Accesele de furie si violenta la copiii mici
Subiectul anterior · Subiectul urmator
kali
Scris: Tuesday, April 15, 2014 9:17 PM
Avatar
Nivel
Nivel: MEMBRU FONDATOR

Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
Accesele de furie/revolta pot fi rezultatul frustrarilor acumulate la gradi.

Cu Ericut am patit-o insa era mai marisor decat Bibi, asta din cauza regulilor, a restrictiilor de la gradi si a faptului ca se simtea neglijat in colectivitate - nu mai era mami sa reactioneze la fiecare lacramioara sau pretentie mica... era luat la gramada si i se cerea sa actioneze/comporte la fel ca ceilalti. Bine, mai sunt si copii mai agresivi sau care abuzeaza intr-un fel sau altul si el se poate simti depasit ori poate fi nedreptatit fara voie...

El probabil ca nici nu se poate face inteles asa cum si-ar dori si de aici dezastrul.

La noi nu a fost atat de violent; s-a limitat la aruncat cu fundul de pamant si revolta - reactiona agresiv la absolut tot ce incercam noi sa impunem - ori plangea/urla aiurea. In schimb la noi programul artistic era zilnic.

A trecut relativ repede - in max. 1 luna ( bine, el a fost supravegheat si de un psiholog - ala, al nostru, cel de toate zilele si pentru toate problemele pe care nu stim sa le abordam/rezolvam ).

Ma gandesc ca, poate, Calin e prea mic pentru colectivitate. Poate ca daca nu aveti probleme zilnic, se intampla ceva ce-l provoaza - poate fi si un alt copil ori o situatie pe care nu stie sa o gestioneze...

Cred ca as incerca cu precautie inca o perioada chestia cu gradinita iar daca nu se linisteste, l-as mai tine acasa macar 1 an.

Pup si sper sa treaca furtuna asa cum a venit - pe neasteptate.

Edit: Si, da, ei nu se satura cu mancarea de la gradi. Pana nu invata sa ceara si a 2-a sau a 3-a portie, va fi flamand. Ai mei si acum mananca imediat ce ajung acasa desi se presupune ca au primit gustarea de la ora 15.
bulibuli
Scris: Tuesday, April 15, 2014 9:46 PM
Avatar
Nivel: Maestru

Inregistrat: 3/17/2008
Mesaje: 9649
Faza e ca... il gasesc vesel si linistit cand ma duc sa-l iau de la gradi. Dimineata merge cu placere, nu trebuie sa-l convingem sa ramana.. Furia se declanseaza cand intra pe usa...alcool Nu inteleg, pur si simplu nu inteleg ce se intampla.
kali
Scris: Tuesday, April 15, 2014 10:09 PM
Avatar
Nivel
Nivel: MEMBRU FONDATOR

Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
bulibuli wrote:
Faza e ca... il gasesc vesel si linistit cand ma duc sa-l iau de la gradi. Dimineata merge cu placere, nu trebuie sa-l convingem sa ramana..


Asa era si la noi iar accesele lui erau in special seara sau cand era obosit.
aurishta
Scris: Tuesday, April 15, 2014 11:00 PM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
kali wrote:


..accesele lui erau in special seara sau cand era obosit.
Asta este cea mai probabila cauza!
shirel
Scris: Wednesday, April 16, 2014 12:03 AM
Avatar
Nivel
Nivel: SMARALD

Inregistrat: 7/22/2007
Mesaje: 11814
Bulibuli,am mai citit undeva postarea ta si am vrut sa-ti raspund dar era adresata altcuiva.Tin sa-ti aduc aminte ca varsta de 2 ani este ca cea de 15-16 la adolescentii si parca Calin are si el 2 ani .Acuma binenteles sunt unii copii care nu manifesta aceste simptome si sunt alti si cred ca este si Calin printre ei care trece exact in perioada cand isi cauta independentza .vor sa faca tot singur ,nu vor sa asculte si vor sa traga cat mai multa atentie asupra lor asta in cazul parintilor incearca sa-ti masoare limitele posibile.In cazul lui si fiind ca la gradi este totul ok adica s-a obisnuit sa fie poate nebagat prea tare in seama si fiind si multi copii poate mai dominanti decat el sa nu incearca sa faca si sa fie mai cuminte daaaar dar intrand in teritoriul lui vrea sa o faca pe sefu cu voi deci sa atraga toata atentie si sa va arate ca el nu vrea sa faca nimic din ceea ce trebuie sa faca .Isi cauta independentza lui prin strigate ,urlete ,batai si aici cred ca va si cucerit(speriat cu chestia ca se bate pe el singur ).Oboseala poate fi si ea binenteles cauza acestor accese de furie dar daca se repeta mai mereu numai cu intrarea lui in casa asta este vorba ca are nevoie de a va arata cine este seful acuma pe teritoriul lui.Este ceva specific varstei cand cauta sa ne prinda si verifica slabiciunile noastre deci trebuie impuse cateva limite la acest comportament a lui si actionat imediat ca sa vada ca nu are rost sa mai continuie cu aceste obiceiuri.
Ar fi foarte multe de scris dar ceea ce trebuie de facut este de a nu mai da atata loc acestor scene de ale lui fiindca cred ca si tu automat intri in panica nu stii cum sa actioneze si el simpte si-i place asta ...te are la mana lui si-i face placere .Asa se comporta si daca ar fi singur u sotul acasa sau asta se intampla numai cu tine sau in prezenta ta?Iubita rabdare,rabdare si verifica si la tine cum trebuie sa te impui poate putin mai autoritar sau invers nebagand in seama toate starile lui si anunta-ne daca ai rezultate.
kali
Scris: Wednesday, April 16, 2014 9:56 AM
Avatar
Nivel
Nivel: MEMBRU FONDATOR

Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
aurishta wrote:
Asta este cea mai probabila cauza!


El a mai fost obosit si pana atunci si de atunci incolo iar la momentul ala am stiut sa fac diferenta intre agitatia data de oboseala si alte probleme.

De ce am spus ca-l apuca mai degraba seara? Pentru ca, daca pana la o anumita ora avea, cumva, program de voie - adica facem ce doresti tu - , seara incepeau restictiile: acum mancam, acum ne spalam, acum ne imbracam in pijama, etc... Printre altele, a avut o reala problema cu autoritatea.

In fine, nu are rost sa intru in detalii pentru ca nu despre noi e vorba acum. Ce am povestit eu a fost o parte a problemelor cu care ne-am confruntat la un moment dat din motivul prezentat pentru ca am avut impresia ca ar putea fi acelasi - desi nu e neaparat.

Eu, atunci, am abordat problema in cunostinta de cauza pentru ca am fost avertizata ca asa se va intampla. Aaaa, si am uitat sa precizez faptul ca perioada a fost cea in care am schimbat gradinita - deci colectiv nou, doamne noi, restrictii si reguli noi.
aurishta
Scris: Wednesday, April 16, 2014 10:01 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
Ma gandeam la cazul lui Bibi cand am facut acea referire, fiindca el este foarte mic . Scuze, am uitat sa specific aceasta!ras
kali
Scris: Wednesday, April 16, 2014 10:22 AM
Avatar
Nivel
Nivel: MEMBRU FONDATOR

Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
aurishta wrote:
Ma gandeam la cazul lui Bibi cand am facut acea referire, fiindca el este foarte mic . Scuze, am uitat sa specific aceasta!ras


Cheek Kiss salut
Cris-DL
Scris: Wednesday, April 16, 2014 10:39 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 10/4/2006
Mesaje: 6849
Off, Buli, ce amintiri mi-ai trezit si cat de mult iti inteleg nelinistea… am patit-o si noi cu Deea, rau de tot, cred ca am si povestit pe aici pe undeva, nici nu mai retin, insa nu voi uita toata viata mea momentele acelea... horror, da, putin spus!


...avea 2 ani si ceva si-am hotarat s-o ducem la gradi – credeam ca e pregatita, ca-i va fi ei mai bine printre copii, decat cu mama acasa; se va juca, socializa, etc., abia mai tarziu, din pacate, ne-am dat seama ce mare greseala am facut!! O lasam plangand, insa educatoarea imi spunea ca dupa ce plec se linisteste, se joaca, mananca; o luam razand, dar acasa… devenea din ce in ce mai trista, izolata, agitata. La scurt timp, noptile au devenit horror de-a dreptul - se trezea urland, se batea, ne batea daca incercam s-o atingem, se tavalea, zvarcolea, avea parca si ochii iesiti din orbite… pale n-o puteam stapani sub nicio forma. Nu spunea nimic, parca nici nu ne cunostea in crizele alea, pur si simplu n-o puteam calma, n-o puteam nici macar lua in brate. Tati, cat de tare este el in general, se dadea cu capul de dulap, la propriu, iar eu... nici macar nu pot exprima in cuvinte ce era in sufletul meu... se linistea singura dupa cateva minute bune (intre 10-30 min.)… credeam ca are epilepsie.uff

Incepuse sa nu mai vrea sa iasa din casa - deloc, sa nu primeasca pe nimeni (bunici, copii - absolut nimeni). Tipa numai daca auzea ca bate cineva la usa. Se punea uneori intr-un colt mic, ghemuita, cu fata la perete... Daca reuseam sa iesim din casa, n-o puteam lua in stanga (spre gradi), ca incepea sa urle fara sa zica nimic si se linistea abia cand ne indepartam bine.

Doctor - nu avea nicio boala; psiholog si preot – cu greeeeu a reusit sa-i accepte in casa si usor-usor ne-am dat seama ca de la gradi i se trage, de la educatoare mai bine spus (foarte tanara, la inceput de drum, fara nicio experienta, fara gram de rabdare). Am fost si-am vorbit cu infirmiera (copilul plangea mai mult timp, educatoarea tipa si-i punea la colt) si directoarea – a dat-o afara pe educatoare.
Chiar si la baba am ajuns... eram in stare sa mergem oriunde, sa incercam orice, numai sa-si revina copilul.

Mult mai tarziu, ne-a povestit chiar ea – Ana (educatoarea), o punea la colt, drept pedeapsa… acasa nu exista asa ceva; ba, mai mult, ea nu era pregatita/invatata sa se supuna unor reguli- cam de niciun fel!


Asta a fost povestea noastra, un pic asemanatoare cu acele crize ale lui Bibi, insa poate fi cu totul alta cauza la el... angel


bulibuli
Scris: Wednesday, April 16, 2014 11:11 AM
Avatar
Nivel: Maestru

Inregistrat: 3/17/2008
Mesaje: 9649
E diferit de incercarile lui de rebeliune de data asta. Ca-l cunosc, stiu cand incearca sa testeze limitele si micile crize de alint sau incapatanare (astea au aparut deja de ceva timp, nu f des dar sunt iesiri minore nu ne ingrijoreaza) se rezolva rapid si usor cu ignore sau coltul de linistire. Aici nu avem probleme, am stabilit niste reguli si le respectam fara exceptie. Si aparent functioneaza. Nici oboseala sau surescitarea nu e prima data cand apare. De data asta simt ca e diferit, nu doar o incercare de manipulare, el se comporta ca si cum ar avea o suferinta reala, crede-ti-ma ca ma gandeam sa merg cu el la spital ca poate are ceva, il doare ceva si nu stie sa zica, nu stiu cum sa zic sa intelegeti, plange asa cu durere, cu suspinuri... Comportamentul era ca de oboseala extrema combinat cu foame si cu nervi. Am remarcat ca se intampla mai mult in prezenta bunicilor (crizele in general). Sau poate faptul ca suntem toti 4 adulti spectatori la teatrul lui. Prima criza de nervi am rezolvat-o luandu-l intr-o camera sa fim doar noi doi, fara alti spectatori, i-am explicat ca il iubesc si nu trebuie sa faca asa ca pe mami o doare, ca il inteleg ca e foarte obosit si frustrat si ca vreau sa il ajut, etc... s-a linistit la mine in brate si a fost de acord sa facem nani amandoi.. Am vorbit atunci si cu psiholoaga care m-a asigurat ca e o etapa prin care trece acum si care nu dureaza o vesnicie, trebuie doar sa ma inarmez cu multa rabdare si tact, ca pur si simplu asa se manifesta la el periada asta de mari schimbari (gradi, programul, multe fete noi, multe activitati noi, f f multe reguli noi pe langa cele de acasa etc). Chiar daca nu plange acolo, asa se adapteaza el la noile conditii, e o perioada stresanta si pt el si pt noi si simte ca acasa isi poate manifesta frustrarile si nevoia de libertate. Ok, inteleg si nevoia de independenta si nu ma opun, il las sa manance singur chiar daca se murdareste, il las sa incerce sa se imbrace/incalte ssingur ca simt ca e o bucurie si o placere pt el, il implic in activitatile casei sa se simta important, etc.

Aseara totusi a fost altfel, nimic din comportamentul lui nu prevestea ce va urma: l-am luat de la gradi, a participat la imbracat f ascultator ("du-te pe bancuta de schimbat" - s-a dus, "pune totosii la loc" - i-a pus) toate bune si frumoase, in masina scancea ca vrea papa, banane, etc.. l-am dus cu vorba ca "uite acus ajungem acasa, uite ploua, uite masina, catelul, pisica," etc. pana acasa deja uitase. Din masina l-am dus in brate fuga-fuga prin ploaie pana in casa, zicea si el "fuga-fuga, ploua" parea vesel, a intrat in casa (uneori se opune ca mai vrea sa stea pe-afara sa se joace, dar de data asta nu, ca ploua si era urat deci n-am intampinat probleme cu bagatul in casa) si a fugit direct la bucatarie sa primeasca banana. Toate bune si frumoase pana am urcat eu sus sa ma schimb, lasandu-l pt cateva minute cu bunicii si cu tati. Aud de sus urlete de ma intrebam ce fac cei 3 adulti care sunt cu el de nu incearca nimeni sa-l potoleasca. M-am schimbat cu viteza luminii si am coborat sa vad ce se intampla dar el deja intrase in starea asta de plans disperat de nu-l puteam linisti sub niciun chip si nu-i intram cu nimic in voie. L-am luat sus cum am facut si data trecuta sperand sa-l calmez tot fara succes. Il vedeam ca a intrat intr-o stare din care nu mai poate iesi, pur si simplu nu se putea opri din plans. MAi departe stiti ce a urmat.

O alta remarca ar fi ca in casa la noi e o atmosfera apasatoare, bunicii se simt dati la o parte ca si-au incheiat misiunea desi nu i-a dat nimeni afara din casa (oricum nu se mai dau dusi de la noi din febr-martie de cand am hotarat clar ca-l dam la gradi si l-am si inscris tot isi gasesc treburi de rezolvat in iasi), duc o campanie f agresiva impotriva gradinitei evidentiind tot ce e rau, soacra e numai nervi, scuipa replici acide si reprosuri in toate partile si asta de fata cu copilul, ceea ce nu-mi convine dar ma abtin cat pot sa nu comentez ca stiu ca mai e putin si scap (sper). Treaba e ca si-un strain daca intra la noi in casa simte tensiunea mai ales intre mine si socri, bibi se manifesta mai agresiv cand sunt ei de fata, iar cand are nervi (si aseara) tipa la soacra "du-te, peaca, lasa", desi eu lui nu i-am zis nimic (ea poate crede ca eu il invat), mereu vb frumos de fata cu el despre bunici, ei chiar tin mult la el si-l alinta nu am ce sa le reprosez (si el ii iubeste), soacra mereu il apara cand e certat si el alearga la ea in brate cand il pedepsim...

In fine, m-am lungit cam mult, cert este ca e o perioada stresanta pt noi toti si copilul resimte asta si e oglinda pura a sentimentelor noastre. Pentru el e cel mai greu ca e mic si nu stie cum sa gestioneze ceea ce simte. Am vorbit cu educatoarea, voi vorbi azi si cu psiholoaga, va tin la curent despre cum evolueaza situatia.
bulibuli
Scris: Wednesday, April 16, 2014 11:35 AM
Avatar
Nivel: Maestru

Inregistrat: 3/17/2008
Mesaje: 9649
Scriu de dimineata la textul de mai sus, acum am vazut ca ati mai scris si voi intre timp.

Cris, ma ingrijoreaza si pe mine decizia cu gradinita, crede-ma a fost o decizie fff grea pt mine, numai pe umerii mei lasata, mai ales cu socrii care se opuneau vehement, m-am stresat enorm dar dupa ce l-am dat m-am linistit si mi s-a spulberat teama oarecum, pt ca el e f sociabil si-i plac jocurile in grup (a VRUT el sa stea din prima la program lung sa doarma acolo desi eu am zis ca-l duc pt inceput la program scurt sa vedem cum se acomodeaza), e bucuros cand merge la gradi, si azi dimineata l-am intrebat daca vrea la gradi si a zis Daaaaaaaa! Ales!! (adica la Alexia, prietena lui). Cand ajunge acolo e numai zambet, alearga singur la doamna si o ia de mana sau o imbratiseaza, chiar simt ca se inteleg cu ea. Eu am tot stat de vorba cu ea asa relaxat sa nu simta ca o verific, mi-a zis ca nu-l pedepseste (am pomenit eu de colt ca-l mai pun acasa dar ea a spus ca nu au asa ceva, cel mult sta pe scaunel sa se linisteasca fara sa fie exclus din grup), ca o asculta, o singura data a plans putin (cand l-a intampinat asistenta in loc de educatoare) si o cred ca il cunosc, stiu ca nu e plangacios de felul lui si ce-mi povesteste ea de comprotamentul lui coincide cu ce stiu eu, n-are cum sa inventeze anumite expresii sau reactii ale lui.

Dar tot stau in dubii ca e prea mic sau poate un mediu prea animat si obositor pt el. Insa alta solutie NU EXISTA! Eu am anul asta niste examene si nu pot invata cu el in casa, nici cu socrii, plus ca acasa statea f mult la TV, nu colora sau lipea si mesterea nimeni cu el. Avantajul era ca daca era frumos il scotea afara la aer.. Solutia perfecta nu exista, poate doar sa stau eu cu el, si nici atunci..


Oricum sunt in garda, nu am incredere in nimeni, astept sa discut cu educatoarea, asistenta, ingrijitoarea si directoarea fata in fata dar dupa ce ma mai calmez, ca azi daca ma duceam boceam pe acolo... sau ma certam. M-am culcat aseara umflata de plans si cu inima franta de durere...
Cris-DL
Scris: Wednesday, April 16, 2014 11:53 AM
Avatar
Nivel
Nivel: Senior

Inregistrat: 10/4/2006
Mesaje: 6849
bulibuli wrote:
..si azi dimineata l-am intrebat daca vrea la gradi si a zis Daaaaaaaa! Ales!! (adica la Alexia, prietena lui). Cand ajunge acolo e numai zambet, alearga singur la doamna si o ia de mana sau o imbratiseaza, chiar simt ca se inteleg cu ea.

El are alta problema... e clar ca nu e de la doamna educatoare!!
Poate e de la tensiunea din casa, cu socrii ?! NuStiu ..."du-te, peaca, lasa"uff

bulibuli
Scris: Wednesday, April 16, 2014 12:38 PM
Avatar
Nivel: Maestru

Inregistrat: 3/17/2008
Mesaje: 9649
M-am gandit, dar si tensiunea asta e mai veche, au fost chiar si perioade mult mai tensionate, de ce acum?? Nu-mi dau seama... repet, eu poate sunt nemultumita de atitudinea socrilor fata de mine dar nu spun nimic de fata cu copilul, pt ca el ii iubeste plus ca fata de el se poarta cu multa rabdare si dragoste, nu le reprosez nimic din pct asta de vedere.

Ieri, intr-adevar l-am luat mai tarziu de la gradi ca de obicei pt ca nu am putut iesi mai devreme de la serviciu, ramasese ultimul copil, numai el si educatoarea. Poate i-a fost dor de mine, de noi si a fost totul ok pana am ajuns acasa si am disparut din raza lui vizuala lasandu-l cu bunicii. O fi crezut ca iar plec si-l las... de-i zicea "du-te" si ma vroia doar pe mine.
kali
Scris: Wednesday, April 16, 2014 1:17 PM
Avatar
Nivel
Nivel: MEMBRU FONDATOR

Inregistrat: 5/27/2006
Mesaje: 14390
Nu este neaparat sa fie pedepsit sau certat ca sa se simta nedreptatit. Sunt anumite situatii gestionate de adulti care depasesc puterea lor de intelegere.

Ex. - fara legatura cu subiectul, dar e ceva cu care ne confruntam noi de o vreme -: Eric, la gradi... perioada din zi cu activitati... copiii primesc cate o fisa de rezolvat... el tac-pac o face super rapid dupa care se plictiseste. Educatoarele il pun sa fie cuminte pana termina toata lumea, copilul e energic, cauta ocupatie deci incepe sa se joace cu una-alta, incearca sa provoace vecinul, mazgaleste fisa pe margine. Educatoarea, in loc sa fie desteapta si sa-i dea de lucru suplimentar ( ca i-ar rezolva problema si l-ar capta ), ii face observatii sau ii atrage atentia ca nu e frumos sa il deranjeze pe vecinu' sau sa mazgaleasca... copilul nu intelege de ce nu e laudat - pentru ca a terminat primul si a facut corect -, se frustreaza, reactioneaza cum stie el, educatoarea - si mai desteapta - interpreteaza reactia lui ca pe o sfidare sau lipsa de respect - daaaaaaaaaaaah!! - si de aici apare situatia tensionata.

La fel, o iubeste pe doamna si sentimentul e reciproc, vrea si in we . la gradi, insa toata situatia asta chiar daca trece si se rezolva cumva pe moment nu ramane fara repercursiuni, de la un anumit grad de nervi pana la nevoia de a i se confirma mereu ca e cuminte si destept si ca tot ce face e bun. Asta vrea sa o auda in special de la mine.

Noi am reperat cauza de fiecare data, chiar daca nu imediat. Acum avem de gestionat problema asta, care e ceva mai greu de rezolvat pentru ca tine de stilul de lucru ala invechit si bine inradacinat al educatoarei si nu prea vad eu cum i-l pot schimba incat sa fie avantajat si pus in valoare copilul meu.

Nu toata lumea se confrunta cu problemele astea insa sunt copiluti care reactioneaza astfel si atunci noi trebuie sa compensam sau sa indepartam factorul de stress - ori sa-l transformam, cumva, intr-un avantaj.

Ceva, clar, il deranjeaza. Cu rabdare probabil veti afla ce.

Cat despre psiholog, aceeasi varianta am auzit-o si eu. Noi am facut cateva sedinte de interventie pentru a-i creste stima de sine... pentru incredere... acum lucram pe altele... chiar daca din exterior pare un zurliu, in realitate Eric e un copil extrem de sensibil si usor influientabil. Insa nu stiu daca se poate lucra pe copii atat de mici ca Bibi... noi, primele sedinte le-am avut la 3,5 ani.
bulibuli
Scris: Wednesday, April 16, 2014 1:34 PM
Avatar
Nivel: Maestru

Inregistrat: 3/17/2008
Mesaje: 9649
Asa e, nu se poate lucra dar s-a nimerit inceputul gradinitei fix in mijlocul unui curs de parenting organizat de firma sotului. Acolo sunt parinti de copii de diferite varste, al nostru e cel mai mic, ni se tot spune ca e prea mic si nu se poate lucra cu el, dar e varsta potrivita la care sa faci cursul ca sa stii la ce sa te astepti si sa preintampini unele probleme. Totusi, noi parintii trebuie sa luam atitudine, sa nu lasam lucrurile sa evolueze in directia gresita pt ca sufera copilul. Exact sentimentul asta il am, nu ca e obraznic ci ca sufera, nu sunt suparata sau nervoasa pe el, ci mi-e mila. Mi se rupe inima de mila mai ales ca ma simt neputincioasa.

Pt noi e un soc destul de mare pt ca pana acum nu am avut asa probleme cu el, de felul lui e un copil linistit, f vesel nu e plangacios sau nervos. E prea brusca trecerea. Nu ne asteptam la asa ceva.
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.