Relatia dintre parinti si copii

Options Relatia dintre parinti si copii
Subiectul anterior · Subiectul urmator
leut
Postat: Sunday, July 9, 2006 7:25 PM

Nivel: Senior

Intrat: 2/15/2006
Postari: 6678
Locatia: Galati
In cadrul forumului "Scoala parintilor" am sa incerc sa creionez cateva aspecte legate de relatia dintre parinti si copii.sic
AdrianaC
Postat: Sunday, July 9, 2006 8:42 PM

Nivel: ALBA CA ZAPADA

Intrat: 2/12/2006
Postari: 17764
Locatia: Bucuresti
Un subiect foarte interesant si util !
Abia astept sa il citesc ! Spor la lucru !
leut
Postat: Sunday, July 9, 2006 8:56 PM

Nivel: Senior

Intrat: 2/15/2006
Postari: 6678
Locatia: Galati
Multumesc! sic
Kiki
Postat: Sunday, July 9, 2006 8:57 PM


Nivel: TOP TEAM

Intrat: 2/14/2006
Postari: 36607
Locatia: In casuta cu pitici
AdrianaC wrote:
Un subiect foarte interesant si util !
Abia astept sa il citesc ! Spor la lucru !


Sunt de acord. Abia astept sa vad ce scrii. pupici
leut
Postat: Sunday, July 9, 2006 9:20 PM

Nivel: Senior

Intrat: 2/15/2006
Postari: 6678
Locatia: Galati
Sper sa nu dezamagesc...uff
leut
Postat: Monday, July 10, 2006 7:41 PM

Nivel: Senior

Intrat: 2/15/2006
Postari: 6678
Locatia: Galati
Relatia dintre parinti si copii
Scurta expunere pe marginea unei teme universale by Leutsic



“Asteptarea unei bucurii valoreaza uneori mai mult decat insasi bucuria”
Edouard Estaunie



Nu de putine ori ne-am intrebat daca putem deveni, in adevaratul sens al cuvantului, “parinti”. Auzim cazuri in care un copil a schimbat destine, in bine si in rau. Statistic sau nu, sa ne imaginam ca un copil schimba destinul in bine. Poate un zambet de copil sa faca sa apara inca unul pe fata parintilor? Tine de noi, parintii, ca acest zambet sa fie permanent pentru toata VIATA.


Doi oameni, doua caractere, multa dragoste, dorinta de a avea un copil; si totusi sunt ei pregatiti pentru a deveni parinti? Din persoanele libere, fara prejudecati se pot transforma in parinti?
Copilul – acest miracol al vietii – atat de mic si fragil poate fi un liant sau dimpotriva. Lasand la o parte latura neplacuta (divorturi si neintelegeri familiale) aparitia unui membru in cadrul unei familii schimba multe. In bine, ar spune multi, iar noptile nedormite si grija de a nu se intampla in orice secunda ceva rau sunt uitate odata cu noile cuceriri ale micutului.
A fi parinte nu presupune numai simplul fapt de a avea un copil sau de a insemna cu un x minuscul o casuta de pe un act in dreptul intrebarii “copii”, ci mai de graba multa putere, daruire, rabdare, toate ducand la cresterea armonioasa a micutului suflet intr-un cadru adecvat.
S-a nascut! Multa bucurie, sentimentul de implinire domneste peste ei, proaspetii parinti, dar cum ar spune scriitorul muntele e inalt, trebuie sa invete sa-l urce, cu necazuri si bucurii. Important e ca pe parcursul urcusului parintii si copiii sa poposeasca in poienite insorite si sa treaca peste portiunuie de drum anevoios, impreuna.
A deveni parinte este un proces cu infinite posibilitati si fatete, nunate si combinatii, efort personal scheme impuse de altii. Parintii citesc, invata din carti pentru a sti la ce sa se astepte de la relatia pe care incearca sa o creioneze. De multe ori insa, oricat de multe ar sti si oricat de mult sprijin ar avea, parintii clacheaza iar personalitatea copilului nu poate fi stapanita. Mijloacele prin care un parinte poate sa indrepte realatia sunt variate, de la consiliere de specialitate pana la mici trucuri.
Dialogul este esential in formarea relatiei parinti – copii. Deciziile pe care le iau parintii trebuie sa fie corelate cu capacitatea de intelegere a copilului. Copilului trebuie sa i se explice de ce nu are voie sa faca un anumit lucru in special prin exemple.
Este gresita atitudinea “nu ai voie sa faci asta” fara explicatie.

Cresterea copiilor poate fi privita, sustine Eric Berne in cartea Jocuri pentru adulti - Psihologia relatiilor umane, ca un proces educational in cadrul caruia copilul e invatat ce jocuri sa joace si cum sa le joace.

<<Tanji, in varsta de 7 ani, a cerut voie sa se ridice de la masa invocand o durere de stomac. Parintii i-au sugerat sa stea putin intins. Fratiorul lui, Mike, in varsta de 3 ani, spuse atunci: "Si pe mine ma doare stomacul", evident neavand nimic. Tatal lui se uita putin la el, apoi raspunse: "Doar nu vrei sa intri si tu in jocul asta, nu-i asa?" La care Mike izbucni in ras si zise: "Nu!".
Daca Mike impreuna cu parintii ar fi repetat scena de mai multe ori, s-ar fi putut anticipa ca acest joc ar fi devenit parte din caracterul lui Mike, asa cum se intampla adesea daca parintii coopereaza. Ori de cate ori, Mike ar fi fost invidios pe un privilegiu acordat unui concurent, s-ar fi prefacut bolnav ca sa obtina si el niste privilegii. Dar Mike a fost salvat de la o cariera atat de ipohondra. >>


Odata puse bazele unei comunicari adecvate, relatia dintre parinti si copii devine din ce in ce mai stransa. Bineinteles ca exista momente in care deciziile luate de parinti ar putea “altera” intr-un fel relatia, insa depinde foarte mult de calitatea acesteia. Dragostea pe care parintii o arata copiilor este foarte importanta insa aceasta si relatia biologica parinti-copii nu sunt elemente care sa explice si sa determine intr-o masura suficienta un comportament adecvat si o interactiune optima intre cele doua parti.
Sunt o multitudine de factori care inlfuenteaza calitatea realatiei*:
- constitutia genetica si temperamentala, atat a copilului cat si a parintilor, care directioneaza stilul de raspuns si capacitatea de adaptare a cuplului;
- factori culturali, contextul istoric si geografic, suportul social (actiunile presociale oferite de comunitate), conditiile economice ale familiei (familiile dezavantajate economic si cultural neputand oferi conditii optime);
- tipul de relatie (interactiune) a parintilor copilului cu proprii lor parinti, element cu valoare predictiva asupra calitatii relatiei cu propriul copil;
- tipul de relatii familiale si capacitatea de adaptare sociala a cuplului parental;
- patologie psihiatrica a unuia dintre parinti;
- dimensiunea familiei.

“Daca suntem noi insine, copiii nostri pot ajunge sa ne cunoasca. Caci daca vom juca un rol, cu siguranta o sa fim descoperiti cand o sa fim prinsi fara machiaj." - D.W. Winnicott
Exista doua tipuri de relatie:
-cea mai simpla, ar spune unii, relatia dintre parintii naturali si copii;
-una speciala, relatia dintre parintii adoptivi si copii;
Daca in cazul primei situatii, parinti naturali – copil, instinctele materne isi spun cuvantul intr-o mare masura, in situatie in care apare adoptia unui copil lucrurile se complica putin.
Sunt ei, parintii, in stare sa creeze acea legatura stransa, desi copilul nu e sange din sangele lor? Tine numai de ei, ca parinti, sa poata realiza acest lucru necesar pentru dezvoltarea mentala a micutului.
Mai exista situatia in care apare un al doilea copil in sanul familiei si odata cu acesta se poate dezvolta sentimentul geloziei in ce-l priveste pe primul copil. Dragostea parinteasca, ma refer la cea ideala, in care parintii iubesc la fel copiii indiferent de numarul lor, poate parea in ochii micutilor avand intensitate diferita. Astfel, unul dintre ei va spune mai tarziu “pe fratele/sora mea il iubesti mai mult”. Cred cu tarie ca oricat ar spune un parinte “imi iubesc la fel copiii”, acestia simt cand nu e asa. Poate fi adevarat sau fals dar un parinte care cultiva dragostea in mod egal va putea spune cu mana pe inima “imi iubesc la fel de mult copiii”!
Un copil, crescut intr-o familie in care nu a simtit ce inseamna sa fie iubit, mai tarziu nu va putea cunoaste sentimentul decat in momentul cand devine parinte . Si uite-asa ciclul vietii este pus in miscare...



*Psiholog Ovidiu Ionescu – “Cum devenim parinti”
AdrianaC
Postat: Sunday, July 20, 2008 6:20 AM

Nivel: ALBA CA ZAPADA

Intrat: 2/12/2006
Postari: 17764
Locatia: Bucuresti
Care este relatia dintre voi si copilul vostru?

Sunteti tandri, afectuosi, stiti sa va si impuneti cand este cazul, stiu ca trebuie sa respecte anumite reguli sau cred ca totul li se cuvine?


La Alice o vreme mi-a fost ceva mai greu pentru ca incepuse sa creada ca totul i se cuvine si nu trebuie sa faca nimic pentru asta. Asta numai din cauza ca am rasfatat-o foarte mult si nu i-am impus niciodata limite / bariere. A vrut ceva si am avut posibilitatea sa ii luam, i-am luat.

Acum insa e foarte responsabila si intelegatoare. Isi strange banutii ei, ii foloseste cu cap, cand mergem undeva nu insista sa i se ia ceva daca i se spune "NU".

Este putin cam timida si timorata, si asta si din cauza mea, pentru ca am avut o perioada in care am tratat-o ca pe un om mare, ma asteptam de la ea sa inteleaga diverse si sa se comporte ca un om mare. Acum imi dau seama ca am gresit, pentru ca tot un copil este si ea, abia a implinit 7 anisori.

Cu Andrei relatia e putin diferita, pentru ca si el ca fire e total diferit de Alice.
El e mai iubaret, se baga in sufletul tau si nu te lasa pana nu iti da un pupic, indiferent ce faci.
Pe de alta parte, e mai putin rasfatat (sau asa imi place mie sa cred), stie ca atunci cand e de gluma, glumim, dar cand am spus ceva, vorbesc serios si daca nu face ce i se spune in secunda 3 este pedepsit (secunda 3 pentru ca incep sa numar: 1, 2... si pana sa spun 3 de obicei face ce ii spun, iar daca nu face e pedepsit sa stea 2 minute pe fotoliu, singur, fara sa il bage nimeni in seama).
sousourel
Postat: Sunday, July 20, 2008 5:08 PM


Nivel: Senior

Intrat: 2/18/2006
Postari: 7688
AdrianaC wrote:


El e mai iubaret, se baga in sufletul tau si nu te lasa pana nu iti da un pupic, indiferent ce faci.


Mami, ma intreb daca nu e o caracteristica a baieteilor vis-a-vis de mamicile lorcoeur ras

Leuto, frumos articol si foarte interesantthumleft
bereea
Postat: Tuesday, August 19, 2008 8:57 PM


Nivel: RUBIN

Intrat: 3/29/2007
Postari: 22725
Leut , mi- placut foarte mult articolul.felicitari!newclap

Ale e la fel ca baiatul Adrianei : iubareata si pupacioasa.Dar in ultimul timp a inceput sa dea dovada de o incapatanare ...ma intreb de la cine o mostenestebanghead De multe ori ma trateaza pe mine asa cum o tratez eu pe ea si cateodata chiar ma pedepseste pentru ca in viziunea ei eu sunt cea care am gresit. Bineinteles ca discutam problema.Inca nu face distinctie intre mama-partenera de joaca si mama - parintele ei.
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed