In cazul adolescentilor care practica sporturi de performanta, alimentatia este un factor care contribuie la mentinerea sanatatii si formei sportive.
Alimentatia sportivilor are un rol multiplu: asigura susrsa de energie si de substante plastice, creste rezistenta fizica, accelereaza perioada de reabilitare, creste posibilitatea de adaptare a organismului la activitatea intensa a muschilor si la conditii speciale (clima, altitudine), determina reglarea greutatii corporale in functie de necesitati. Aceste particularitati impun ca normele igienice de alimentatie rationala sa fie respectate cu mai multa strictete.
Consumul energetic crescut al sportivului determina ca o consecinta fireasca si un aport caloric crescut. Astfel ratia energetica este apreciata intre 4000-6000 kcal/zi, necesar caloric ce variaza in functie de natura sportului practicat. Pe langa aportul caloric adecvat, sportivul mai are nevoie de o cantitate adecvata si echilibrata de factori nutritivi de baza: glucide, lipide, proteine, saruri minerale si vitamine.
Se considera ca intre cele 3 principii nutritive, proportia trebuie sa fie 1:1:4, proportie optima intalnita si la celelalte perioade ale copilariei. Ca o particularitate intalnita la adolescentul sportiv, la care schimburile energetice sunt mai rapide iar necesarul caloric este mai ridicat fata de adolescent in general, o constituie necesitatea consumului cu precadere a unor alimente care intr-un volum mic incorporeaza o valoare energetica inalta.
Necesarul de proteine este apreciat la 120-180g/zi cu un raport de proteine vegetale de 1/1. Lipidele vor reprezenta 100-140 g/zi cu un raport lipide vegetale/lipide totale 2/5, iar glucidele 600-700g/zi cu un raport de dulciuri rafinate/calorii totale 1/10.
Alimentatia adolescentilor sportivi trebuie sa aduca un supliment de vitamine. Astfel aportul optim de tiamina (vit B1)este de 5-10 mg, piridoxina (B6)15-30mg/zi, ciancobalamina (B12)100-200mg/zi si vitamina C 100-300 mg/zi.
Trebuie subliniat ca administrarea exogena intempestiva de vitamine, practicata in multe familii de adolescenti sportivi, nu numai ca nu asigura performante sportive mai ridicate ci are efecte negative asupra starii de sanatate.
Dintre minerale la adolescentul sportiv creste nevoia de calciu pana la 2,5 g/zi iar cea de fosfor pana la 4g/zi, cantitati care variaza cu intensitatea efortului fizic depus si a solicitarii nervoase. Adolescentii care practica sporturi de performanta necesita un aport crescut de lichide si sodiu pentru a suplini pierderile prin transpiratie. Se poate ajunge la un consum de 6000 ml /zi din care 2/5 vor proveni din apa din alimentatie, iar restul se va completa cu apa ingerata ca atare, de preferat apa minerala si sucuri (naturale).
Dupa un efort fizic intens sau prelungit se produce o perturbare a echilibrului acidobazic cu instalarea acidozei care este mai accentuata in primele 15-20 min. In aceste cazuri se restabileste normalitatea acidobazica prin administrarea bauturilor alcaline. Se recomanda sportivilor consumul de sucuri naturale din fructe si legume, care pe langa suplinirea pierderilor hidrice ofera si un aport de substante minerale.
In ceea ce priveste repartizarea alimentelor in cursul zilei micul dejun trebuie sa fie substantial, stiindu-se ca efortul cel mai intens este depus in prima parte a zilei. Daca exercitiul sportiv continua si dupa amiaza, pranzul va fi alcatuit din alimente usor digerabile si cu volum mic. Principala masa va fi cea de seara, la terminarea exercitiului fizic. Aceasta se va servi cu cel putin inainte de culcare pt. a asigura un somn linistit, odihnitor.


Sursa: Alimentatia copilului si adolescentului, Ed. Medicala, Bucuresti 1985, autori dr. Herta Capraru, dr. I. Caniola, dr. Georgeta Palicari, dr. Michaela Nanu.