Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/2/2006
Mesaje: 3065
| Aromoterapia, magia la indemana ta
Aromoterapia este ramura terapeuticii de inspiratie naturistã, mai precis fitoterapeuticã, ce urmãreste ameliorarea sau vindecarea diverselor boli, pe calea aromelor si a parfumurilor, respectiv pe calea unor produsi volatili si odoranti, extrasi din plante aromatice, produsi care se prezintã sub forma unor esente naturale sau a unor uleiuri volatile.
Practica mumificãrii este mai veche decât civilizatia egipteanã, ea fiind cunoscutã încã din vremea aramei si cum folosirea efectelor conservante ale esentelor volatile si aromatice era indispensabilã în aceste practici, devine evident faptul cã aromoterapia este extrem de veche.
Primele studii cu adevãrat stiintifice, privind actiunea terapeuticã a unor uleiuri esentiale, extrase din diferite plante aromatice, se datoreazã lui J. Miguel si dateazã din anul 1894.
Toti medicii si toate gospodinele care folosesc la gãtit sau în scopuri terapeutice ceapa, usturoiul, cimbrul precum si alte condimente practicã, fãrã sã-si dea seama, fito si mai ales aromoterapia.
Asadar, doua componente importante ale aromoterapiei sunt:
uleiurile volatile
condimentele
Prodigioasa putere bactericidã si microbianã proprie esentelor aromatice, se exercitã nu numai în exteriorul organismului, ci si în interiorul sãu. Astfel, esentele de cimbru, lavandã, pin si eucalipt, exercitã actiuni antiseptice mai ales în domeniul aparatului respirator, digestiv si urinar, în timp ce acelea de rozmarin, favorizeazã producerea si evacuarea bilei. Pe de altã parte, ceapa, usturoiul, lãmâia si ienupãrul, împiediã formarea de pietre la nivelul aparatului biliar si renal, în timp ce esentele de lavandã, mãghiran, verbinã, chiparos si anason, exercitã efecte antispasmodice.
Esenta de lãmâie în anumite concentratii neutralizeazã bacilul tific si stafilococul, în numai 5 minute, iar pe cel difteric în 20 de minute. Efecte stimulante exercitã esentele de busuioc, salvie, pin si rozmarin, iar antifermentative intestinale acelea de ceapã, usturoi, cimbru, mãrar, anason, lãmâie si ienupãr.
Alte esente exercitã actiuni aperitive, afrodisiace, cicatrizante, diuretice, antireumatismale, febrifuge, antitoxice, antivirale ca si de alt gen. Multora din esentele aromatice le este proprie o extraordinarã fortã de difuziune prin structurile organismului. Esentele aromatice nu produc obisnuintã si nu exercitã efecte secundare nocive, proprii multor medicamente de sintezã.
Este important de stiut efectul aromelor.
Astfel, lamaia ajuta la concentrare, pe cand salvia este detasanta, euforica si afrodisiaca. Lavanda elibereaza caile respiratorii si imbie somnul, menta calmeaza digestia, echilibreaza starea emotionala si este eficienta contra raului de calatorie.
Cleopatra, celebra pentru baile cu petale de trandafiri probabil cunostea efectul antidepresiv si calmant al acestora. Mandarina reda buna-dispozitie si energizeaza iar in combinatie cu menta previne vergeturile.
Pregatirea atmosferei
Aromoterapia trebuie realizata intr-o camera foarte aerisita (dar temperatura sa fie de cel putin 20 de grade) si poate fi combinata cu meloterapia (ascultarea muzicii preferate). Incaperea se decoreaza cu lumanari care au culoarea in functie de efectul dorit. Cele rosii au efect afrodisiac, galbene si portocalii se folosesc la energizare, albastre si verzi pentru relaxare si echilibrare emotionala. Se mai intrebuinteaza betisoare parfumate si diferite ustensile. Cada se umple cu apa calduta la care se adauga dupa dorinta sare si spuma de baie, uleiuri parfumate, etc.
In comert gasim diferite produse si ustensile pentru
aromoterapie.
Acestea pot fi:
spuma de baie
sare de baie
ulei de baie
gel de dus
ulei de corp
lotiune de corp, etc.
Baia si masajul
Dupa ce ati facut un dus in prealabil (se recomanda cu gel de dus), relaxati-va in cada plina de spuma, uitati de problemele cotidiene si concentrati-va asupra aromelor. Cand credeti ca vi s-au deschis porii, uscati-va cu un prosop, mergeti in camera pregatita anterior si masati-va cu ulei sau lotiune de corp.
Dupa tratament, in functie de efectul dorit, puteti sa va incheiati ziua, sau din contra, sa incepeti o activitate de maxima concentrare, dar nu uitati ca cea mai placuta aromoterapie este in doi!
Aromaterapia, asadar folosirea a extractelor a plantelor aromatice
pentru scopuri de vindecare e cunoscuta omenirii din timpurile cele
mai vechi. Astfel exista deja de mii de ani forme premergatoare a
aromaterapiei. Asa ca substantele aromate aveau o insemnare mare in
arta vindecarii la vechii greci, arabi, chinesi si hindusi.
Aroma terapiei ii sta la baza observatia, ca omul e foarte receptiv
pentru arome si reactioneaza positiv la diferitele ensenze aromate.
Aceasta metoda de vindecare prinde incet radacin. Terapia cuprinde
printre altele si evaporarea, cum se practica in sauna sau la
inhaltii. In legatura cu asta poate ar putea fi numit parintele grec a
medicinei Hippokrates (460 - 375 iCh) ca intemeietorul a aroma
terapiei. El a orinduit mari insemnari terapeutice aromatelor si a
recomandat chiar sa fie combatut si ciuma cu arome placute.
Simtul mirosului a fost in masura marita neglijat de omenirea. Asta e
foarte regretabil deoarece nasul nostru reuseste sa distinga mai multe
mirosuri decit cum reusete urechia sa distinga sunete. Nasul poate sa
distinga cam 10 000 de feluri de mirosuri. Faptul deosebit a simtului
de miros e, ca sta in directa legatura cu glanda hipofiza. Aceasta
reguleaza o sumedenie de functii importante a corpului ca cresterea-.
sexualitatea si metabolismul sau de exemplu digestia, respiratia,
activitatea inimi etc. Pe baza celei spuse ari trebui sa fie clar ce
rol important are simtul mirosului in viata noastra si cit de mult pot
influenta mirosurile viata noastra. Toate aceste recunoasteri is face
de folos aromaterapia. Si pentru un om fara simtul mirosului o
aromaterapie isi are sens, deoarece uleiurile eterice ajung in orice
caz prin piele sau prin plamini in circuitul sanguin. De acea o
insensibilitate pentru miros nu influenteaza deloc succesul de
vindecare a acestui fel.
Ce sunt urleiurile eterice si cum isi au efectul.
Uleiurile eterice sunt uleiur de plante, care in functie de la care
planta provin au un anumit miros specific. Ele se deosebesc insa de
uleiurile obisnuite prin faptul ca ele se evapora in totalitate si nu
lasa pe hirtie "pata de ulei" caracteristica a uleiurilor obisnuite -
de acea se numesc si uleiuri uscate. Aceasta e si o metoda simpla de a
verifica daca un ulei eteric a fost amestecat cu un ulei gras.
Uleiuri lasate ca in natura
Ele se scot direct din planta, cu metada de destrilatie cu aburi,
extractare cu diferite solventi sau prin presare rece (aceasta metoda
folosinduse de obicei la fructele citrice). Exceptind uleiurile a
fructelor citrice care se tin doar 2 ani restul uleiurilor etereice se
pot pastra ani de zile. De exemplu un ulei bun de trandafir sau de
lemn sandel se pot pastra ca un vin bun, care prin coacerea lui se
inbunatateste.
Insa ca sa recunosti un astfel de ulei veritabil nu e usor, de acea e
necesar declaratia de pe eticheta. Inscriptia 100 % curat natural nu e
o declatatie protejata, ea poate fi gasit si pe eticete a uleiurilor
eterice sintetice. Insa exista o indicatie care usureaza recunoasterea
a uleiurilor eterice veritabile.
Pe eticheta ar trebui sa scrie
Cultivarea plantei: konventional, deci cu aceasta inscriptie plantatia
a fost ingrasata si tratata cu pesticide, kbA deci cultivatie
biologica, planta a fost cultivata fara ingrasamint si tratare cu
insecticide sau pesticide sau culegere salbatica (din natura)
Sa scrie numele botanic in limba oficiala a tari unde se cumpara
numele plantei, asta ca sa nu se ajunga la o confuzie cu o alta planta.
Tara de und provine planta folosita ptr. scoaterea uleiului. Care
parte a plantei a fost folosita (radacina, floarea, frunza), ca si
tipul chimic a plantei ca de exemplu la cimbruti cimbruti - thimol sau
cimbruti - linalool ce au cu totul alt efect si cu totul alta
compozitie biochimica
Tipul de obtinerea a uleiului eteric si daca au fost controlate asupra
rezidurilor ramase in uleiuri, la uleiri viscoase va fi nevoie sa se
mentioneze si substanta cu care a fost diluate, plus nr de sarja ce e
necesar la reclamatii si gasirea a analizi chimice din laborator.
(Excurs: nu vreau sa va jignesc dar poate e bine sa nu se cumpere
astfel de uleiuri in mod special in tarile estice de pe pietele
necontrolate a oraselor unde poate scrie pe eticheta tot feluri de
minuni si defapt in sticla e cu totul altceva, deoarece cum a
mentionat si Laurentiu ca un ulei eteric sintetic poate aduce mai
degraba daune grave decit sa ajute.)
Uleiurile naturale
sunt deobicie lungite cu substante in parte sau sunt amestecate cu, cu
totul alte plante. Asa se lungeste foarte des uleiul de leventica cu
uleiul sintetic linalool. Astfel de uleiuri au preturi foarte
convenabile. Pentru scopuri aromaterapeutice astfel de uleiuri nu se
potrivesc, deoarece mai ales partile sintetice pot provoca alergi.
Uleiuri identice naturale
Substantele componente sunt produse sintetice care se amesteca intr-e
ele, in structura chimica a lor ele au ca exemplu uleiurile natruale
si au acelasi miros insa nici un fel de efect asupra corpului,
spiritului si sufletului. Astfel un ulei identic natural cu rosmarin
contine cam 11 componente chimice, pe cind un ulei eteric lasat
natrual a rosmarinului are cam 150 de componente.
Efectele asupra trupului.
Din cauza structuri moleculare mici uleiurile eterice ajung prin
piele, mucoasele in circuitul sanguin si de aici in toate tesuturile.
Prin aceasta cale ele influenteaza tot organismu. Prin respiratie ele
ajung peste mucoasele si plamini deasemenea in circuitul sanguin. La
administrarea bucala o parte patrunde prin stomac si intestine in
circuitul sanguin insa o mare parte ajunge prin mucaosele bucala.
Efectele sufletesti si spiritual
Prin nas ajung informatiile mirosului in creier und influenteaza
simturile noastre, sistemul nervos vegetativ, productia hormonala si
sistemul imunitar. Cea ce ajunge in creierul nostru ca impuls
electronic a informatiei de miros, face efectul sa se reverse
substante de informatie (nerotransmiteri) care au imediat efect asupra
dispizitiei noastre.
Uleiurile eterice de cele mai multe ori sunt folosite ca substante
mirositoare, dar la fel sunt folosite in cosmetica si in terapi
medicale, dar au si o insemnare pentru a inbunatati gustul,
substantele componente din codimente.
Exista citeva medicamente care isi au efectul pe baza plantelor a
ciror component de baza sunt uleiurile eterice si se obtin fara reteta
medicala. Astfel de exemplu exista capsule cu uleiuri eterice care au
un efect foarte bun de a dizolva mucaosele la catar a cailor
superioare de respiratie, bronsita etc. (eucalipsul, mentolul..), la
fel exista alifi pentru frectionat sau inhaltat.sau la balonari si
crampe de stromac sau intestine, ( aici ceaiurile, Laurentiu a vorbit
deja de ele in aminunt), la inflamatii bucale (salvia, musetelul).
Natura ofer deci cu uleiurile eterice nu numai substante minunat
mirositoare, ci ne ofera si metode bune de vindecare.
Termenul de "aromaterapie" este ales suficient de nefericit. Pentru ca
inbaierea intr-o apa cu adaus de baie cu miros de la uleiuri eterice,
folosirea a lampilor de misor in incaperi si a uleiurilor de masaj cu
miros dat de uleiri eterice nu sunt terapi. Pentru acestea ar fi mai
potrivint denumirea de aromavelnes, metode care deservesc sa te simti
bine, sa se intareasca sistemul imunitar si sa se trateze mici
indispozitii.
Aromaterapia este un tratament defintit cu uleiuri eterice a unor boli
anume, care e o componenta a fitoterapiei. Cu aromaterapia in Germania
au dreptul sa lucreze doar medici si terapeuti a medicinei naturaliste
(Heilpraktiker, e o meserie pentru care e nevoie de scoala pentru
terapeuti a medicinei naturaliste cu examen de stat prin care se
dobindeste si licenta de a consulta si a trata bininteles cu
restrictii fata de un medic). Pentru o aromaterapie e necesar de un
diagnostic medical bine stabilit, cunostinte biochimice a uleiurilor
eterice folosite si pentru anumite boli se va alcatui o aromagrama.
Aici se vor testa anume uleiuri eterice alese la combaterea a unor
microorganisme producatoare de boli in laboratoare, deoarece fiecare
om reactioneaza individual la o astfel de terapie. Si deasemenea se
vor da amestecurile aromaterapeutice doar temporar stabilite.
Medicamentatia cu uleiuri aromatice nu se poate recomanda unui amator
deoarece intodeauna poate sa se ajung si la reactii secundare. |
Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/2/2006
Mesaje: 3065
| Uleiurile - un medicament impotriva multor boli
Din cele mai vechi timpuri pina in zilele noastre s-au pastrat retete populare de aromoterapie. Acest lucru nu este intimplator. Mirosul (cel mai vechi dintre simturi) este dezvoltat la om de zece ori mai mult decit simtul gustativ. Se stie ca inca in timpul legendarei Atlantida se urmau tratamente cu ajutorul aromelor; arome au fost descoperite si in piramidele egiptene.
Actionind asupra mirossului se pot obtine niste efecte neasteptate in terapie. Pentru ca aromele actioneaza in acelasi timp la nivel fizic, emotional, mental si astral. Avem astfel toate datele pentru a dovedi ca aceasta metoda de tratament este foarte serioasa.
Uleiuri si tratamente
In terapie pot fi folosite doar uleiurile naturale volatile. Acestea au inceput sa fie utilizate cu aproximativ 5.000 de ani in urma. Uleiurile volatile sint hormonii plantelor. In esenta, aromele de uleiuri volatile sint acelea cu care ne putem desfata, inspirind mirosul placut al uneia sau al altei plante. Producerea uleiurilor eterice este o arta deosebita si cere o munca foarte migaloasa.
Fiecare ulei are sfera sa de aplicare, chiar daca exista si efecte comune: unele uleiuri au efecte calmante, altele - tonifiante, o alta categorie creste pofta de mincare, iar altele trezesc dorinta sexuala.
Astfel, vanilia si ginsengul chinezesc cresc sexualitatea femeilor, iar aromele de levantica si menta ajuta la inlaturarea stresului. Aromele multor plante cunoscute de noi drept mirodenii cresc pofta de mincare (uleiul de scortisoara, ghimbir, semintele de ardei si cuisoarele). Actiunea lor terapeutica nu se limiteaza la asta. Sint putini cei care stiu ca aroma uleiului de scortisoara sau busuiocul va ajuta sa scapati de raceala si gripa. Aroma de busuioc este folosita in tratarea tulburarilor digestive, impotriva stresului, depresiei si insomniei. Uleiul de marar ajuta in cazuri de cistita, greata, tulburari digestive, boli de piele. Uleiul de ghimbir este un mijloc tonifiant care se foloseste in crampele intestinale si dereglarile digestive. Lamiia stimuleaza sistemul limfatic.
Multe uleiuri sint folosite ca antiseptice, cum ar fi de exemplu uleiul de trandafir, eucalipt, levantica. Unele uleiuri eterice au un spectru destul de larg de actiuni terapeutice. Astfel, aroma de levantica este calmanta, se foloseste pentru inlaturarea stresului, ajuta in cazurile de migrena si insomnie, actioneaza ca antiseptic. Menta este folosita impotriva racelii, impotriva mincarimilor, este un foarte bun mijloc expectorant, improspateaza respiratia si glasul, contribuie la digestie, ajuta in starile febrile si in cazurile de greturi, inlatura oboseala si durerea de cap, migrena, tensiunea nervoasa si stresul, durerile musculare, durerile provocate de luxatii, ajuta in cazurile de reumatism si lumbago.
Uleiul de trandafir se foloseste in bolile sistemului reproductiv si ca mijloc antiinflamator, in acelasi timp acesta tonificind si pielea. Rozmarinul fortifica sistemul nervos central, imbunatateste circulatia singelui, are o actiune vitalizanta asupra pielii si a parului, se foloseste in cazurile de artrita si reumatism. Iar uleiul volatil din arborele de ceai are un efect antibacteriologic, stimuleaza sistemul imunitar, se foloseste pentru inhalatiile impotriva tusei si bolilor de piept. Muscata normalizeaza echilibrul hormonal si intareste sistemul imunitar. Eucaliptul este folositor in bronsite. In cazul batailor de inima si al unei respiratii foarte agitate, de asemenea pentru inlaturarea stresului se foloseste ginsengul chinezesc. Uleiul de musetel elimina durerile menstruale, ajuta in cazurile de colici la copii si in cazurile de procese inflamatoare interne.
O actiune antibacteriologica puternica are si uleiul din arborele de ceai. Herpesul in faza incipienta trebuie uns cu ulei de lamiie. Uleiurile pot fi folosite atit separat, cit si combinate. Exista retete speciale de aromoterapie care amintesc retetele de fitoterapie, unde se folosesc citeva picaturi din trei-patru uleiuri in proportii bine determinate pentru tratarea unor boli concrete. In cazul aromoterapiei trebuie luata in consideratie tolerabilitatea individuala la una sau alta dintre arome. De aceea, ca si orice alt preparat terapeutic, aromele sau combinatiile dintre ele trebuie recomandate de medic. Aromoterapia este contraindicata pentru femeile insarcinate, pentru cei suferinzi de epilepsie, reactii alergice, intolerabilitate individuala.
In cazul unei tensiuni ridicate nu trebuie folosite uleiurile volatile de rozmarin, salvie, cimbrisor. Pielea poate fi iritata de uleiul de busuioc, de frunzele de ardei, fenicul, de uleiul de lamiie, de semintele de ardei sau de cuisoare, de menta sau de arbore de ceai. Aromele nu sint indicate a fi folosite o perioada indelungata de timp. Trebuie sa mai aveti in vedere un lucru: uleiurile volatile neutralizeaza actiunea homeopatiei.
Aromoterapia impotriva stresului
Pe ce se bazeaza actiunea aromoterapiei? Centrii mirosului la om se gasesc in partea creierului care raspunde pentru sfera emotionala. De aceea toate mirosurile au o oarecare conotatie emotionala, ele trezesc senzatii placute sau neplacute. In natura nu exista un miros la care sa fim indiferenti. Acesta este si principiul de baza al aromoterapiei. Este cunoscut faptul ca adesea cauza unei boli este stresul cronic, totul isi are originea in sfera emotionala. In timpul aromoterapiei nu trebuie sa lasati stresul sa se transforme intr-o boala.
Aromoterapia poate fi folosita cu succes si in boli de natura cardiovasculara, respiratorie, digestiva, endocrina, alaturi de alte metode de tratament. Trebuie ca in timpul tratamentului sa se actioneze nu numai asupra organului bolnav, ci si in sfera emotionala. Aromoterapia nu numai ca echilibreaza starea emotionala, ci scade si tensiunea nervoasa, armonizeaza activitatea si elimina inhibitia sistemului nervos central. Exista cazuri in care aromoterapia constituie unica metoda de tratament? Atita timp cit nu exista schimbari drastice in organism, ci numai tulburari in reglarea functiilor lui, se poate folosi cu succes numai aromoterapia. De exemplu, in cazurile de insomnie provocata de oboseala de foarte mare ajutor va sint uleiurile din melisa, menta, lamiie, salvie si levantica.
Migrena provocata de schimbarile vremii se trateaza cu ulei de busuioc, musetel, eucalipt, levantica. In cazurile de hipertensiune se foloseste melisa. Datorita proprietatilor terapeutice unice, uleiurile volatile au o actiune binefacatoare asupra pielii, circulatiei sangvine, muschilor si articulatiilor. Aromoterapia este o portita de scapare pentru cei care nu tolereaza unele medicamente. Foarte bine este primita aromoterapia de catre copiii de virsta scolara. Prescolarilor insa aromoterapia le este interzisa.
Cum se folosesc uleiurile in tratamente
Cea mai simpla metoda de folosire este sa deschideti flaconul cu ulei si sa mirositi. Puteti pune putin ulei pe un tampon de vata umezit in prealabil sau puteti picura citeva picaturi de ulei pe perna (mirosul va rezista foarte mult). Uleiul poate fi adaugat in candela sau poate fi pulverizat prin camera. Pentru aceasta se pun intr-un pulverizator citeva picaturi de ulei si se adauga apa. Se poate folosi un medalion aromat - un mic vas de ceramica in care ati pus citeva picaturi de ulei se pune la git pe post de bijuterie. In cazurile de raceala sau boli de piele, in cazul in care aveti probleme ale cailor respiratorii sau dureri de cap sint recomandate inhalatiile (intr-un vas cu apa fierbinte se adauga citeva picaturi de ulei).
Uleiurile volatile se folosesc si pentru a face gargara. Pentru a pregati solutia pentru gargara dizolvati intr-o lingura de spirt doua-patru picaturi de ulei, dupa care adaugati totul intr-un pahar cu apa calduta. Medicii spun ca si uzul extern al uleiurilor volatile se incadreaza tot in aromoterapie. Inainte de a folosi extern un ulei sau altul trebuie sa faceti un test al pielii, pentru a vedea care este reactia organismului la acel ulei: picurati ulei la incheietura cotului si observati care este reactia in zece ore.
La metodele de uz extern trebuie adaugate baile, masajele, frectiile si compresele. Uleiul se adauga in baie (sase-opt picaturi la 200 de litri de apa), iar apa trebuie sa fie calduta. Aceasta baie trebuie sa dureze intre 5 si 30 de minute. Dupa baie nu va clatiti pina a doua zi. Cu uleiuri se fac si masaje si frectionari in durerile musculare, dureri ale articulatiilor. Pentru acest masaj se adauga una-cinci picaturi de ulei volatil intr-o lingura de ulei vegetal (de masline). Pentru frectionari ca baza se foloseste alcoolul sanitar amestecat cu ulei volatil. Compresele se fac in felul urmator: trei-cinci picaturi de ulei volatil se pun pe o pinza umezita cu putina apa si se aplica pe locul afectat de boala.
Combaterea stresului cu plante aromate
In epoca noastra, caracterizata printr-un dinamism excesiv, stresul suprasolicita sistemul nervos. Totul devine factor de stres: aglomeratie, zgomotul, multitudinea informatiilor din toate domeniile, concurenta, problemele familiale etc. Desigur, exista multe medicamente care incearca sa ne apere de stres sau sa ne vindece cind cadem prada acestui agresor. Orice medicament prezinta insa, de regula, efecte secundare, contraindicatii... De aceea, este de preferat sa nu apelam la ele.
Remedii utile si placute
- Inca din vechime sint cunoscute virtutile izmei (mentei). Parfumul ei are un efect linistitor asupra organismului: durerea de cap dispare, senzatia de apasare - la fel; in final, scapam de apasarea stresului si ne gasim linistea.
- Un alt remediu cunoscut de stramosi este hameiul. Efectul acestuia este calmant, hemeiul daruind prin parfumul sau un somn linistit si profund. Acest remediu era folosit in vechime: strabunicile din Bucovina (dar si cele din Ucraina si Rusia, unde hameiul creste datorita climei prielnice) umpleau perne cu ierburi parfumate la care adaugau negresit si hamei. In schimb, mirosurile dulci daca sint inhalate timp indelungat produc dureri de cap, chiar stari de rau. Astfel de plante sint crinii, malinul, iasomia. Se stie ca in camera de culcare nu este bine sa avem in vaza crini, crengute de malin sau iasomie cu flori multe.
- Trandafirul nu degeaba este numit regina a florilor, caci parfumul lui stimuleaza functionarea sistemului cardio-vascular si protejeaza organismul impotriva microorganismelor patogene.
- Coniferele cu virtutile lor sint cunoscute si ele de mult. Mirosul cetinei, rasinii, conurilor calmeaza sistemul nervos, dar in acelasi timp restabilesc functionarea plaminilor.
- Citricele sint si ele de ajutor. Mirosul de lamiie scade sensibilitatea la stres, iar un ceai cald (chiar fierbinte), fara zahar, in care s-a adaugat lamiie, creste capacitatea noastra de munca. Cind avem dureri de cap este bine sa inspiram parfumul pe care-l degaja coaja de lamiie, aplicind, in acelasi timp, bucatele de coaja de lamiie pe timple. Durerea de cap scade treptat, pina dispare cu totul.
- O fiertura (plantele se oparesc, apoi se lasa sa dea doar un clocot) din talpa gistei, menta, hamei si cimbru, in parti egale, este un minunat remediu impotriva insomniei, prin urmare, un mijloc sigur de relaxare, de lupta impotriva oboselii si a stresului.
- Pe tarimurile din sudul Europei, laurul a fost cunoscut inca din antichitate ca un leac ce restabileste fortele si aduce un somn bun. Sa ne amintim ca in Antica Ellada (Grecia) invingatorii Jocurilor Olimpice erau incununati cu lauri! Daca vrem sa ne simtim ca vechii greci, putem pune in perna citeva frunze de laur (este usor de gasit, caci foi de dafin are oricine acasa), sau, de pilda, putem inmuia citeva frunze de laur (dafin) in apa rece, iar apoi sa le punem pe calorifer sau pe soba, intr-un saculet de pinza. In curind, oricit de obositi, stresati si suparati am fi, vioiciunea si energia ne vor reveni.
- Multi incearca sa scape de stres mincind mult. Ajutorul cel mai bun il da hrana cu multe calorii, dulce, care abate atentia organismului, obligindu-l sa o digere. Sigur, daca nu devine un obicei permanent... Putini stiu ca, inainte de a incepe sa mincam, trebuie sa mirosim ceea ce vom minca. Daca ne saturam de mirosul mincarii, vom minca mai putin, fara a supraincarca organismul. Dar ii vom oferi energie subtila - aromele care ne vor ajuta sa scapam de stres.
- In fine, mirosurile specifice marii, oceanului - iodul din alge, apa sarata, briza - au un imens potential de a reface organismul afectat de stres. Cind nu sintem la mare, acasa, in apartamentele noastre citadine, putem face o baie cu saruri de mare, la care putem adauga si camfor. O asemenea baie ne va incarca organismul cu energie, il va improspata si-i va reface fortele afectate de stres.
|
