Tulburari de limbaj- profilaxie si corectare

Options Tulburari de limbaj- profilaxie si corectare
Subiectul anterior · Subiectul urmator
sousourel
Postat: Sunday, December 17, 2006 5:56 PM


Nivel: Senior

Intrat: 2/18/2006
Postari: 7688
Prin tulburari ale limbajului întelegem toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate în limba uzuala atât sub aspectul reproducerii cât si al perceperii, începând de la dereglarea diferitelor componente ale cuvântului si pâna la imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa” (Gutu, 1975, p. 115).
Dupa criteriul structurii lingvistice afectate, tulburarile de limbaj se cuprind într-una din cele cinci categorii de baza:

1. Tulburari de pronuntie
2. Tulburari de ritm si fluenta ale vorbirii
3. Tulburari de voce
4. Tulburari ale limbajului scris
5. Tulburari polimorfe de limbaj


Vorbind despre perioda vârstei prescolare, putem spune ca limbajul cunoaste în aceasta perioada o dezvoltare deosebita, atât în ceea ce priveste mecanismele psihologice si neurofiziologice, cât si datorita mediului social în care traieste copilul. La început vorbirea copilului se formeaza si se dezvolta pe baza unor activitati nesistematice, de satisfacere a unor necesitati imediate, copilul învata pronuntarea unor sunete prin imitatie, prin joc, pentru ca ulterior sa fie solicitat la o serie de actiuni tot mai organizate, care se cer întelese si exprimate. Treptat limbajul devine un instrument activ de organizare a activitatii psihice.
Astfel, la prescolarul mic (3 ani), limbajul cuprinde propozitii simple, gestica ocupând un loc important. Acum el asculta cu placere si memoreaza poezii, basme, povestiri scurte, cu continut apropiat preocuparilor sale. Daca în aceasta perioada este dominant limbajul situativ legat direct de actiunea nemijlocita, spre sfârsitul ei, copilul încearca sa redea în vorbire si fapte care se refera la experienta sa anterioara sau care urmeaza sa se întâmple în viitor.
La 4 ani raporturile dintre copil si realitatea înconjuratoare se largesc, se complica. Caracteristic pentru aceasta perioada este limbajul contextual, sub forma povestirii monologate despre tot ceea ce se întâmpla în viata si activitatea lui.
În jurul vârstei de 5 ani, concomitent cu dezvoltarea capacitatii de verbalizare orala, are loc si procesul de formare a limbajului interior. La aceasta vârsta copii sunt capabili sa rezolve mintal diferite situatii problema.
Structura gramaticala evolueaza în paralel cu vârsta. La sfârsitul perioadei prescolare, copilul stapâneste toate formele gramaticale de baza ale limbii materne si le foloseste corect. Prescolarul îsi însuseste structura gramaticala în mod practic, în procesul viu al comunicarii, ascultând vorbirea celor din jur, fiind corectat de adulti atunci când comite greseli. Copilul nu învata regulile gramaticale, nu cunoaste partile morfologice, dar respecta în vorbire regulile principale de modificare si îmbinare a cuvintelor în propozitii pe baza imitatiei vorbirii corecte a adultilor.

În ceea ce priveste dezvoltarea limbajului, perioada prescolara mica este deosebit de semnificativa din mai multe puncte de vedere:
­ „- vârsta scolara mica coincide cu perioada cea mai importanta ca intensitate în organizarea exprimarii verbale;
­ - conduita si exprimarea verbala sunt mai spontane, mai sincere;
­ - acum se manifesta o serie de particularitati ale limbajului; dereglarile verbale trec printr-o etapa de clarificare, de restructurare, de reorganizare;
­ - locul conduitei verbale de fiecare zi este luat, treptat, de vorbirea culta, oficiala;
­ - acum se precizeaza sensul si semnificatia ce se poate acorda diferitelor cuvinte si forme de exprimare;
­ - cunoasterea comportamentului verbal în aceasta perioada prezinta o importanta deosebita pentru procesul instructiv-educativ în general prin influentarea gândirii, memoriei, imaginatiei si a altor procese psihice, precum si formarea si dezvoltarea personalitatii” (Lascus, 1995, p. 16).

Sunetele limbii apar treptat pe parcursul dezvoltarii ontogenetice a limbajului. Dezvoltarea laturii fonetice a limbajului se încheie în linii generale în perioada prescolara.
Exista copii la care se observa o întârziere sau dezvoltare incorecta a laturii fonetice a limbajului, ceea ce duce la aparitia tulburarilor de vorbire la care se adauga cele de scris-citit cu toate urmarile negative care îsi vor pune amprenta asupra dezvoltarii întregii personalitati.

In profilaxia tulburarilor de limbaj, preventia primara si tratarea timpurie asigura eficienta sporita a actiunii preventive sau recuperatorii, deoarece la copilul mic automatismele psiholingvistice nu sunt consolidate si pot fi usor înlocuite cu deprinderi corecte de vorbire. O alta valenta a acestei abordari consta în prevenirea insuccesului scolar, frecvent în cazurile de tulburari polimorfe. Tratarea în colaborare cu parintii si dascalii reprezinta o nuanta a principiului tratarii indirecte, care presupune realizarea programelor de prevenire sau de recuperare în mediul obisnuit de viata al copilului. În aceste contexte, un rol deosebit joaca eucatorii, învatatorii a caror munca poate contribui la profilaxia si tratarea timpurie a tulburarilor de limbaj, dar si la prevenirea aparitiei sentimentului de inferioritate, prin executarea anumitor tipuri de exercitii în cadrul grupului de copii. Parintii, la rândul lor, au obligatia de a oferi de la primele manifestari ale limbajului, modele corecte de exprimare, evitând însusirea emisiilor specifice copiilor la vârste mici, chiar daca acestea tind a parea hazlii. Pericolul consta în a consolida deprinderi incorecte, marcate de principiul efortului minim (reductii de cuvinte la sunete, grupuri de sunete, silabe). Metoda optima de modelare a deprinderilor corecte consta în aplicarea unor întariri pozitive sau chiar recompense pentru aproximarile cât mai reusite si de întariri negative sau retragerea întaririlor pozitive pentru cantonarea în aceleasi forme incorecte.

Particularitatile vorbirii individuale sunt modificabile, formându-se treptat din frageda copilarie în procesul de comunicare verbala, prin educatie si învatare. De aici rezulta dependenta calitatii vorbirii de procesul social al educatiei si învatarii, care implica particiarea familiei, cresei, gradinitei, cu atât mai eficiente cu cât mai timpurii. „Dupa încheierea perioadei favorabile scade plasticitatea structurilor cerebrale si în consecinta exercitiile vor fi mai putin eficiente” (Penfield si Roberts, 1973, în Gutu, 1975).
Prima si cea mai importanta masura de prevenire consta în oferirea de modele corecte de pronuntie din partea adultilor. Parintii sunt primii care printr-o stimulare rationala a gânguritului, a strigatelor, a pronuntiei onomatopeelor, a expresiei mimico-faciale, a orientarii vizuale, contribuie la dezvoltarea interesului pentru vorbire, a atentiei si capacitatii auditive si implicit a pronuntiei corecte. Copilul imita modelul de comunicare al adultilor, de aceea lipsa efortului educativ de prevenire a defectelor de vorbire poate handicapa dezvoltarea ulterioara a pronuntiei, dar si dezvoltarea intelectuala, stiind ca acestea sunt strâns legate între ele. Greseli frecvente, cum ar fi utilizarea excesiva a diminutivelor, satisfacerea anticipata a dorintelor, repetarea insuficienta sau excesiva a cuvintelor dificile, atitudinile punitive sau fortarea peste capacitatile actuale de dezvoltare, duc la instalarea negativismului verbal sau la accentuarea dificultatilor vorbirii.
Pentru dezvoltarea vorbirii, posibilitatea comunicarii de la vârsta cea mai timpurie cu alti copii, ofera o stimulare puternica pentru o comunicare vie adecvata vocabularului sau.
În cadrul educatiei, un rol preventiv îl au „jocurile verbale, cântecele, marsurile dupa muzica, recitarea versurilor” (Gutu, 1975, p.78) si nu în ultimul rând cântecul care contribuie la dezvoltarea respiratiei corecte, a cursivitatii ritmice, la dezvoltarea auzului fonematic si în general a auzului.
Din categoria masurilor igienico-sanitare, amintim: pastrarea igienei corporale, în special a urechilor, nasului, cavitatii bucale, a laringelui si a faringelui. Atât parintii, cât si cadrele didactice urmarind cu atentie dezvoltarea copilului, pot surprinde eventualele întârzieri, contribuind astfel la prevenirea timpurie a deficientelor de vorbire.

Surse
Anca M. (2002), Logopesie; Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca
Gutu M. (1975), Logopedia I; Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
Jurcau E., Jurcau N. (1989), Cum vorbesc copiii nostri; Ed. Dacia, Cluj-Napoca
Jurcau E., Jurcau N. (1999), Învatam sa vorbim corect; Ed. Printek, Cluj-Napoca

Miri
Postat: Sunday, December 17, 2006 8:55 PM


Nivel: SAFIR

Intrat: 2/26/2006
Postari: 16505
Locatia: pe o margine de lume...
Interesanta expunere, Sousourel!oare
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed