Nu e mare chestie, bineinteles... si nici nu cred ca e vorba de bani.

Insa corect ar fi fost sa puna macat ghilimele- daca nu sa precizeze sursa. Poate ca i s-a parut ca doamna respectiva a reusit sa exprime ceea ce simte, mult mai bine decat ar fi putut sa o faca ea insasi. Motivele sunt ale ei, insa stiu ca eu chiar am apreciat modul in care a scris si mi s-a parut desteapta insiruirea de cuvinte si concluzii. Desteptaciune pe care am atribuit-o lui Taki. Si i-am raspuns ei, ca urmare a postarii care am crezut ca-i apartine.

Dezamagita sunt si pentru ca ati sarit in capul "autoarei". Trebuie sa stim sa ne recunoastem greselile. Nu e mare lucru, dar conteaza. Pentru mine.

Fetelor sper sa nu radeti de mine dar am nevoie de sfaturi si idei. De 5 ani de zile mi-a incoltit in minte o idee: vreau sa scriu o carte! Nu sunt foarte talentata si sincer nu stiu cam ce sa scriu.Cand eram la liceu am scris pentu o revista ce nu s-a mai publicat poezii si un pic de proza dar de atunci orice incercare de a scrie a esuat.Imi trec prin minte miliarde de idei si ganduri despre ce sa scriu dar pur si simplu nu pot sa le organizez. Imi imaginez un roman in 4 volume care sa te tina captiv de la prima pana la ultima pagina, sa te faca sa plangi, sa razi, sa-ti rascoleasca sentimentele, iar cand ai terminat-o de citit sa-ti doresti sa o recitesti. Suna cam absurd asa-i? O carte care sa te impresioneze asa de mult stiu ca trebuie sa para reala povestea scrisa in ea si cred ca cel mai important trebuie sa o tapetezi cu dragoste si sa o imbalsamezi cu franturi din sufletul tau. Voi ce parere aveti? De ce anume cedeti ca are nevoie o persoana ca sa scrie o carte? Voua v-a trecut asemenea idee prin minte??

Mai Adelina, spui ca esti realista si ca ai pregatire in psihologie si crezi in Dumnezeu.Toate fetele de pe forum ti-au dat cam aceleasi sfaturi, sa uiti ce a fost, sa ridici capul si sa privesti in inainte.Viata asta asa e facuta; ai parte si de bucurii si de tristeti. Cred ca fiecare om a trecut macar o singura data in viata prin situatii in care a fost acuzat pe nedrept, Cred ca toti am simtit gustul amar al dezamagirii si nevoia sa plangi pana nu mai ai lacrimi, deci nu esti unica.Acum toti oamenii se impart in doua mari categorii: ratatii, cei care isi plang de mila, se infunda tot mai mult in marea Plangerii si se tot intreaba 'de ce mie?'.Acesti oamenii se impiedica si raman acolo impiedicati, pesimisti si surzi la sfaturile celor din jur. Acum sa-ti spun cum se numesc cealalta categorie de oamenii, se numesc INVINGATORII.Acestia ca si ceilalti au parte de dezamagiri, de tristeti dar spre deosebire de ceilalti prefera sa mearga inainte si cu fiecare piedica in viata se ridica si devin mai puternici. Nu conteaza ca au pierdut, important e ca au incercat. Acestia vad soarele de dincolo de norii fumurii, chiar si imaginar. Sunt mereu optimisti si isi spun replica celebra a lui Scarlet : ' e si maine o zi!'. Cineva mi-a spus candva cand eram distrusa si plangeam : ' nu plage pentru ca nu mai vezi soarele pentr ca datorita lacrimilor nu vei reusi sa vezi luna? Acum trage tu concluziile si pune-ti niste intrebari fundamentale tie insuti. Iti doresc intelepciune si sper ca urmatoarea postare a ta sa fie cererea de inchidere a acestui topic plangaret. Sa auzim de bine!

imi dau si eu cu parerea: Adelina este o femeie matura. a avut o relatie cu un "copil" iar diferenta de varsta si-a spus cuvantul. cu sau fara farmece facute sau nefacute, eu as sugera, pentru linistea ei psihica si echilibrul ei emotional, sa isi gaseasca un psiholog bun, de incredere cu care sa discute toate aceste aspecte si care, cu siguranta, o va putea ajuta mult mai concret.

succes! din proprie experienta iti spun ca nu merita sa suferi pentru un barbat imatur.

Adell linisteste-te, stergeti lacrimile, citeste atent postarile lui shirel si vei vedea ca te sfatuieste sa-l uiti si sa iti refaci viata, nu mai vedea chiar totul in negru , cu cat incerci sa gasesti o explicatie la de ce face ce face si spune ce spune el, cu atat it vei face mai rau tie, si acum stai si de gandeste chiar merita sa suferi atata din cauza lui?

Adell, ca sa poti merge mai departe trebuie sa stergi tot ce-a fost. Sper sa ma rogi peste ceva timp sa inchid acest topic si sa deschizi unul in care sa ne povestesti noua ta viata minunata! Curaj. Nu pleca la urechea la ce auzi si mergi mai departe!

Adela, de tine depinde totul. Daca vrei sa mergi mai departe, si ai si pentru ce, fa-o.

Daca nu, cred ca noi toate ti-am cam dat acelasi sfat. Noi nu putem sa-ti plangem de mila caci nu prea ne sta in fire.

Cum vrei tu sa schimbi situatia? Zi-ne si noua? Nu am prea vazut umbra de optimism in ceea ce scrii tu. Ca ai facut si aia si aia si tot nu esti linistita.

Ce vrei sa vina sa-ti ceara scuze, sa se intoarca la tine? Cum crezi ca iti poti recapata viata dinainte daca tu nu pui o piatra peste tot ce s-a intamplat? Ce faci, stai acasa singurica si plangi gandindu-te ca tu i-ai dat totul si el nimic?

Cred ca solutia este un pic extrema pentru tine. Muta-te din oras sau cartier si ia viata de la capat. Ai un copil, ai deci pentru ce trai. Va veni si omul potrivit pentru tine. Ai masurile perfecte, ce mai vrei. Ce ti-e scris in frunte ii pus.

Nu esti nici prima nici ultima care iubeste si nu i se raspunde adecvat. Vino-ti in fire.

Curaj