|
|
Nivel: Maestru
Inregistrat: 11/22/2006
Mesaje: 9778
| Amniocenteza -am fost pe punctul de a face. In decembrie, aveam 19,3 saptamani cand am inceput sa sangerez. La spital mi s-a spus ca sunt dilatata si punga cu lichidul amniotic coborat in vagin. Desi eram banuita de o infectie (corioamniotita ),mi s-a recomandat amniocenteza sa vedem exact cum si ce e.mi s-a spus ca sunt sanse mari sa se rupa apa, dar fiind oricum la limita de a pierde sarcina, macar sa vedem cum e. Am acceptat, am semnat, am fost pregatita, an vazut acul, dar la ecograf mi s-a spus ca am pierdut lichid si copilul sta intr-o pozitie de nu au unde sa bage acul si au renuntat.mi-a fost f frica, mi s-a spus cu sinceritate ca doare un pic. ...care sunt urmarile.
A doua zi am pierdut sarcina |
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| Hope, vad ca ti-ai sters mesajele  ..din pacate, nu mai pot urmari discutia
Poate ca raspunsul meu a fost prea sarcastic? N-am avut intentia de a ofensa pe nimeni...in cele din urma, fiecare face ceea ce crede ca este corect in dreptul sau!
Sincer, pe mine ma deranjeaza tentativa de eschivare de responsabilitate care se afla, uneori, in spatele deciziei acesteia radicale! Este invocat interesul copilului cand, preponderent, este interesul parintelui, interes legitim, dealtfel!
Sincer ar fi sa fie spus asa: "nu vreau sa ma inham la a creste un copil cu dizabilitati din indiferent care motive, asa ca decid intreruperea sarcinii!" Fara eufemisme, fara justificari inutile, fara ascunderi in dosul firului de iarba! Asa este corect macar fata de pruncul caruia i se ia viata!
As mai adauga ceva, vizavi de ideea ca un astfel de om si-ar uri existenta! Satisfactia sau insatisfactia din viata are o cauza interioara...sunt nenumarate exemple de oameni carora pare sa nu le lipseasc nimic, dar care sunt prada unor grave depresii si, invers, persoane cu dizabilitati grave care si-au gasit un rost la viata si care, de multe ori, gasesc calea sa ii faca fericiti si pe cei din jurul lor. Am spus aceasta fiindca eu, ca mama, nu pot sti dinainte daca fiul meu va fi un om echilibrat, placut, multumit de propria viata , indiferent daca este "intreg" sau nu. Deci asta nu poate fi un argument solid!
Relativ recent am auzit de doua cazuri de suicid ale unor muzicieni celebri care, in vremea copilariei lor, au fost considerati "minuni" si a caror cariera a avut o traiectorie ascendenta constanta, ajungand la cele mai inalte culmi ale succesului! Totusi si-au luat viata...de ce? Nimeni nu poate sti sigur!Dar macar au luat-o pe a lor, nu pe a copiilor lor sau pe a altora! Din acest punct de vedere este ok. Moral nu, nu sunt de acord...cred cu tarie ca viata este pretioasa, ca merita traita si ca oricui i-ar fi necesara vointa de a depasi orice prag care pare de netrecut. |
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| Fluturas wrote:Amniocenteza -am fost pe punctul de a face. In decembrie, aveam 19,3 saptamani cand am inceput sa sangerez. La spital mi s-a spus ca sunt dilatata si punga cu lichidul amniotic coborat in vagin. Desi eram banuita de o infectie (corioamniotita ),mi s-a recomandat amniocenteza sa vedem exact cum si ce e.mi s-a spus ca sunt sanse mari sa se rupa apa, dar fiind oricum la limita de a pierde sarcina, macar sa vedem cum e. Am acceptat, am semnat, am fost pregatita, an vazut acul, dar la ecograf mi s-a spus ca am pierdut lichid si copilul sta intr-o pozitie de nu au unde sa bage acul si au renuntat.mi-a fost f frica, mi s-a spus cu sinceritate ca doare un pic. ...care sunt urmarile.
A doua zi am pierdut sarcina   |
Nivel: Avansat
Inregistrat: 7/16/2013
Mesaje: 1228
| aurishta wrote:Hope, vad ca ti-ai sters mesajele ..din pacate, nu mai pot urmari discutia Poate ca raspunsul meu a fost prea sarcastic? N-am avut intentia de a ofensa pe nimeni...in cele din urma, fiecare face ceea ce crede ca este corect in dreptul sau! Sincer, pe mine ma deranjeaza tentativa de eschivare de responsabilitate care se afla, uneori, in spatele deciziei acesteia radicale! Este invocat interesul copilului cand, preponderent, este interesul parintelui, interes legitim, dealtfel! Sincer ar fi sa fie spus asa: "nu vreau sa ma inham la a creste un copil cu dizabilitati din indiferent care motive, asa ca decid intreruperea sarcinii!" Fara eufemisme, fara justificari inutile, fara ascunderi in dosul firului de iarba! Asa este corect macar fata de pruncul caruia i se ia viata! As mai adauga ceva, vizavi de ideea ca un astfel de om si-ar uri existenta! Satisfactia sau insatisfactia din viata are o cauza interioara...sunt nenumarate exemple de oameni carora pare sa nu le lipseasc nimic, dar care sunt prada unor grave depresii si, invers, persoane cu dizabilitati grave care si-au gasit un rost la viata si care, de multe ori, gasesc calea sa ii faca fericiti si pe cei din jurul lor. Am spus aceasta fiindca eu, ca mama, nu pot sti dinainte daca fiul meu va fi un om echilibrat, placut, multumit de propria viata , indiferent daca este "intreg" sau nu. Deci asta nu poate fi un argument solid! Relativ recent am auzit de doua cazuri de suicid ale unor muzicieni celebri care, in vremea copilariei lor, au fost considerati "minuni" si a caror cariera a avut o traiectorie ascendenta constanta, ajungand la cele mai inalte culmi ale succesului! Totusi si-au luat viata...de ce? Nimeni nu poate sti sigur!Dar macar au luat-o pe a lor, nu pe a copiilor lor sau pe a altora! Din acest punct de vedere este ok. Moral nu, nu sunt de acord...cred cu tarie ca viata este pretioasa, ca merita traita si ca oricui i-ar fi necesara vointa de a depasi orice prag care pare de netrecut.
   Parca mi-ai fi citit gandurile.Asa este, fericirea vine din interior,ca si dragostea.Iar unde dragoste nu e nimic nu e.Si cum poate oare spune cineva ca omoara din dragoste? |
Nivel: Avansat
Inregistrat: 5/17/2009
Mesaje: 4992
| La a doua sarcina mi s-a propus si mie sa o fac, dar am refuzat, multumesc lui D-zeu ca este bine fetita. Avort nu as fi facut, oricum.
Am o cunostinta care a nascut primul copil cu probleme grave. A intrat intr-o depresie, a plecat acasa din spital lasandu-si copilul acolo. Dupa o saptamana au sunat medicii sa intrebe ce sa faca cu el, si au ales sa-l lase sa moara.
Acum au un copil sanatos de 3 ani.
Astfel de decizii sant greu de luat,iti afecteaza intreaga viata oricum ai alege. Daca D-zeu iti incredinteaza un astfel de copil, depinde si de tine cum il faci sa fie, o povara sau o binecuvantare.
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 7/16/2013
Mesaje: 1228
| miriam wrote:La a doua sarcina mi s-a propus si mie sa o fac, dar am refuzat, multumesc lui D-zeu ca este bine fetita. Avort nu as fi facut, oricum.
Am o cunostinta care a nascut primul copil cu probleme grave. A intrat intr-o depresie, a plecat acasa din spital lasandu-si copilul acolo. Dupa o saptamana au sunat medicii sa intrebe ce sa faca cu el, si au ales sa-l lase sa moara.
Acum au un copil sanatos de 3 ani.
Astfel de decizii sant greu de luat,iti afecteaza intreaga viata oricum ai alege. Daca D-zeu iti incredinteaza un astfel de copil, depinde si de tine cum il faci sa fie, o povara sau o binecuvantare.
Da, bine spus.Cat despre cunostiinta ta, fiecare stie cu ce si cum poate sa traiasca pe constiinta. |
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| maryella77 wrote:
:....Si cum poate oare spune cineva ca omoara din dragoste?
Aia este furie, nu dragoste! |
Nivel: Membru
Inregistrat: 4/27/2016
Mesaje: 1
| Buna mamici ...am si eu o problema la ecografia de tr2a iesit pliul nucal la 5,8-6mm...la bi test mi.a iesit :trisomnia 18 risc scazut (sub valoarea cutoff de 1:100)
Trisomnia13 risc scazut (sub valoare cutoff 1:100)
Iar la trisomnia 21 riscul scazut (sub valoarea cutoff de 1:250 si sub pragul de amniocenteza care este 1:200)
Amniocenteza nu mai pot sa o fac ca am deja 22de saptamani ...simt ca inebunesc  |
|
|
Nivel: Grupa mijlocie
Inregistrat: 6/8/2016
Mesaje: 309
| Elenapopa, sper ca Dumnezeu te-a ajutat si ca ai trecut cu bine peste perioada grea. Iti doresc un copil sanatos, probabil ca in perioada aceasta trebuie sa nasti daca nu ai nascut deja.
Nu stiam de acest topic, insa ma surprinde faptul ca sunt condamnate mamicile care hotarasc sa faca amniocenteza.
Este trista o asemenea atitudine, mai ales ca cele care trec prin aceasta procedura traiesc un adevarat calvar al stresului, al noptilor nedormite, totul e un chin continuu.
Si da, sunt parinti care nu se pot inhama sa dea nastere unui copil cu probleme. Este adevarat ca problemele pot aparea si ulterior, iar atunci iti cresti copilul asa cum poti si speri intr-o remediere a problemei. Insa sa stii dinainte si sa te hotarasti sa aduci pe lume acel copil este o decizie care trebuie cantarita cu grija. Respect parintii care in cunostinta, afland inainte de nastere ca vor naste un copil cu o problema majora de sanatate au facut aceasta alegere, pentru mine sunt sfinti.
As fi vrut ca in acest topic sa gasesc persoane la fel de vehemente, insa care s-au confruntat in mod real cu o problema de acest gen: un copil cu trisomie sau microdeletie cromozomiala. Parintii care duc o astfel de cruce insa nu cred ca au timp de stat pe forum.
Nu vreau sa intru in polemici cu nimeni, va rog doar sa va ganditi la ce trece un parinte care ajunge sa ia o asemenea hotarare, ce e in sufletul lui, ce simte el, cum va trebui sa traiasca dupa.
Un exemplu foarte trist...
http://ro-news.net/2016/03/30/confesiune-recum-am-decis-sa-fac-avort-dupa-20-de-saptamani-sarcina/
|
|
|
|
|
