Nivel: ALBA CA ZAPADA
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17828
| AVORTUL SPONTAN
Definitia occidentala a avortului spontan este aceea de pierdere a sarcinii in primele 24 de saptamani ale sarcinii, fara interventie voluntara.
Sunt mai multe tipuri de avort spontan:
- AVORTUL COMPLET - copilul si placenta sunt expulzate spontan din uter
- AVORTUL INCOMPLET - unele resturi raman in uter, necesitand chiuretaj
- AVORTUL IMINENT - caracterizat de sangerari din ce in ce mai puternice si dilatarea colului pe unde va fi expulzat fetusul
- SARCINA OPRITA IN EVOLUTIE - cand fetusul mort a ramas in uter si trebuie eliminat chirurgical
- AVORTUL MENSTRUAL - se petrece inainte de momentul urmatoarei menstruatii; nu are simptome
- AMENINTAREA DE AVORT - in care sangerarile vaginale si crampele abdominale pot sa se opreasca sau dimpotriva pot evolua spre avort
CAUZELE AVORTULUI SPONTAN
- Anomalii cromozomiale la fat - cum ar fi sindromul Down sau spina bifida. Organismul recunoaste ca fatul nu e normal si il expulzeaza spontan din uter
- Dezechilibre hormonale - acestea afecteaza placenta
- Anomaliile uterului - pot afecta sarcina incepand cu saptamana a 12-a, dar totusi se poate duce la termen sarcina
- Varsta - riscul de avort spontan creste cu varsta mamei dar e influentat si de varsta tatalui
- Fumatul, alcoolul, medicamentele
- Rubeola - e periculoasa mai ales in primul trimestru
- Infarctizarea placentei - cheagurile de sange pot duce la distrugerea ei
- Stresul - excesele de orice fel, precum si caratul greutatilor pot duce la avort spontan
- Colul incompetent - cand musculatura cervixului nu e suficient de puternica pentru a suporta greutatea uterului plin, colul se dilata prematur. Se poate corecta prin cerclaj.
Semnele si simptomele avortului
-sangerari vaginale; doar insotite de dureri si crampe adominale pot ridica semne de intrebare. Fara dureri de burta, sangerarile pot apare in mod fiziologic in primul trimestru de sarcina.
-crampe in zona pelvina (adica in partea de jos a abdomenului), dureri abdominale sau dureri lombare (de spate); Cand aceste dureri sunt insotite si de sangerari este recomandat un consult medical deoarece pot fi semne ale unui avort spontan
-Eliminarea de cheaguri de sange de culoare rosu inchis sau gri cenusiu (tesut fetal).
|
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
| Stiu ca mai exista notiunea de "avort terapeutic", atunci cand fatul prezinta malformatii si parintii recurg la medic in vederea provocarii unui avort sau a unei nasteri, in functie de evolutia sacinii, ambele soldandu-se cu produsul de conceptie mort. |
|
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 13501
| Avortul terapeutic
Conflictul dintre viata mamei si viata entitatii concepute
La început, câteva precizari si distinctii în privinta acestei teme deosebite.
In primul rând, trebuie spus ca este improprie folosirea adjectivului "terapeutic", pentru ca nu este vorba de terapie, decât în sens impropriu si largit. Am amintit deja conditiile pentru a putea vorbi de principiu terapeutic: una din ele este faptul ca interventia medico-chirurgicala este menita sa trateze sau sa extirpe partea bolnava a corpului; în cazul la care ne referim nu este vorba sa actionam asupra unei boli în desfasurare, ci mai degraba se intentioneaza suprimarea fetusului (sanatos) pentru a se evita înrautatirea sanatatii sau amenintarea vietii mamei. Trecerea nu este de la actiunea terapeutica asupra bolii în scopul însanatosirii, ci se configureaza mai ales o actiune asupra a ceea ce este sanatos (fetusul care poate fi chiar sanatos), pentru a preveni o boala sau riscul mortii. Mai nimerit este sa se vorbeasca eventual de întreruperea sarcinii în prezenta pericolului pentru viata sau sanatatea mamei (53).
Este necesara o clarificare ulterioara pentru a se întelege "avortul indirect", care în schimb ar reintra în acceptia propriu-zis terapeutica: este cazul în care se descopera o tumora la uter, care indirect presupune moartea fetusului. Astazi aceasta distinctie nu se mai uzeaza iar problema nici nu se mai pune din punct de vedere etic, în timp ce uneori este folosit termenuul de "avort indirect" pentru a indica avortul "terapeutic" la care ne referim, care este o cu totul alta problema, atât din punct de vedere etic cât si medical.
"Indicatiile " privind avortul terapeutic
Sunt necesare precizari ulterioare privind consistenta si relevanta indicatiilor medicale pentru a ne limita la acest capitol al materiei:
1. înainte de toate exista de facto conditii organice care complica sarcina, sau în care sarcina provoaca o agravare a starii de sanatate; ele sunt oricum mai bine controlate si compensate printr-o asitenta adecvata.
Progresele medicinii si ale asistentei medicale reduc tot mai mult riscurile asupra vietii si sanatatii mamei. Este clar ca în aceste cazuri este lipsita de orice motivatie întreruperea chiar si numai din punct de vedere medico-deontologic;
2. exista apoi stari de sanatate, care în general sunt luate în consideratie prin IVG, în care, totusi, întreruperea sarcinii influenteaza mai mult si în mod negativ starea de sanatate decât continuarea ei, sau în orice caz avortul nu ar determina o îmbunatatire substantiala. Rezulta deci clar ca nu se justifica întreruperea sarcinii din punct de vedere medical; exista însa conditii în care agravarea este reala, dar ea poate fi înfruntata prin metode terapeutice diferite de întrerupere (dializa periodica a gravidei care sufera de o grava insuficienta renala, cardiochirurgia pentru femeile cu afectiuni cardiace).
Este clar ca în aceste cazuri adevarata terapie, cea care elimina direct boala fara sa afecteze viata fetusului, este singura terapie permisa.
Eliminând din discutie indicatiile socio-economice, care desi sunt reale, nu pot fi confruntate cu viata celui ce urmeaza sa se nasca, sa revedem riguros pe plan medical si deontologic "indicatiile sanitare" IVG, pe care se bazeaza practica asistentiala. In lumina progreselor stiintei si asistentei medicale multe din aceste "indicatii" si-au pierdut capacitatea de motivatie.
Tuberculoza, cardiopatiile, bolile vasculare, bolile aparatului hemopoietic (unele forme de anemie), bolile renale, bolile hepatice si ale pancreasului, bolile gastro-intestinale, chorea de sarcina, miastenia gravis, tumorile ( cu exceptia celor ale aparatului genital): toate aceste boli sunt indicate ca motivatii ale respectivelor "indicatii". Dar un studiu serios al fiecareia dintre ele, în lumina celor afirmate, ne orienteaza spre o drastica reducere a bazei medicale a " acestor indicatii" si spre o progresiva reducere a cazurilor în care, în lipsa unor alternative terapeutice, persista un adevarat risc pentru viata sau sanatatea mamei.
Putem cita exact concluziile lui A. Bompiani: " Inteles ca act menit sa fereasca pacienta de pericolul iminent al mortii si ca interventie terapeutica de neînlocuit pentru atingerea acestui scop, avortul terapeutic a pierdut cu adevarat mult teren si nu-si mai gaseste un loc logic printre criteriile moderne asistentiale: dimpotriva, în multe împrejurari acute s-a dovedit mai degraba daunator decât util chiar pentru starea de "decompensare materna" (54) .
Evaluarea etica a avortului terapeutic
Trebuie sa recunoastem sau macar sa presupunem ca pot exista cazuri în care sarcina poate constitui o circumstanta agravanta:
conditiile social-economice, cu influente asupra starii de sanatate psihica a pacientului;
conditiile de sanatate fizica, ce comporta a permanenta agravare a lor;
o stare de real si grav pericol pentru viata mamei pâna în situatia în care va fi necesara alegerea între viata mamei si pierderea atât a mamei cât si a copilului.
Indicatiile cu caracter etico-rational vor avea la baza urmatoarele criterii de mentalitate si comportament adecvate unei viziuni personaliste asupra omului:
1. Sa se porneasca de la acest principiu de fond: persoana umana este cea mai mare valoare din lume si transcende orice bun temporal si orice consideratie economica.(55) Deci, ratiunile care vor sta la baza motivatiilor economice trebuie sa fie luate în consideratie de autoritatea publica si de comunitate în sensul ca economia trebuie sa fie adaptata persoanei si în nici un caz persoana sa fie sacrificata în favoarea economiei. Acest lucru este cu atât mai adevarat daca ne gândim ca viata fiecarui individ nu este numai un bun personal inalienabil, ci si un bun social, al tuturor: de aceea societatea are obligatia de a o apara si promova.
2. Nici motivul "social" (numarul copiilor, obligatii de educatie, etc.) nu poate subordona valoarea vietii personale a nici unei persoane. Persoana din punct de vedere ontologic si axiologic are prioritate fata de societate, întrucât la baza originii societatii se afla persoanele; fundamentul persoanei este sa completeze si sa ajute la cresterea tuturor persoanelor. Societatea este, deci, pentru persoane si a persoanelor. De asemenea si principiul "cumpanirii" valorilor este inconsistent din punct de vedere etic, atunci când se aplica în justificarea sociala a avorturilor. Nu este vorba de cumpanire, ci de armonie si subordonarea valorii sociale fata de persoana umana. In joc se afla mai mult filozofia juridica decât cea medicala. Comparatia însasi este de nepropus între o persoana si societatea în ansamblul ei, pentru ca valoarea-persoana nu este numerica sau cantitativa, ci ontologica si calitativa. De aceea cine autorizeaza uciderea directa a unei persoane nevinovate loveste valoarea de baza a întregii societati si a fiecarei persoane. (56)
3. Viata fizica care este în discutie chiar daca nu reprezinta totalitatea valorilor persoanei, reprezinta primul fundament indispensabil a tuturor altor valori personale. De aceea suprimarea vietii fizice a viitorului nou-nascut prin avort, fie ea si "terapeutica", echivaleaza cu compromiterea totala a tuturor valorilor temporale care se bazeaza în mod necesar pe viata fizica.
4. Principiul "terapeutic" este invocat aici în mod abuziv si este extrapolat, dupa cum am demonstrat, nu numai pentru ca foarte des nu sunt examinate posibilitatile alternative la eliminarea fatului, dar si pentru ca scopul terapeutic este indirect si priveste suprimarea unui bun suprem, viata.
De aceea, opozitia "sanatatea mamei - viata fatului" nu este în echilibru si este rasturnata si în orice caz viata celui ce urmeaza sa se nasca nu poate fi instrumentalizata în favoarea sanatatii mamei (bun secundar fata de viata) ; trebuie sa se tina seama si de faptul ca maternitatea în sine reprezinta un risc în sine, ca orice alta datorie din viata, pentru sanatatea proprie.
5. Obligatia etica a societatii, a stiintei si a fiecaruia este sa se angajeze în prevenirea prin mijloace legitime si permise a situatiilor de risc si de deteriorare a sanatatii gravidelor, pentru a garanta cea mai buna asistenta de spitalizare si tehnologica celor care urmeaza sa nasca, pentru orientarea politicii sanitare în sprijinul vietii si nu spre suprimarea ei cu usurinta. Stiinta este pentru viata, societatea este pentru persoana: aceasta este angajarea etica de fond.
Cazurile dramatice
Dupa aceste premise, trebuie sa admitem totusi, în fata celor mai stiintifice teorii si a unor constiinte informate din punct de vedere etic si drepte, existenta unor cazuri, limitate fata de cele invocate de legile favorabile avortului, în care conflictul alegerii între viata copilului ce urmeaza sa se nasca si supravietuirea mamei se pune în mod dramatic pentru parinti, pentru cadrele medicale si paramedici.
Ne vom ocupa acum de aceste cazuri dramatice fiind foarte atenti la drama subiectiva, la implicarea personala si profesionala a medicului, a chirurgului sau ginecologului, cu o viziune obiectiva a valorilor în cauza si a orientarii etice de care tinem seama.
Teoretic, si poate nu numai, exista doua gradatii în cazul conflictului între viata mamei si cea a fatului:
continuarea sarcinii nu numai ca provoaca moartea mamei, dar nici nu salveaza copilul; dimpotriva, avortul provocat este salvarea mamei;
continuarea sarcinii presupune moartea mamei, dar se spera salvarea copilului.
Noi ne vom referi mai întâi la pozitiile etice privind primul caz, pentru ca sunt mai complexe si mai grave fata de cel de al doilea, mult mai clar în sine.
Unii moralisti chiar provenind din mediul catolic, au cautat motivatii în primul caz care sa justifice avortul în scopul salvarii mamei - desigur, daca alternativa este moartea amândorura. Sa analizam fiecare din aceste motivatii.
Conflictul obligatiilor. Medicul are datoria sa asigure viata mamei si nasterea copilului; neputând sa le faca pe amândoua, existând un conflict al starii de fapt si nu în vointa persoanelor, se alege obligatia cea mai accesibila. (57) Este important de vazut ca aici alegerea nu se refera la o asistenta prioritara acordata mamei, de care în mod involuntar depinde moartea fetusului; este vorba de o alegere ucigasa, printr-o actiune directa de suprimare a fatului viu. Autorul însusi care propune aceasta teza spune ca acest lucru nu poate avea loc decât "avec crainte et tremblement".
Calitatea subordonata a fatului deja condamnat. Nu se poate vorbi de viata umana deplina în cazul unui fetus care este deja condamnat sa moara singur: avortul poate fi considerat în acest caz o anticipare a mortii, motivata în plus prin salvarea mamei. (58) Nu este greu sa descoperi o dificultate în aceasta teza: faptul ca acel copil este oricum condamnat sa moara nu constituie un motiv suficient pentru suprimarea lui, pentru ca nu se poate compara moartea naturala cu uciderea directa, altfel s-ar putea justifica prin acest principiu orice act de eutanasie.
Evaluare generala. Se considera ca problema asistentiala mama-copil în pericol ar fi o problema globala; globala este si activitatea medicului responsabil: în aceasta globalitate, în lipsa posibilitatii de a se obtine un succes deplin si complet, se încearca obtinerea succesului posibil (59) ; aceasta orientare se bazeaza între altele pe angajarea în apararea vietii, care poate fi garantata cel mai bine prin salvarea vietii mamei. Si aceasta solutie poate fi învinuita de caracter empiric, pentru ca în realitate nu este vorba de un fapt general din moment ce vietile sunt doua; iar angajarea în apararea vietii (a mamei) nu autorizeaza mijlocul neproportionat si anormal al suprimarii fetusului; nici intentia celui care actioneaza (finis operantis) nu poate pleca de la o reala obiectivitate a actiunii (finis operis).
Avortul indirect. Este cunoscut principiul cu dublului efect, unul bun si altul rau: în aceste cazuri este permis ca actiunea sa fie considerata ca având ca scop un efect bun, chiar daca indirect din ea se desprinde un efect negativ nedorit. O confirmare este admiterea si legalitatea avortului indirect în cazul extirparii tumorii. (60) Dar nici în acest caz lucrurile nu se prezinta ca facând parte din aceeasi discutie, pentru ca în situatia la care ne referim, actiunea directa este suprimarea fetusului, efectul indirect este salvarea mamei. Vechiul precept: non sunt facienda mala ut veniant bona, este aplicat si luat în considerare aici pentru a deveni legal atât scopul cât si mijlocul.
In fine, o alta motivatie: lipsa elementului absolut al normei. A nu ucide nu este o norma absoluta, pentru ca a avut deseori si exceptii justificate: legitima aparare de un agresor nedrept, sacrificiul pentru binele aproapelui, pedeapsa cu moartea. (61) Nici acest rationament, de fel nou, nu se poate suprapune cu cazul nostru: pentru ca aici este vorba de o viata nevinovata si nu de un agresor nedrept sau de un vinovat care, cunoscând pedeapsa cu moartea, o încalca în mod constient. Cine se sacrifica pentru binele aproapelui o face dintr-un motiv superior si adevarul este ca nu el se omoara, ci altii îl ucid în mod nejust.
Concluzie
Concluzia noastra, conforma cu pozitiile personalistice si alte norme de etica obiectiva, este urmatoarea:
1. datoria medicului este sa apere viata, atât a mamei cât si a copilului, si sa ofere toate mijloacele terapeutice pentru salvarea amândorura. Printre aceste mijloace nu figureaza cel al uciderii directe, care nu este nici un act medical, nici un act etic. Viata umana se poate pierde si se pierde din mai multe cauze, dar viata nevinovata nu poate fi suprimata în mod direct, sub nici un motiv, fiind o valoare transcendenta, dupa cum nu poate fi sacrificata în mod direct de nimeni, nici macar pentru salvarea cuiva. Admitând derogari de la acest principiu si insinuând afirmatii de genul: "viata fara valoare", "valoare subordonata", "viata ce nu este pe deplin umana " se deschide calea catre eutanasie sau spre orice alt procedeu discriminatoriu;
2. la prima vedere, cazul cel mai simplu este prevederea mortii mamei, prin continuarea sarcinii, unita însa cu speranta salvarii fiului.
Nu se poate alege viata mamei, printr-o actiune directa de suprimare a fiului, pentru ca nimeni nu are dreptul de alegere în viata altuia.
Se poate desigur încerca în acest caz o cezariana, care este o interventie normala, când exista o speranta de a salva copilul, la o femeie care sta sa moara: daca este posibil sa se astepte pâna în momentul mortii clinice, prin conectarea la plamânii artificiali, asteptându-se moartea naturala a mamei.
Este posibila si situatia în care este necesar sa fie mentinuta "în viata" în mod artificial o femeie în moarte cerebrala, gravida, cu scopul de a face ca fatul sa atinga un stadiu de dezvoltare care sa-i permita o viata autonoma în afara uterului. (62)
Implicarea profesiunii medicale este de asa natura ca ea n- ar mai ramâne legata de viata, ci si de activitatea care ucide în mod direct.
Manual de bioeticaElio Sgreccia si Victor Tambone
|
|
|
Nivel: SMARALD
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 13501
| Avortul eugenetic
Aceasta expresie nu se mai utilizeaza din doua motive: pentru ca evoca ideologia rasista cu care doreste sa fie asimilata si pentru ca de fapt acest tip de "indicatie" privind avortul, conduce la avortul "terapeutic" deoarece prezenta fatului cu malformatii sau defecte ar reprezenta o amenintare pentru sanatatea psihica si echilibrul social al familiei.
De fapt, cazul ramâne cel care este: se recurge la avort, deseori prin autorizatie legala, pentru a împiedica nasterea unur subiecti cu tare sau malformatii, sau purtatori ai unui handicap, cu scopul de a-i impiedica sa o porneasca pe un drum deloc uman, dar mai ales pentru a evita tributul de sacrificiu ce-l presupune pentru familii si societate. Ceea ce îl deosebeste de ideologia rasista este scopul: pentru rasism scopul era purificarea speciei, pentru cultura actuala este o motivatie cu caracter social-economic si chiar hedonist.
In acest scop s-au utilizat uneori tehnici de diagnosticare prenatala si se acatuiesc politici "preventive" ale planurilor sanitare.
Din punct de vedere etic prezenta unei malformatii sau a unui handicap nu stirbeste cu nimic realitatea ontologica a celui ce urmeaza sa se nasca; dimpotriva, prezenta într-un subiect uman a unei stari de handicap - ca si a unei boli - cere si mai mult, în numele socialitatii, protectie si ajutor.
Pentru ca s-a vorbit deja despre aceasta problema la tema privind diagnosticarea prenatala, nu ne vom opri prea mult asupra ei. Trebuie sa adaugam însa ca din punct de vedere etic în aceste cazuri si pe plan general, se pune problema obligatiei de a promova cerecetarea si sprijinirea pentru prevenirea unor astfel de malformatii în cauzele lor, precum si sustinerea familiilor prin mijloace adecvate acolo unde nasterea unor astfel de subiecti care presupun desigur dificultati umane si economice uneori foarte dure. O societate se distinge prin capacitatea de a ajuta pe cei bolnavi si slabi si nu prin aroganta cu care provoaca o moarte precoce.
Manual de bioeticaElio Sgreccia si Victor Tambone |
|
Nivel: ALBA CA ZAPADA
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17828
| Din nefericire, cam 1 sarcina din 5 are acest final nefericit, de avort spontan. Totul este foarte traumatizant, dar totusi nimeni nu se da batut si continua sa incerce.
Chiar si dupa 2-3 sarcini pierdute, tot exista sansa de a ramane insarcinata si a duce sarcina la bun sfarsit, mai ales daca si varsta este de partea femeii (adica undeva sub 36 ani).
Numai cine a pierdut o sarcina, mai ales o sarcina dorita, poate sa inteleaga cu adevarat ce poti sa simti in acele momente.
Desi poate nu au trecut decat cateva saptamani de cand ai facut testul si ai trait bucuria si emotia unica de a fi mamica, o astfel de pierdere aduce traume emotionale foarte mari, pentru ca deja te simteai legata, printr-o legatura unica, de mica fiinta din corpul tau.
Uneori poti sa plangi si zile in sir intrebandu-te cu ce ai gresit, sau ce nu a mers bine, multi pot sa nu te inteleaga, dar trebuie sa stiti ca nu sunteti singure. Sentimentele acestea sunt normale, iar unele femei se pot impaca mai repede, altele mai greu, cu aceasta pierdere.
Important este sa nu va pierdeti increderea si speranta.
Daca va incearca sentimente ca teama, gol, mirare, furie, vina, si daca este efectiv un soc pentru voi, nu va speriati, este normal. Poate ca un timp va veti intreba cu ce ati gresit sau poate chiar va veti invinovati pentru diverse aspecte, insa de cele mai multe ori cauza care a dus la pierderea sarcinii ramane necunoscuta si cu siguranta nu este nimeni vinovat.
In primele 3 luni mai ales, este posibil sa se piarda multe sarcini. De aceea si medicii insista in aceasta perioada sa nu se ia nici un fel de medicamente (sau recomanda numai medicamentele strict necesare), sa nu se faca efort, etc, etc.
Femeile care sufera de ovar polichistic sunt putin mai expuse la pierderea sarcinii, dar cu un tratament adecvat recomandat de medicul ginecolog, totul poate fi OK.
De obicei un avort spontan este anuntat printr-o sangerare vaginala, dureri abdominale si crampe, dar pot varia, astfel incat la cel mai mic disconfort simtit este bine sa va consultati cu medicul vostru ginecolog.
O sangerare nu poate insemna neaparat avort, ci poate sa apara si cand se implanteaza embrionul in tesutul uterului.
Uneori se poate intampla si ca sarcina sa se opreasca din evolutie si sa faci o echografie de rutina la 11 saptamani si sa constati ca fatul a incetat sa mai traiasca de la 7-8 saptamani.
Pentru cele care au pierdut o sarcina dorita, impartasirea acestei experiente cu alte persoane o va ajuta foarte mult sa treaca peste acea perioada. E adevarat ca nimeni nu poate sa te aline si sa te faca sa uiti, dar important este sa ai cu cine sa vorbesti, cineva care sa te asculte, sa te inteleaga si mai ales sa nu te judece.
Nu trebuie sa uiti un singur lucru: VIATA MERGE INAINTE ! Trebuie sa crezi, sa speri si sa continui sa traiesti si sa incerci sa ai copilasul mult dorit si el nu va intarzia sa apara si sa iti lumineze viata 
Daca sunt persoane care au trecut prin asa ceva si doresc sa impartaseasca cu noi trairile, temerile, sentimentele, le asteptam cu drag aici si le oferim tot suportul "virtual" de care au nevoie. |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 5089
| of... mi-ati adus aminte de ce am trait eu acum un an jumate... cand era sa pierd sarcina... am fost de doua ori internata cu amenintare de avort, din cauza uterului contractil.. numai Dumnezeu m-a salvat si m-a ajutat sa am azi minunea de copil pe care o am! iti multumesc Doamne! 
cred ca trebuie sa fie absolut infiorator sa treci prin asa ceva... stiu ca eu eram pe culmile disperarii atunci cand venea dr la mine si ma intreba cum ma simt si eu ziceam chircita de dureri ca am contractii, cu toate ca eram in perfuzii de zile bune! brrr! bine ca a trecut si sper sa nu mai trec prin asa ceva niciodata! |
|
Nivel: ALBA CA ZAPADA
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17828
| Si eu am fost internata cu Alice cam prin luna a 7-a tot pentru ca aveam contractii si iminenta de pierdut sarcina. |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 5089
| nasol ... e groaznic sa treci prin asa ceva... tortura psihica e rea... |
|
Nivel: MEMBRU FONDATOR
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 9883
| Si eu eram sa o pierd pe Maria in 5 , 6 saptamani, cand ne-au internat la urgenta. Hyper Mesys Gravidarium a declansat iminenta de avort. Organismul respingea sarcina.  Bine ca a trecut ! Si ca am o minune de fetita. Multumesc Lui Dumnezeu ! |
|
Nivel: TOP TEAM
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 36610
| Si eu am trecut prin asta, ca si voi. S-a intamplat in luna a treia si cu medicatie, injectie si repaus total la pat o luna si restrictie la efort pana la nastere, am trecut si peste asta! |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 10/4/2006
Mesaje: 6849
| Kiki wrote: cu medicatie, injectie si repaus total la pat o luna si restrictie la efort pana la nastere, am trecut si peste asta!
Si eu am trecut prin asta, ca si voi, s-a intamplat in luna a 5 si cu internare, injectii, medicatie si restrictie de efort, a dat Dumnezeu si a trecut numai ca eu am continuat cu medicatie pana am nascut, inainte cu o zi ... sper sa nu se mai intample la fel si la bb 2 |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/14/2006
Mesaje: 5089
| si eu am avut interdictie la orice... incepusem cursurile la scoala mamei si acolo faceam gimnastica si dr mi-a interzis total sa mai merg. sau, cel putin, sa mai fac gimnastica aia care era destul de solicitanta.
cat despre medicatie... am luat o tona (fara sa exagerez) de no-spa, scopantil, gynipral si alte calmante... si acum mai am din "stoc" si i-am zis dr ca i le donez... lui sau spitalului, numai sa nu le mai vad! |
|
Nivel: Grupa mica
Inregistrat: 6/24/2007
Mesaje: 208
| Eu am pierdut o sarcina anul trecut. A fost groaznic, am avut contractii f.f. dureroase o zi intreaga si seara mi-au facut anestezie generala si la chiuretaj.
Bine ca a trecut si sper ca in cateva zile sa-mi tin puiul in brate! |
|
Nivel: SAFIR
Inregistrat: 2/26/2006
Mesaje: 16505
| Jasmine, de data aceasta se pare ca ai avut mai mult noroc! |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 4/17/2008
Mesaje: 3770
| BUNA.AM PIERDUT SI EU O SARCINA IN URMA CU 2 LUNI SI CEVA.A FOST DUREROS, NU ATAT FIZIC CAT PSIHIC.ACUM MUNCIM LA UN ALT BB DAR CU TEAMA.... |
|
|
|
