Profil: ARICA
Despre
Utilizator: ARICA
Nivel: Membru
Statistici
A intrat: Friday, April 3, 2015
Ultima vizita: Monday, June 8, 2015 4:01 PM
Numarul de postari: 10
[0.00% din toate postarile / 0.00 postari pe zi]
Imagine
Ultimele 10 postari
Subiect: Dezvoltarea personala pentru copilul tau sau cum sa îl înveti sa aiba succes
Postat: Monday, June 8, 2015 4:00 PM
Orice parinte vrea sa îi poata oferi copilului sau toate avantajele pentru a reusi în viata. Acest lucru nu înseamna doar grija pentru aspectele financiare dar si interesul pentru dezvoltarea psihica.
Dezvoltarea personala este calea sigura si eficienta de urmat, atât pentru parinte, care trebuie sa fie un exemplu pozitiv pentru copilul sau, cât si pentru copil care îsi doreste sa dezvolte capacitati de “om mare”.
Cum putem sa îl ajutam pe cel mic sa dobândeasca aceste abilitati?
Raspunsul este simplu: atelierele pentru dezvoltarea personala. Aceste cursuri sunt sutinute din ce în ce mai des în România de catre traineri, psihologi sau asociatii non guvernamentale care au ca scop binele copiilor.
Unul dintre ONG-urile care ofera astfel de ateliere este ARICA, desi este o asociatie dedicata copiilor cu autism, specialistii de aici au gândit programe speciale si pentru micutii care nu au astfel de probleme.
“Fie ca vorbim despre copilaria timpurie sau perioada scolara, jocul si activitatile cu caracter ludic ocupa un loc important în vietile copiilor, în aceasta perioada atât de importanta în ceea ce priveste dezvoltarea lor. Este minunat atunci când putem avea acces la informatii, prin intermediul unor activitati placute. Din acest motiv, am pregatit pentru copilul tau un Univers în care învatarea si achizitiile se întâmpla natural, tot procesul educational fiind decorat cu joc si voie buna”, spune Psihologul- Clinician Carmen Hotar, fondatoarea ARICA.
Ce este dezvoltarea personala?
Este o activitate dinamica si creativa care sustine si ajuta copilul sau adolescentul sa-si descopere resursele interioare, sa dezvolte modalitati proprii de gasire a solutiilor la problemele pe care le întâmpina sau le poate întâmpina în existenta sa. Scopul principal al acestei activitati este facilitarea accesului la un viitor împlinit, adaptat si echilibrat. Dar ce presupune un atelier de dezvoltare personala pentru copiii?
Desi suna simplu, aceste programe sunt destul de complexe, de exemplu cele oferite de ARICA se adreseaza copiilor cu vârste cuprinse între 7 si 11 ani si sunt structurate în patru module.
Astfel, Modul I denumit “Acesta sunt Eu!” are ca obiective:
– autocunoasterea si atitudinea pozitiva fata de sine si fata de ceilalti;
– cresterea încrederii în sine prin descoperirea calitatilor personale si valorificare acestora;
– construirea unei imagini de sine pozitive;
– dezvoltarea capacitatii de autodescriere si comunicarea a informatiilor despre sine;
– constientizarea diversitatii umane si a elementelor care îi aduc împreuna pe copii.

Modul II denumit “Eu si ceilalti” îsi propune :
– dezvoltarea empatiei la copii;
– antrenarea comportamentelor de socializare;
– dezvoltarea comportamentelor prosociale (legarea de prietenii, competitia si toleranta în fata esecului, rezolvarea conflictelor, respectul în relatiile cu ceilalti)

În cadrul Modului III-IV denumit “Jocul emotiilor” copii vor învata urmatoarele:
– constientizarea emotiilor si exprimarea lor adecvata;
– învatarea unor comportamente adecvate în functie de emotiile resimtite de copil;
– controlul emotiilor negative (furia).
Beneficiile la sâfr?itul unui astfel de program sunt nu numai pentru cei mici. Aceste cursuri îi ajuta si pe parinti sa îsi cunoasca mai bine copii. Atelierele de dezvoltare personala ofera copilului sansa autocunoa?terii, îl sprijina în depasirea impedimentelor generate de frica, timiditate, stima de sine scazuta, emotivitate, dificultati de integrare sau de relationare cu ceilalti copii si poate sa previna eventualele esecuri sau probleme emotionale.
Dezvoltarea personala este un tip de educatie non-formala si foloseste tehnici ca: jocul adaptat vârstei, art-terapie (desen, pictura, colaj, modelaj, dans si miscare), metaforele (povesti terapeutice, scenarii) si tehnicile terapiei cognitiv-comportamentale.
www.autism-arica.ro
Subiect: Copilul meu cu autism - "acceptul parintilor"
Postat: Friday, May 8, 2015 3:52 PM
A fi de acord cu...; a primi, a consimti sa...; a admite, a aproba, a încuviinta. A suporta, a tolera... copilul meu cu autism
Se tot vorbeste despre „acceptarea copiilor cu autism”, mai ales de catre proprii parinti. Titlul este definitia verbului „a accepta”... Niciuna din aceste explicatii, luate copy/paste din DEX, nu se potriveste cu ceea ce simt pentru copilul meu, ca si mama. Nu l-am iubit mai putin cand am aflat - din contra, l-am privit la fel ca si inainte – ca pe copilul MEU.
Recunosc, diagnosticul este greu de acceptat. Dar nu am uitat nicio clipa: in casa se plimbau aceleasi picioruse, se agatau de mine aceleasi manute pufoase, ma priveau (din ce in ce mai rar, intr-adevar) aceiasi ochi somnorosi, veseli, inlacrimati sau ... pierduti.
Personal, am avut nevoie de jumatate de an sa accept faptul ca TREBUIE sa fac ceva ca sa pot sa-mi inteleg copilul, sa stiu de ce plange sau ce il face fericit. As fi ipocrita sa spun ca nu mi-am dorit sa il vad intre copiii de la gradinita si nu intr-o camera de terapie. Pana la urma, socializarea a fost etapa cea mai dificila, solicitanta si jenanta dintr-un anumit punct de vedere. Am acceptat diagnosticul, nu am acceptat sa ramana asa.
A nu se intelege gresit- nu mi-a fost o secunda rusine cu copilul meu. Ma temeam ca ii vom deranja pe cei din jurul nostru. Atat. Pana am inteles ca, in momentul in care explici clar si scurt situatia, oamenii se impart in doua: cei care pleaca si cei care incearca sa inteleaga. E necesar totusi sa respectam parerea si comportamentul celorlalti. Nimeni nu e obligat sa-ti suporte copilul. Pentru asta ar trebui sa faci un exercitiu de imaginatie pe care majoritatea il refuza. Nu e o situatie tocmai fericita.
Dupa doi ani si jumatate de terapie am invatat lucruri importante:
Daca vorbesti si nu ascunzi, sunt sanse mari sa fii inteles.
TU, ca si parinte, trebuie sa fii un exemplu in fata celor de la care ai pretentia sa accepte! Nu mi-am plimbat niciodata copilul ca pe un „troufeu”- „uitati-va la noi si la drama prin trecem...”, sau „noi suntem parinti-eroi, modele de sacrificiu...”. Rasplata noastra a fost recuperarea copilului si dragostea lui neconditionata. Nu l-am ascuns si nu l-am izolat (probabil asta ar fi fost inceputul sfarsitului).
Sa ai incredere in copilul tau! Momentele lui de cadere sau stagnare au fost sustinute de curajul si rabdarea familiei si psihologului. Momentele noastre de cadere au fost sustinute de progresul lui fenomenal.
Terapia este ca mersul pe sarma! Echilibru emotional, mental, sentimental financiar.
A nu se confunda acceptarea cu renuntarea! „N-am ce sa fac...asa e copilul meu”. Si cu asta ne-am absolvit de orice responsabilitate.
Informati-va din surse de incredere! A fost o perioada in care citeam tot ce gaseam in spatiul virtual. E bine si nu prea (nu tot ce se scrie in domeniu este si adevarat). M-au ajutat povestile celorlalti parinti (in special cele optimiste) si discutiile cu psihologul noastru, Carmen Hotar. Comunicarea este foarte importanta!
Nu incerca sa-ti compari copilul cu un altul tipic! O sa iesi sifonat. Nu am intalnit doi copii la fel.
Lupta pentru drepturile copilului tau! Nimeni altcineva nu o va face mai bine ca tine. In Romania, parintele nu este sustinut asa cum ar trebui. Ca atare, incerci pe cat posibil sa-ti integrezi copilul si sa gasesti intelegere. M-am lovit si de refuzuri, dar am bifat si multe „da”-uri.
Viata mea s-a schimbat complet inca din momentul in care am aflat ca o sa fiu mama. Stiu ca am un copil fenomenal, un luptator si un invingator. Poate nu l-am privit mereu asa – am avut si momente in care simteam ca sunt la un pas de a renunta. Dar oamenii de langa mine m-au sustinut si acum nu regret nicio hotarare pe care am luat-o. Asa cum ma uit eu la copilul meu, in aceeasi maniera este privit si de ceilalti.

Subiect: Cum ne jucam cu un copil cu autism?
Postat: Friday, May 1, 2015 9:30 AM
Joaca copiilor cu autism este deseori numita „nepotrivita” pentru ca este diferita fata de joaca copiilor tipici – nu se implica in jocuri simbolice, fac o fixatie asupra unei anumite jucarii sau doar asupra unei anumite parti dintr-o jucarie si, de cele mai multe ori, se joaca cu obiecte care nu sunt neaparat jucarii (vase de bucatarie, sticle etc).
Din exterior putem considera ca acest lucru nu reprezinta neaparat o problema. Si atunci, cand si cum ar trebui sa intervenim in joaca lui?
Care este roulul jocului?
Cum ne jucam cu un copil cu autismNe jucam pentru ca asa invatam, exersam, stimulam copilul si asa se poate distra. Joaca pentru un copil cu autism nu trebuie sa fie diferita fata de joaca unui copil tipic. Si el invata, exploreaza mediul din jurul lui, testeaza si se distreaza, doar ca o face intr-o maniera proprie. Pentru un copil tipic, invartitul rotilor la o masina (ore intregi) poate sa fie o activitate foarte plictisitoare, in timp ce pentru un copil cu autism este de-a dreptul interesanta. Curentii de aer sau particulele de praf dintr-o raza de soare pot fi fascinante pentru el, reprezinta bucuria lui in explorarea mediului inconjurator. In acest moment putem interveni si il putem ajuta sa-si redirectioneze atentia catre un joc tipic, menit sa-i aduca tot atata bucurie si stimulare.
Cum invatam sa ne jucam?
Ca si limbajul, joaca reprezinta o abilitate care se dezvolta in mai multe etape.
Joaca senzoriala
La inceput, copiii experimenteaza obiectele cu ajutorul simturilor – le fixeaza cu privirea, le iau in mana, le gusta si le miros, le lovesc de alte suprafete pentru a face zgomot. Acest lucru nu se aplica doar in cazul jucariilor- „experimenteza” degete, par, animale sau alimente care pot fi la fel de fascinante, daca nu chiar mai interesante, decat jucariile. Toate aceste elemente fac parte din activitatile de joaca de la inceputul dezvoltarii copilului.
Joaca prin explorare
In urmatoarea etapa copilul va invata functiile si rolul obiectelor. Un ciocan poate fi folosit atat in cazul in care vrem sa batem cuie, dar si cand vrem sa demolam un zid din cuburi, de exemplu. Folosirea obiectelor intr-o maniera ciudata se considera a fi tot joaca prin explorare – se descopera si se aplica functia lor.
Jocul simbolic
Aceast tip de joc este cel mai dificil pentru un copil cu autism din moment ce se considera ca ei nu pot sa „se prefaca”. Dar aceasta etapa nu se refera doar la jocul simbolic, este etapa in care poate sa-si dea seama ca un obiect poate avea mai multe functii (o perie de par poate fi folosita si ca microfon, o rigla poate sa fie si catapulta).
Cum invatam un copil cu autism sa se joace?
Ca si stadiul de ecolalie in limbaj, copiii cu autism pot sa ramana fixati la un anumit stadiu de joaca sau pot sa apara intarzieri in dezvoltarea jocului. Aici intervin mai multe motive:
Cei care sunt in cautare de elemente senzoriale, pot sa ramana fixati pe jocul senzorial si sa refuze sa treaca mai departe.
Cei care evita elementele senzoriale nu manipuleaza obiecte pentru a le descoperi functiile.
Atunci cand se exploreaza posibilele functii ale obiectelor se cere o imagine mai mare, in ansamblu. Acest lucru poate fi deranjant pentru un copil care se concentreaza asupra detaliilor.
Copilul cu autism prefera rutina.
Dificultatea in comunicare.
Gandirea rigida si perseverenta pot fi o bariera atunci cand trebuie sa descopere noi functii ale obiectelor.
De exemplu, sortarea si aranjarea jucariilor reprezinta un pas normal in joaca lor iar pentru unii copii care simt nevoia sa fie totul pus in ordine, aceasta etapa in dezvoltarea jocului poate fi foarte placuta si satisfacatoare. Acest lucru rezulta din comportamentul stereotip precum alinierea masinutelor (in mod normal, copilul tipic o plimba pe covor). Aceasta aliniere este mai degraba un semn de imaturitate, decat o abilitate incorecta in joc. In concluzie: este important sa ne amintim ca o intarziere in aceasta arie de dezvoltare nu inseamna ca ei nu pot sau nu-si vor dezvolta pe viitor ablititati de joaca mai complexe. Pur si simplu nu au ajuns la stadiul respectiv.

Unde ii ajutam?
Prin acest ajutor nu trebuie sa schimbam neaparat lucrurile cu care se joaca sau sa-i invatam sa se joace in aceeasi maniera ca cea a copiilor tipici. Pur si simplu ii ajutam sa-si foloseasca jocul si obiectele lor in dezvoltarea unor abilitati mai complexe.
Una dintre cele mai importante functii ale jocului este invatarea si practicarea abilitatilor sociale: cooperarea, impartirea jucariilor, asteptarea la rand si integrarea intr-un grup. Acestea sunt in general cele mai dificile actiuni in dezvoltarea copilului cu autism. „Blocajul” lor in ceea ce priveste joaca le reduce sansele in ceea ce priveste interactiunea sociala.
Implicarea in jocul simbolic merge mana in mana cu dezvoltarea limbajului – in ambele arii este nevoie de abilitatea de a folosi un lucru care sa reprezinte altceva. Cuvintele inlocuiesc ideile, obiectele si evenimentele cam in aceeasi maniera in care o banana poate fi folosita pe post de telefon sau un tatic devine Batman (tata-supererou).
Ce facem in cazul copiilor care nu se joaca deloc?
Unul dintre primele lucruri pe care le observam la un copil cu autism este faptul ca nu se joaca cu jucarii. Totusi, acest lucru nu este relevant atunci cand se evalueaza nivelul de dezvoltare in ceea ce priveste jocul.
Aceasta e o jucarie
In teorie, jucaria este obiectul cu care ne jucam, dar in realitate avem o viziune foarte precisa despre cum ar trebui sa arate. Consideram ca e ciudat ca un copil sa loveasca podeaua in mod repetitiv cu un pantof, dar ni se pare normal daca face acelasi lucru utilizand un ciocan de jucarie.
Este distractiv pentru copil?
De cate ori nu am citit ca cele mai bune jucarii pentru copiii mici sunt cele viu colorate si zgomotoase? Automat consideram ca de aceste jucarii sunt atrasi toti copiii. Atunci cand un copil nu le arata interes, consideram ca nu are abilitati in aria de joc. Trebuie sa luam in considerare faptul ca multe din aceste jucarii (destinate distractiei) sunt un cosmar pentru copiii hipersensibili (sunt zgomotoase, miros a plastic, au o anume textura) sau sunt asociate cu imprevizibilul de cei care sunt stresati de schimbare brusca (jucarii care apar din cutie- genul pop-up, cuburi care pot sa cada etc).
Pentru ca asa trebuie?
Copiii sunt inconjurati de jucarii pe care noi le-am ales ca fiind interesante, luand in considerare stadiul lor de dezvoltare. In cazul in care ei nu isi manifesta interesul pentru ele, apare motivul de ingrijorare. Dar daca ei pur si simplu nu le gasesc atragatoare sau nu au ajuns inca la un nivel de dezvoltare fizic si cognitiv potrivit respectivelor jucarii? Asa ca, inainte de a trage o concluzie, trebuie sa ne gandim daca ei au anumite abilitati:
Din mai multe lucruri, pot sa identifice jucariile?
Copilul este interesat de jucarie?
Copilul are abilitatea fizica de a se juca cu respectiva jucarie?
Copilul stie sa foloseasca jucaria?
Copilul stie cand e momentul pentru joaca?
Copilul stie unde sa se joace?
Copilul poate sa aleaga ceva cu care sa se joace?
Copilul poate sa faca tranzitia in mod independent si sa inceapa joaca?
Copilul poate sa comunice atunci cand are nevoie de ajutor?
Cum ajutam un copil cu autism sa se joace?
Alaturati-va copilului
Aratati-va interesul. Stati pe covor impreuna cu el si aliniati masinute (daca asta face copilul), vorbiti cu el despre ceea ce faceti in acel moment sau inventati un cantec despre acest lucru, practic redirectionand rutina lui intr-un joc functional.
Uitati tot ceea ce stiati despre jucarii
Incercati sa acceptati lucrurile pe care copilul le considera interesante. Veti incerca in zadar sa-i captati atentia si sa-l faceti sa interactioneze daca nu ii aratati ca respectati item-urile pe care el le foloseste cu placere in joaca. Cum ar putea sa se simta in siguranta si sa inceapa sa exploreze mediul din jur daca lucrurile pe care ei le considera interesante sunt „gresite”?
Extindeti-le orizontul
Nu ii inlocuiti obiectele preferate, aratati-i noi modalitati de a se juca cu ele. Invatati-l care este functia corecta a obiectului si apoi extindeti catre alte utilizari. In cazul in care unui copil ii place sa sorteze, oferiti-i multe lucruri pe care sa le sorteze si arati-i diferite modalitati de a face acest lucru (sortare dupa marime, culoare, forma).
Concluzia
Copiii cu autism pot sa se joace si se joaca. Daca joaca lor este diferita de cea a copiilor tipici sau daca se joaca cu obiecte ciudate, asta nu inseamna ca sunt disfunctionali. Ca toti copiii, au nevoie de ajutor si incurajare pentru a progresa joc si pentru a-si dezvolta mai multe abilitati.
Psiholog Clinician Carmen Hotar
Presedinte Asociatia ARICA
Subiect: Probleme si solutii pentru training-ul de toaleta la persoanele cu autism
Postat: Friday, May 1, 2015 9:28 AM
Frica de baie
Unele persoane cu autism au probleme in implementarea training-ului de toaleta dintr-un motiv simplu: le este frica de toaleta. Se pare ca aceasta teama apare mai ales in cazurile toaletelor publice (scoala, restaurant etc), cel mai probabil din cauza marimii, temperaturii mai scazute, numarului mare de persoane, sau pur si simplu pentru ca este o alta baie decat cea de acasa.
Frica de baie se poate trata prin:
Desensibilizarea persoanei prin asocierea baii cu experien?e placute, pozitive;
Folosirea indiciilor vizuale (pictograme) pentru a focusa atentia persoanei;
Incurajare de fiecare data cand persoana intra intr-o baie straina.
Probleme si solutii pentru training-ul de toaleta la persoanele cu autism
Frica de a sta pe toaleta
Unele persoane, in special copiii, reactioneaza negativ atunci cand sunt pusi pe capacul de toaleta. Reactiile variaza: de la scancete, agitatie fizica, la protest fizic puternic sau agitatie extrema cu refuz total de a sta pe toaleta. Aceste reactii pot avea mai multe cauza: copilul nu tolereaza atingerea vasului de portelan, simte ca nu are echilibru, ii este frica de zgomotul/vartejul apei sau pur si simplu se teme sa nu cada in apa sau chiar sa o atinga.
Oferirea unui suport de picioare sau alt dispozitiv de stabilizare precum reductorul care ii va permite copilului sa stea intr-o pozitie sigura si echilibrata, cu picioarele pe o suprafata plana.
Oferirea unei masute mici pe care copilul sa o tina in poala in timp ce este pe toaleta (ii ofera echilibru si ii redirectioneaza atentia pe sarcini preferate- desenatul).
Desensibilizarea persoanei prin asocierea baii cu experien?e placute, pozitive, cum ar fi muzica.
Folosirea unei olite.
Folosirea de recompense verbale (entuziasm) atunci cand este dus la toaleta.

Trasul apei in mod repetitiv
In momentul in care intra intr-o baie publica, unele persoaneincep sa traga apa la toate toaletele din incapare. Altele, pot trage apa in mod repetitiv doar la o toaleta. In unele cazuri, acest comportament apare atunci cand persoana nu intelege la ce sa se astepte. In altele, aparitia toaletei in campul lor vizual reprezinta un indiciu: „aici se trage apa”. Impulsul de a trage apa mai poate sa apara ca rezultat al anxietatii sau fricii la vederea toaletei sau a incaperii.
Cum il invatam pe copil sa traga apa o singura data dupa ce foloseste
Inainte de a intra in baie, folositi pictograma care sa directioneze copilul sa stea pe toaleta.
Inainte de a incepe training-ul, folositi pictograme in secventialitate (copilul va invata pasii corecti – intai intram la baie, apoi ne dam pantalonii jos, ne punem pe toaleta, facem pipi/caca, ne stergem la fundulet, aruncam hartia in toaleta si tragem apa)
In secventialitate, folositi pictograme care sa arate clar cand si de cate ori se trage apa – e posibil sa aveti nevoie de aceste pictograme si in baie, la indemana, ca si un reminder in cazul in care copilul doreste sa traga apa in mod impulsiv.
Reactiile negative la inlaturarea scutecului
Uneori, copilul poate sa opuna rezistenta incercarilor de a-i scoate pampers-ul din program (inlocuirea lui cu lenjerie intima si pantaloni). Pentru persoanele care prezinta sensibilitate la texturi sau la un anumit tip de imbracaminte, acest lucru poate crea o sursa importanta de disconfort. Sentimentul de bine si de siguranta oferita de scutec poate rezulta din senzatia de strangere in talie sau de confortul pe care il ofera materialul la atingerea pielii.
Cateva solutii pentru aceasta situatie:
- Puneti-i scutecul copilului peste pantaloni si, gradual, taiati sau indepartati anumite parti din scutec (incepeti cu partile care nu nu afecteaza confortul copilului), pana cand scutecul va cadea de la sine.
- Incercati sa ii puneti lenjerie intima pe timpul zilei (inlocuiti scutecul prin reprize scurte, de mai multe ori pe zi si cresteti gradual timpul de purtare si perioadele).
- Folositi recompense de fiecare data cand poarta lenjeria intima.
Copilul nu urineaza in vasul de toaleta
Una din cele mai mari provocari pentru parinte este sa-si motiveze copilul atunci cand trebuie sa urineze in vasul de toaleta. Chiar daca parintele incearca sa explice verbal procesul, de cele mai multe ori, aceasta metoda nu da rezultate. Problema poate sa apara din mai multe motive: fie copilul nu intelege cerinta, fie nu se poate controla, fie se confrunta cu anxietatea atunci cand este pus pe toaleta.
Sfaturi pentru aceasta situatie:
- Prezentati foarte clar ceea ce doriti de la copil (utilizati pictograme si povestioare).
- Cu cateva minute inainte de utilizarea toaletei, oferiti-i copilului mai multe lichide.
- Chiar inainte de a merge la toaleta prezentati din nou pictogramele cu ceea ce trebuie sa faca sau spuneti-i o poveste scurta legata de acest subiect.
- Creati un mediu relaxant si confortabil (puteti utiliza muzica), aduceti jucariile sau materialele preferate de copil, folositi o lumina calda sau orice alta metoda care il relaxeaza.
- Folositi cat mai putine cuvinte si factori distractori, vorbiti in soapta.
- Permiteti-i copilului sa stea pe toaleta o perioada suficienta pentru a se calma si a se relaxa.
Aceleasi principii se aplica si in cazul scaunului, diferenta fiind ca este o sarcina mult mai greu de indeplinit din moment ce posibilitatile de practica sunt destul de limitate. In plus fata de cele prezentate, copilul trebuie sa aiba o dieta echilibrata, sa faca exercitii fizice si sa fie hidratat.
Urinatul in afara vasului de toaleta
Unele persoane nu reusesc sa „tinteasca” jetul de pipi in vasul de toaleta. In acest caz pot interveni factori distractori, neintelegerea cerintei sau probleme la nivel de autocontrol fizic.
Ce puteti face?
- Minimizati factorii distractori, inclusiv discutiile.
- Inchideti usa de la baie astfel incat sa evitati factorii distractori din exterior.
- Asigurati-va ca persoana are o pozitie stabila pe toaleta.
- Folositi repere vizuale prin care sa-i aratati copilului unde trebuie sa curga jetul de urina.
- Povestiti-i prin descrieri tehnicile corecte.
- Recapitulati toti pasii din proces inainte de a merge la baie.
- Oferiti recompense de fiecare data cand copilul a reusit sa urineze corect.
- Cu calm si intelegere, ajutati copilul sa se stearga si sa se spele in cazul in care a survenit un accident.
- Folositi repere vizuale prin care sa-i aratati recompensa care urmeaza dupa un procedeu corect executat.
Murdarirea cu fecale
Unele persoane se murdaresc cu fecale, sau pateaza peretii si hainele dupa ce au avut scaun. Este vital sa se schimbe acest obicei imediat ce apare, deoarece pot interveni probleme de sanatate grave.
Prevenire:
- Includeti in rutina de toaleta pictograma „sterge” (reprezinta un prompt vizual clar, care ii arata copilului pasul urmator din proces).
- Folositi hartie igienica sau servetele care sa fie tolerate de copil, pe care sa le poata folosi cu usurinta; servetelele umede sau calde ori prosoapele umede sunt preferate mai ales de persoanele cu sensibilatate acuta sau care se coordoneaza greu.
- Daca este nevoie, ajutati copilul sa se stearga.
- Verificati regulat progresul copilului atunci cand este pe toaleta; fiti subtil.
- Invatati copilul sa foloseasca un semnal in momentul in care a terminat (poate suna din clopotel).
In momentul in care copilul incepe sa pateze cu fecale lucrurile din jur sau pe el:
- Stegeti si dezinfectati imediat suprafetele in cauza.
- Implicati copilul in procesul de curatare (daca se poate).
- In cazul in care copilul nu curata mizeria impreuna cu dumneavoastra, nu-i permiteti sa asiste la acest proces (poate reprezenta o noutate pentru el sau o maniera de recompensare).
- In timpul procesului de curatare, incercati sa nu interactionati cu copilul.
- Evitati mustrarile, pedepsele, cicalelile sau reactiile emotive.
- Recapitulati secventialitatea procesului sau spuneti o povestioara care sa includa procedeul corect din utilizarea toaletei.
- Folositi pictograme, povestioare, mariti gradul de atentie asupra copilului, utilizati semnale sonore la terminarea procesului, recapitulati mereu toti pasii corecti si oferiti recompense de fiecare data cand procesul de toaleta a decurs corect.
Refuzul folosirii hartiei igienice
Persoanele care sunt sensibile la anumite texturi , materiale sau atingeri pot refuza sa utilizeze hartia igienica. Alte persoane refuza sa se stearga in cazul in care acest pas nu a fost introdus in secventialitatea rutinei de utilizare a toaletei sau nu inteleg maniera de utilizare a acesteia.
In cazul unui refuz:
- Introduceti in secventialitate o pictograma explicita „ne stergem cu hartie”.
- Folositi hartie igienica sau servetele care sa fie tolerate de copil, pe care sa le poata folosi cu usurinta; servetelele umede sau calde ori prosoapele umede sunt preferate mai ales de persoanele cu sensibilatate acuta.
- Daca este nevoie, ajutati copilul sa se stearga.
- Invatati-l procedeul corect prin training fizic, folosind pictograme care sa ii arate cum trebuie sa procedeze sau inventati o povestioara in acest sens.
- Recapitulati secventialitatea procesului chiar inainte de a merge la toaleta.
- Afisati o poza pe care copilul sa o vada din pozitia de sezut pe toaleta si care sa-i reaminteasca faptul ca trebuie sa se stearga.
Flosirea hartiei igienice in exces
Odata ce copilul a invatat sa utilizeze hartia igienica, poate abuza de ea. Unele persoane utilizeaza prea putina, altele prea multa.
Cum il invatam pe copil sa utilizeze cantitatea corecta de hartie igienica:
- Invatati-l sa numere patratelele despartitoare din hartia igienica.
- Folositi suport vizual pentru a-l ajuta sa aleaga numarul corect al patratelor.
Refuzul in ceea ce priveste spalatul mainilor
Spalatul mainilor, de preferat cu apa si sapun, trebuie sa fie parte componenta din procesul de invatare a folosirii toaletei. In afara faptului ca reduce riscul imbolnavirii, spalatul pe maini poate reprezenta un ritual important, de care multi copii se bucura. Uneori, persoanele refuza sa se spele. Acest lucru poate sa apara in cazul hipersensibilitatii sau a neintelegerii procedeului.
Cum procedam:
- Introduceti in secventialitate o pictograma explicita „ne spalam pe maini”.
- Puneti la baie un sapun sau servetele cu texturi pe care copilul sa le accepte.
- In cazul in care nu se tolereaza sapunul si apa, stergeti mainile copilului cu servetele dezinfectante.
- Invatati-l procedeul corect prin training fizic, folosind pictograme care sa ii arate cum trebuie sa procedeze sau inventati o povestioara in acest sens.
- Recapitulati secventialitatea procesului chiar inainte de a merge la toaleta.
- Recompensati copilul (il puteti da cu crema sau pudra pe manute).
Prompturile dese in finalizarea procesului de folosire a toaletei
In cazul in care un copil are nevoie de prompturi verbale repetate pentru a finaliza procesul, interveniti non-verbal si ajutati-l sa-si indeplineasca sarcinile intr-o maniera cat mai independenta.
Pentru a reduce prompturile verbale:
- Inlocuiti prompturile verbale cu pictograme.
- Prezentati-i povestioare care sa demonstreze maniera corecta in care se indeplineste sarcina.
Refuzul de a folosi toalete din mediul exterior
Pentru unele persoane cu autism, folosirea unei alte toalete decat cea de acasa este o sarcina ingrozitoare (mobilier diferit). Atunci cand mergeti cu copilul la o toaleta diferita, luati cu dumneavoastra un kit cu pictogramele care prezinta intregul proces de folosire a toaletei si obiecte care ii ofera o stare de calm si confort (servetele umede preferate, casti de urechi pentru a asculta muzica).
Atunci cand training-ul de toaleta se face acasa, nu la gradinita/scoala
Unii copii invata mult mai repede sa utilizeze toaleta daca sunt in mediul lor de acasa. Un mediu strain ii poate crea stari de anxietate, de autostimulare si il poate distrage de la intreg procesul de invatare.
In momentul in care un copil incepe training-ul de toaleta acasa:
- Parintii si profesorii trebuie sa comunice intre ei si sa faca schimb de informatii.
- Trebuie analizati stimulii care dau rezultate acasa, astfel incat sa poata fi aplicati si la gradinita/scoala (copilul foloseste toaleta corect daca tine in brate jucaria preferata etc).
- La scoala sa se foloseasca aceleasi materiale (pictograme) si orar de toaleta ca cele de acasa.
- Sa se pastreze comunicarea dintre persoanele de acasa si cele de la gradinita/scoala.
Atunci cand training-ul de toaleta se face la gradinita/scoala, nu acasa
O parte din copii raspund mai bine programului de toaleta in mediul de la scoala.
In momentul in care un copil incepe training-ul de toaleta si la gradinita/scoala:
- Asteptati pana puneti la punct strategiile si copilul a inceput sa raspunda pozitiv la programul inceput acasa.
- Identificati strategiile care dau rezultate la scoala si implementati-le si acasa. Puteti folosi aceleasi materiale, orar de toaleta, rutine si pictograme cu modificarile necesare pentru mediul de acasa.
- Stabiliti-va un target in implementarea programului acasa.
- Sa se pastreze comunicarea dintre persoanele de de la gradinita/scoala si cei de acasa.
Momentele de regres sau esecul implementarii programului de toaleta
In mod ocazional, copilul aflat in plin proces de invatare a programului de toaleta sau care a devenit deja independent din acest punct de vedere (a masterat programul), poate inregistra accidente (isi uda sau isi murdareste pantalonii in momentul in care are nevoie la toaleta sau incepe sa faca in pat). Aceste regrese pot deveni frustrante atat pentru persoanele implicate in program, cat si pentru copil.
Cauzele:
- Imbolnavire, suferinta fizica, accidente sau puternice influente fizice.
- Schimbarea medicamentatiei.
- Schimbarea alimentatiei sau a volumului de lichide consumate.
- Schimbari in ceea ce priveste somnul.
- Schimbari importante in rutinele zilnice.
- Schimbari in structura familiei sau in mediul din casa.
- Schimbari in ceea ce priveste scoala, colegii, clasa, cerintele de la scoala sau aparitia/plecarea unor persoane importante din mediul scolar.
- Cresterea nivelului de stres ori anxietate.
Daca se inregistreaza regres sau esec in programul de invatare al utilizarii toaletei:
- Identificati cauza prin gasirea schimbarilor care au aparut imediat inainte de regres/accident.
- Consultati un medic in cazul in care au aparut probleme fizice grave.
- Minimizati impactul oricaror cauze identificate prin folosirea pictogramelor, a povestilor, a obiectelor preferate de copil, cresteti intervalul de odihna si relaxare, precum si timpul pe care il petrece cu persoanele preferate.
- Reveniti la strategiile de la inceputul programului (cele care au adus succes), inclusiv materiale, pictograme, povesti, schimbari de mediu, activitati de relaxare.
ATENTIE!
Cand se intampla un accident in programul de toaleta, evitati sa certati copilul, sa-i aratati ca sunteti dezamagit sau sa-i transmiteti emotii negative in acest sens. Aceste lucruri nu vor face decat sa inrautateasca situatia. Cu calm, reluati strategiile de training initiale.
Pentru unele persoane, trainingul pentru toaleta se va indeplini destul de usor daca se folosesc strategii eficiente. Alte persoane pot avea nevoie de mai mult timp si mai multe tehnici de abordare. Oricat de dificila ar fi aceasta sarcina, timpul si efortul depuse in acest sens vor ajuta o persoana cu autism sa devina mai independenta si ii vor oferi mai multe sanse in mediul exterior, ii vor mari experientele pozitive la scoala, acasa si in societate.
Psiholog Clinician Carmen Hotar
Presedinte Asociatia ARICA
Subiect: Spalatul parului pentru un copil cu autism
Postat: Friday, May 1, 2015 9:26 AM
Spalatul parului la un copil cu autism poate reprezenta un stres enorm atat pentru copil, cat si pentru parinte. Primul lucru pe care trebuie sa il luam in considerare este faptul ca, tot timpul, copilul trebuie sa simta ca detine controlul actiunii, ca isi poate gasi o stare de confort. Una din explicatii ar putea fi faptul ca dusul ii sperie prin zgomotul apei care le atinge capul si le curge pe tot corpul. Studiile au aratat faptul ca un numar important din acesti copii au un auz foarte sensibil (hipersensibilitate la orice zgomote). In timp ce il spalati pe cap, il puteti lasa pe copil sa îngenuncheze pe marginea cazii sau sa stea in picioare aplecat în fata deasupra chiuvetei. Lasati-l sa-si puna un prosop pe fata, astfel incat apa sa nu-i intre in ochi, nas si urechi. In cazul in care observati ca zgomotul apei il deranjeaza pe copil ii puteti pune dopuri de urechi.
Tunsul parului
Spalatul si tunsul parului pentru un copil cu autismCe poate simti un copil cu autism atunci cand este tuns?
Durere – unele persoane cu autism nu suporta sa fie atinse (fiecare atingere se poate traduce cu durere).
Iritare – mai ales cand apare senzatia ciudata de mancarime din cauza parului taiat.
Suprasolicitare – zgomotele din exterior (scaune miscate, zgomotul masinilor pe strada etc) combinate cu activitatea tunsului pot fi prea mult pentru un copil cu autism care intra intr-un disconfort total, se sperie si reactioneaza ca atare.
Aceste lucruri nu se aplica tuturor copiilor cu autism, ele difera in functie de nivelul lor cognitiv, functional si social.
Atat pentru spalatul pe cap, cat si pentru tuns, se pot folosi ochelari de protectie pentru innot.
Incercati sa va jucati pe telefon cu diferite aplicatii speciale de infrumusetare/schimbare a coafurii.
Atunci cand vreti sa tundeti copilul, aplicati-i pudra de talc pe gat (parul taiat va fi indeprtat foarte usor si nu va mai avea acea senzatie de mancarime).
Incercati sa evitati cuvantul „taiat”. Copiii cu autism il pot asocia cu durerea (ma tai la deget). Il puteti inlocui cu „aranjarea parului”.
Ii puteti arata copilului videoclipuri in care alti copii sunt tunsi, sau puteti fi chiar dumneavoastra modelul lui. Luati-l la frizerie atunci cand mergeti sa va tundeti si lasati-l sa vada toate etapele, explicati-i fiecare miscare si aratati-i ca sunteti fericit si confortabil cu ceea ce se intampla.
Incercati sa-i distrageti atentia (se poate uita la TV, asculta muzica, juca pe telefon etc).
In cazul in care este mai confortabil pentru copil, puteti vorbi cu un frizer sa vina acasa, intr-un mediu cunoscut si placut.
Copilul nu trebuie luat prin surprindere cu nicio actiune. Ar fi bine sa ii faceti cunostinta cu toate instrumentele de tuns/spalat; daca nu sunt periculoase, le poate atinge; ii puteti povesti in detaliu fiecare etapa din proces.
Atunci cand ii faceti programare la tuns (intr-un spatiu din exterior), evitati orele de varf.
Psiholog Clinician Carmen Hotar
Presedinte Asociatia ARICA
Subiect: Povestea familiei mele in lupta cu autismul
Postat: Friday, April 3, 2015 11:49 AM
Multumim pentru apreciere! Luca are 6 ani si 5 luni. Merge la o scoala normala, socializeaza, ii plac muuuuult copiii, invata foarte bine, minte (ca orice copil :)) si suntem mandri de el!! Se poate!