Obiceiurile primaverii

Options Obiceiurile primaverii
Subiectul anterior · Subiectul urmator
Cristy
Postat: Sunday, February 18, 2007 2:57 PM


Nivel: Senior

Intrat: 1/8/2007
Postari: 6843
Locatia: Israel
Obiceiurile primaverii

Folclorul roman s-a dezvoltat la confluenta a doua mari regiuni ale civilizatiei europene: vestul si sudul Europei. De-a lungul secolelor, romanii si-au cristalizat propria lor cultura. Aceasta cultura reprezinta nevoia de comunicare a omului cu natura si a omului cu alti oameni. Spiritualitatea romaneasca a fost in perfecta armonie cu pozitia geografica a tarii noastre si cu practicile populare ale romanilor.

Cultura romaneasca prezerva cu grija memoria stramosilor ei, astfel ca printre cele patru mituri importante ale romanilor il vom intalni alaturi de "Miorita" si pe cel al "Babei Dochia", ultimul fiind in stransa legatura cu data de 1 Martie si cu martisorul.

Romanii sarbatoresc venirea primaverii intr-un mod unic, la inceputul lunii martie.
1 Martie este in calendarul ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numita si Dochia. Sarbatoarea este de fapt apriori timpurilor crestine, iar Dochia este un personaj pagan.
Traditia martisorului este o mostenire de la stramosii nostrii romani. Cuvantul "martisor" are origini latine si este numele popular al lunii martie.
Acest stravechi obicei al primaverii este specific poporului roman si isi are originea in credintele si practicile agrare. Sarbatoarea lui are loc in prima zi a lui martie, considerata ca prima luna a primaverii. La Roma, inceputul anului nou se sarbatorea la 1 martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al campului si al turmelor, zeu care personifica renasterea naturii.

La vechii traci aceleasi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul sau fiind legat de glia materna si de vegetatie. Lui ii erau consacrate sarbatorile primaverii, ale florilor si fecunditatii naturii.
In multe sapaturi arheologice din Romania s-au gasit martisoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. In schimb, culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor era specifica intelepciunii barbatului. De altfel snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii ca o permanenta miscare a materiei. El semnifica schimbul de forte vitale care dau nastere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb si rosu au ramas pana in zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regasite si la bradul de nunta si inmormantare.

Cand venea primavara, oamenii obisnuiau sa lege de copacii funii albe si rosii, cu scopul de a alunga duhurile rele. Aceasta masura de precautie era luata pentru a preintampina orice fel de posibil dezastru care s-ar fi putut abate asupra florilor copacilor si i-ar fi putut impiedica sa rodeasca.

La originile martisorului a stat o moneda de aur la care se atasa o sfoara facuta din doua parti rasucite, una rosie si alta alba, pe care copiii obisnuiau sa o poarte la gat. Exista credinta, conform careia, acesta amuleta aducea noroc si fericire. Fetele purtau martisorul pana cand infloreau copacii, moment in care, legau martisorul de trunchiul unui copac iar cu moneda isi cumparau branza, pentru a avea o fata alba si frumoasa tot anul.

Dupa un timp, margele frumos colorate au luat locul monedei. In unele parti ale tarii, martisorul este purtat la incheietura mainii, toata luna martie. Dupa care, inainte de rasaritul soarelui, fetele il innoada de trunchiul unui copac sau il pun intr-un arbust de trandafiri, cu convingerea ca toate dorintele lor se vor implini.

Simbolul snurului realizat din cele doua parti rasucite, una alba si cealalta rosie, a fost initial folosit de daci inainte ca romanii sa-i cucereasca. Pe acea vreme snurul era alcatuit din alte doua culori: alb si negru. Culoarea neagra reprezenta lana neagra data de Baba Dochia nurorii sale, si simboliza intunericul iernii. Partea alba simboliza lumina primaverii. Lana s-a schimbat, conform legendei, din negru in alb prin sacrificiul fetei. Din aceasta cauza partea rosie din martisor reprezinta sangele si sacrificiul. In final, primavara si martisorul vor fi mai puternici decat intunericul cu ajutorul lui Isus Cristos.

In zilele noastre, martisorul este un simbol al primaverii care va sa vina, iar realizarea lui a devenit o adevarata opera de arta. Oamenii ofera cu multa placere de 1 Martie martisoare celor pe care ii iubesc, ca simbol al admiratiei lor, ca respect si stima speciala pentru doamne si domnisoare.

MARTISORUL LA VECINII NOSTRII

Daca mergi pe strazile Bulgariei, pe data de 1 Martie, vei intalni numeroase figuri fericite. Dar in primul rand, ochii tai vot fi capturati de martisoare. Toata lumea isi decoreaza hainele cu ele. Mai mult, poti sa observi martisoare purtate chiar de caini si pisici. In satele mici din munti, oamenii isi aranjeaza si animalele domestice din ograda (miei, cai, capre etc) cu astfel de podoabe. Casele au si ele, de asemenea, propriul lor martisor.

Te-ai putea intreba de unde provine acest obicei. In timpurile vechi, "matenitsa" cum sunt denumite martisoarele in limba bulgara, au fost acceptate ca un semn de ritual, ca o amuleta creata special pentru a te proteja de spiritele rele. In zilele noastre, aproape toate aceste simboluri au fost uitate, ramanand doar cel legat de venirea primaverii. Dar si acum, bulgarii cred ca, vor fi sanatosi tot timpul anului daca poarta "martenitsa" in luna martie. Exista o zicala din batrani care spune ca "daca nu porti martisor, Baba Marta va aduce spiritele rele in casa ta". Caracterul mitic Baba Marta personifica primavara si soarele care poate cu usurinta sa arda fetele sensibile ale oamenilor. Conform credintei nationale, Baba Marta este o batrana neputincioasa. Acesta este motivul pentru care are tot timpul la ea un bat de fier in care se spijina. Bulgarii cred ca, temperamentul batranei este foarte instabil. Astfel ca, atunci cand Marta zambeste, soarele staluceste pe cer, iar atunci cand este suparata pe cineva, vremea urata isi face simtita prezenta. Majoritatea ritualurilor aveau ca obiectiv principal multumirea batranei. Baba Marta nu va vizita decat casele curate si bine ingrijite. Din acest motiv, in fiecare an, la sfarsitul lui februarie, bulgarii obisnuiesc sa-si faca curatenie generala in case. Este de fapt un simbol al curatarii de tot ceea ce s-a adunat rau de-a lungul anului, de toate lucrurile vechi si nefertile, si de care trebuie sa te debarasezi odata cu venirea primaverii, pentru a te putea purifica.

Baba Marta are cerinte specifice pentru cei cu care se va intalni la inceputul lui martie. Astfel ca, batranii nu trebuie niciodata sa iasa prea devreme din casa in aceste zile pentru ca batrana doreste sa intalneasca doar fete tinere si femei. Doar asa vremea va fi tot anul frumoasa si calduroasa. Trebuie de asemenea sa poriti "martenitsa".
Toata lumea poarta "martenitsa" in Bulgaria, inclusiv necuvantatoarele. Martisoarele bulgarilor sunt asemanatoare celor din Romania. Sunt facute din doua bucati de matase, una alba si cealalta rosie, rasucite intre ele, la care se ataseaza monede, par din coada de cal, margele, usturoi, carcase de melci etc. Impreuna formeaza amuleta.
In anumite regiuni din Bulgaria martisoarele sunt purtate in functie de statutul social al persoanelor in cauza. Astfel, fetele nemaritate vor purta martisorul in partea stanga a rochiei, in vreme ce fetele batrane il vor purta pe degetul mic al mainii stangi. Barbatii casatoriti poarta "martenitsa" la soseta dreapta.

Martisoarele se poarta o perioada de timp bine determinata, dupa care se agata in copacii care urmeaza sa infloreasca. Procesul scoaterii martisoarelor a fost legat de paracticile de previziune a vremii. In sud, spre exemplu, oamenii cred ca ar trebui sa-ti dai jos martisorul doar atunci cand vei observa un stol de berze. In alte regiuni acest lucru se intampla la vederea unei lebede, existand credinta ca, vei fi tot anul la fel de gratios precum respectiva pasare. Fetele nemaritate isi pun martisorul sub o piatra mare si incearca sa ghiceasca care le va fi ursitul.
Scoaterea martisorului, conform ritualurilor, are un scop bine intemeiat: sa marcheze astfel tranzitia dintre sfarsitul iernii si noul anotimp care incepe.

Martenitsa, aceasta amuleta magica, mostenita de la predecesori, este primul semn al venirii primaverii. El simbolizeaza credinta fiecaruia ca toate vor fi mai bune in anul ce va sa vina.



Iata si cateva legende de martisor scrise de copii:



Legenda martisorului
Isabela


A fost odata ca niciodata, o vreme in care Soarele intruchipat intr-un barbat chipes obisnuia sa coboare pe pamant pentru a dansa hora in sate. Stiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmarit si intr-una dintre aceste incursiuni pe pamant, l-a rapit si l-a aruncat intr-un beci, in castelul sau.
Pasarile au incetat sa cante iar copiii nu mai puteau sa rada, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe dragon.
Intr-una dintre zile, un tanar curajos a decis sa coboare in beci si sa salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au insotit, dandu-i tanarului din puterea lor, pentru a reusi sa invinga puternicul dragon.
Calatoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. La sfarsitul ultimului, tanarul a reusit sa gaseasca castelul dragonului, unde era intemnitat Soarele. Si a inceput lupta, care a durat zile pana cand dragonul a fost infrant.
Fara puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele, reusind sa faca fericiti pe toti cei care-si pusesera ultimele sperante in el. Natura a reinviat, oamenii au inceput sa zambeasca din nou, doar flacaul nu a mai apucat sa vada primavara venind. Sangele cald din ranile sale cadea pe zapada.
In timp ce zapada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primaverii, rasareau din pamantul destelenit. Cand ultimul strop de sange al tanarului s-a scurs pe zapada imaculata, a murit fericit ca viata sa a servit unui scop atat de nobil.
De atunci oamenii obisnuiesc sa impleteasca doi ciucuri: unul alb si altul rosu. La inceputul lunii martie, barbatii ofera aceasta amuleta, numita martisor, fetelor pe care le iubesc.
Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea ce e frumos si ramane simbolul sangelui bravului tanar. Albul simbolizeaza puritatea, sanatatea si ghiocelul, prima floare care apare primavara.
Semnificati literara a martisorului este: micul martie. Un martie mai mic pe care sa-l purtam la piepturile noastre pentru ca iarna sa fie uitata si noul an sa inceapa.


Legenda martisorului
Ana Raluca Iliescu, 10 ani


A fost odata un om sarac. Acesta confectiona tot felul de lucruri pentru papusi: fundite, snurulete, hainute. Apoi le vindea la piata. Intr-o zi, omul vazand ca i s-au terminat materialele, a gasit prin casa doua suluri de ata alba si rosie.
Se gandea, se gandea, ce poate sa faca cu ele. Nu dupa mult timp stiu ce sa faca cu ele. Lua cele doua ate, rupse din fiecare si le impleti. Fusese foarte fascinat de ceea ce crease. Si adauga un mic tablou de care prinse snuruletul. S-a tot gandit.
-Cum sa denumesc aceasta creatie?
Stiu! Martisor, deoarece suntem in luna martie si suntem in prima zi a lunii. Aceste lucruri vor fi daruite de catre barbati, femeilor drept cadou. Si facu mai multe modele.
Asa s-a dus vestea, despre acest lucru, in toata lumea. Si oamenii sarbatoreau aceasta zi, deoarece doreau sa pastreze in memorie acea zi in care saracul a inventat acest simbol al primaverii si reinnoirii.
Si in zilele noastre se sarbatoreste prima zi de martie.


Povestea Martisorului
Bufnea Angela


A fost o data ca niciodata ca daca nu ar fii nu s-ar povesti. Au fost odata niste batrâni care aveau o fata. In primavara era ziua Marinei.
Parintii s-au tot gândit ce dar sa-i faca fetei. Si dupa îndelungi cautari s-au hotarârt sa-i dea un colier.
El era facut dintr-o moneda de aur legata de o panglica din doua culori: rosu si alb. Culoarea rosie însemna sângele iar albul viata. A venit si ziua de 1 Martie, ziua Marinei. A primit acel colier si l-a pus dupa gât. Seara a visat o zâna care i-a spus sa plece în lumea povestilor pentru a afla semnificatia colierului.
Dimineata fata a pornit la drum si a ajuns la palatul Lumii povestilor, dupa care un print a invitat-o în palat si a condus-o printr-un tunel de trandafiri rosii de culoarea sângelui, dupa care au iesit din tunel si au intrat în altul de gladiole si narcise. Când au iesit au ajuns la zâna care le-a spus ca de acum înainte la 1 Martie se va sarbatori daruirea martisorului. De 1 Martie fiecare baiat va darui câte un martisor fetelor frumoase si bune. De acum înainte se va sarbatori acest simbol. Dupa aceste
vorbe Marina si printul s-au casatorit si au trait fericiti pâna la adânci barâneti.


Fata cea harnica si traditia martisorului
Bufnea Angela


A fost o data ca niciodata ca daca nu ar fi fost nu s-ar povesti. Era pe la sfârsitul lui februarie. Soarele topise deja zapada de pe pamânt, pasarile se întorceau din tarile calde, gâzele se trezeau din amorteala de iarna, iar o fetita cuminte si harnica a visat într-o noapte ca o zâna I-a aparut in vis si i-a spus ca dupa ce se v-a trezi v-a gasi un obiect frumos si fermecat in padurea basmelor. Zâna i-a mai spus ca daca vrea sa ajunga la obiect trebuie sa se întâlneasca cu un monstru de ciocolata care îi va da voie sa intre cu conditia sa spuna pe cine cauta. Când s-a trezit fetita a pornit la drum.
Mergând s-a întâlnit cu un iepuras si i-a zis:
-Cine esti tu? întreba Lacrimioara.
-Sunt un biet iepuras si as vrea sa pot sa sar mai voinic.
-Nu-ti face probleme, vino cu mine.
Si au mers împreuna pâna s-au întâlnit cu o veverita.
-Dar tu, întreba Lacrimioara.
-Eu sunt veverita regina si as dori sa sar mai tare din copac în copac.
-Hai vino cu noi.
Si au pornit toti trei la drum pâna când au ajuns la o groapa mare.
Iepurasul a pus-o pe Lacrimioara în spinare si a sarit peste groapa. Dupa aceea a sarit si veverita dupa care au ajuns la monstrul de ciocolata, iar Lacrimioara i-a spus ca vrea sa intre în padurea basmelor fiindca o cauta pe zâna.
-Cum te cheama, fetito?
-Lacrimioara, monstrule.
-Intra!
-Multumesc!
-Dar unde o gasesc pe zâna?
-Daca te duci în tunelul cu trandafiri o vei gasi. Si mergând au ajuns acolo. Si au gasit-o pe zâna care le-a îndeplinit dorintele veveritei si iepurelui, iar dupa aceea printul i-a daruit Lacrimioarei un martisor. Dupa aceasta s-au casatorit si au trait pâna la adânci batrâneti, iar de atunci la fiecare 1 Martie baietii daruiesc fetelor martisoare.



Legenda
Podea Cristian


Traia de mult într-o împaratie o printesa frumoasa pe nume Lia. Ea era îndragostita de un fiu de împarat pe care îl chema George cel Viteaz.
Parintii Liei nu erau de acord cu dragostea ei pentru George. Într-o zi mama Liei i-a spus sotului ei sa trimita a scrisoare varului sau si sa-i ceara sa-l cheme pe George la lupta. Tatal Liei nici nu a stat pe gânduri si a trimis scrisoarea. Peste o saptamâna George a venit la palat si i-a spus Liei ca trebuie sa plece la razboi. Când a auzit, Lia s-a pus pe un plâns amarnic. George i-a dat o inima de care erau legate doua fire albe si i-a spus ca daca unul din ele se v-a înrosi el este ranit si sa plece în cautarea lui.
Dupa putin timp George a plecat la razboi. Lia se uita în fiecare zi la cele doua fire albe pâna când a vazut ca unul este rosu. Atunci si-a dat seama ca George este ranit si a plecat dupa el. A mers cât a mers când a ajuns la un câmp unde erau o multime de osteni de-ai lui George cazuti pe câmpul de lupta.
A mai mers apoi înca o luna pâna când a ajuns într-o padure. Acolo, într-o coliba a gasit un voinic intins pe pat. Era George. Cei doi n-au mai putut de bucurie când s-au vazut. Lia i-a pansat ranile si l-a întrebat de ce nu a venit acasa. George i-a raspuns ca parintii lui l-au alungat. Lia l-a luat si au plecat la palatul ei. Acum era ea împarateasa caci parintii îi murisera.
Dupa ce s-au casatorit Lia a adus un cititor în stele sa-l întrebe ce simbol era ata aceea rosie si alba. Si astfel fata a aflat ca acela este un martisor si este un dar pe care baietii îl dau fetelor o data pe an.
De atunci, în fiecare an se dau martisoare.


Calul fermecat

Într-o noapte furtunoasa o batrâna a venit la castelul printului pentru ai cere adapost. Acesta cum a vazut-o a împins-o înapoi si i-a spus:
'Cum îndraznesti sa treci pragul printului? Munceste pentru a avea adapost aici.'
Atunci batrâna s-a transfomat într-o printesa si i-a spus: 'Pentru ca nu ai mila de oameni si nu ai nici un pic de suflet te vei transforma într-un cal, iar vraja se poate rupe doar daca o fata îti va darui 'ceva' din inima.
Au trecut ani si ani si printul era nefericit. Îi parea rau de nedreptatea pe care o facuse. În toti acesti ani printese au venit sa-i aduca daruri crezând ca vraja se va rupe si vor mosteni bani. Dar fara nici un rezultat.
Într-o buna zi o pastorita pe nume Giralda, care era îndragostita de print culese o cala pe care o pregatise cu grija. Pe spatele hârtiei în care era împachetata cu grija pura si stralucitoarea cala, era scris cu rosu 'martisor'.
Când s-a înfatisat în fata printului el si-a spus în gând: 'De unde cunosc ochii acestia limpezi si atât de sinceri?'
Fata i-a dat cadoul spunându-i: ' Acesta este un simbol al iubirii care o am fata de tine, printe!'. Când printul a atins martisorul si-a recapatat înfatisarea.
Si au facut nunta mare si cu multa veselie. Printul a hotarât ca în fiecare an de 1 Martie sa-si aminteasca de aceasta întâmplare si baietii sa le daruiasca fetelor martisoare în semn de recunostinta si iubire.




Sursa

flowers flowers flowers flowers flowers flowers flowers flowers
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed