Nivel: Ambasador
Inregistrat: 10/5/2008
Mesaje: 766
| Paseam pe o strada ciudata. Multe cladiri mari si somptuoase. Nu stiam unde ma aflu si încercam sa recunosc ceva din ceea ce vad. Nimic nu îmi era familiar. Pe masura ce avansam, starea mea de ratacire era tot mai pronuntata. Începuse deja sa îmi fie frica. Era o liniste rar întâlnita. Cred ca era prea dimineata, iar lumea înca nu se trezise. Îmi vedeam în continuare de drum, chiar daca nu stiam unde merg. Casele îmi pareau tot mai mari si impunatoare. Dupa câteva minute observ ca drumul se opreste. Acolo, la capat de drum, dau peste o altfel de casa.
Era o casa mica, aparent neîngrijita si saracacioasa. În ea îsi ducea traiul o familie aparent nefericita. În loc de sticla, la ferestre ei aveau trase câteva rânduri de cârpe. Zapada le acoperise gaura din acoperis pe care nu au avut cum sa o repare. Pentru ei si anul acesta Craciunul va trece aparent neobservat. În fapt, se vor bucura si ei de aparenta omenie a vecinilor care în restul zilelor încearca sa îi alunge din comunitate. Paine, mâncare, uneori chiar prajituri primeau de Craciun. Le era rusine, dar, în rusinea lor, le era si foame. Se bucurau sincer de ceea ce primeau si puteai vedea asta în ochii lor. Chiar daca stiau ca asa are sa se întâmple, bucuria era de fiecare data sincera. Cei bogati se întorc la casele lor cu gândul ca au facut o fapta buna si îsi asteapta, cu mesele prea pline, invitatii în seara de Craciun…
Lucrurile se vor repeta în anul care vine, nu înainte de a încerca, poate doar aparent, sa-i alunge pe cei din casa mica de la marginea strazii. Pâna la urma, au nevoie de ei fiindca le dau certitudinea aparenta ca sunt umani. |
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14389
| Nu stiu daca iti mai amintesti de casa bunicilor, de mirosul de “ ger”, de obrajii rosii si de colinde…
… de mirosul de coaja de portocala, de lipsa interesului pentru lucruri materiale, de serile la lumina lumanarii, de naivitate…
… de credinta in minuni si basme, de shotii, de sanius, de pantalonii tricotati, de mangaierea mamei… de globurile neschimbate de zeci de ani… de beteala argintie…
… de praful din pod, de mirosul de samburi copti si de crengi de brad “ adevarat”…
… de “ciubuce”- comori printre covrigi, mere si nuci-, masti de plastic ieftin… banane coapte pe dulap, desene pe geamul aburit…
Fericirea e simpla si e usor de daruit copiilor- sta in puterea oricui. Important e sa-ti pastrezi zambetul pe buze si o parte de copilarie.
Spiritul sarbatorilor il purtam in suflet, nu in buzunare... amintirile frumoase sunt cele mai de pret daruri... iar pentru oamenii care traiesc in aparente nu vine niciodata Mos Craciun.
|
Nivel: Ambasador
Inregistrat: 10/5/2008
Mesaje: 766
| kali wrote:Nu stiu daca iti mai amintesti de casa bunicilor, de mirosul de “ ger”, de obrajii rosii si de colinde…
… de mirosul de coaja de portocala, de lipsa interesului pentru lucruri materiale, de serile la lumina lumanarii, de naivitate…
… de credinta in minuni si basme, de shotii, de sanius, de pantalonii tricotati, de mangaierea mamei… de globurile neschimbate de zeci de ani… de beteala argintie…
… de praful din pod, de mirosul de samburi copti si de crengi de brad “ adevarat”…
… de “ciubuce”- comori printre covrigi, mere si nuci-, masti de plastic ieftin… banane coapte pe dulap, desene pe geamul aburit…
Fericirea e simpla si e usor de daruit copiilor- sta in puterea oricui. Important e sa-ti pastrezi zambetul pe buze si o parte de copilarie.
Spiritul sarbatorilor il purtam in suflet, nu in buzunare... amintirile frumoase sunt cele mai de pret daruri... iar pentru oamenii care traiesc in aparente nu vine niciodata Mos Craciun.
asa e...ceea ce am scris mai sus e aparent "material" in profunzime e mai mult spiritual  |
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/15/2006
Mesaje: 6678
| kali wrote:Nu stiu daca iti mai amintesti de casa bunicilor, de mirosul de “ ger”, de obrajii rosii si de colinde…
… de mirosul de coaja de portocala, de lipsa interesului pentru lucruri materiale, de serile la lumina lumanarii, de naivitate…
… de credinta in minuni si basme, de shotii, de sanius, de pantalonii tricotati, de mangaierea mamei… de globurile neschimbate de zeci de ani… de beteala argintie…
… de praful din pod, de mirosul de samburi copti si de crengi de brad “ adevarat”…
… de “ciubuce”- comori printre covrigi, mere si nuci-, masti de plastic ieftin… banane coapte pe dulap, desene pe geamul aburit…
Fericirea e simpla si e usor de daruit copiilor- sta in puterea oricui. Important e sa-ti pastrezi zambetul pe buze si o parte de copilarie.
Spiritul sarbatorilor il purtam in suflet, nu in buzunare... amintirile frumoase sunt cele mai de pret daruri... iar pentru oamenii care traiesc in aparente nu vine niciodata Mos Craciun.
Kali, mi-ai dat o stare!!!
In fiecare an, de sarbatori simt fluturasi in stomac...imi place tare Caciunul si daca sunt inconjurata de dragoste...nu-mi mai doresc nimic! |
