu se intample de acum in colo.
Sunt fericita pentru ca traiesc, pentru ca am un sot de milioane, chiar daca lumea este rea si ma critica pentru ca este in varsta, eu nu l-as da nici pe toti barbatii din lumea asta, sunt implinita si mai mult decat atat, minunea care o asteptam sa vina este o roada a fericirii noastre si a iubirii ce ne-o purtam.
Am decis sa am un copil, cineva ma intreba de ce numai unul ??? ei bine pentru ca sotul meu este in varsta si nu vreau ca copiii mei sa creasca fara un parinte, pentru ca eu am crescut fara mama si nu mi-a fost usor...
Traiesc ziua de azi la maximum pentru ca maine nu se stie ce va fi...
Daca exista vointa si respect un cuplu poate fi salvat, daca ambii parteneri lupta pentru fericirea lor. |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/22/2006
Mesaje: 4839
| Si eu credeam la inceput ca barbatii sunt un rau necesar.Asa am vazut la mama si in spiritul asta am fost educata : rau cu rau ,dar mai rau fara rau.Asta pana am dat de primul sot si am inceput sa ma intreb: daca e rau de ce sa-mi fie mai rau fara el si daca e rau de ce sa-mi fie necesarSi uite-asa , dupa ce m-a calcat bine de tot in picioare si a plecat, am zic ca raul asta chiar nu-mi e necesar.Mi-am jurat ca pana nu gasesc omul potrivit nu mai accept nici un " rau " in viata mea , fie el necesar sau nu.Si ma rugam la D-zeu sa nu-mi aduca in cale decat pe omul ales de El chiar daca astept si o viata.Se pare ca ruga mea a fost ascultata ca timp de 7 ani n-am avut nici o relatie, parca fugeau toti de mine.Vecinii ma barfeau ca oi fi eu vreo ciudata.Pana intr-o zi  Acuma am un barbat de sa-i pup picioarele de trei ori pe zi.Da' nu mai zic la nimeni ca sa nu mi-l fure |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 3898
| Partea buna este ca indiferent prin ce soiuri de relatii am avut in trecut ne-am invatat lectia si am avut noroc sa ne gasim alti soti care sa ne respecte si sa ne iubeasca asa cum meritam. |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/22/2006
Mesaje: 4839
| Da, daca nu ti-ai invatat lectia si te arunci ca inecata la primul venit ca-ti fierb hormonii ai sanse 100% sa o dai iar in bara.Bine, nu zic sa stai 7 ani ca mine dar am vazut cazuri cand dupa divort ea s-a recuplat imediat si nu a mers, apoi iar s-a cuplat ,si iar si iar Si nu a rezolvat nimic pe lumea asta.Si mai si motiva ca " asta i-a fost soarta".Eu mor cand aud vorba asta. |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| Eu am trecut prin cateva relatii nasoale. Primul meu prieten (de la 13 la 18 ani) era un magar, cred ca in timpul relatiei noastre a fost cuplat cu toate fetele din clasa, ne certam, ne impacam, imi spunea ca ma iubeste si apoi imi spunea ca oricum nu vom fi impreuna toata viata. Am suferit ca un caine, ca era primul si nu credeam ca mai poate fi unul dupa el.
Dupa 5 ani de relatie din asta ca smulsul parului, am decis sa incerc sa ma indragostesc de un baiat cu un mai mic ca mine care ma iubea de cativa ani. A fost dragut, numai ca nu avea cum sa mearga, pentru ca eram foarte diferiti. EL avea vise sa ajunga cantaret rock (si acum a ajuns, cica e pe MTV tot timpul), mie stilul asta de viata mi se parea groaznc, treceam si printr-o perioada de religiozitate exagerata...ne-am chinuit unul pe altul 3 ani, ca tineam unul la celalat, dar nu mergea deloc.
La 21 de ani mi-a sucit mintile un nenorocit, un roman stabilit in america si plin de fumuri, dar atat de "balon de sapun" ca nu stiu cum am putut sa ma uit la el. Era increzut, dar prost, nescolit, needucat, nestilat...nu stiu ce am vazut la el. Era cu 18 ani mai mare ca mine si un mare loser. Mi-a promis marea cu sarea si a fost innebunit dupa mine vreo cateva luni (am aflat ulterior ca atat il tineau pasiunile nebunesti in general) dupa care m-a tratat ca pe o carpa de sters pe jos si mi-a spulberat toata increderea in mine. Bine ca s-a terminat, desi atunci cand s-a terminat credeam ca am sa mor.
Acum, cu Coleman, nu e totul perfect, si noi venim din culturi diferite si avem unele valori diferte. Dar ne iubim si ne respectam, punem familia, copiii pe primul loc si asa reusim, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa trecem peste toate greutatile. |
|
Nivel: TOP TEAM
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 36610
| Si eu la randul meu am suferit dupa unul sau dupa altul, au suferit si altii dupa mine...Si de fiecare data ziceam gata, s-a terminat, nu mai vreau sa mai sufar...etc...si tot eu eram aia care lasam de la mine si tot eu sufeream ca proasta...
Acum sunt superfericita, am o familie pe care nu credeam s-o am, un sot de milioane, vorba lui Taki, care ma sprijina in tot ce fac, care ma iubeste si ma face fericita.
Cred ca e nevoie sa suferim nitel pana ajungem sa ne cunoastem adevarata jumatate... |
|
Nivel: Ambasador
Inregistrat: 3/24/2006
Mesaje: 830
| Foarte adevarat fetelor. Sa zicem unii barbati sunt un rau necesar dar sa nu-i bagam pe toti in aceeasi oala. Sunt si oameni deosebiti sau speciali cum este sotul meu fara de care cred ca nu as vrea sa mai traiesc si nu as stii ce este viata cu adevarat. haide-ti sa fim fericite si sa lasam experientele neplacute din trecut si sa ne bucuram de viata. pentru ca meritam dn plin |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/22/2006
Mesaje: 4839
| Ne bucuram noi de viatadar experientele neplacute nu trebuie uitate.Ele te-au construit pana in momentul de fata si te fac ceea ce esti in prezent.Daca le uiti ai sanse sa le repeti si o iei de la capat.Eu cred ca am trecut prin foc cu un scop: ca sa-l merit pe Kaze,pt. ca el e un om mai aparte,un suflet rar si f. usor de pacalit.Daca a pucat sa iubeasca o femeie ii pune luna si soarele la picioare si persoana lui nu mai conteaza.Daca nu treceam prin rau poate nici nu alegeam un om ca el ci-mi luam tot un figurant plin de fumuri si negru in cerul gurii.Asa ca ...tot raul e spre bine |
|
Nivel: Ambasador
Inregistrat: 3/24/2006
Mesaje: 830
| mihaela75 wrote:Ne bucuram noi de viata dar experientele neplacute nu trebuie uitate.Ele te-au construit pana in momentul de fata si te fac ceea ce esti in prezent.Daca le uiti ai sanse sa le repeti si o iei de la capat.Eu cred ca am trecut prin foc cu un scop: ca sa-l merit pe Kaze,pt. ca el e un om mai aparte,un suflet rar si f. usor de pacalit.Daca a pucat sa iubeasca o femeie ii pune luna si soarele la picioare si persoana lui nu mai conteaza.Daca nu treceam prin rau poate nici nu alegeam un om ca el ci-mi luam tot un figurant plin de fumuri si negru in cerul gurii.Asa ca ...tot raul e spre bine
Nu le uitam mihaela75 ca nu avem cum sa le uitam dar trebuie sa fim fericite acum pentru ca avem pentru ce |
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 13501
| Fetelor, " un sut in fund este un pas inainte ", eu pe premiza asta am mers si merg in continuare!!! |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 9883
| Ca in orice cuplu ,,, sunt momente de tensiune , mai o cearta ,,, etc.... Ei , atunci e momentul sa il scuz pe ... dumnealui , zicand : E un rau necesar.  Doar ca nu in sensul de om rau ... ci mai degraba .... E al meu , mi l-am ales..... si are si el , dragul de el , momentele lui ...( ca si mine .... ) si uite asa ma bine dispun imediat. El e cel care ma aduce cu picioarele pe pamant de multe ori cand sunt eu mai aeriana.
Dar e tot inima si suflet pentru noi. |
|
|
|
