Nivel: Membru
Inregistrat: 10/17/2007
Mesaje: 77
| Am avut un elevanul trecut la clasa a 8-a diagnosticat cu autism. Mie nu mi-a facut probleme, dar am observat ca la profesorii la care era ceva mai relaxat la ore avea si reactii pozitive. Culmea este ca anul acesta lucrez la liceul la care a fost repartizat el, asa ca abia astept sa vad ce rezultate are, mai ales ca am inteles ca e f pasionat de engleza. |
|
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| buna fetelor dpa cum v-am spus aaici ne veti gasi.
ce mai faceti?cum a fost prima zi de camin,scoala?
la noi a fost jalnica.
eu am avut mari probleme cu una din doamnele de la camin.
de 2 ani de cind ii am la camin,numai probleme mi-a facut.
nici nu stiu cum sa va povestesc mai pe scurt.
ei hai sa incepem cu inceputul(am sa incerc sa fiu cit mai scurta).
baietii au fost in colectivitate de la 1an si 5luni(la cresa) timp de 2ani de zile.
inainte de a termina ei cel de al 2an de cresa ,ne-am mutat,iar pentru camin i-am inscris intr-o alta locatie de unde apartinem acum.
nu ne mai convenea sa ii ducem unde au fost la cresa pentru ca era departe,si cum nu avem nici masina si bugetul nu ne permite nici bani de taxi,i-am mutat (cu parere de rau,pentru ca unde i-am avut la cresa tare bine ne-a mai fost).
si cum va spuneam,am inscris copii la camin spunind de la inceput ca baietii au probleme(nu stiam atunci inca ca ar avea elemente autiste)si mi s-a replicat ca nu e nici o problema.
i-am dus in prima zi impreuna cu soacra mea,doamna foarte draguta si amabila mai ales stiind-o pe soacra mea(fiind din acelaasi sat si fosta educatoare a fratelui sotului meu).
in fine,am lasat baietii si am plecat.
pe drum mama(soacra) im spune sa am grija cu respectiva doamna educatoare caci nu are o faima prea buna,dar totusi traind cu speranta ca poate inaintind in virsta s-a mai schimbat mergem inainte.
in urmatoarele zile,am vorbit cu educatoarea despre copii cind ii duceam sau ii luam si i-a a parut destul de multumita,in sensul ca zicea(ca sse cunoaste ce baietii au mai fost in colectivitate,ca maninca,dorm,se joaca si etc).
la 2 saptamini s-a facut sedinta si brusc si deodata copii mei nu mai erau buni,erau handicapati,din cauza lor nu se putea tine orele,ca ea are dreptul sa isi aleaga copii in clasa,ca sa ii duc la camin particular,etc.
in prima faza am crezut ca nu aud bine,avind in vedere cit de frumos si de bine imi vorbise de baieti pina atunci.
si atunci va dati seama ca am facut scandal si i-am spus ca lucrurile nu vor ramine asa.
am ajuns acasa furioasa si impreuna cu mama mea am sunat la protectia copilului,fara sa dam deocamdata nume,sa ne sfatuiasca ce sa facem,cum sa procedam.
cei de acolo ne-au spus ca doamna nu a procedat de loc cu ar trebui si ca nu are nici un drept sa isi aleaga copii,si daca nu reusim sa rezolvam totusi pe cale amiabila cu ea,atunci sa ii contactam oficial pe ei.
zis si facut,a doua zi s-a dus mama mea la ea sa vorbeasca si ce pot sa va spun ca era cu totul alt om,ca si cum ziua de dinainte nici nu ar fi fost.
am lasat-o asa insa tot anul cind erau cei mai buni si faceau de toate cind erau cei mai rai si nu stiu ce mai faceau.
cind am vazut-o cum e,m-am interesat sa ii mut la cealalta grupa mica,dar din pacate erau mai multi copii decit in cea care erau acum.
mai trecind timpul si mai intilnindu-ne pe sala la schimbat copii,am mai vorbit cu parinti care nici ei nu erau foarte multumiti de respectiva educatoare.
una peste alta s-a terminat anul scolar si trebuia sa ne dea cererile reinscriere a copiilor,dar doamna "draguta" ca inotdeauna mi-a strigat ca nu imi da pentru ca ea nu mai poate si s-a saturat(mentionez ca incepusem a banui ce au baietii,ce afectiune).
nu m-am mai certat cu ea pentru ca imi dadusem demult seama ca nu am cu cine si m-am dus acasa am facut cerere de mina in dublu exemplar si le-am lasat la camin.
a venit si cel de al doilea an la fel de frumos ca si primul,dar fiind invatata din primul am zis ca asta e starea ei naturala si asta e.
intre timp,intr-o zi m-am intilnit cu o mamica care avea copilul in clasa cu ai mei si ma intrebat daca am mai lasat copiii in clasa doamnei respective,iar eu i-am spus ca da,unde sa ii dau in alta parte.
dar de ce?am intrebat-o.
si ea mi-a spus ca si-a retrass baiatul pentru ca nu era multumita deloc de educatoare si ca mai sint parinti care si i-au retras din acelasi motiv.
la rindul meu si eu i-am spus ca nu is multumita,(mai ales ca si logopeda din scoala cu care fac copii mei mi-a spus ca a vorbit cu multi parinti de la clasa noastra care s-au plins de comportamentul educatoarei)dar nu am ce face,ca nu imi permit sa ii mut in alta parte din motive bugetare.
spre sfirsitul anului 2 a inceput "invazia"de varsat de vint si bineinteles ca a luat madalin,dupa care razvan si ultimele doua luni nu i-am mai dus.
inainte de incheierea anului m-am dus la camin pentru a face cererile de reinscriere si spre surprinderea mea doamna chiar a fost foarte draguta si mi le-a dat,impreuna cu urari de bine si de sanatate.
le-am scris si le-am lasat.
a venit si al3 an.
hotarisem cu terapeuta sa il duc pe madalin o zi,pe razvan cealalta si tot asa,pentru a putea continua si terapia.
zis si facut.
pe 14 septembrie.dupa o tura de noapte ingrozitoare la servici,ajung acasa il imbrac pe razvan,i-au sacosa pregatita si plecam la camin.
ajung incep sa il schimb,apare si doamna de servici si la citeva momente pe sala plina de parinti si copii se deschide usa clasei baietilor mei,iese respectiva educatoare,nici buna ziua,nici altceva se apuca sa tipe caa sa nu il schimb pe razvan,ca ea nu ii mai primeste,ca nu am cereri de reinscriere,ca ea nu mai poate si cine stie ce a mai fost la gura ei,se intoarce,intra in clasa si inchide usa dupa ea.
ce sa va spun,am ramas ca in tren,unde sa il las pe razvan jumatate schimbat,jumatate nu pe sala care era plina si sa ma duc dupa ea.
am schimbat copilul si m-am dus sa intreb de cereri,mi s-a spus sa ma duc la doamna directoare.
ajung si la dumneaei,care imi spune ca am cereri si sa ma duc inapoi si sa o astept.
o astept vreo jumatate de ora,apare,intra in clasa iar de dupa usa am auzit numai vocea educatoarei care tipa la doamna directoare.
cind directoarea a iesit mi-a spus:nu aveti sorti de izbinda cu doamna educatoare.
atunci eu i-am multumit frumos ca a intervenit si ca lucrurile nu vor ramine asa,pentru copii mei v-oi merge pina in pinzele albe,si am plecat.
mi-am dus baiatul acasa,am luat-o pe mama si am plecat la ea la servici(intimplator mama este membru fondator si lucreaza intr-un ong care se ocupa de violentaa in famiie).
si acolo am inceput sa sunam la protectia copilului si la inspectorat,am trimis si plingere,apoi am ramas in asteptare.
mai tirziu am primit un telefon de la directoarea caminului care ma ruga sa vin pina la camin sa vorbesc cu directorul scolii(caminul apartine de scoala)
ajung si la director,care primul lucru care ma intreba e ca de ce nu am ajuns si la dumnealui inaainte de a vorbi la protectie copilului si inspectorat,ca nu era normal sa vorbesc si cu el?
am ramas blocata,caci mi-a explicat ca el e director si peste camin,doamna directoare e de fapt coordonatoare si ca ar fi trebuit sa vorbesc si cu el inainte de a face reclamatia.
ce sa va spun mi-a parut rau i-am spus si dumnealui,mi-am cerut si scuze,dar nu am stiut.
incepem apoi discutia prin a imi aduce la cunostinta ca educatoarea la informat ca de fapt ea nu ne mai primeste datorita faptului ca din cauza baietilor mei care is niste catastrofe parintii si-au retras copii,iar cei care au plecat i s-au plins in repetate rinduri.
atunci si eu i-am replicat ca:cunosc parinti care au plecat din cauza educatoarei si ca si din cei care au ramas ii pot aduce sa i se plinga de educatoare.
si apoi i-am spus de ce doamna nu mi-a spus si mie treaba asta(i-a intr-una cind tipa spunea doar ca ea nu mai poate si s-a saturat),de ce nu m-a tras nici un parinte de mineca pe sala si de ce nu au spus la vreo sedinta,ca au fost suficiente in 2 ani de zile.
si multe altele,tot a incercat sa imi zica sa caut in alta parte sa ii dau ssi tot asa.
cind a vazut ca nu o scoate la capat cu mine,mi-a zis ca sa cautam solutii,iar eu i-am spus ca solutie am.
faptul ca baietii fac terapie la domiciliu si ca ii voi aduce in zile diferite.
atunci dumnealui a zis ca de ce nu i-am spus si educatoarei sii i-am sspus ca nu a avut din pacate dreptul la replica.
ca sa nu o mai lungesc caci ar trebui sa va mai scriu inca pe cit am scris pina acum ce am discutat cu domnul director,va anunt ca totul ss-a rezolvat baietii sint la clase diferite,numai sint la respectiva nici unul.
deja azi afost raazvan si am vorbit cu doamna si a zis ca a fost bine.
si am vorbit(am fost si cu terapeuta) si in partea cealalta unde il v-oi duce miine pe madalin si e foarte bine.
sper din tot sufletul sa ramina asa,mai ales ca puii mei au progrese foarte mari,iar doamnele mi-au dat de inteles ca vor sa colaboreze.
cam prin asta am trecut eu.
pentru moment gata.
va tin la curent.
pup
 |
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 11/18/2006
Mesaje: 3674
| Alina, imi pare rau ca trebuie sa te lupti atat cu sitemul romanesc pt copii tai, dar nu te lasa, mergi mai departe pentru ei!   |
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/13/2006
Mesaje: 5519
| Alina, regretele sunt de prisos, pot doar sa-ti urez multa forta in lupta pentru copiii tai. Sper si sa gasesti aici prieteni care sa te ajute, macar cu un sfat si o vorba buna. |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| dragi parinti ,draga ema: eu sunt una din mamele care stiu ce inseamna sa ai un copil cu autism. Da autismul este greu de luptat cu el dar nu imposibil. nu stiu ce parere aveti despre ABAdar eu una nu sunt deacord cu ea.Aceasta metoda nu face altceva decit sa faca din copii niste roboti.Eu am luptat cu autismul impreuna cu medicul de familie si cu educatorul de la gradinita.Nu spun ca a fost usor mi a trebuit aproape 3 ani pina ce rezultatele au fost vizibile dar suntem pe drumul cel bun adica a iesit din lume lui,socializeaza si este dependent de copii.se joaca cu jucariile si are o imaginatie foarte bogata.Mai avem de lucru la vorbire,vorbeste dar nu foarte bine,inschimb ce vorbeste, vorbeste cu sens. deci spun tuturor parintilor sa nu dispere ,cu rabdare ,stimulente si integrare se poate invinge autismul. MULTA SANATATE SI NUMAI BINE.va multumesc
|
|
Nivel: Maestru
Inregistrat: 3/17/2008
Mesaje: 9649
| o poveste care m-a cutremurat, a unei prietene din Galati... abia acum am aflat de cosmarul ei...
http://euluptcuautismul-tupotisamajuti.blogspot.com/
De poti sa ma ajuti, nu-ntoarce capul
In locul meu putea fi altul
Putea fi chiar copilul tau
Ce bine ca nu e! Sunt EU!
Tuturor parintilor care lupta cu autismul sa le dea Dumnezeu multa putere!! Sper sa nu fie singuri pe drumul asta anevoios, dar mai ales sper ca lupta lor sa nu fie in zadar, sa fie rasplatita... |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 3/2/2011
Mesaje: 5536
| Foarte impresionant! Ma bucura mult determinarea acestei mame de a-si ajuta copilul sa lupte cu aceasta mare problema! Ma bucura faptul ca nu s-a gandit sa-l abandoneze, ci a cautat o cale de a imbunatati viata lui, neprecupetind nici un efort. Dumnezeu sa o ajute in eforturile de a-i darui baietelului o viata cat mai apropiata de acea normalitate care, pentru multi dintre noi , e banala |
|
Nivel: Membru
Inregistrat: 4/7/2011
Mesaje: 45
| Toamna se numara bobocii!!!
Drumul de la autism catre gradinita
Carmen Hotar, psiholog clinician
L-am intalnit acum un an si jumatate, cand tot ce stia sa faca era sa ma impresioneze cu lacrimile lui mari si cu tipete pe care le auzea toata strada. Era un pitic de 2 anisori jumatate care plangea de cand il lasau parintii la terapie, pana cand acestia se intorceau.
Pentru inceput, copilul a venit 1 ora pe zi la centrul nostru, timp de 1 saptamana. Apoi in saptamanile ce au urmat am mai adaugat cate o ora, pana am ajuns sa lucram cate 4 ore pe zi. Timp de 2 saptamani am reusit sa-l tin 1-2 minute pe scaunel. Baiatul protesta si era agresiv chiar si atunci cand ii propuneam sa ne jucam cu jucariile lui preferate. De asemenea, era concentrat sa inchida si sa deschida usile tot timpul.
Cu fiecare zi care trecea, construiam “relatia noastra”. Timpul era foarte important pentru el, iar eu stiam foarte bine ca acesti ani nu se mai intorc niciodata. In fiecare zi ii predam cu pasi marunti abilitatile de a interactiona cu copiii, de a comunica, de a imita, de a sta frumos la masa, de a manca adecvat, de a sta pe olita. Protestele au fost uriase, mai ales atunci cand il asezam pe olita, insa copilul a invatat prima regula: numar pana la 10 si apoi poti sa te ridici! Dupa un timp scotea si el cateva sunete care imitau numaratul meu, pentru a se ridica mai repede. Eram bucuroasa ca nu mai este inconjurat de tacere. A invatat apoi nu doar sa stea pe olita ci si sa faca pipi, si apoi sa ceara.
Programul cu olita a fost anevoios, insa pe zi ce trecea, baietelul facea progrese. Maream timpul de stat pe olita, pana cand s-a intamplat intr-o zi sa faca! Am strigat un bravoooo puternic, iar colegele din cabinetele alaturate au venit si ele sa vada minunea si sa aplaude! Alex facuse la olita!
Ii placeau jucariile cu sunet si cel mai mult ii placea sa ii cant. Cantam mereu aceleasi melodii, pana la un moment dat cand am facut o pauza si el a spus: “mama” si eu am continuat “la placinte face, bunicuta lana toarce…”. Atunci am simtit o bucurie imensa si am strigat din nou: bravooooo!!!
Progresele au inceput sa apara din ce in ce mai mult. Incercam in cele 4 ore pe zi sa il invat totul despre lumea din jur.
Dupa 6 luni, baiatul raspundea la nume, facea incastru, puzzle, dansa de mana cu ceilalti copii, facea intrecere, se juca adecvat cu mingea, statea pe olita, se spala pe manute, cerea apa si bea din cana, deschidea si inchidea usile adecvat, spunea numele celor din jur, identifica receptiv obiectele din jur, potrivea obiecte si incepuse sa vorbeasca.
O alta mare bucurie a fost atunci cand am reusit sa schimbam ghetutele care ii ramasesera deja mici,insa el refuza sa fie schimbate. Ne jucam de-a incaltatul - el incalta si descalta papusica, apoi era randul meu sa ma descalt si apoi al lui. De asemenea protesta atunci cand era schimbat de hainute.
Parintii au intensificat orele de terapie si Alex, facea 4 ore de terapie la AITA, si 2 ore acasa dupa-amiaza, in total 6 ore de terapie intensiva zilnic.
Dupa 1 an, copilul imi cerea sa il ajut sa se imbrace, isi diversificase alimentatia (cand a venit manca doar pate de ficat si iaurt doar o anumita marca), facea propozitii simple, cerea ce avea nevoie, incepuse sa salute, identifica actiunile din carti, culorile, formele geometrice.
Acum are 4 ani si dupa 1 an si jumatate, Alex se descurca foarte bine la activitatile de lucru manual (decupeaza, lipeste, modeleaza cu plastilina, insira margele, pune pioneze, picteaza), spune poezii, povesti (fara suport vizual), initiaza comunicare si raspunde celor din jur, se bucura atunci cand vede o persoana draga, recunoaste emotiile, initiaza jocuri, raspunde la nume, raspunde la intrebari sociale si de cultura generala, se joaca adecvat cu copiii, se imbraca / dezbraca, mananca, foloseste toaleta independent.
Perioada in care am lucrat cu el a fost o lupta neintrerupta pentru Alex. In fiecare zi mai adaugam cate o caramida la constructia temeliei, pe care apoi am asezat noi si noi cunostinte si abilitati. Speranta ca Alex sa reuseasca sa fie integrat intr-o gradinita normala nu a incetat niciodata pentru mine si pentru familia lui.
Acum dupa 1 an si exact 9 luni, a venit timpul pentru schimbarea atat asteptata de toata lumea, terapeuti si parinti. Alex a fost inscris la gradinita normala si pentru inceput va fi insotit de shadow.
’’Alex lupta aceasta nu a fost numai a mea si a colegilor mei, ci si a ta! Sunt mandra ca maine e prima ta zi in care mergi la gradinita ! Ai reusit sa demonstrezi ca locul tau este langa copiii tipici, intr-o gradinita normala! Acum viitorul nu mai este incert! Si tine minte! Cand simti ca ti-e greu, numara pana la 10 si apoi poti sa te ridici!! ’’
Cu drag,
Carmen
http://autismro.wordpress.com/2011/10/04/toamna-se-numara-bobocii/ |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 1/20/2011
Mesaje: 3242
| Nici nu pot sa mai zic nimic,,  m-a coplesit aceasta poveste.
bravo ,ptr toate acele persoane care zi de zi pun sufletul si toata dragostea lor ptr ajutorarea acestor copii sau a mai multor persoane,,speciale,,as spune eu,persoane care intradevar au nevoie de multa dragoste si ajutor din partea noastra a tuturor ,dar din pacate doar putini vad aceste lucruri. |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| Înfiintat în acest an, Concordia Learning Center a aparut din dorinta de a oferi activitati si servicii combinate de recuperare a copiilor a caror viata este marcata de autism, tulburari din spectrul autismului (si/sau de alte dizabilitati), precum si activitati de stimulare a dezvoltarii aptitudinilor si performantelor acestora.
Beneficiarii centrului nostru sunt copii cu varste cuprinsa intre 3 si 12/14 ani .
Fiecare copil este binevenit pentru a cunoaste si a se bucura de programele noastre !
Concordia Learning Center dispune de 2 etaje, unul dintre etaje este destinat sesiunilor de terapie comportamentala aplicata (A.B.A) coordonata de catre Catalina Nicolescu sub supervizarea unui consultant independent care a beneficiat de experienta si in cadrul Ukyap Uk, Logopedie, Camera Senzoriala si Arte Combinate , iar celalalt etaj este destinat activitatilor de miscare, gimnastica de baza, activitatilor sportive si recreative aplicand principiile A.B.A, kinetoterapie, petreceri si aniversari, loc de joaca.
Pe o suprafata de 100 mp sala pentru stimulare prin miscare,Gym Kids, este dotata cu oglinzi, accesorii sportive, sistem de climatizare, sisteme audio.
,,Gym Kids ,, s-a nascut din pasiune pentru copii si din dorinta de a-i ajuta sa se dezvolte corespunzator. Acest program isi propune socializarea, educarea si dezvoltarea armonioasa a fiecarui copil in parte intr-un mediu propice varstei si sub supravegherea unui personal de specialitate si cu experienta, atat in domeniul sportiv cat si psihologic. La orele de gym ii vom ajuta pe copii sa isi consume energia intr-un mod creativ. Sedintele se desfasoara atat individual cat si in grup, pe categorii de varsta. Totodata centrul ofera parintilor posibilitatea de a-i avea sub supraveghere pe copii in timpul antrenamentului sau de a participa alaturi de copii la activitatile de miscare.
Activitatile de stimulare prin miscare sunt indicate copiilor diagnosticati cu ADHD, autism dar si pentru celor care au dificultati de invatare; astfel, centrul nostru isi propune ca aceste activitati, alaturi de cele recreative si kinetoterapie sa determine imbunatatirea aptitudinilor motorii, sa faciliteze interactiunea cu alti copii precum si cresterea increderii in propria persoana si posibilitatea de a-si face noi prieteni.
Psiho-pedagogi, educatori, instructori sportivi ,psihologi ,specialistii in cresterea si dezvoltarea copiilor din cadrul centrului promoveaza un sistem educativ si de recuperare in care familia are un rol important in stabilirea si urmarirea programelor stabilite .
In cadrul activitatilor de miscare veti gasi un mediu noncompetitiv si suportiv sustinut de indrumatori profesionist
http://concordialearningcenter.wordpress.com |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| Parinte pentru o zi
pentru o zi am incercat sa fiu parinte!
O zi din viata copilului meu ,
15 septembrie 2007 … prima zi de scoala ! Prima zi de emotii si de bucurii , de freamat si de curiozitate pentru fiecare copil!
Emotie si freamat in sufletele mamelor care retraiesc , prin copilul lor , bucuria primului clinchet de clopotel , bucuria primului pas pe acest drum.
Emotie in sufletul me ca mama ,care a privit prin ochii timpului copilaria zbuciumata a copilului , deznadejdea si durerea traita dupa aflarea unui adevar care te revolta : autism!
In urma cu 4 ani ,acesta era diagnosticul primit pentru fiul meu , in urma unor investigatii medicale . Diagnosticul a fost practic o lovitura primita de la viata, pentru mine pentru sotul meu.pentru bunica si familia noastra., o lovitura care trece dincolo de cuvinte …
Solutia oferita pentru recuperare :terapia ABA , a schimbat cu totul firul vietii noastre.
Am invatat sa ascult tacerile fiului meu , am invatat sa descopar taine in zambetele si lacrimile sale , sa inteleg lovituri si strigate , sa plang si sa rad o data cu el….
Am invatat sa ascult reprosuri ale oamenilor care stiu sa judece fara sa inteleaga , atunci cand auzeau un strigat de frustrare venit de la un copil … am invatat sa tac si sa imi vad mai departe de drum .
Au urmat ani de terapie, ani de schimbari , de deziluzii si de impliniri … a urmat primul sunet , prima silaba , primul cuvant … prima lacrima la auzul primului “mama “ spus de copilul care altadata tacea si privea .. si atat!Dar anii au trecut si V a ajuns la varsta scolara .
Si iata-ma ajunsa , intr-un 15 septembrie fericit – veti intelege mai tarziu de ce spun “fericit”, de mana cu fiul meu ,impreuna si cu terapeutul lui, la poarta scolii. Plina de emotie , de teama si de intrebari al caror raspuns abia aveam curajul sa visez sa-l primesc vreodata ….. teama de respingere , de inca o lovitura a vietii care sa imi taie din nou elanul …am pasit in clasa si am asistat la deschiderea anului scolar .Imi aduc aminte emotiile traite cand fiul meu s-a prezentat in fata tutror parintilor si copiilor!
Trista ,pentru ca poate fiul meu nu traia o data cu ceilalti copii emotia primei zile de scoala , dar fericita ca fiul meu este integrat si acceptat in aceasta scoala,clasa si ca astfel mai are o sansa.!
Am vazut copii razand , intreband , alergand,plangand.. . Ma intrebam daca ei , atat de firavi si de zglobii, ar putea intelege un copil caruia abia ii auzi glasul cand raspunde plapand “ ma cheama…!”
Totodata ,m-am intrebat daca cele 2 invatatoare vor avea vreodata rabdare sa astepte raspunsul macar la intrebarea “ ce faci?” … daca vor putea intelege ca un tipat nu inseamna rasfat, ci poate frustrare , daca vor putea intelege ce presupune “acest cuvant : ABA”?!Daca vor putea accepta un terapeut in clasa, care sa-l ajute pe V sa socializeze, sa se integreze,sa vorbeasca,sa ceara ajutor daca are nevoie ?
Intrebari al caror raspuns il aflu cu fiecare z ice trece …
La scoala am gasit intelegerea si dorinta de care aveam atata nevoie pentru ca …datorita metodelor aplicate de invatatoare sa devina un alt copil intr-un mediu ce-ar fi putut fi ostil pentru el , in invatatoare am gasit prietenele si dascalii care sunt dispuse sa ajute si sa inteleaga, sa intrebe si sa aplice , in loc de a judeca si a striga dur: “ treci , , la colt, obraznicule!”
In copii am gasit prietenii care inteleg si se fac intelesi, am vazut pe fetele lor zambetul bucuriei cand copilul meu invata in fiecare zi ceva nou … am vazut in ochii lor maturitatea care le lipseste unor trecatori , dorinta de a ajuta un copil ca si el sa se ridice atunci cand cade , sa spuna “buna ziua!”, sa intrebe “unde ma asez?”
Teama de respingere a disparut, acum …este asteptat la ora 9.00 de toti copiii, este intampinat cu bucurie de toti, este ajutat sa scrie, sa citeasca , sa deseneze, sa cante si sa se joace.
Nimeni nu-l marginalizeaza, nimeni nu rade cand greseste , nimeni nu il da la o parte pentru ca nu intelge intotdeauna regulile jocurilor
Invatatoarele au reusit sa-I faca pe copii sa inteleaga ca toti sunt egali , ca fiecare avem probleme , dar ca , atat cat poate fiecare, trebuie sa-si ajute aproapele. Au invatat sa-l invete !!! sa nu se supere cand ….poate nu reactioneaza in mod adecvat.
Si ce poate fi mai fericit pentru o mama decat sa isi vada copilul alaturi de ceilalati copii , razand si jucandu-se ? Ce poate fi mai fericit decat sa il aud strigand “prinde-ma ,!”, “haideti la joaca!”, cand pana nu demult doar terapeutul era singurul lui prieten in acest mediu nou pentru el?
In “step by step” am invatat ca fiecare lucru se invata pas cu pas asemanator terapiei Aba, exact ceea ce are nevoie ..,terapia Aba fiind tot un mod de a invata copilul noi abilitati pas cu pas.
Copilul meu merge dimineata la scoala apoi ajuns acasa continua cu terapia aba intensiv,astfel incercam sa s ail ajutam sa invete si sa depaseasca dificultatile ce apar in anumite activitati la scoala.Pot spune ca in acest moment ,in al doilea semestru de scoala atat eu cat si terapeutii si mai ales invatatoarele remarcam foarte multe progrese care ,suntem siguri,ca nu ar fi aparut daca …nu ar fi fost integrat in aceasta scoala..
Inainte sa inceapa clasa I,…. nu se bucura de prezenta copiilor,nu se juca mai mult de cateva secunde cu un copil ,intr-o activitate nu statea mai mult de 2 minute ,evita persoanele necunoscute,dar mai bines a spun ce a ajuns sa faca datorita integrarii lui in aceasta clasa : a invatat sa scrie litere mici si mari de mana ,acum nu I se mai pare greu aceasta activitate , citeste din abecedar si lucreaza pe fise adaptate lui de catre invatatoare ,respecta regulile clasei si mai ales cele stabilite pentru el ,asculta si e mai putin impulsive in relatia cu invatatoarele ,la matematica acum cunoaste si numerele peste 20 ,in pauze se joaca jocuri cu diverse teme , reguli ,si e o placere sa vedem ca in orice activitate sta pe zice trece din ce in ce mai mult!
De asta am spus ca 15 sept a fost pentru noi un inceput fericit
Diagnosticul:autism …o mare lovitura pentru parinti,familie,rude ,cunostinte apropiate…cu mare impact asupra multor ,multor familii..atat economic ,financiar cat si emotional,social.Aceste familii au nevoie de suport si intelegere.Parinti care trec prin momente in care se vad neputinciosi in fata copilului cand acesta nu poate comunica ,durere in suflet pentru fiecare comportament agresiv ,tipat,crize de nervi ,suferinta pentru atunci cand copilul nu traieste copilaria si nu intelege ca poate azi e ziua lui de nastere …stresul si nesiguranta ,aparitia unor conflicte in familie …toate acestea sunt reale motive pentru care aceste familii au nevoie de suport ..
imi doresc ca fiecare sa reuseasca sa isi gaseasca modul de a depasi si trece mereu peste pragurile care apar inevitabil dupa aflarea diagnosticului!
gandurile mele bune!
catalina nicolescu
concordia
http://concordialearningcenter.wordpress.com |
|
Nivel: Membru
Inregistrat: 5/2/2012
Mesaje: 2
| Doresc sa lucrez cu un copil cu autism din Bucuresti. Mentionez ca am terminat facultatea de psihologie, un master de psihodiagnoza si consiliere psihologica si am o experienta de 3 ani in aplicarea principiilor ABA dar si in constituirea programelor de lucru daca copilul este la inceput de terapie. Sunt o fire calma si am f. multa rabdare si vointa de a ajuta si de a invata cat mai multe. Numarul meu de telefon este 0766.264.096 |
|
Nivel: Membru
Inregistrat: 5/28/2012
Mesaje: 1
| Sunt mama unui baiat diagnosticat cu "autism infantil"la varsta de 3 ani,acum are 8 ani merege la scoala normala este in clasa a 2-a si invata ff bine,deci..... se poate.
Va recomad cu incredere terapeutii care au lucrat cu el timp de 3 ani, sunt suuuuper buni in ceea ce fac.
http://wwwdirect.digi24.ro/stire/Autismul-o-boala-tot-mai-frecventa_17588
http://www.autisminfantil.ro/ |
|
Nivel: Membru
Inregistrat: 4/7/2011
Mesaje: 45
| Asociatia AITA – program complex de recuperare in autism
Program intensiv de terapie pentru copiii cu autism
In cadrul Asociatiei AITA, copiii cu autism urmeaza programe intensive de terapie care duc la o recuperare functionala a intarzierilor in dezvoltare si la adaptarea copilului cu autism la mediul in care traieste.
Progresele aici se vad din prima luna de terapie in sensul schimbarii atitudinii si comportamentului copiilor fata de cei din jur: copii sau adulti. Incep sa fie mai atenti, mai toleranti si mai interesati de mediu si de persoanele din jur. In urma cooperarii, incep sa apara si noi abilitati si cunostinte. Apoi, in final, se schimba starea psihica a copiilor care devin interesati, curiosi si fericiti.
Procesul terapeutic se desfasoara pe termen lung, copiii avand intre 2 si 5 ore de terapie in fiecare zi, in functie de varsta si de nivelul abilitatilor si dificultatilor.
Un program complet si complex oferit de specialistii AITA cuprinde:
- Evaluarea initiala a copilului la intrarea in program, apoi evaluari periodice,
- Terapie ABA (Applied Behavior Analysis),
- PECS (Picture Exchange Communication System),
- Logopedie,
- Kinetoterapie,
- Socializare – in grupuri de 3 – 4 copii, formate in acord cu varsta si abilitatile copiilor,
- Sedinte periodice cu parintii.
Fiecare ora de terapie incurajeaza comunicarea si limbajul, jocul, independenta, interactiunea cu adultii si cu ceilalti copii, si face trecerea de la un program de terapie 1:1, catre grupurile mici, si apoi catre gradinita de masa.
Asociatia AITA creeaza si materialele necesare terapiei, atat de specifice in terapia ABA, oferindu-le copiilor imaginea clara a obiectelor, actiunilor, culorilor, formelor, fructelor, legumelor, antonimelor, pozitiilor spatiale, apoi imagini pentru emotii, secventialitate, absurditati, plural, formarea propozitiilor etc.
Preocuparea intotdeauna este oferirea celei mai bune solutii la problema specifica a copilului si incurajarea independentei lui.
Obiectivul final, la AITA, nu este sa faca din copiii cu autism genii, dar sa-i faca pe copii din ce in ce mai putin autisti, si mai ales din ce in ce mai fericiti.
|
|
Nivel: Membru
Inregistrat: 6/15/2012
Mesaje: 1
| am un copil de clasa a 6 a care este diagnosticat cu autism ,la m avut si la scoala de hipoacuzici din bucuresti dar nu au facut multe progrese si am renuntat sa l mai tin la scoala acolo, acum lam adus la noi la lehliu la o scoala normala nici aici nu sunt ff incantata dar il am sub supraveghere ,acasa macar si stiu ce face este foarte nervos si nu ne intelegem mai deloc as vrea sa stiu macar daca e normal ca la varsta asta sa se comporte asa,va multumesc si astept daca aveti idei macar sa mi spuneti   |
|
|
|
