Nivel: Senior
Inregistrat: 6/20/2008
Mesaje: 5142
| Asta e comportament din epoca Morometilor...in ziua de azi nu se mai face asa ceva...asa as vrea sa cred.Pacat de fata saraca .Nu mi-as renega niciodata copiii indiferent ce ar face mai ales fata care insarcinata fiind are nevoie de mine ,acum trebuie sa-i fiu alaturi  |
|
|
Nivel: ALBA CA ZAPADA
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17840
| Cryss4 wrote:dar totusi ce parere aveti de parintii care uita de copii dupa ce afla ca fetele lor au ramas insarcinata? Cand incep sa zica ca i-au facut de rusine si sa uite de ei pt ca ea ( fata lor ) pt ei a murit si o da afara din casa... sunteti de acord cu astfel de comportament din partea parintilor ? 
Eu nu pot sa judec pe nimeni, dar pot sa spun ca eu nu as proceda asa indiferent ce s-ar intampla. Este copilul meu si il iubesc ca pe ochii din cap, cu bune, cu rele, cum o fi, e al meu. Nu as putea niciodata sa ii intorc spatele.
Stiu insa ca exista si cazuri in care parintii intorc spatele copiilor, dintr-un motiv sau altul. Fiecare insa e liber sa faca asa cum ii dicteaza constiinta, asa cum cere legea, etc, etc.
|
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 5/17/2009
Mesaje: 4992
| va apreciez ca sunteti gata sa va sustineti copii in asemenea situatii(D-zeu sa ne fereasca),voi referindu-va la varsta de 14-15 ani, dar ce faceti daca fiica voastra de 21-22 ani, necasatorita, estye insarcinata si doreste sa avorteze?
si atunci tot copilul nostru este,nu?
eu am auzit un caz recent, printre cunostintele mele:d-soara de 21 ani , a venit dintr-o tara din europa(unde a fost sa studieze cu bursa) nu singura, ci insarcinata.
a hotarat sa faca avort, iar mama ei i-a spus ca nici nu se gandea altfel, decat la avort, ca acel copil ii va strica viitorul.
mentionez ca fata stia cu cine are copilul. |
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 1/31/2008
Mesaje: 3374
| La 21-22 de ani e matura si poate lua decizii singura. Daca vrea sa asculte de sfatul mamei/parintilor bine daca nu, nu. Eu sincera nu m-as implica in acest caz. I-as explica ce inseamna un copil, un avort, ce implicatii psihologice au fiecare. Daca vrea sa asculte bine, daca nu asta e! Nu mai e un copil si decizia ii apartine! Noi am fi bunici fericiti, daca s-ar decide sa-l faca. Daca nu, va raspunde singura in fata constiintei proprii mai tarziu. |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 5/17/2009
Mesaje: 4992
| cam astea au fost si vorbele mamei ei.
asta nu prea este un subiect de duminica,ma abtin astazi de la alte comentarii... |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 1/16/2009
Mesaje: 1578
| miriam wrote:va apreciez ca sunteti gata sa va sustineti copii in asemenea situatii(D-zeu sa ne fereasca),voi referindu-va la varsta de 14-15 ani, dar ce faceti daca fiica voastra de 21-22 ani, necasatorita, estye insarcinata si doreste sa avorteze?
si atunci tot copilul nostru este,nu?
eu am auzit un caz recent, printre cunostintele mele:d-soara de 21 ani , a venit dintr-o tara din europa(unde a fost sa studieze cu bursa) nu singura, ci insarcinata.
a hotarat sa faca avort, iar mama ei i-a spus ca nici nu se gandea altfel, decat la avort, ca acel copil ii va strica viitorul.
mentionez ca fata stia cu cine are copilul.
Si ce daca stie cine este tatal copilului? Nu poti santaja un barbat sa te ia de nevasta cu "burtica" daca el nu vrea un copil, nu vrea inca sa intemeieze o familie. In viata nu toate relatiile duc la "altar". Poate ca tinerii (majori fiind) nu sunt pregatiti sa devina parinti (motive economice, studii, sanatate), nu aveau in plan conceperea unui copil. Sigur, si eu sunt impotriva avorturilor, dar exista legi care permit practicarea lui, nu te condamna sa ai "un copil nedorit". |
|
Nivel: RUBIN
Inregistrat: 3/29/2007
Mesaje: 22799
| Cryss4 wrote:dar totusi ce parere aveti de parintii care uita de copii dupa ce afla ca fetele lor au ramas insarcinata? Cand incep sa zica ca i-au facut de rusine si sa uite de ei pt ca ea ( fata lor ) pt ei a murit si o da afara din casa... sunteti de acord cu astfel de comportament din partea parintilor ?
nu mi-as renega fata la nici o varsta, ci as ajuta-o sa-si creasca copilul.Nu as fi de acord cu un avort la nici o varsta.Mai rusinos este sa renunti la viata ce creste in tine, decat sa dai nastere unui copil.
Mama mea a ramas insarcinata cu mine, necasatorita fiind.Putea sa avorteze , dar n-a facut-o si nu pot decat sa-i multumesc.Parintii ei au batut-o si aproape ca au alungat-o de acasa.din fericire, tatal meu o iubea si s-au casatorit . |
|
Nivel: ALBA CA ZAPADA
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17840
| miriam wrote:va apreciez ca sunteti gata sa va sustineti copii in asemenea situatii(D-zeu sa ne fereasca),voi referindu-va la varsta de 14-15 ani, dar ce faceti daca fiica voastra de 21-22 ani, necasatorita, estye insarcinata si doreste sa avorteze?
si atunci tot copilul nostru este,nu?
eu am auzit un caz recent, printre cunostintele mele:d-soara de 21 ani , a venit dintr-o tara din europa(unde a fost sa studieze cu bursa) nu singura, ci insarcinata.
a hotarat sa faca avort, iar mama ei i-a spus ca nici nu se gandea altfel, decat la avort, ca acel copil ii va strica viitorul.
mentionez ca fata stia cu cine are copilul.
Daca fata mea la 21 de ani ar veni sa imi spuna ca este insarcinata si vrea sa faca intrerupere de sarcina, i-as explica ce inseamna si ce presupune aceasta intrerupere de sarcina, ce ar presupune un copil, as vedea daca ea si tatal copilului au vreo intentie de casatorie mai devreme sau mai tarziu sau acest copil a pus capat relatiei lor (caci mai sunt si astfel de cazuri).
Apoi, daca mi-ar cere parerea, i-as spune parerea mea, daca nu, as sustine-o in oricare dintre deciziile ei, asa cum m-as pricepe mai bine. Nu as judeca-o in niciunul dintre cazuri, fie ca va decide sa pastreze copilul sau sa intrerupa sarcina. |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| poate ca e cam tarziu sa raspund acestui subiect dar ma gandesc ca poate mai sunt mame chiar in situatie care il acceseaza.am 18 ani si am ramas gravida fara sa fiu maritata iar prietenul meu nu isi dorea de nici un fel copilu.nu m-am gandit o clipa sa-l dau afara pentru ca este mare pacat si in primul rand este copilul meu pe care dumnezeu mi l-a pus in burtica sa il protejez si sa am grija de el nu sa il omor.cu mama mea am avut mereu o relatie de prietenie si am primit o educatie foarte buna din partea ei...dar din cauza disconfortului nu am folosit prezervative si din alte motive nici anticonceptionale...m-am "protejat" babeste gandindu-ma ca o sarcina li se poate intampla doar altora nu si mie...dar uite ca mi s-a intamplat.prima persoana pe care am sunat-o in momentul in care am aflat ca sunt gravida a fost...mama singura mea prietena care dezamagita fiind m-a sprijinit si cu timpul ca si mine s-a obisnuit cu ideea ca va fi bunica si ca va avea de fapt 2 copii...acum chiar o incanta ideea mai ales cand ma vede pe mine cat de fericita sunt cand vin de la ecografii si imi vad fetita...este o situatie foarte grea si pentru mame dar si pentru fiicele care patesc asta...nu stiu mai exact ce era in sufletul mamei mele cand a aflat dar va pot spune ce era in al meu...cand am vazut testul de sarcina pozitiv desi ma asteptam la o alta reactie din partea mea mi s-a luminat privirea si parca eram fericita...apoi in drum spre casa confuza fiind ba imi venea sa tip de fericire ba sa plang de suparare se dadea o lupta in mine intre copilu si femeia din mine...aveam nevoie de sprijin mai mult ca niciodata...prietenu meu facea presiuni asupra mea ba chiar ma programase prin niste prietenii la avort fara sa ma intrebe daca vreau sau nu dar eu am luptat pentru bebe din prima clipa dar daca nu era mama langa mine?poate faceam vreo prostie si azi nu imi mai simteam fetita in burtica asa ca mamelor fiti alaturi de fetele voastre un avort poate fi traumatizant...faptul e deja consumat iar certurile nu le vor face decat sa se simta si mai vinovate si sa ia decizii care le pot afecta viitorul...nu e usor sa ai un copil dar eu zic ca e o responsabilitate care trebuie asumata si ca la un moment dat iti va da cele mai mari satisfactii si bucurii. |
|
Nivel: DIAMANT
Inregistrat: 1/17/2008
Mesaje: 27681
| monica0706,sarcina usoara si ai grija de voi.E minunat sa fi mama |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 12/9/2009
Mesaje: 4771
| Monica foarte frumos spus te apreciez pt decizia luata ...nu ca as incuraja astfel de fapte dar daca se intampla asta este si eu daca as avea fata as sprijini-o in astfel de clipe ...dar am 2 baieti...eu va sfatuiesc sa le fiti aproape fetelor voastre...din fericire ...eu am vorbit orice cu mama mea si am stiut sa ma protejez cum trebuie inainte de casatorie ...am avut o prietena care a trecut prin asa ceva si cel mai rau e ca a luat o decizie rea de a face avort pt ca parintii nu ar fi ajutat-o ...eu sunt impotriva avorturilor ..mai bn fac un copil decat sa omor o viata...care d-zeu te inzestreaza cu ea in pantece...dar din pacate multe nu inteleg acest lucru  |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 12/9/2009
Mesaje: 4771
| Sa va spun o poveste din viata reala ...Ionela o fata de 21 de ani cunoscuta de noi o fata cuminte la locul ei cu scoala terminata ....intr-o zi aflam ca este insarcinata in luna-6-a aceasta fata a ascuns sarcina de parintii stand cu ei in casa ..a mers periodic la medic ...noi o credeam o copila chiar daca avea 21 de ani....intr-un final ia zis mame-i ei...tata-l banuia ceva fiind slabuta si firava se observa burtica ...tata-l o intreba: IOnela tu nu cumva esti insarcinata? nu tata m-am mai ingrasat ...mama o sfatuie ca atunci cand va naste sa lase copilul in spital pt ca taicatu acasa nu te primeste si ne omoara pe amandoua ...ea nu a vrut sa renunte la copil ...eu cand am aflat am ramas socata nu ma asteptam ca tocmai ea sa pateasca asa ceva...poate va intrebati de tatal copilului ce-i cu el ...Ei tatal copilului spune ca nu este al lui ..acest individ avand la activ inca o fetita de 2 anisori ..pe care la fel nu a recunoscut-o ..asa ca saraca mamica singura sa luptat ...neajutata de parinti ...la 7 luni bebe sa hotarat sa vina pe lume ...tata-l dormea, mama fete-i chema salvarea ...fata ajunsa la maternitate da nastere la un baietel de 1100 gr evident sa nascut prematur ...ne-am bucurat...nu la parasit a stat in spital timp de 2 luni...pt a ajunge la greutatea normala pt a iesi din spital ....asa a luat nastere Sebastian ...acum baietelul are 1 an si 2 luni ...noi am ajutat-o cu hainute, patut de la Darius iar matusa ei fiind prietena mea a gazduit-o ...apoi a cunoscut un om cu suflet bun care a luat-o de sotie ....am apreciat-o pt ca a luptat pt copilasul ei sa fie langa ea ...nu cum a sfatuit-o mama ei sa isi lase copilasul in spital.....asa ca mamicilor de fete sa fiti alaturi de ele in orice clipa si sa le sprijiniti si la bine si la rau acesta este sebi la 2 luni
georgyana attached the following image(s):
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 3/22/2010
Mesaje: 3091
| Vroiam sa ma duc la culcare dar mi-a sarit in ochi acest subiect.
Eu am ramas insarcinata la 21 de ani si nu e sfarsitul lumii.Tin sa precizez ca eram intr o relatie serioasa cu tatal copilului(Actualul sot ),aveam in plan nunta ca in basme cu print si printese ..dar nu atunci.Cand am facut testul si am vazut 2 linii mi-a cam cazut cerul in cap.Stiam ca nu e momentul pt copii,eu fiind la faculta.M-am gandit la mama ca va urla din toti rarunchii si cam asa a fost.De sot nu imi faceam griji ca e cu vreo 6 ani si ceva mai mare decat mine,deci era destul de matur sa devina tata,plus ca visa numai copii toata ziua.Sa va zic ca 2 luni nu i-am zis mamei ca sunt gravida?!Va zic si va mai zic ca acum de cand am fata ne-am mai apropiat sufleteste.Nu am avut o relatie mama-fiica ca la carte.Si asta mi-e invatura in relatia mea cu fiica mea.Cum spuneam am anuntat-o la 2 luni si ceva ca va fi bunica nu inainte sa ii dau invitatia la nunta .Asa ca sa mai aplanez putin din soc si cearta.Sa-i inchid gura.Pe moment a mutit,apoi cand s-a dezmeticit a inceput cu predici,ca-s tanara,ca stiu eu ce inseamna sa cresti un copil si apoi urlete .Am plans cumplit in ziua aia fiindca ma asteptam ca tata sa reactioneze asa si mama sa fie mai calma.Tata in schimb a fost incantat.Il adora maxim pe sotul meu si poate si de asta.Cert e ca timpul a trecut.Nu imi pare rau nicio clipa de decizia luata,de faptul ca am facut o nunta in pripa(mi-am dorit intotdeauna sa fiu mireasa si nu concepeam sa o fac cand deja am un copil dupa mine),de faptul ca la 22 de ani am devenit mama si de alte chestii care au implicat venirea pe lume a Dariei.Am fost destul de matura pt varsta mea,stiam ce ma asteapta.Este mare lucru in viata sa iti asumi responsabilitatea pe ceea ce faci si sa fii constient de repercursiunile asupra vietii.Hai ca m-am intins..... |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 12/9/2009
Mesaje: 4771
| Bv giulia sa fi fericita in fiecare clipa din zi si din noapte ca ai o fetita frumoasa si sa fie sanatoasa sa aiba o mamica deschisa fata de ea si sa o sprijini mereu ca asa e cel mai bn .. |
|
Nivel: TOP TEAM
Inregistrat: 11/9/2008
Mesaje: 30045
| Probabil ca m-ar durea auzind asta....dar binenteles ca a-si sprijini-o,in nici un caz nu a-si indruma-o spre avort,pentru ca atunci voi raspunde si eu pentru fapta ei.
deocamdata nu am fete,dar ma rog sa nu ajung pe aici.
Georgyana ce scumpel e baietelul,bravo din partea celor ce au sprijinit-o |
|
|
|
