Nivel: ALBA CA ZAPADA
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 17814
| Daca pana acum el/ea era in centrul atentiei si era sufletul si inima parintilor, odata cu venirea pe lume a unui fratior / surioara, lucrurile incep sa se schimbe putin.
Mama va acorda poate mai mult timp noului nascut, la primul scancet va lasa joaca inceputa cu primul copil si va alerga sa il linisteasca pe bebelus, etc, etc.
Ce poate sa creada primul copil in acest caz si cum percepe el sosirea unui fratior / surioare?
Se gandeste oare ca este iubit mai putin? Il iubeste sau il uraste pe bebe?
Ce putem face ca sa il convingem ca el este la fel de iubit si de important? |
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/18/2006
Mesaje: 7688
| Pentru primul copil sosirea pe lume a fratiorului/ surioarei implica o situatie complet noua cu potential stresant care impune adaptare. Pentru a se adapta eficient are nevoie de o serie cat mai variata de resurse. Comportamentale, cognitive, afective. Mamica, fiind la al doilea copil, detine deja o serie de deprinderi si cunostinte de care se poate servi in gestionarea cat mai eficienta a situatiilor cu potential stresant. Un ex: invatand foarte multe prin ingrijirea primului copil, reactualizarea acestor lucruri presupune un timp mult mai scurt, restul putand sa-l aloce primului copil. Daca parintii reusesc sa petreaca impreuna cu el timp de calitate, in care sa raspunda adecvat nevoilor lui, intrebarilor lui, frustrarilor chiar... e posibil sa obtina un timp de adaptare mai scurt si efecte secundare (gelozie, respingere) mai putine sau mai reduse ca intensitate.
Un ex pe care-l cunosc personal: copilul mai mare de 5 ani, fratiorul mai mic acum de 6 luni. Acum doua luni, desenandu-si familia copilul a reprezentat-o astfel: propria persoana, mama (supradimensionata in raport cu toate celelalte personaje), bunica, bunicul (decedat), tatal. In urma unui mic program de gestionare eficienta a timpului petrecut cu acest copil rezultatele au fost peste asteptari. Fratele mai mare petrece timp cu fratiorul lui, isi manifesta afectiunea fata de acesta, incearca sa se joace cu el, imparte jucariile cu alti copii mai mici...isi deseneaza toata familia, fara a-l mai omite pe cel mai mic membru. Unele efecte secundare inca mai persista (uneori insista sa doarma numai cu mama, cand tatal lipseste, enurezis nocturn recidivant). |
|
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
| Eu cred ca cu cat ai mai multi copii, cu atat mai putina atentie ai pt.fiecare in parte si e firesc sa fie asa, pt.ca :ai doar 2 oki, 2 maini, o gura, 2 ureki si...un singur trup care trebuie sa se imparta la mai multi.
Un singur copil inseamna mai mult pt.el.Doi copii inseamna mai putin pt.fiecare in parte:mai putina atentie decat daca ar fi fost singur, mai putine jucarii indif de bugetul familiei, mai putin din orice, pt.ca deja exista notiunea de "imparteala".
Eu gandesc ca nu e musai sa privezi copilul cel mare de ceva anume, in favoarea celui mic.Ulterior, se poate intampla sa fie exact invers.Cel mai trist este ca fiecare parinte are o slabiciune pt.unul din copii.Daca esti sincer cu tine insuti recunosti ca nu ai cum sa ii iubesti la fel pe amandoi.Pur si simplu nu ai cum.La fel cum amprentele de la o mana nu sunt similare cu cele de la cealalta mana.Fiecare mana este dinstincta.Fiecare copil este special.Si fiecare parinte simte mai mult sau mai putin pentru unul din copii.Asa cum fiecare copil in parte simte mai mult pentru unul din parinti.
|
|
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/22/2006
Mesaje: 4839
| Fetelor , sa stiti ca la mine e invers.Asta mica e " asta mica" si atat, are tata, mama, tot ce vrea...Diana insa e parte din sufletul meu, mi-am rupt de la gura crescand-o si am suferit multe impreuna.Incerc sa ma mint ca am doua fete si le iubesc la fel dar realitatea e ca Daria n-o sa aiba niciodata acel " ceva" pe care il are Diana. Nu ma pot opri din a face comparatii si uneori mi-e ciuda pe Daria ca de ce ea are atatea si Dia nu a avut parte.In orice amanunt gasesc ceva care " nu e ca Diana"...of , sper sa nu raman cu creierul blocat in trecut si sa revin la normal...care o fi acel normal ,nu stiu. |
|
Nivel: SAFIR
Inregistrat: 3/27/2006
Mesaje: 18834
| sousourel wrote: Daca parintii reusesc sa petreaca impreuna cu el timp de calitate, in care sa raspunda adecvat nevoilor lui, intrebarilor lui, frustrarilor chiar... e posibil sa obtina un timp de adaptare mai scurt si efecte secundare (gelozie, respingere) mai putine sau mai reduse ca intensitate.
Exact asta am incercat sa fac eu, de aceea ma simt acum parca lipsita de vlaga. Am incercat sa-i ofer Catincai mai mult decat primea pana a-l avea pe Tudor, desi eram si atunci toata pentru ea. Si, se pare ca am reusit. Imi salta inima de bucurie cand ii vad cum se iubesc, cum are grija de el, cum se joaca, atat cat poate Tudor. Desi a fost foarte greu, imi amintesc ca il alaptam pe Tudor si Catincai ii era sete, zic: "ai paharul de apa in fata, poti bea singura","nu", imi sunea ea, "vreau sa-mi dai tu". Si nu putine au fost cazurile cand coloram alaptandu-l pe Tudor sau faceam diverse activitati, amortind tinanu-l in brate. dar a meritat. |
|
Nivel: SAFIR
Inregistrat: 3/27/2006
Mesaje: 18834
| stele_pe_cer wrote:Eu cred ca cu cat ai mai multi copii, cu atat mai putina atentie ai pt.fiecare in parte si e firesc sa fie asa, pt.ca :ai doar 2 oki, 2 maini, o gura, 2 ureki si...un singur trup care trebuie sa se imparta la mai multi.
Asa este, ai perfecta dreptate, deseori este istovitor.
stele_pe_cer wrote: Daca esti sincer cu tine insuti recunosti ca nu ai cum sa ii iubesti la fel pe amandoi. Pur si simplu nu ai cum. La fel cum amprentele de la o mana nu sunt similare cu cele de la cealalta mana.Fiecare mana este dinstincta.Fiecare copil este special.Si fiecare parinte simte mai mult sau mai putin pentru unul din copii. Asa cum fiecare copil in parte simte mai mult pentru unul din parinti.
Tin sa te contrazic aici, eu imi iubesc copiii in mod egal, si chiar sunt sincera fata de mine, amandoi sunt la fel de speciali. Daca tot vorbeai de maini, orice om face treaba ca lumea cu amandoua mainile, ei, uite asa copiii mei sunt implinirea mea, rostl meu pe aceasta lume. Sunt extremi de diferiti si cu bune si cu rele, dar ii iubesc enorm pe amandoi. |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
| Alina wrote:
Tin sa te contrazic aici, eu imi iubesc copiii in mod egal, si chiar sunt sincera fata de mine, amandoi sunt la fel de speciali. Daca tot vorbeai de maini, orice om face treaba ca lumea cu amandoua mainile, ei, uite asa copiii mei sunt implinirea mea, rostl meu pe aceasta lume. Sunt extremi de diferiti si cu bune si cu rele, dar ii iubesc enorm pe amandoi.
Eu ma refeream la faptul ca....in ciuda iubirii pt.amandoi, care e fireasca, ma gandeam ca nu ii poti iubi la fel pe amanadoi, in egala masura.Tocmai pt.ca fiecare este unic in felul lui, anumite lucruri ajungi sa le iubesti la unul, alte lucuri la altul.Si aici vorbesc in general, uitandu-ma in familiile cu mai multi copii.
De ex pastorul nostru are 3 copii.Evident ca ii iubeste pe toti trei.DAR:unul canta mai bine la pian, altul este mai timid (ca el, ceea ce ii sporeste tatalui slabiciunea pt.el), al treilea canta in cor cu mama lui (ceea ce il face sa fie mai apropiat de mama).Deci, pe masura ce cresc, copiii "ne merg la inima" in mod diferit. |
|
Nivel: SAFIR
Inregistrat: 3/27/2006
Mesaje: 18834
| stele_pe_cer wrote:Deci, pe masura ce cresc, copiii "ne merg la inima" in mod diferit.
Am inteles, te refereai la o modalitate diferita de a-i iubi, nu de a-i iubi inegal. Da, se poate sa ai dreptate.
Eu, de exemplu cu Tudor, nu mai am atat de multa rabdare ca si cu Catinca, in sensul ca nu mai am cum si cand sa-i mai pun atatea "coarne". |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/13/2006
Mesaje: 6678
| Alina wrote:
Am inteles, te refereai la o modalitate diferita de a-i iubi, nu de a-i iubi inegal. Da, se poate sa ai dreptate.
Da, cred ca m-am exprimat eu gresit:cand ai doi copii sa zicem, cred ca nu ai cum sa spui ca pe X il iubesc mult si pe Y asa si asa.Pe amandoi ii iubesti, dar...diferit, ca deh...si noi, oamenii iubim de-a lungul vietii mai multe persoane, dar doua la fel niciodata.Pt.ca situatia in care iubim e diferita, persoanele sunt diferite, latura noastra emotiala in vesnica skimabre.... |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 1855
| La noi, prima luna dupa nasterea Alexandrei a fost cea mai grea...desi Razvan nu constientiza ce se intampla cu el, observam cum se schimba, devenea din ce in ce mai violent, mai galagios...cu rabdare, am reusit sa-l linistesc si sa-l fac sa inteleaga ca este tot "puiul mamei" chiar daca in familia noastra a mai aparut un pui. Nu a manifestat niciodata violenta fata de Alexandra (intotdeauna spre mine o indrepta), ba din contra, ei ii oferea tot ce papa el, ii dadea jucarii. Am avut noroc ca perioada de acomodare cu surioara a coincis si cu perioada in care copilul isi solicita mama strict pt nevoile primare, adica supt, baita si nanita...or Alex, fiind un copil foarte linistit, chiar uitam uneori de ea, uitam ca am bebe mic in casa.
Intr-un fel, la noi s-au echilibrat lucrurile datorita lui tati, care s-a implicat mai mult in relatia cu Razvan, asa, ca intre barbati...uneori mi-e ciuda pe relatia lor, dar sunt constienta ca nu am cum sa dezvolt o astfel de relatie cu el si ca e perfect normal asa cum este acum.
Acum, ca au mai crescut amandoi, se joaca impreuna, rad unul de rasul celuilalt de ti-e mai mare dragul sa-i vezi...se mai si ciondanesc ca, de, nu se poate altfel, il mai prind pe Razvan ca o mai "mototoleste" pe sora-sa dar nu i-a facut niciodata rau intentionat...mi-am amintit ceva...in primele luni de viata avea o placere diabolica s-o muste de degetele...unde le vedea asa mici si dolofane, nu stiu ce era in mintea lui, dar, daca nu eram atenta cand o dezbracam pt baita, automat auzeam urletele provocate de compostarea fratiorului! |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/18/2006
Mesaje: 7688
| Anaida...stai sa vezi compostari pe cand va trebui sa o "escorteze" la discoteca  |
|
Nivel: SAFIR
Inregistrat: 3/27/2006
Mesaje: 18834
| sousourel wrote:Anaida...stai sa vezi compostari pe cand va trebui sa o "escorteze" la discoteca
Da, dar atunci poate ii "composteaza" pe cei ce o supara pe Alexandra. |
|
Nivel: Senior
Inregistrat: 2/18/2006
Mesaje: 7688
| Alina wrote:Da, dar atunci poate ii "composteaza" pe cei ce o supara pe Alexandra.
Cam asta aveam si eu in minte |
|
Nivel: Avansat
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 1855
| Cu siguranta ca va fi cu ochii pe ea ca pe butelie...si ca va fi gelos pe baiatul care ii va cuceri inima (asa s-a intamplat si cu fratele meu ...avea un spirit tare critic cand era vorba de prietenii mei).
Dar mai e pana atunci...deocamdata se limiteaza la alintarea surioarei..."bubulina", "cuculeana"...ce simpatic e cand foloseste numele ei la genitiv-dativ atunci cand ar trebui sa foloseasca nominativul...de exemplu, il aud ca zice "Vine si Alesandei cu noi?"...e bine ca-l are in vocabular...ca-l mai folseste si gresit, asta e!...ne corectam mereu si vad ca e destul de cooperant! |
|
Nivel: Guest
Inregistrat: 2/12/2006
Mesaje: 14
| Mai putin timp doar pentru ea,cu siguranta, insa mai putina iubire in nici un caz
O iubesc pe Luana la fel de mult ca si pana acum |
|
|
|
