Asistent maternal sau parinte social
Subiectul anterior · Subiectul urmator
Lilly of the valley
Scris: Monday, August 20, 2007 6:22 PM
Avatar
Nivel
Nivel: SMARALD

Inregistrat: 3/23/2007
Mesaje: 12042
Am si eu o matusa care e asistent maternal. Acum cativa ani a avut un baitel de care s-a atasat foarte mult. Ulterior baiatul a fost incredintat spre adoptie unei familii din strainatate. A fost cam in aceeasi situatie cu baitelul prezentat de misha. I s-a rupt sufletul cand a trebuit sa dea acel copil. Acum are un alt copil si traieste cu frica in san ca maine-poimaine va pati acelasi lucru.
Cristy
Scris: Monday, August 20, 2007 7:55 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 1/8/2007
Mesaje: 6843
Am sa va spun un locru... citesc si nu imi vine sa cred.... pur si simplu.....am un soc total...rambo angry angry angry

Oare tara asta ( Romania) nu gandeste si cu capul?????
Pai unde sunt sentimentele copiilor atasati de acele asistente maternala... pentru ei in general sunt ca si parintii pe care nu ii au....iar dupa ani de zile statul ii ia????? De ce?????

Misha, ai foarte mare dreptate... nu este de ajuns ca ei sufera in orfelinate.... isi gasesc liniste cu o asistenta maternala cativa ani, se ataseaza unul de altul si pe urma inca o ruptura???? Cineva se gandeste ca aceasta ruptura este unori cea mai dureroasa???


Pur si simplu incredibil.....fara cuvinte....fool fool fool
stele_pe_cer
Scris: Monday, August 20, 2007 8:51 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
Cristy wrote:

Pai unde sunt sentimentele copiilor atasati de acele asistente maternala... pentru ei in general sunt ca si parintii pe care nu ii au....iar dupa ani de zile statul ii ia????? De ce?????



Tocmai pt lucrul asta afirmam ca poate traiul la un orfelinat nu le-ar pricinui acestor copii o trauma asa de mare ca ruptura surventa intre ei si asistentii maternali, in momentul cand ei vor fi incredintati spre adoptie.Cred ca la origine iedeea a avut un scop nobil, dar efectul acestei idei nu prea cred ca are urmari prea sanatoase asupra psihicului acestor copilasi.

SI totusi sunt de admirat cei ce isi leaga destinul, fie el si pt o perioada delimitata de cel al unui sufletel orfan.
mommy
Scris: Monday, August 20, 2007 9:56 PM
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 11/18/2006
Mesaje: 3674
stele_pe_cer wrote:

SI totusi sunt de admirat cei ce isi leaga destinul, fie el si pt o perioada delimitata de cel al unui sufletel orfan.

Sunt de aceeasi parere. Si cred totusi ca in general acestor copii le este mai bine in grija unor asistenti maternali decat la orfelinat. Din pacate si cu asistentii maternali e o loterie, cum au norocul, bietii copii. Iar pe de alta parte nici parintii nu ni alegem, unii numai parinti nu sunt...

Eu nu cred ca as suporta despartirea de un copil care a crescut in bratele mele. Si pentru asta nu cred ca as putea fi asistent maternal. Dar oare ce este mai bine pentru un copil orfan? Sa nu cunoasca dragostea unei familii, chiar si de "imprumut", fiind astfel ferit de trauma pierderii celor dragi? Sa creasca ignorat, fara a fi iubit vreodata de cineva, sa i se usuce sufletul tanjind dupa un strop de iubire materna? Cu cat iubesti mai mult pe cineva, cu atat va fi mai mare trauma despartirii... inevitabila pana la urma pentru fiecare dintre noi. Doar ca ne gandim ca asta se va intampla mai tarziu sau poate niciodata. Asa ca poate e mai bine sa ne asumam riscul de a iubi si de a pierde, decat certitudinea ca feriti fiind de dragoste, suntem feriti si de durere. Dar mie imi lipsesc curajul si taria sufleteasca ce mi-ar trebui... uff
stele_pe_cer
Scris: Monday, August 20, 2007 10:37 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
Miru wrote:

Asa ca poate e mai bine sa ne asumam riscul de a iubi si de a pierde, decat certitudinea ca feriti fiind de dragoste, suntem feriti si de durere. uff


Eu cred ca riscurul de a iubi si de a pierde isi poate asuma numai un om matur.Si tot numai un om matur poate trece cu bine din punct de vedere emotional peste o pierdere.Dar pt un copil despartirea, pierderea persoanei dragi, destramarea singurului univers cunoscut ca fiind bun si nobil poate fi o adevarata tragedie care il poate afecta pe viata.Marile esecuri din copilarie adesea ne insotesc pe noi, adultii, pana dincolo de maturitate, pana la batranete.

Eu acum nu ma gandesc daca am aptitudini pt a fi asistent maternal.Grija pt Matei ma determina sa gandesc atat de egoist incat orice decizie in orice privinta ma face sa imi pun intrebarea :asta il afecteaza in vreun fel pe Matei?Ori...atasarea de un alt copil ce nu va fi niciodata al tau poate afecta si pe ceilalti membri ai familiei.Sigur, faci un bine dar...exista un dar...Nu stiu daca as putea creste copii pe banda rulanta, fara ca sufletul sa nu fie sfasiat la fiecare copil trimis spre adoptie intr-o alta familie.Ma uit la Matei cat de frumos a crescut.Ma uit la el si imi dau seama ca in el este sufletul meu, munca mea.Cred ca asa as simtit si pt un alt copil...poate kiar mai multa compasiune.Insa...sangele apa nu se face.Acea legatura speciala pe care o ai numai cu copilul tau nu o poti lega cu altcineva decat din sangele tau.
mommy
Scris: Monday, August 20, 2007 10:52 PM
Nivel
Nivel: Avansat

Inregistrat: 11/18/2006
Mesaje: 3674
stele_pe_cer wrote:

Eu cred ca riscurul de a iubi si de a pierde isi poate asuma numai un om matur.Si tot numai un om matur poate trece cu bine din punct de vedere emotional peste o pierdere.

Da, Stele, ma refeream la mine... legat de putinta sau neputinta de a fi asistent maternal, dpdv emotional. Dar chiar si pentru copil, din cate am citit/auzit, lipsa dragostei si a sentimentelor, lipsa mamei, chiar si a mamei de imprumut, lasa in urma un "handicap" emotional care, cel mai adesea, este nevindecabil. Nu sunt psiholog, nici nu am mari cunostinte in domeniu, dar parca mi-e greu sa cred ca e mai bine pentru copil sa nu aiba pe cine iubi ca pe o mama, chiar si pentru o vreme. Eu ma gandesc ca poate isi va aminti mereu ca si pe el, cineva l-a iubit candva. In fine, poate bat campii, probabil ca cel mai bine ar putea raspunde cineva care a fost candva un copil abandonat.uff
Rody
Scris: Monday, August 20, 2007 11:13 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 6/10/2006
Mesaje: 6198
Cristy wrote:
Am sa va spun un locru... citesc si nu imi vine sa cred.... pur si simplu.....am un soc total...rambo angry angry angry

Oare tara asta ( Romania) nu gandeste si cu capul?????

Gandeste cu fundul,mama ei de viata...tunete tunete tunete toanerele toanerele toanerele banghead banghead
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.