Toxocaroza la copii - Raceli, gripe, viroze de tot felul

TOXOCAROZA, infectie subestimata la om

Prezenta in organismul uman a larvelor de nematode apartinand genului Toxocara: Toxocara canis (parazit specific cainelui), Toxocara cati (parazit specific pisicii) si Ascaris suum (parazit specific porcului) determina Toxocaroza, manifestata prin sindromul de Larva migrans viscerala (LMV) si sindromul de Larva migrans oculara (LMO).

Viermii adulti traiesc in intestinul subtire al cainilor, avand durata de viata medie de 4-6 luni. Femelele produc oua neembrionate, care se elimina prin materiile fecale. Ouale sunt de culoare brun inchisa, au 70- 80 µm si un invelis gros, striat. In mediul extern, in conditii de umiditate si temperatura de peste 15o C, ouale devin infestante in 10-15 zile, rezistand timp indelungat (mai multi ani). La om, ingestia oualor infestante este urmata de eclozionarea larvelor in intestinul subtire si perforarea peretelui intestinal, ele ajungand in ficat, plamani, creier, ochi si inima. Intrucat omul reprezinta o gazda anormala pentru larve, acestea nu ajung la maturitate sexuala, deci nu se reproduc in organismul uman.

Dr. med. Barabás-HAJDU ENIKÕ, sef de lucrari,
Disciplina de microbiologie-virusologieparazitologie,
UMF Tg. Mures

In cursul fazei de migrare viscerala, larvele exercita o actiune mecanica, traumatica, infectioasa (pot vehicula bacterii si virusuri preluate din tubul digestiv) si toxicoalergica asupra tesuturilor. Prin urmare, apare eozinofilia si necroza tisulara; reactia fiind mai putin intensa in ochi. In parenchimul hepatic sau in alte localizari, larvele induc hiperplazia tesutului conjunctiv si o intensa reactie inflamatorie rezultand granuloame eozinofilice de 1-2 mm in care larvele pot ramane viabile pana la 2 ani. In final, ele se pot calcifia sau se pot dezintegra, fiind resorbite de macrofage.

LMV este frecvent intalnita la copilul mic, intre 2 si 5 ani (in special la cei cu geofagie), iar LMO este mai frecventa la copilul mare. Simptomatologia este extrem de polimorfa, de la forme asimptomatice (cele mai frecvente), la forme severe. Manifestarile majore sunt: febra, tusea, convulsiile si durerile abdominale. Examenul clinic obiectiv evidentiaza: marirea ficatului, leziuni cutanate urticariene, angioedem si adenopatii. Leucocitoza cu cresterea numarului de eozinofile, precum cresterea titrului de Ig E, indruma spre diagnosticul de toxocaroza, care se stabileste prin evidentierea anticorpilor specifici Ig G anti- Toxocara (metoda ELISA) din serul bolnavului. Tratamentul infectiei se realizeaza prin administrarea de antihelmintice de natura albendazolului. Disparitia simptomelor si a eozinofiliei arata evolutia favorabila a bolii. Toxocaroza poate fi prevenita prin aplicarea unor reguli stricte de igiena. Masurile individuale constau in:

1. evitarea contaminarii solului, in special a parcurilor, a tarcurilor cu nisip;

2. spalarea fructelor si a zarzavaturilor (pe care se pot depune paraziti, chisturi, oua) inainte de refrigerare si inainte de consumare;

3. masuri de igiena corporala (insusite si de copii, chiar de la varste foarte mici): spalatul pe maini inainte de fiecare masa, taierea regulata a unghiilor etc.;

4. evitarea geofagiei (ingerare de pamant) la copii;

5. vermifugarea catelelor gestante si a cateilor. Tratamentul cu antihelmintice (piperazina, pamoat de pyrantel, administrate in 3 cure, la interval de 2 saptamani) al cainilor (in special al catelusilor sub 6 luni), ca si al pisicilor, trebuie repetat periodic;

6. evitarea contactului strans cu cainii. Acesta poate avea un rol secundar in contaminare, totusi, infectia este mai frecventa la persoanele care au contact zilnic cu cainii si la grupele cu risc profesional (veterinari)

SURSA