Avortul spontan - Sarcina partea a 2-a

Nivel: Senior

Inregistrat: 3/2/2006
Mesaje: 5605

Alexandra bine ai venit. pupici

Nu trebuie sa-ti fie teama ai sa vezi ca va fi bine data viitoare.Trebuie sa fii optimista. hearts

Nivel: Ambasador

Inregistrat: 10/5/2008
Mesaje: 766

am tot ezitat..sa scriu..sa nu scriu..este un sentiment care ma incearca an de an la aceasta data..3august...acum cativa ani..cand eram doar o copilita...imi doream f mult un bebe..atat eu cat si tatal lui..eram in 2005 si de ziua mea, de 18 ani, am fost internata in spital la urgente..lesinasem fara vreun motiv bine definit, poate stres...poate ma afectase faptul ca bunicul meu(cel care ma crescuse, si care acum e in Ceruri, Dzeu sa il ierte) era atnci pe pat de moarte.nu am putut manca nimic cateva zile, am fost la urgente intr o seara pt ca vomam din 30 in 30 min.mi-au dat metroclopramid(nu putea fi vorb de sarcina..menstruatia era regulata si nelipsita) asa ca medicii au exclus varianta asta.asa cum va spuneam, dupa cateva zile am fost internata pt ca lesinasem..initial medicii au crezut ca e intoxicatie mdicamentoasa..luasem vreo 5 pastile pt ca starea de voma nu inceta si nici nu puteam manca...acolo am aflat ca sunt insarcinata in 4 luni..sorin(tatal copilului) a venit in aceeasi zi cu un buchet de 19 trandafiri si..un inel..de fata cu mama mea m-a cerut de sotie..parea ca vom avea ceea ce ne doream! UN BEBE...el isi dorea baiat..eu imi doream sa fie sanatos..saptamana ce a urmat am mai facut un ecograf, bebe era sanatos..si era BAIAT...va dati seama ca eram in culmea bucuriei...totul bine si frumos..doctorul ne asigurase ca nu sunt probleme ca am avut menstruatie peste sarcina, ca bebe este ok si etc etc...burtica incepuse sa creasca ca prin minune si fericirea noastra la fel..devenisem din doi iubiti doi oameni care aveau sa isi cladeasca un viitor impreuna, cu atat mai mult cu cat viata ne oferea o dovada concreta a iubirii noastre. facusem totul pt acel bebe..pregatisem hainute..lucrusoare..ne daruisem complet vietii de familie invatam sa fim parinti. la sfarsitul lunii iulie, la 5luni si jumatate de sarcina, am inceput sa sangerez..credeam ca e ceea ce batranii zic "te insemneaza"...dupa doua zile am vazut ca inca sangerez asa ca am apelat la medic..dupa consult si eco i-a zis ca totul este in regula si sa nu imi fac griji, imi daduse niste pastilute(nu mai retin) si in cazul in care am dureri, no-spa. am plecat in "concediu" pe 1 august, la tara la rude de-ale lui.

Era dimineata...3august 2005...m-am trezit tremurand de frig cu toate ca era destul de cald..aveam frisoane..stateam invelita cu patura desi afara erau peste 30 de grade. al meu a crezut ca racisem putin..am zis ca stau in pat desi aveam programata o iesire. incepusem sa am dureri...am luat no spa si m am mai linistit..am iesit afara, am clatit cateva haine si l am trimis pe sorin sa aduca porumb pt fiert..ca deh eram in pofte...incepusem sa am dureri ingrozitoare si sa sangerez abundent..am reusit sa ajung in gradina si sa il strig..s a dus sa caute un medic in sat. am ramas singura si incercam sa pun carpe sa nu murdaresc patul...am inceput sa am dureri si mai mari(nu stiam atunci ce sunt acelea contractii) si am observat ca incepuse sa iasa un lichid amestecat cu sange..era foarte cald si initial am crezut ca urinez fara sa vreau..cand am vazut, m am panicat..nu am avut glas sa tip...ma tot rugam Domnului sa fie bebe bine..am simtit nevoia sa imping si am actionat in consecinta...am simtit ceva...am pus mana..era bebelusul...am incercat sa rezist pana sa vina doctorul sau macar CINEVA sa ma ajute...a iesit cu funful inainte..apoi s a oprit..in coate..m am ridicat si i-am scos cu grija manutele sa le rup..era totul atat de stresant si totusi simteam ca am puterea sa fac asta si singura...am mai impins o data si a iesit...nu aveam nimic sa tai cordonul ombilical asa ca de unde de neunde am avut puterea sa il rup, destul de lung ce i drept..am luat patura de langa mine sa invelesc bebelusul..atat de mic..si fragil...nu stiam ce sa fac..vazusem prin filme ca trebuie sa tipe dupa nastere..el nimic...ma gandeam ca poate pt ca e prea mic..intre timp am eliminat si placenta(si atunci iar panica pt ca nu stiam cum arata) si a aparut si al meu cu ambulanta..doctorita a luat bebelul..l-a dus in ambulanta, intre timp asistentii s au ocupat de mine..eu eram bine fizic..cum ziceau ei "m-am descurcat eroic" insa dupa 5 min revine doctorita si mi spune ca bebe nu a rezistat...nu am cuvinte sa va spun ce am simtit..si acum cand scriu, dupa atatia ani, imi dau lacrimile desi atatea lucruri s-au schimbat de atunci, imi amintesc totul si retraiesc totul ca si cum ar fi fost azi...am cerut sa il vad...sa il tin in maini..mi s a refuzat dreptul asta...si singura imagine a lui pe care o am in minte este cea in care eu cu mainile mele l am ajutat sa iasa...o mana de carne, o papusa vie, a avut 19cm si 450gr...mi s-a spus ca sarcina se oprise din evolutie in urma cu min 24 ore si max 72.si totusi..desi mi s-a spus ca l-am nascut mort...pentru acele cateva secunde in care l am tinut in brate aveam impresia ca ii aud inimioara batand..la amintirea lui ochii mi se inunda de lacrimi..la amintirea acelor clipe sufletul meu se spulbera..cu toate ca azi am doua printese carora le ofer toata dragostea mea, nu pot sa nu ma intreb cum ar fi fost viata mea azi daca bebe supravietuia...daca e sa imi doresc ceva in viata..acel ceva este ca nici o alta femeie sa nu treaca prin ce am trecut eu..e cu atat mai dureros cu cat nici in ziua de azi nu inteleg ce am gresit, de a trebuit sa plateasca el atat de scump...

Nivel: DIAMANT

Inregistrat: 1/17/2008
Mesaje: 27681

Ramona

Nivel: Grupa mijlocie

Inregistrat: 5/8/2009
Mesaje: 436

imi pare foarte rau ca s-a intamplat asa
Ramona el este un inger si vegheaza de acolo de sus,inteleg durerea pe care o porti si acum in suflet dupa atata timp,este foarte dureros sa-ti moara copilul

Nivel: MEMBRU FONDATOR

Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 9883

Ai un ingeras sus, in ceruri, la dreapta Tatalui ! cry

Nivel: Avansat

Inregistrat: 6/19/2009
Mesaje: 2349

Cumplit....imi pare sincer rau.... angel

Nivel: Avansat

Inregistrat: 2/15/2006
Mesaje: 3579

of, mariutza, povestea ta mi-a rascolit sufletul... mai multe nu pot sa scriu.
Sa te intareasca Dumnezeu sa porti in suflet doar amintiri frumoase legate de puisorul acela mic!