Multumesc mult pentru urari!!Pentru ca deja ma simt foarte apropiata de voi...hai sa va scriu si povestea noastra ...
Cand am ramas insarcinata pentru a doua oara a fost o mare bucurie
, pentru ca ne doream al doilea copil.Din pacate bucuria noastra a fost umbrita de mici probleme
.La analize am fost diagnosticata cu hepatita B. A fost un soc
( nu am sa uit niciodata!!), sotul meu a luat rezultatele si l-am simtit la telefon ca ceva nu e in regula… nu stia cum sa-mi zica…se simtea vinovat (luasem boala de la el)… am crezut ca pica cerul pe mine...am paralizat la auzul unei asemena vesti, m-am gandit ca e o greseala...Nu stiam foarte multe lucruri despre aceasta boala… Primul lucru a fost sa merg la medicul de familie care a incercat sa ma linisteasca, dar aici am primit de la el alta veste proasta ….nu voi putea alapta…
.Iar eram la pamant…
am plans tot drumul pana m-am intors acasa…In fata sotului am incercat sa fiu tare….si asa se simtea destul de vinovat…n-as fi vrut sa mai pun si eu sare pe rana… Am inceput sa navighez pe internet
pentru a ma informa despre aceasta boala…Asa am aflat ca am nevoie de un vaccin (imunoglobulina) pentru bebelus. Deja ma simteam mai bine…dar nu a durat prea mult….vaccinul nu se gaseste in tara…
necesita un"transport special". Nu poate fi adus intr-o valiza, trebuie prescriptie medicala , declaratie la vama… ( transportat la rece - intre 2 si 8 grade max), costa intre 150-200 de euro…M-a cam zdruncinat toate aceste informatii…Nu-mi era usor, dar eram hotarata in acel moment sa fac orice pentru acest vaccin.Nici un efort nu e indeajuns de mare cand e vorba de sanatatea copilului tau…
Am repetat analizele.Se pare ca sunt doar purtatoare de virus
.Era o victorie…mica … Medicul ginecolog mi-a spus ca exista un risc foarte mic de a transmite virusul bebelusului... dar asta nu inseamna ca am scapat
. Nu voi putea sa alaptez.
...M-am obisnuit cu ideea, nu mai eram atat de distrusa. Asta este.... au mai crescut si alti copii mari si sanatosi fara lapte de la mama lor!!!A aparut in schimb alta dilema in legatura cu vaccinul de imunoglobulina: ginecologul imi recomanda sa-l fac, medicul de familie imi spune ca nu e neaparat nevoie
.Bebiciul oricum va fi vaccinat impotriva hepatitei b imediat ce se naste (prin cezariana).Imunoglobulina era doar ceva special. Eram derutata complet…
Pana la urma am decis impreuna cu sotul meu sa nu mai cautam imunoglobulina
…Poate ma veti judeca , dar mi-am zis ca nu are cum sa infectez bebiciul atita timp cit nu am virus activ
. Un alt motiv pentru care am renuntat la a mai face rost de vaccin a fost acela ca baietelul meu cel mare nu e infestat cu virusul hepatitei B.Sotul meu are hepatita B dinainte de casatorie… luind virusul de la el pe cale sexuala ar fi trebuit ca si la prima sarcina sa fi avut hepatita B (atunci nu mi-am facut analizele pentru hepatita…) Sper sa nu se transmita nici la a doua sarcina…Am mai vorbit cu 3 medici, personal, si am inteles ca nu-i nici o tragedie cu imunoglobulinele astea, mai mult daca tii neaparat sa alaptezi fara nici un risc de transmitere...eu m-am consolat cu gandul ca o sa-i dau formula si gata.
Pe 18 noiembrie am nascut fetita
(Teodora- Simona) prin cezariana, nu au fost probleme…asteptam sa treaca 6 luni pentru a verifica daca s-a transmis virusul hepatic
…Mergem mai departe…Cu Dumnezeu inainte…
M -a deprimat
in schimb atitudinea unor persoane din jurul meu care ma priveau cu compatimire, ca sunt totusi hotarata sa dau nastere unui copil pe care sunt constienta ca as putea sa il infectez cu virusul hepatitei B.
In spital am stat in rezerva impreuna cu o mamica bolnava de Hepatita C….ne-au izolat de parca aveam Sida…
Atitudinea unor astfel de oameni m-au facut sa pastrez secretul acestei boli (am refuzat sa spun celor din jur ca am hepatita B)…Faptul ca sunt privita cu compatimire nu m-ajuta cu nimic…
Asta e povestea noastra...Suntem niste luptatoare si eu si fetita...mergem cu Dumnezeu inainte ca n-avem incotro...
:801:
