Acasa cu copilul: avantaje si dezavantaje

Options Acasa cu copilul: avantaje si dezavantaje
Subiectul anterior · Subiectul urmator
Maria & Mario
Postat: Friday, October 20, 2006 6:15 PM


Nivel: MEMBRU FONDATOR

Intrat: 2/13/2006
Postari: 9883
Locatia: Departe-poate prea departe

Prezenta parintilor alaturi de copii lor, mai ales in primii ani de viata ai acestora, este foarte importanta. Cele mai recente studii dovedesc faptul ca parintii joaca un rol crucial in dezvoltarea emotionala, sociala, cognitiva si psihica a copilului, mai ales, pana la varsta de trei ani. Din pacate, exista numeroase cazuri cand acest lucru nu este posibil.

Din momentul in care in viata unei familii apare si un copil, agenda zilnica a acesteia se schimba radical. Toate activitatile familiei graviteaza in jurul micutei fiinte care trebuie ingrijita, iubita si ajutata sa se familiarizeze cu lumea in care de abia a sosit. Toate studiile, cercetarile si sfaturile din lume sugereaza acelasi lucru: stai acasa cu copilul tau cat mai mult timp. Ai grija de el, pentru ca tu, ca parinte, o faci cel mai bine si nici o bona, prieten sau matusa nu poate suplini pentru copilul tau ceea ce ii poti oferi tu, de fapt, ca mama, oricat de neindemanatica ai fi in unele momente.

Problema este ca, in majoritatea cazurilor, in mod special din cauza nevoii de a asigura resursele financiare necesare familiei, mama nu poate lipsi de la serviciu timp indelungat de teama de a nu-si pierde serviciul, in ciuda faptului ca, in Romania, legea asigura concediul platit de ingrijire a copilului de catre unul dintre parinti, pana la implinirea varstei de doi ani. Mai exista apoi si categoria acelor meserii in care o perioada mai lunga de pauza coincide cu deprofesionalizarea.

:: Avantaje ::

Ideal este, spun specialistii, ca mama sa stea acasa cu copilul pana cand acesta implineste varsta de doi ani. Exista studii care imping aceasta perioada chiar pana la varsta de trei ani. Un prim motiv legat de prezenta mamei alaturi de bebelus este cel legat de alaptare. Cum alimentatia la san este considerata a fi metoda cea mai potrivita de hranire a sugarului, medicii considera ca acest lucru trebuie realizat macar pana in momentul cand bebelusul implineste varsta de sase luni. Or, este foarte greu pentru o femeie sa lucreze in conditiile in care ar trebui sa fuga cel putin o data la patru ore sa isi alapteze copilul cate jumatate de ora, cel putin. Dupa aceasta varsta, se incepe insa alimentatia diversificata si, macar din acest punct de vedere, mama nu mai este neaparat o prezenta obligatorie. Intervin insa alti factori care motiveaza prezenta mamei alaturi de bebelus.
Astfel, in perioada de sugar mic, trebuie urmarita evolutia si dezvoltarea psihomotorie a copilului, lucru pe care numai tu, ca mama, il poti face cel mai bine, fiind langa el, cunoscandu-i toate “partile”, toate gesturile si toate manifestarile. De exemplu, la aproximativ doua luni copilul isi tine singur capul, la cinci – sase luni incepe sa stea singur in sezut, la opt luni se ridica singur in picioare, iar in jurul varstei de un an copilul face primii pasi. Intr-o zi mananca mai bine, in alta mananca mai putin, uneori plange mai mult, alteori ii este rau sau il doare ceva si tipa. Deseori tipa si plange doar pentru ca se plictiseste si vrea sa stea cineva de vorba cu el, sa il bage in seama si sa ii arate cat este de important. Crezi ca poate cineva sa faca toate aceste lucruri mai bine decat tine? Ei bine, nu. Mai ales ca sugarul, chiar daca este mic si da senzatia ca nu stie ce se petrece in jurul lui, are o capacitate extraordinara de a simti prezenta mamei sale alaturi de el. In plus, chiar daca, in linii mari, toti copiii respecta acelasi “calendar de dezvoltare”, exista unele diferente la fiecare in parte. Unii merg mai repede, altii mai greu, unii vorbesc inainte de a implini varsta de un an, altii, abia dupa doi ani. Nu inseamna ca, daca copilul tau nu repecta parametrii din studiile de specialitate, ceva nu este in regula cu el sau ca este bolnav. Toate elementele dezvoltarii sale pot sa tina de personalitatea copilului sau de zestrea lui biologica. Dar, daca ceva nu functioneaza bine, doar tu, ca mama, poti sesiza, macar numai si datorita instinctului.

La toate acestea se adauga componenta afectiva, legata de alaptatul la san si de mama, in general. Componenta afectiva se accelereaza si se intareste aparand acel atasament care nu se poate stabili cu nimeni altcineva. Uneori, privarile afective la care sunt supusi bebelusii care nu pot beneficia de prezenta permanenta a mamei lor conduc chiar si la aparitia unor probleme de sanatate, a unor ticuri, insomnii sau automatism ambulator nocturn.

Si, prin prisma ratiunilor materiale, se poate considea ca exista argumente in favoarea ta, in cazul in care nu esti inca decisa daca sa te intorci la slujba sau nu. In multe cazuri vei vedea, poate, ca, daca pui in balanta banii castigati daca stai sau nu acasa, s-ar putea sa iesi mai avantajos cu prima varianta. Vei spune poate ca salariul este mai mare daca te duci la serviciu. Dar socoteste-ti costurile unei bone, cheltuielile tale zilnice cu drumul, mesele tale si, de ce nu, si cele ale bonei. Mai adauga apoi ca vei sta ca pe ace, ca vei da sute de telefoane sau vei incerca sa fugi de la serviciu in timpul programului si poate vei fi sanctionata la salariu pentru chiul. Si poate vei ajunge la concluzia ca vei cheltui mai putin stand acasa cu cel mic.

Nu in ultimul rand, ai putea sa te gandesti ca, de ce nu, meseria si cariera de mama este cea mai frumoasa din lume si ca nimic nu ofera rezultate mai bune decat produsul muncii tale, copilul, pe care il vezi cum creste sanatos, in siguranta si fericit.
: Dezavantaje ::
Aceasta categorie poate fi neimportanta pentru cei mai multi, dar exista si cazuri in care trebuie contabilizata. Exista foarte multe femei - si poate ca faci parte si tu dintre ele - care au o cariera, iar intreruperea ei, chiar si pentru o perioada foarte scurta de timp, poate fi un adevarat dezastru. Nu doar financiar, ci poate mai mult, de natura emotionala. Este, de altfel, cunoscuta si acceptata teama de maternitate pe care femeia moderna o resimte din ce in ce mai mult in zilele noastre, teama care poate duce, in unele cazuri, la depresii si chiar la respingerea propriului copil. Asadar, daca inainte sa nasti ai fost o femeie activa, o femeie de succes, cu un program incarcat de dimineata pana seara, nu te forta sa te transformi intr-o casnica, ce sta acasa cu copilul sau. Se spune ca nu conteaza neaparat cantitatea, ci mai mult conteaza calitatea. De aceea, daca inima ta de mama iti spune ca trebuie sa iti continui si munca si activitatile care te fac sa te simti bine, nu te autoflagela daca nu petreci suficient timp cu copilul doar pentru ca te vorbesc de rau vecinii.

Una peste alta, avantajele de a sta alaturi de copilul tau, cel putin din punctul de vedere al bebelusului, sunt cu mult mai multe decat dezavantajele. Doar tu si familia ta veti hotari care este cea mai buna decizie pe care trebuie sa o luati in interesul vostru, dar mai ales in interesul celei mai dragi fiinte pe care o aveti in grija.

Atentie! Nu renunta la munca ta gandindu-te doar ca oamenii te vor blama daca faci acest lucru. Gandeste-te si la binele tau, pentru ca echilibrul tau psihic este la fel de important. Poti incerca, eventual, sa muncesti cu jumatate de norma sau sa iti schimbi profilul de activitate si sa lucrezi mai mult de acasa.

Daca nu stii ce sa faci, incearca sa vorbesti cu prietenii sau cu rudele tale ca sa vezi cum se descurca in situatii similare. Cere-le sfatul si incearca sa afli de la cei din jurul tau cum au procedat pentru ca, avand aceste exemple, iti va fi mai usor sa iti faci o parere si sa iei o decizie cat mai buna.

Sfat: In momentul in care ai ajuns in situatia in care trebuie sa decizi daca poti sa mai stai sau nu acasa cu copilul, trebuie sa fii atenta la toate detaliile. Pe de alta parte, nu te sfii sa ceri ajutorul celor din jurul tau, mai ales daca stii ca ai pe cine sa te bazezi. Discutiile referitoare la acest subiect trebuie purtate in primul rand cu partenerul tau, deoarece si el poate si trebuie sa te sprijine, ca doar este al doilea parinte, egal in drepturi, dar si in obligatii. Fa apoi o lista cu avantaje si dezavantaje, precum si una cu cheltuieli. Nu uita ca planul de actiune trebuie sa fie unul pe termen lung.

Surse: Dr. Gabriela Katona, medic primar pediatrie, ortopedie si chirurgie pediatrica, Centrul Medical Puls
kali
Postat: Friday, October 20, 2006 6:32 PM


Nivel: MEMBRU FONDATOR

Intrat: 5/27/2006
Postari: 14381
Din punctul meu de vedere lucrurile sunt cat se poate de clare: voi sta cu Alexia pana la 2 ani (sau aproape de varsta asta, in cazul in care reusesc sa o inscriu la gradi din sept. 2007).
Mi se par mai putin importante nemultumirile sau frustrarile mele personale, dezavantajul financiar, plafonarea care intervine vreau- nu vreau etc..., fata de binele, fericirea si siguranta copilului meu. Odata cu copilul, mi-am asumat si responsabilitatea cresterii si educarii lui.
Dar, repet, aceasta e alegerea mea.

Sa nu intelegeti ca le condamn pe mamicile care aleg sa se intoarca la serviciu, Doamne fereste... tine de alegerea fiecareia in parte, sunt sigura ca au luat in calcul toate aspectele si sunt convinsa ca si-ar fi dorit sa fie alaturi de puii lor tot timpul, dar ca din diferite motive ( cat se poate de serioase) nu se poate.
mihaela75
Postat: Friday, October 20, 2006 7:09 PM


Nivel: Avansat

Intrat: 2/22/2006
Postari: 4839
Si eu sunt o norocoasa in privinta asta.Am stat cu Dia 2 ani si acum stau cu Daria cat de mult posibil...poate chiar 3 ani,sa vedem ...daca luam casa o sa trebuiasca sa muncesc si eu sa acoperim mai bine cheltuielile.alcool
Miri
Postat: Friday, October 20, 2006 8:35 PM


Nivel: SAFIR

Intrat: 2/26/2006
Postari: 16505
Locatia: pe o margine de lume...
Oana, eu personal iti multumesc mult pentru articol!flowers
Kiki
Postat: Saturday, October 21, 2006 12:49 AM


Nivel: TOP TEAM

Intrat: 2/14/2006
Postari: 36610
Locatia: In casuta cu pitici
Eu as vrea sa stau cu David pana la 2 ani si apoi sa stea cu o bona.
Dar...ma tem ca voi fi nevoita sa ma intorc mai devreme de 2 ani la serviciu, desi nu vreau...plans

Avantaje: ma bucur de toate realizarile lui, am mai mult timp sa fac de toate (si tot 24 h are ziua), am timp mai mult de petrecut cu familia mea...

Dezavantaje: partea financiara, in primul rand, pentru ca pierd foarte multi bani din cauza ca stau acasa; in alta ordine de idei, ma simt total paralela cu serviciul (m-am intalnit cu niste colegi de serviciu intr-un club, saptamana trecuta si m-am simtit total pe dinafara, nimic nu mai stiu sa fac, totul imi pare asa strain) si cateodata ma plictisesc stand acasa...
sousourel
Postat: Tuesday, October 24, 2006 10:30 PM


Nivel: Senior

Intrat: 2/18/2006
Postari: 7688
Avantaje exista, nu va contrazic. Eu descopar abia acum ce inseamna sa aiba ziua numai 24 de ore, sau dupa cum spun unii, doar 16tunete , in mod real. Si vad cum trebuie sa tot tai din ratia de somn pt a ajunge sa realizez tot ceea ce trebuie intr-o zi, dar.... pentru mine, marele dezavantaj a fost stare de echilibru psihic. IAr in ceea ce priveste timpul petrecut impreuna cu V, am trecut de la cantitate la calitate si incerc sa fac cele cateva ore pe care le petrecem efectiv facand ceva impreuna in timp pretios.
lori16ro
Postat: Wednesday, October 25, 2006 7:28 AM


Nivel: Ambasador

Intrat: 3/25/2006
Postari: 995
Locatia: iasi
eu consider ca daca salariul e cu+ 8++++mil peste cel primt de stat se merita si este bine sa te intorci la serviciu ca se presupune ca ai si un loc de munca pe care altii abia asteapta sa -l ocupe si sa cauti bona

dar altfel e bine sa stai acasa cu copilul astia sunt cei mai frumosi ani din viata de mamica
AdrianaC
Postat: Thursday, October 26, 2006 8:08 AM

Nivel: ALBA CA ZAPADA

Intrat: 2/12/2006
Postari: 17791
Locatia: Bucuresti
Eu va pot spune cum este si sa stai acasa si sa te intorci repede la lucru, pentru ca am trecut prin amandoua.

La Alice m-am intors repede la servici, pe cand avea Alice doar 6 luni. Atunci ma gandeam ca am un post bun, bine platit, si ca daca nu ma intorc repede o sa il pierd. In plus, fiind si la primul copil, eram foarte stresata si mi se parea ca nu fac fata cu copilul acasa, ca ma indobitocesc, numai copil si iar copil. Mancare, spalat, calcat, plimbat, joaca, etc.

Din fericire am putut sa o las pe Alice cu mama si am stat destul de linistita.

Nu mi-am dat seama insa cat de multe am pierdut intorcandu-ma la servici decat acum, de cand cu Andrei.

Andrei are deja 11 luni si ceva si eu inca sunt in concediu de ingrijire copil. Abia acum realizez cat de multe am pierdut la Alice. Intotdeauna ajungeam acasa si mama imi arata ce a mai invatat sa faca Alice. Ma bucuram, dar abia acum inteleg adevarata bucurie, cand vad ca tot ceea ce invata si stie sa faca Andrei, invata de la mine. Este o satisfactie imensa sa vezi cum copilul tau care mai ieri nu era decat un ghemulet creste, face prima tumba, de pe spate pe burtica, pleaca in 4 labe, chiar daca in marsarier la inceput ras, incepe sa vorbeasca si sa invete o multime de lucruri, se ridica singur in picioare... nici nu mai am cuvinte, pentru ca emotiile ma coplesesc si deja simt ca nu am fost o mama prea buna pentru Alice si nu mi-am dat seama care sunt adevaratele prioritati si ce conteaza intradevar in viata.

Acum ma bucur enorm ca am stat atat de mult cu Andrei, si mai mult ma bucur ca l-am putut alapta si ca il alaptez in continuare.

Ma gandesc si sa ma intorc la servici, dar inca parca nu ma pot desprinde de ghemuletul meu.

In plus, am mult mai mult timp sa petrec si alaturi de Alice, pot sa o invat o multime de lucruri, sa ne jucam impreuna, sa facem pictura, muzica, diverse colaje, sa invatam poezii, imi creste inima cand ma duc sa o iau de la gradinita si educatoarea imi spune ce bine se descurca...

Ce sa mai spun. Din punctul meu de vedere exista NUMAI AVANTAJE in faptul ca alegi sa iti cresti copiii, in detrimentul serviciului si al carierei (desi aveam un salariu de 4 ori mai mare decat banii pe care ii primesc acum de la stat ras)

Depinde insa de la persoana la persoana, pentru ca sunt unele femei foarte active si foarte dedicate carierei, care reusesc totusi sa strecoare si un copil in viata lor, dar sa isi continue mai departe cariera. Si ele sunt de apreciat pentru ca pot face acest lucru si le pot impaca pe toate.


La mine pe primul loc este familia si asa va fi mereu. Este foarte adevarat ca ne si permitem sa stau eu acasa acum, dar, daca nu ne-am fi permis, probabil ca nu l-as mai fi facut pe Andrei.


Sper ca nu v-am plictisit cu toata polologhia mea, dar m-a cam luat valul alcool
Miri
Postat: Thursday, October 26, 2006 10:56 AM


Nivel: SAFIR

Intrat: 2/26/2006
Postari: 16505
Locatia: pe o margine de lume...
Pe mine nu m-ai plictisit, dimpotriva, iti multumesc pentru ca ne-ai impartasit din experienta ta!pupici
Maria & Mario
Postat: Thursday, October 26, 2006 11:53 AM


Nivel: MEMBRU FONDATOR

Intrat: 2/13/2006
Postari: 9883
Locatia: Departe-poate prea departe
Adri, parca mai prind si eu curaj cu statul acasa , ca si eu simt ca ma ...... ramolesc ! hohot Oricum, la nursery am inscris-o de la fix 2 anishori, asa ca..... mai am de stat. scratch
stele_pe_cer
Postat: Thursday, October 26, 2006 12:28 PM


Nivel: Senior

Intrat: 2/13/2006
Postari: 6678
Pe mine una statutul de mamica ma implineste atat de mult, ca as lasa uitarii tot servicul si problemele aferete lui!Mi-a placut inca din timpul sarcinii sa stau acasa (fiind nevoita din cauza sarcinii dificile) si sa ma rasfat cu muzica, cu un film bun, cu plimbari lejere in aer liber si nu in ultimul rand cu pasiunea mea:cititul.

Odata cu venirea lui Matei pe lume, am descoperit cum este sa te descurci singur in viata.Pt.prima data am simtit ca sunt raspunzatoare pt.fiecare gand "gandit", pt.fiecare reactie de dragoste sau manie.Pt.prima data in viata mi-am dat seama ca ceea ce sunt eu in esenta se afla in bratele mele, dar la scara mult mai mica.

Acum sunt foarte mandra ca nu m-am intors la serviciu mai devreme, sunt mandra ca nici o clipa nu a fost nimeni care sa ma ajute, desi numai Dumnezue stie cat de binevenit ar fi fost un mic ajutor cand si cand!Acum imi dau seama ca tin de mana creatia noastra:a mea si a lui Eugen.Si, cum spuneam ieri, de vorba cu Eugen:cred ca in proportie de 90% datorez totul lui Dumnezeu, si numai 10% se datoreaza efortului meu de a-l creste pe Matei.Dumnezeu a fost atat de generos cu mine, incat mi-a dat resursele necesare si intelepciunea mult ceruta de a-mi creste copilul dupa Voia Lui.si in continuare cred ca sunt sub aripa Sa ocrotitoare.

Peste putin timp ma voi intoarce la serviciu.Stiu ca va fi o etapa dificila pt.mine, privind din punctul de vedere al despartirii de avantajul de a fi mama si de a sta toata ziua cu copilul, dar in aceeasi masura, stiu ca aceasta etapa, oricat de grea ar fi, va aduce si avantaje.

Deci in momentul actual nu vad decat avantajele sederii acasa cu copilul, sunt sigura ca, datorita adaptabilitatii mele, voi reincepe serviciul facandu-l ca pe un lucru natural, firesc, si in acelasi timp imi voi continua si minunata cariera de mamica, inceputa cu luni in urma.

Sunt tare bucuroasa ca am avut si am in continuare privilegiul de a-mi creste copilul dupa cum doresc eu, fara bunici, bone sau alte elemente ajutatoare.Dar asta pt.ca in cazul nostru asa a fost sa fie....
Ely
Postat: Thursday, October 26, 2006 5:12 PM


Nivel: Senior

Intrat: 3/2/2006
Postari: 5605
Maria &mami asa credeam si eu ca am ramolesc si nu mai stiu sa fac nimic,dar citind ce a scris Adriana si eu am mai prins putere .
lori16ro
Postat: Thursday, October 26, 2006 6:09 PM


Nivel: Ambasador

Intrat: 3/25/2006
Postari: 995
Locatia: iasi
Sa va zic ce am facut eu, am stat acasa 4 ani la rind (si mi se cam acrise) ca asa am avut copiii, unul dupa altul si salariul nu merita efortul pentru altceva, cind cea mica a avut 2 ani si cea mare 3.5 le-am dus la un fel de gradinita particulara si tot ce luam de la serviciu lasam la gradinita, destul de repede am devenit foarte stresata si obosita, nervoasa permanent, niciodata nu aveam macar timp sa le ascult ca tot timpul faceam ba curat, ba mincare si asa m-am chinuit citiva ani. Si acum pot sa va spun ca nu a meritat , mai bine le dadeam la gradinita de 4 ore la stat si aveam si timp, vorba Adrianei, sa mai desenez sa ma joc si sa ma plimb cu ele, dar mentionez corespondenta salar - efort nu a meritat stresul numai de dragul colegilor, serviciului si plecarii de acasa.
kali
Postat: Thursday, October 26, 2006 6:33 PM


Nivel: MEMBRU FONDATOR

Intrat: 5/27/2006
Postari: 14381
Foarte bine ati punctat tot ce era de zis...salut
danab
Postat: Saturday, October 28, 2006 11:02 AM


Nivel: Senior

Intrat: 3/13/2006
Postari: 5519
Locatia: Iasington
Eu nu ma intorc la servici inainte de a avea Miruna macar un an si jumatate, chiar daca mi s-a "recomandat" sa ma intorc dupa 6 luni, ca sa nu pierd prea mult. Ce sa pierd, stres si nervi ca una care are bani isi permite sa jigneasca si sa trateze ca pe nimicuri pe subalterni? tunete bataus Si chiar daca nu ma intorc la ei, tot am sa ma descurc, am experienta de a incepe ceva nou bine (doar am lucrat in 3 domenii diferite in 4 ani ras) si mai am si pregatirea de economist, care o pot folosi oricand.
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed