O altfel de ....viata...

Options O altfel de ....viata...
Subiectul anterior · Subiectul urmator
stele_pe_cer
Postat: Monday, July 10, 2006 4:21 PM


Nivel: Senior

Intrat: 2/13/2006
Postari: 6678
Rasfoind un articol, m-a impresionat placut multitudinea de informatii noi in ceea ce priveste sarcina si cresterea copiilor...


Cine este Angel?

Este poate prima poveste de acest gen pe care ati citit-o vreodatã. Ea va ofera imaginea clara a unui cuplu care a luptat pentru viata lor, care si-au dorit un copil si care au tinut cu tot dinadinsul ca acest copil sa adopte o conduita sanatoasa, garantia inzestrarii organismului cu un sistem imunitar foarte bun. Aici gasiti povestea mamei. Eu nu voi face decât cateva referiri la copil, la Angel. Cu acest nume m-am adresat in scris atunci cand, pe 29 iunie, i-am trimis o icoana cu Sfantul Petru. Deci. Dupa 3 ani de regim, am permis celor doi soti sa se gandeasca serios la un copil. La un moment dat Dana ma anunta ca este insarcinata. Va inchipuiti ce bucurie. Le-am spus ca vor avea un baiat si ca va trebui sa tina secret timp de trei luni. Atunci, la „Ziua Scorpionilor”, am facut public acest eveniment, accentuand ca se va naste cel mai tanar membru al Clubului Nemuritorii. Perioada de la procreare pana la nastere poate face subiectul unui roman, daca vreti, este o buna baza de studiu pentru viitoarele mame si pentru lumea medicala. Perioada de la nastere si pana astazi se poate adresa cu multe invataminte si mamelor deja existente. In toata perioada de sarcina Dana s-a comportat ca un om normal, a consumat numai produsele pe care le-am recomandat, a facut miscare, nu a luat medicamente sau elemente de sinteza (vitamine) si a nascut normal, nu prin cezariana.

Petre Anca

PUIUL MEU

SCURTA INTRODUCERE


Aceste randuri sunt adresate tuturor acelor femei care, ca si mine, au cautat raspuns la intrebari de genul:
-“Ce poate face o femeie vegetariana pe cale sa devina mama, pentru a duce sarcina la bun sfarsit?”
-“Daca parintii sunt preocupati de sanatatea copilului, cum poate fi abordata o alimentatie corespunzatoare?” -“Varsta de 35 de ani este un impediment pentru nasterea naturala?”
-“Ce pot face sa pot alapta cat mai mult?”
-“Cand diversific mancarea si pana la ce varsta pot alapta copilul?” s.a.m.d.

De asemenea, aceste randuri se doresc o pledoarie pentru o viata frumoasa, luminoasa, echilibrata, singura de altfel care poate constitui un mediu potrivit cresterii unui copil, deoarece: “Viata este scurta si frumoasa. Ea merita si trebuie traita! Dar nu oricum” Petre Anca Nu sunt nici pe departe cea mai indreptatita sa dau lectii despre cresterea copilului si nu am nici siguranta ca sfaturile mele sunt cele mai bune, pot face insa partas cititorul acestor randuri la experienta mea, aprecierea de bun/rau sau potrivit/nepotrivit apartinandu-i exclusiv acestuia. Si nu in ultimul rand, aceste ganduri puse pe hartie sunt dedicate celui care m-a ajutat sa inteleg ca viata poate fi traita frumos, ca sanatatea poate fi atat de usor pastrata, ca nu exista incurabil sau imposibil, Omului PETRE ANCA. INCEPUTURI Nu am sa povestesc acum despre sotul meu si incercarile prin care a trecut el in ultimii ani, o poate face el mult mai bine decat mine. Am sa spun doar ca in urma cu 7 ani a fost in situatia ca medicina alopata sa ii acorde foarte putine sanse de supravietuire datorita unor ganglioni tumorali in spatiul mediastinal. La vremea respectiva, neavand de ales, si-a pus toate sperantele in ajutorul lui Dumnezeu, al mamei Natura, in intalnirea cu Petre Anca, iar faptul ca azi nimic nu mai aminteste de disperarea acelor vremuri e o dovada vie ca nu s-a inselat in alegerea facuta. Am convietuit astfel alaturi de el uitandu-ma curioasa la terapiile aparent ciudate pentru mine la vremea aceea, l-am ajutat acolo unde a fost nevoie, l-am incurajat si am sperat alaturi de el ca ne aflam pe drumul cel bun. Timpul a demonstrat ca pas cu pas obtineam noi victorii si faptul ca nu puteam incheia razboiul atat de repede cat ne-am fi dorit, ne-a adus in familie obisnuinta unui stil de viata simplu, bazat in mare masura pe o alimentatie sanatoasa. Avand in vedere toate acestea, am adoptat destul de usor dieta ovo-lacto-vegetariana mai mult din spirit de echipa decat determinata de vreo afectiune de ordin medical. Nu pot spune ca a fost usor, poate ca lipsa unei afectiuni actiona de aceasta data ca un factor demotivant astfel incat numai vointa si hotararea de a face ceva cu propria sanatate m-au ajutat sa ma mentin pe aceasta cale. Am avut „tentatii” la tot pasul. Eu nu am fost niciodata o consumatoare de alcool, cafea, tigari, dulciuri, dar produsele de cofetarie sau prajiturile de casa -au constituit pentru mine o mare atractie. Acestea au parasit cel mai greu meniul meu zilnic, treptat am reusit sa le inlocuiesc cu miere si produse facute din ingrediente naturale (miere, faina integrala, drojdie, ulei presat la rece, lactate). Nu acelasi lucru se poate spune si despre carne si produsele din carne (de orice fel). La un an dupa sotul meu (1999) am eliminat complet carnea din alimentatie (carnea de porc si de vita am eliminat-o de la inceput) si, ca si acum, nu am nici cea mai mica tentatie sa le consum. Foarte, foarte rar am mai mancat peste oceanic, destul de rar oua, dar am continuat sa consum produse lactate (branza proaspata, in special de capra, iaurt, lapte batut). Ca un exemplu al liniei de alimentatie actuale o sa va spun ceea ce consum zilnic indiferent de sezon. Incep ziua cu o lingurita de polen sau polen dizolvat in miere, beau sucuri de fructe si legume in timpul diminetii, mananc salate de legume si terciuri de cereale la pranz sau supa de legume si seara inchei cu fructe sau produse de soia sau lactate, seminte de floarea soarelui, dovleac, alune, nuci. Peste zi consum in plus minim 1,5-2 litri de lichide (ceaiuri, apa de izvor sau minerala). Desi pare o alimentatie monotona si fara aport suficient de vitamine, calorii, enzime, in toti acesti ani nu am racit aproape deloc fata de anii trecuti, am un tonus excelent chiar daca din motive obiective dorm aproximativ 6-7 ore pe noapte. Prin aceasta alimentatie am transformat intr-un fel pesimismul firii mele intr-un optimism chiar molipsitor cateodata. Cam atat despre cadrul in care se desfasoara „povestea mea”.

PERIOADA DE GRAVIDITATE

La o jumatate de an de la moartea tatalui si 21 de ani si jumatate de la moartea mamei o veste avea sa transforme atmosfera destul de trista a ultimului an intr-una foarte vesela si fericita: in septembrie 2001 eu si sotul meu am aflat ca urma sa devenim parinti. Bucurie nespusa, dar si primele intrebari, ce vom face, cum ne vom descurca, ce am putea face mai bine pentru el….asa ca primul care a aflat marea noastra bucurie a fost cel care ne era ca un tata de ceva timp incoace- Petre Anca. Alaturi de el am simtit inca de la inceput ca nu suntem singuri in fata intrebarilor si ca oricand putem afla un sfat bun de la cel care il ajutase pe sotul meu atat de mult. Ne-am gandit sa-l rugam sa fie alaturi de noi in incercarea de a face tot ce este mai bun pentru viitorul luminos al micutului nostru. De subliniat faptul ca dansul nu a ajutat si sfatuit doar persoane foarte, foarte bolnave, ci si persoane care intradevar doreau sa traiasca o viata sanatoasa (eu ma numaram printre acestea, iar copilului nostru ii doream acelasi lucru). Deoarece dorinta noastra de a avea un copil sanatos a fost apreciata, sub coordonarea dumnealui si cu sprijinul sotului meu, am inceput sa acord mai mare atentie propriei diete alimentare, miscarii, starii mele de sanatate si cadrului de formare a copilului nostru. Asadar am inceput sa fiu mult mai atenta la combinatiile alimentare (cartea d-lui Petre Anca “ Cancerul boala incurabila?” – editia I si editia II revizuita - este un ghid perfect in acest sens), sa consum lichide cat mai multe, sa consum cat mai multe legume si fructe in starea lor naturala, sa fac clisme pentru eliberarea organismului (foarte, foarte important este sa previi constipatia si aparitia hemoroizilor, mai ales ca aceste stari se pot instala odata cu evolutia sarcinii), sa mananc constant produse apicole, sa fac miscare si sa dorm suficient, sa ma imbrac / incalt comod si nu in ultimul rand sa incerc sa pastrez o stare de echilibru prin regasirea linistii interioare si exercitii fizice. Odata ce au aflat vestea si cei apropiati noua, domnul Colonel Petre Anca ne-a facut si prima mare surpriza si anume ne-a anuntat ca vom avea un baietel. Nu aveam nici o preferinta dar faptul ca ne-a mai spus ca va fi si tare nazdravan ne-a facut sa devenim nerabdatori si mult mai curiosi… Tot in aceea perioada am anuntat si medicul de familie ca apoi sa ne inscriem la medicul ginecolog D.N. din maternitatea Buzau. Desi nu este adeptul liniei pe care eram hotarata sa merg, medicul ginecolog m-a ajutat inca de la inceput foarte mult, punandu-ma in legatura cu asistenta sefa din cadrul maternitatii, persoana de care ma leaga si acum un profund respect, recunostinta si prietenie sincera. Cu ajutorul dansei am putut intra in posesia unor materiale extraordinare despre perioada dinainte si dupa nastere, despre gimnastica si dieta din aceasta perioada. Astfel am putut sa rastorn complet o idee fixa si mai veche de-a mea si anume ca la maternitatea Buzau nu o sa pot naste niciodata. NICIODATA nu o sa mai spun NICIODATA! Atunci cand lucrezi cu profesionisti restul nu mai este important. Temerile ca nu voi avea parte de asistenta medicala dorita au fost indepartate cu mult tact si rabdare de aceasta femeie minunata care m-a asistat si mi-a fost alaturi incepand cu luna a cincea de sarcina, continuand cu perioada de lehuzie si nu numai, devenind cu timpul din “Doamna BARZA”, un membru al familiei. Cu un profesionalism bazat pe daruire si ani de experienta, doamna R.Z. a reusit sa-mi transmita incredere in actul medical al carui actor urma sa fiu : NASTEREA. Fiecare din cei apropiati: sotul meu, domnul Petre Anca, doamna R.Z., prietenii si rudele au incercat sa-mi dea un sfat bun, totul in functie de priceperea si gradul de intelegere al fiecaruia. Un singur OM m-a sustinut de la inceput si constant in hotararea mea de a naste natural si de a alapta cat mai mult posibil – domnul Petre Anca. Ceilalti, inclusiv sotul meu, din prea multa dragoste si dorinta de protectie, pe de o parte si tinand cont de varsta mea (34 de ani - la nastere) si faptul ca urma sa fie primul copil, m-au sfatuit sa nasc prin cezariana (asa dupa cum era de parere si medicul ginecolog in a carui evidenta eram). Se spune ca atunci cand iti doresti ceva foarte, foarte mult, totul concura la realizarea visului tau : Dumnezeu, Natura, semenii din jur etc. Asa a fost si-n cazul meu. Pana la actul nasterii se cuvine sa mai adaug cate ceva. Sub coordonarea domnului Petre Anca am inceput sa fac mai multe lucruri pentru mine, ca viitoare mama si pentru copil cum ar fi: a) Regimul alimentar, in continuare lacto-vegetarian, a fost orientat spre aport constant de vitamine si enzime, intr-un cuvant, tot ce se poate face ca organismul sa suporte foarte bine transformarile prin care trecea. Astfel: - dimineata: polen, polen cu miere, apoi fructe si suc de mere-zilnic 300ml , grau incoltit cu miere si fructe uscate; - masa de pranz: salate, supe de legume, legume crude, grau incoltit in salate; - masa de seara: cereale sub forma de pilafuri sau terciuri, cartofi fierti si copti la cuptor, budinca de legume, lactate (in fiecare seara un fel de mancare); - ca desert: fructe, placinte si prajituri din faina integrala, din fulgi de cereale, cu miere, nuci, alune, fructe uscate (curmale, smochine, stafide); - intre mese: deoarece mesele nu erau tot timpul satioase (sau asa mi se parea mie) mai mancam cate un sandvich cu paine neagra, integrala sau de secara, cu branzeturi (am mancat multa branza dulce si lapte batut, kefir sau sana in perioada luna a 6 a – luna a 9 a) sau preparate din soia (in special pateu de soia); - de 2 ori pe saptamana am mancat 1-2 oua proaspete de tara fierte sau crude dar amestecate cu branza dulce si miere (altfel nu puteam sa le mananc; exclus prajeli de orice fel ) si cam 1-2 ori / luna mancam peste oceanic (din conserva: ton sau sardine in ulei); - nu a lipsit nici o zi de la masa ceapa sau usturoiul; - zilnic beam 2 litri de lichide regasite in ceaiuri (salvie, urzica, cimbrisor), cafea de cicoare, compoturi de fructe facute in casa (cu miere si lamaie), sucuri de fructe, lactate (iaurt, sana, kefir); - foloseam zilnic ulei presat la rece, lamaie (pentru salate), verdeturi (tot ce se gasea pe piata la acea data – am prins perioada de sarcina intre septembrie si martie, deci sezonul de iarna cand radacinoasele si citricele sunt la putere); - zilnic beam un suc de sfecla rosie cu morcov – minim 250 ml in cursul diminetii; - legat de regimul alimentar am incercat sa respect combinatiile alimentare, un orar al meselor si durata acestora asa incat masa sa fie un mic ritual; pe perioada in care am fost la serviciu (pana la 8 luni de sarcina – la inceputul lunii a 8 a am intrat in concediu nu pentru ca ma simteam rau, ci pentru ca am dorit sa evit cat mai mult ca stresul de acolo sa influenteze in vreun fel sarcina), am incercat sa nu fac altceva in timpul mesei (fie ea si doar de 10 minute), ci sa ma gandesc pozitiv numai la ce fac in acel moment (nu e asa usor, dar merita incercat). b) Am incercat, pe toata perioada sarcinii, sa fac 2 clisme/zi, sa fac multa miscare, mers pe jos, exercitii recomandate pentru gravide, pentru intarirea muschilor pelvieni, respiratie completa yoga, toate acestea fiindu-mi de mare ajutor la nastere; c) La fiecare sfarsit de saptamana am plecat cu sotul meu si prieteni de-ai nostri,, in special la munte; cu doua saptamani inainte de nastere am mers pe jos, din Sinaia spre cota 1400, intr-o plimbare dus intors de 3 ore. Ce inseamna asta? Ca am facut miscare in aer liber chiar daca picioarele mi s-au umflat de la efort si kilogramele in plus mi-au dat ceva de furca la mers si mijlocul s-a resimtit dupa efort. De asemenea, in fiecare zi, sau mai exact seara, pe inserat, am facut o plimbare pe jos de circa o ora. Este extrem de importanta aceasta miscare chiar daca tentatia este sa ne conservam efortul din dorinta excesiva de autoprotectie (gresit inteleasa). d) Am evitat, pe cat posibil, mediul unde existau fumatori, unde atmosfera era tensionata, stresanta, pentru a nu transmite fatului nimic rau, nociv; e) Am ascultat multa muzica clasica sau de relaxare tot in ideea da a-mi induce o stare de echilibru interioara (si inainte ascultam cu placere, dar acum am facut-o in mod constient, realizand ca aceasta-mi face bine); f) Am incercat sa fiu atenta la miscarile din interiorul meu, la modificarile pe care le-am suferit in timp, incercand sa previn o stare ce ar fi putut dauna dezvoltarii fatului; h) Am vorbit cu copilul nostru de la primele luni de sarcina, i-am cantat cantecele mele favorite (indiferent ca erau cantecele de copii, muzica usoara sau pasaje din arii si opere) convinsa fiind ca simte si aude totul; am dansat in casa pe muzica mea favorita de cate ori am avut ocazia, chiar si singura; sunt sigura ca inca din aceasta etapa a vietii lui (intrauterina) i-am transmis ceva din dragostea mea pentru muzica; Cronologic vorbind, in primele 3 luni am trait intense bucurii interioare. Acestea au continuat pe toata perioada sarcinii, a alaptarii si pana in prezent. Cam din luna a 2 a s-au instalat greturile, care nu au durat decat 3-4 saptamani, iar „pofte” de gravida nu am avut deloc in perioada celor 9 luni. Dupa ce am implinit 5 luni de sarcina am facut prima ecografie. Legat de lumea medicala ar mai fi cate ceva de spus. In Romania controlul medical periodic, lunar, la medicul ginecolog, contactul permanent intre asistenta medicala care participa la nastere sau medicul de familie si pacient = femeie gravida, nu este obligatoriu. Exista femei in Romania care nu-si cunosc medicul ginecolog si restul echipei care asista la nastere, decat pe ultima suta de metri. Eu, desi am avut sansa sa-l am aproape pe domnul. Petre Anca si sa ma sfatuiesc cu dansul in tot ceea ce priveste evolutia sarcinii, tot am simtit nevoia sa ma informez tot timpul. Nu era vorba de teama, cat mai ales dorinta de a intelege cat mai bine si de a controla acest proces, ale carei prime etape se finalizau cu nasterea. Am simtit nevoia de a participa la cursuri pentru viitoarele mame si cum asa ceva, din pacate, nu se organizeaza decat in marile orase, am incercat sa suplinesc totul prin multe materiale citite: revista “MAMI”, materiale aduse din Franta de la d-na asistenta R.Z., o caseta video tot a dansei despre nastere, carti trimise de o buna prietena din Anglia ce avea deja un baietel de cateva luni. Toate mi-au fost de folos in acumularea de informatii privind nasterea naturala si sunt ferm convinsa ca o viitoare mama bine informata intelege mult mai bine actul nasterii si coopereaza mult mai bine cu echipa medicala. In momentele acelea durerile sunt mari, ele pot ajunge sa-ti intunece mintea, de aceea trebuie sa le stapanesti, sa le domini, sa-ti focalizezi atentia pe respiratie, nu pe durere. Este foarte adevarat insa ca, in afara de informare si acumulare, de rezultate medicale la investigatiile pe care le-am facut in aceasta perioada de 9 luni, in rest nu am urmat sfaturile echipei medicale (medic ginecolog, asistent neonatolog, medic de familie), decat atunci cand ele se suprapuneau pe linia regimului alimentar si a stilului de viata pentru care optasem cu ani in urma. Ce am facut din ceea ce se recomanda in medicina alopata: - am fost la controale periodice atat la cabinetul medicului ginecolog, cat si la medicul de familie, nu atat de des cat o recomanda medicii din tarile vestice, mult mai avansate decat noi si unde asemenea activitati sunt obligatorii, dar mult mai des ca alte viitoare mame; - am facut exercitii de intretinere si de intarire a musculaturii, in special din zona pelviana, in limita impusa de existenta sarcinii; - am facut miscare in aer liber; din pacate nu exista la acea data un loc unde sa pot merge la inot, un sport ideal in astfel de situatii; - am facut analizele medicale recomandate de medicul ginecolog si cel de familie, 2 ecografii pentru a observa gradul de dezvoltare (sexul deja il stiam de la domnul Petre Anca, dar faptul ca vom avea un baietel a fost confirmat mai tarziu si de catre medicul imagolog), pozitia sarcinii; analizele medicale urmau sa sustina sau nu decizia mea de a naste natural. Un prim set de analize ale sangelui l-am facut in 18.10.2002 (sarcina era in luna a 3-a) si hemoleucograma indica: · hemoglobina 9.5 (la femei valorile normale sunt 13 /- 2g% ) · hematii 3 200 000/mm3 (valori normale 4-5 mil/mm3) · hematocrit 29% (valoarea normala 41% ) · trombocite 250 000/mm3 (normal 150-400 mii/mm3) · leucocite 8300/mm3 (normal 4000-8000/mm3) · fibrinogen 225mg% (normal 200-400mg%) Din aceste analize s-a dedus existenta unei usoare anemii (normale in sarcina) care trebuie corectata prin administrarea de fier (pastile cu continut de fier). De asemenea se recomanda administrarea de acid folic (tot pastile). In ambele cazuri desi am avut reteta nu am luat nici un supliment de fier din farmacologia existenta. Domnul Petre Anca mi-a recomandat sa consum alimente bogate in fier (vezi cartea dansului) ceea ce am si facut. La al doilea set de analize efectuat in luna a 8-a, cand ma aflam deja in concediu prenatal, s-a constatat faptul ca hemoglobina avea valoarea 7.5g%, fata de 13g% valoarea normala. Ulterior am aflat ca un asemenea rezultat facea delicata nasterea naturala mai ales in cazul unei viitoare mame in varsta de 34 de ani aflata la prima nastere. Exista lucruri pe care nu le-am facut si insist asupra ideii ca nu fac din aceasta un titlu de lauda ci doar doresc sa impartasesc celor interesate experienta mea si ideea ca nu tot ceea ce se recomanda in medicina alopata este cel mai bun, sau, in orice caz, exista alternative. Important este sa crezi in aceste alternative si sa incerci sa faci tot ce poti ca sa-ti duci la indeplinire visul, dorinta. Revenind la ideea de la care am plecat, nu am facut urmatoarele: - nu am luat fier, calciu, acid folic, polivitamine sub forma de comprimate sau siropuri, nici in perioada de sarcina nici dupa aceea; acestea se recomanda aproape fara exceptie de catre orice medic, macar preventiv, daca nu in caz de necesitate; asa dupa cum spuneam, le-am suplinit prin alimentatie (multe citrice, mere, curmale, stafide, smochine, peste oceanic, preparate din soia, cereale, salate de spanac, urzica, usturoi, ceapa, produse apicole, broccoli, produse lactate s.a.m.d.); - am facut doar 2 ecografii; le-am facut mai mult ca sa ma linistesc eu si sa ma asigur ca totul este in regula; - nu am consumat carne; medicii recomanda inca sa se consume saptamanal ficat de pasare sau porc La capitolul greseli facute ce puteau fi evitate se numara: - mancatul dupa ora 19.00; in primele luni de sarcina ma luam cu treaba la serviciu, si atunci uitam sa mananc sau sa beau lichide suficiente, incercand sa corectez aceasta prin mese la ore mai tarzii; - am mancat zacusca de vinete destul de multa; vinetele sunt alimente foarte greu de digerat; - in perioadele cand consumam lichide mai putine atunci imi apareau hemoroizi care si asa erau favorizati de sarcina; am mai consumat si produse din faina alba si rezultatul era acelasi: aparitia hemoroizilor; - au fost perioade la serviciu cand m-am lasat coplesita de starea de stres, de aceea am si luat hotararea sa intru in concediu prenatal cat mai curand posibil. Din multitudinea de stari si transformari prin care trece o femeie gravida as dori sa spun ca: - la finele perioadei de sarcina am luat in greutate 12 kg ceea ce era o greutate foarte aproape de recomandarile specialistilor; - in afara de accente hemoroidale, pe care le-am depasit cu bai locale si spalaturi cu pelin si apa rece, spalaturi cu urina proprie, unguent de patlagina si galbenele, supozitoare din usturoi, cartof, gheata, am mai contactat si candida, care se manifesta prin scurgeri vaginale neplacute, mancarimi locale si stari locale de disconfort (contra ei mi-am facut spalaturi vaginale cu ceai de nalba si musetel, spalaturi cu bicarbonat alimentar - o lingura la un litru de apa); dupa nastere mancarimile au disparut; - pe la jumatatea lunii a 7-a s-au instalat mancarimi pe piele, tot corpul parea sensibil, ma luptam cu aceste senzatii mai ales noaptea; si acestea au disparut dupa nastere, se pare ca ele sunt cauzate de carenta fierului din organism; - in ultima perioada de sarcina am facut efort fizic, gen: carat greutati, miscat mobile, activitati care nu erau absolut necesare si ar fi fost mult mai sanatos sa fac miscare, gen: mers pe jos sau odihna la pat; o consecinta a acestui fapt: mi s-au umflat picioarele foarte tare si am acuzat dureri de spate ce m-au impiedicat sa dorm, mai ales noaptea; - deoarece in ultima luna am avut insomnii combinate cu mancarimile de piele, ar fi trebuit sa ma odihnesc mai mult ziua; acum, la un an si noua luni de la nastere, mi-as dori sa mai am timpul liber de atunci;

NASTEREA

Cu trei saptamani inainte de termenul pe care-l estimase medicul ginecolog s-a declansat travaliul. Sub nici o forma nu m-am gandit atunci ca starile prin care treceam au legatura cu nasterea. Citisem mult despre starile premergatoare nasterii, mai mult ca sa-mi infrang sentimentul de teama ce ma incerca. De ce teama? Auzisem multe povesti despre dureri cumplite, despre nasteri cu probleme legate de starea fatului, a mamei (hemoragii puternice la nastere etc.). De fapt era vorba despre teama de necunoscut. In ce au constat aceste stari premergatoare: - in dimineata zilei „Z” am remarcat o scurgere de culoare rosie-sangerie; citisem ca scurgerile de sange sunt un semnal de alarma si viitoarea mama trebuie sa se prezinte urgent la medic. Asa am facut si eu. M-am dus la medicul ginecolog. In urma controlului mi-a spus ca e o alarma falsa, posibil sa am scurgeri din cauza vreunui vas capilar fin care s-a spart ca urmare a sarcinii. Deci nimic grav, sa stau linistita si ne vedem peste 3 saptamani, daca totul e in regula pana atunci. - In seara aceleiasi zile s-a declansat o stare de rau general, similara starii din preziua si prima zi a ciclului lunar (majoritatea femeilor, si eu ma numar printre ele, au dureri in zona bazinului, in acea perioada). Toata noaptea nu m-am putut odihni de durere. Aveam varfuri de durere intre care nu aveam nimic, timp in care adormeam la loc. Fiind sub impresia incurajarilor primite de medic am asteptat dimineata avand si speranta ca durerile vor inceta. Am crezut ca am fost deocheata (un prieten ne vizitase in acea zi si se mirase de felul in care aratam – nu aveam burta prea mare – si dorea sa afle data posibila a nasterii) si de aceea-mi era rau. Spre zi durerile au incetat in intensitate, au ramas surde, ca o durere foarte suportabila dar constanta. - In jurul orei 11 am vazut ca scurgerea sangerie a devenit mult mai colorata, ca si cum s-ar fi declansat ciclul. Am sunat atunci la doamna asistenta sa-i cer parerea. M-a sfatuit sa ma duc din nou la medic si sa solicit un nou consult, in cazul in care scurgerile cresc cantitativ. Sotul meu, care asistase peste noapte neputincios la nesomnul meu, m-a sunat si afland de sfatul asistentei m-a anuntat ca ajunge acasa in jurul orei 11-11,30 (dialogul cu asistenta avea loc in jur de ora 10,30) si mergem la spital unde medicul era de garda in aceea zi. Eu, asteptandu-l pe sotul meu, am verificat inca o data geanta de spital, pe care o pregatisem de cateva zile. Continea: camasa de noapte deschisa cu nasturi in fata, capot, prosop, vata, tifon, sapun, hartie igienica, pieptene, alte accesorii pentru toaleta zilnica, dar si lucrusoare pentru bebelusi : body-uri cu capse cu pantalon lung si scurt, caciulita, scutece, paturica, prosoape, sapun si bineinteles scutece de unica folosinta; - In jurul orei 12,00 eram la medic in cabinet si spre mirarea acestuia si mai ales a mea, m-a anuntat, in urma unui nou control, ca s-a declansat deja travaliul, ca am dilatatie de 2,5-3 cm si ca trebuie sa-mi fac formele de internare. L-am anuntat pe sotul meu ca ziua cea mare sosise si, desi eram amandoi in stare de emotie puternica, am inceput sa ne organizam. El urma sa-mi aduca bagajele de acasa si sa treaca pe la doamna asistenta pentru a lua parte la evenimente asa dupa cum stabilisem deja. Eu m-am dus sa ma inregistrez, timp in care am sunat pe toata lumea sa anunt ca a sosit ZIUA; - In cabinetul unde urma sa ma schimb cu lucrurile pregatite pentru spital mi s-a rupt apa (ceea ce era bine din punctul de vedere al asistentelor). Aceasta a urgentat putin internarea. Am plecat spre sala de nasteri asistata de sotul meu, doamna asistenta si doua foarte bune prietene, dintre care una, medic fiind, a asistat, in sala de nastere, la tot acest proces; - La ora 13 eram internata conform fisei de intrare in spital si la ora 18,34 nasteam deja un baietel foarte, foarte frumos, in greutate de 3100 g, cu un par negru frumos si bogat, cu o figura de ingeras, cu voce puternica si care, spre amuzamentul nostru nu parea ca semana cu nici unul dintre parinti. In intervalul de la internare pana la nastere am aplicat, cu mult succes, tehnicile de respiratie pe care le exersasem inainte de nastere precum si exercitiile de contractie-destindere a muschilor pelvieni. Ca pe o noutate, pe perioada dintre contractii, dar mai ales in timpul contractiilor, am stat pe o minge speciala (un balon mare de plastic gros, verde, in diametru de 50-60 cm). Pozitia ma ajuta teribil de mult deoarece muschii pelvieni stateau (asa simteam eu) destinsi nu contractati. Din ora in ora mi se verifica dilatatia colului iar ritmul si durata contractiilor erau monitorizate atent de doamna asistenta. In jurul orei 18,15 m-am urcat pe masa de nastere si atunci am simtit cu adevarat durerile nasterii. Din fericire nu am o amintire a unor dureri groaznice, ca majoritatea femeilor, ci-mi aduc aminte ca mi se cerea sa imping fatul afara, in timp ce-mi tineam respiratia, iar eu simteam ca nu reusesc deloc. Paradoxal, tin minte, ca o senzatie dureroasa acuta, operatia de coasere a inciziei facute pentru usurarea expulziei fatului. Senzatia de durere provocata de acea cusatura a continuat timp de 2-3 saptamani, dar odata cu trecerea timpului a disparut. Sunt sigura ca nu as fi suportat asa de usor nasterea daca nu as fi fost sustinuta permanent de domnul Petre Anca si sotul meu, de altfel martorii spun ca am nascut foarte usor, fara tipete si isterii, foarte echilibrat si normal, natural (mai ales tinand cont de faptul ca eram o mama in varsta de 34 de ani aflata la prima nastere).

PERIOADA POST-NATALA

Dupa nastere am stat in maternitate sapte zile, la solicitarea mea. A fost o perioada de adaptare la noua pozitie, de mama, timp in care am incercat sa obtin cat mai multe informatii despre perioada care urma. Daca despre perioada prenatala si nastere citisem mult, despre ce urma sa fac dupa nastere nu stiam multe lucruri si mi se parea ca nu ma descurc deloc. Marele meu noroc a fost ca am fost inconjurata din toate partile de dragoste, intelegere si ajutor: familia (sotul, soacra mea), domnul Petre Anca, prietenii (Tani, Lumi si nu numai), doamna asistenta R.Z., unele asistente cu suflet mare din maternitate. Toti m-au ajutat sa trec cu bine de perioada imediat urmatoare nasterii, in care si eu am fost incercata de binecunoscutele depresii, e drept la o scara mai mica. Mi se parea ca nu pot sa alaptez cum trebuie, ca baietelul nostru nu suge suficient, ca nu e laptele destul de bun, ca nu stiu sa tin copilul in brate, sa-l spal, sa-l schimb si lista poate continua. Si multe din ele erau adevarate. Insa doua sfaturi primite atunci cand am avut mare nevoie de ele m-au linistit si mi-au dat puterea sa merg inainte cu mai mult curaj. Unul a venit de la domnul Petre Anca, care-mi spunea sa am incredere in toate deciziile pe care le iau din instinct, deoarece instinctul mamei e cea mai buna calauza in cresterea copilului. Al doilea sfat a venit, in maternitate fiind, de la un medic pediatru foarte bun si experimentat care mi-a spus sa nu-mi fac griji ca nu mananca bebelusul, deoarece „bebelusii nu stiu sa faca greva foamei”. Ce am facut in aceasta perioada de un an si noua luni deja? As structura perioada in doua mari etape: - Etapa alimentatiei exclusiv la san - de la 0 la 9 luni; - Etapa alimentatiei diversificate in care alaptatul la san a ramas in meniul principal; de la 9 luni la un an si 9 luni. Ati inteles corect, am alimentat exclusiv la san pana la varsta de 9 luni si imi doresc sa continui sa-l alaptez pana cand el va renunta de buna voie. Sunt sigura ca din instinct el stie mult mai bine decat noi ce este bine sa faca si ce nu, natura se inseala rareori… Ca sa fac o prezentare putin mai pe larg as dori sa adaug urmatoarele: - tendinta actuala in medicina alopata este ca bebelusul sa fie hranit cat mai mult la san, chiar pana la ani, si daca se poate, exclusiv pana la 6 luni, si la cerere, nu la ore fixe; - este drept ca sunt multe piedici care numai cu multa hotarare din partea mamei pot fi trecute, si as enumera cateva: mama nu e pregatita sa alapteze, crezand ca i se deformeaza sanii, corpul, sau ca este mult prea obositor sa alapteze atat de des, ca laptele la san nu e suficient de mult sau de consistent etc; un alt motiv pe care multe mame il invoca atunci cand decid sa nu mai alapteze este acela ca trebuie sa inceapa serviciul cat mai devreme, deci nu mai pot alapta; familia si prietenii, chiar si unii medici si asistente, au tendinta de a influenta opinia mamei motivand ca trebuie sa treaca pe alimentatie diversificata, ca sa creasca si sa se dezvolte bine copilul; mediul familial stresant (copii, sot sau alti membri ai familiei care solicita femeia foarte mult si atunci, pe un fond crescut de oboseala, se reduce lactatia, mama este tentata sa introduca lapte sintetic sau alte alimente si cercul vicios este gata); - eu sunt convinsa ca numai cine NU VREA, nu poate alapta cat mai multa vreme; - daca fiecare mama ar tine cont de faptul ca acum, in aceste prime luni de viata, se creeaza baza sistemului imunitar al copilului, iar laptele matern este esential in construirea acestei baze, ca relatia stabilita intre mama si copil, prin alaptare, este mult mai profunda decat orice altfel de legaturi, ca exista studii in strainatate care sustin teza ca un copil alaptat la san este mult mai sanatos, are o dentitie mai buna, este mai afectuos, mai simtitor si mai istet decat media, s-ar gandi, poate de 2 ori, inainte de a se grabi sa diversifice alimentatia; - atunci cand un cuplu se hotaraste sa aiba un copil, este de dorit sa se gandeasca serios la toate aspectele privind viitorul copil, inclusiv nasterea naturala si alaptarea; este extrem de important sprijinul familiei, in cazul in care mama se hotaraste sa alapteze cat mai mult timp; e nevoie de dragoste, liniste si intelegere pentru a reusi sa te dedici acestei actiuni; - si pentru a favoriza lactatia (desi bebelusul, prin supt contribuie direct la producerea cantitatii necesare), este bine sa se consume lichide cat mai multe, mama sa se odihneasca suficient, alaptarea sa fie o placere si pentru ea, nu doar pentru copil. In plus fata de cele mentionate as preciza ca am baut, timp de 1 an si jumatate, zilnic, 3 cani de ceai de rozmarin, 3 cani de ceai de chimen, 1 cana de ceai de urzica si o cana de ceai de anason. In plus, pana la varsta de o luna (cand s-au instalat colicile) am baut dimineata 300 ml suc de mere, apoi am baut alte lichide: apa, compoturi (cu miere, bineinteles). Perioada 0 luni-9 luni In perioada 0-9 luni copilul a fost alimentat exclusiv la san. Nu a fost usor din mai multe motive cum ar fi: - cei din jur (rude, cunostinte, prieteni, medici) incercau sa ma convinga, in virtutea lui „asa face toata lumea”, sa incep diversificarea de la 3 luni; - i-au aparut destul de devreme dintisorii astfel ca, atunci cand avea crize de colici riscam sa fiu muscata de san in timpul alaptatului (crizele de colici au fost frecvente pana la 6 luni si apoi sporadice pana la 1 an si jumatate); - exista teama ca laptele nu mai e un aliment suficient de hranitor; EROARE! Este exact ce-i trebuie copilului cu conditia ca alimentatia mamei sa fie corecta din punct de vedere al aportului de elemente vitale si al combinatiilor alimentare. In ceea ce ma priveste am consumat alimente ca si pana atunci, incercand sa fiu mai atenta la compatibilitatile alimentare. Am evitat alimente care ma balonau pe mine sau erau greu de digerat, am preferat fructe si legume in stare pura. Nu am evitat usturoiul si ceapa doar ca le-am consumat cu moderatie. In toata aceasta perioada de 9 luni, copilul nu a racit decat o data, pe la 7 luni cand i-au aparut si primii dintisori. A facut un puseu de febra – 39,0 grade Celsius (masurata rectal), si timp de 2 zile, a prezentat o usoara stare febrila. In prima noapte i-am facut impachetari cu apa si otet pe tot corpul, pana a scazut temperatura sub 38.0 grade Celsius dupa care nu i-am facut altceva decat sa-i pun picaturi in nasuc (apa cu sare sau apa cu lamaie). Nu i-am administrat nici un antibiotic, ba mai mult, am si fost plecati, in acea perioada la Predeal, desi era iarna. La o saptamana dupa declansarea racelii, am iesit din casa la plimbare, dar in dreptul geamului deschis a stat, in reprize de cate 5 minute, inca din a 3-a zi. Tot in aceasta perioada de 9 luni, sub coordonarea domnului Petre Anca, am inceput calirea organismului copilului. In ce a constat aceasta: - din prima zi de viata nu a stat cu caciulita pe cap; - temperatura camerei a fost, in medie 22-23 grade Celsius (este foarte bine daca poate fi in jurul a 21grade Celsius); - in casa a stat cat mai subtire imbracat (un bady cu maneca scurta a fost suficient; din cand in cand i-am pus un costumas cu maneca lunga si pantalon); - la 77 de zile de la nastere am inceput o cura de 14 zile de baie rapida, 3 secunde cu apa rece, practic se sterge corpul cu apa rece, iar din a 92-a zi, timp de 14 zile am facut cufundarea corpului in apa rece la temperatura camerei sau minim 21 grade C; - in perioada de vara baia generala am facut-o la 28 grade Celsius si, incepand cu luna septembrie pana in martie, i-am facut baia zilnica generala la 35 grade C; - pe timp de vara am iesit cat mai mult cu el in aer liber (la munte este foarte bine) si nu i-am pus pe cap decat o sepcuta cu cozoroc mare subtire de bumbac impotriva insolatiei; - atata timp cat a fost vreme buna am stat cu el in aer liber cat mai lejer imbracat si descult; - i-am facut bai zilnice cu apa de tarate, infuzie de musetel sau galbenus de ou in apa de baie – temperatura apei nu mai mare de 35 grade Celsius – alternativ, timp de 9 luni, dupa care am inceput baile cu plante (vezi mai jos); Am incercat sa las Mama Natura sa faca ce este mai bine pentru copil si anume: - bai de soare in intervalul orar 8.00 – 9.00 si 18.00 – 19.00; am iesit la plimbare si-n restul timpului dar cu mare grija la soarele puternic; - in cazul racelilor nu am intrat in panica, cu timpul, am invatat sa acord o mai mare incredere puterii de lupta a organismului copilului si asteptarea nu mi-a fost niciodata inselata, faza critica a racelii si starea febrila, au trecut in maxim doua zile de la declansare si asta fara antibiotice sau interventia medicului; - imunizarea naturala, lasata de la Dumnezeu, in conditiile in care nu ne batem joc de organismul perfect cu care se nasc copii, este calea cea mai sigura de urmat pentru a avea un copil sanatos; cred cu tarie in opinia domnului Petre Anca, de altfel confirmata si de alte studii recente, ca vaccinarea nu este necesara, riscurile unor sechele generate de aceasta fiind foarte mari; Toate terapiile descrise mai sus ar fi fost intampinate de micut cu destul de multa impotrivire, dar metoda blanda a jocului si a exemplului parintilor, a facut posibil sa se urmeze cu multa seriozitate sfaturile primite, iar rezultatele nu s-au lasat asteptate. Perioada 9 luni -1 an si 9 luni La 9 luni am inceput diversificarea alimentatiei dupa directiile pe care le enumar mai jos: a) Regim 1 (12.12.2003 - 25.01.2004) - lapte matern; suc grapefruit (100 ml) + o lingurita suc cartof crud, repartizate in mai multe reprize; 250ml de ceai flori de salcam la care se adauga putina miere de albine + 140 picaturi suc de sfecla rosie. b) Regim 2 ( 26.01-08.02.2004 ) - lapte matern; 250 ml suc de portocale + 1 lingurita suc de morcov; 250 ml ceai de rozmarin + 140 picaturi suc de telina; mucilagiu de la 3 linguri orez. c) Regim 3 (09.02 – 22.02.2004) - lapte matern; piure de cartof; piure de morcov; 250 ml de ceai de menta+140 picaturi radacina patrunjel. d) Regim 4 (23.02 – 05.03.2004) - lapte matern; piure de cartof + piure de morcov; piure de banana; piure de orez; apa distilata intre mese; e) Regim 5 (06.03 – 19.03.2004) - lapte matern; piure de cartof + piure de morcov + sfecla rosie; suc de portocale; 250 ml de ceai de cimbrisor + 7 lingurite ceai de anason; mucilagiu de orez (3 linguri); mucilagiu de hrisca (3 linguri); piure de orez; apa distilata intre mese usor indulcita cu miere de albine din flora montana; in plus: multa miscare in aer liber; dimineata dus scotian; seara bai complete de coada calului timp de 7 minute; seara masaj occipital si coloana cervicala cu ulei de masline timp de 7 minute. Nota: - din cei 250 ml de ceai, el va primi doar cate 3 linguri. Acolo unde exista piure in amestec din mai multe legume se adauga ulei de masline. f) Regim 6 (20.03 – 30.04.2004) - lapte matern; suc de portocale diluat 1/1; terci de malai - 7 linguri; suc de leurda diluat 1/1; piure de cartof + radacina de patrunjel + varza; ulei de masline; miere de albine; ceai de urzica; multa miscare; bai complete cu tarate de grau; masaj baza coloanei vertebrale cu ulei de catina timp de 7minute pe zi. g) Regim 7 (30.04.- 09.07.2004) - lapte matern; suc de portocale; suc de cirese; suc de caise; terci de cereale; piure de legume; supa de zarzavat; ulei de masline; miere de albine; 50 ml suc de urzica + apa; ceai de urzica; bai complete cu urzica; se maseaza zona coccigiana cu ulei de catina timp de 3 minute pe zi; multa miscare. Obligatoriu: 3 lingurite orez + 2 lingurite arpacas + cate un cm cub radacina de: telina, patrunjel, morcov, ceapa, un catel de usturoi. h) Regim 8 (23.10.2004) - Regim permis 70 zile - lapte matern; sucuri de fructe, legume; cereale germinate sau terci; piure de cartof, legume; supa de zarzavat (legume); ulei de masline; miere de albine; limonada: lamaie(grapefruit), miere de albine, apa de izvor, 7 picaturi ulei de catina; de 3 ori pe saptamana cate 140 g iaurt de capra sau vaca. Aproape fiecare masa cu legume sa aiba gust de ceapa sau usturoi. Ceaiuri zilnice: 1 cana de cimbrisor; 1 cana de busuioc + rozmarin. Masaj talpi si coccigian cu ulei de masline (minim 7 minute). La 3 zile baie completa cu flori de fan (14 minute). Se umbla descult pe pietris umed de rau. Ce ar mai fi de adaugat pentru a descrie cat mai exact evolutia de pana acum a copilului nostru: - a inceput sa aiba mancarimi de gingii si salivare abundenta la 3 luni, i-au iesit primii dintisori la 7 luni si pana la 1 an si 5 luni avea deja toti dintii, mai putin molarii; - a inceput sa mearga singur la 11 luni; - a cunoscut cateva pusee febrile dar si acea perioada a fost depasita de organism fara antibiotice, doar prin remedii naturiste; - la 1 an si 8 luni a inceput sa ceara si sa mearga singur la olita; au mai existat si accidente, daca are scutec de unica folosinta solicita mai rar olita dar important este ca totul a venit de la sine, nimic fortat; - primele cuvinte le-a rostit la 11 luni si de atunci, in fiecare zi vocabularul lui este tot mai bogat; - asculta cu mare placere muzica pentru copii si cantecele, dansand si repetand deja unele cuvinte; - este foarte afectuos, cam strans legat de mine care il alaptez inca pe perioada noptii (incepand cu ora de culcare – 21.00 – si sfarsind cu ora de trezire 6.30 solicita sanul cam de 2-3 ori dupa care adoarme la loc); ca si celelalte actiuni desfasurate dupa bunul plac al Naturii, am credinta ca si alaptatul la san va fi eliminat atunci cand va fi cazul, fara sa fie ceva fortat de catre mine, ca mama; In ceea ce ma priveste: - in mai putin de 9 luni am ajuns la greutatea de dinainte de sarcina, iar acum am mai slabit 2-3 kg, ceea ce nu ma deranjeaza deloc; - dorm mai putin in intervalul de 24 de ore, desi mi-as dori sa pot dormi macar jumatate din cat o faceam inainte; insa, bucuria de a sta cu fiul meu sterge orice oboseala intr-o clipa; - mananc in continuare lacto-vegetarian, punand accent pe legume, fructe, cereale si seminte; - fac miscare cat pot de mult si de des (plimbari cu copilul in aer liber); - incerc sa pastrez in familie un mediu cat mai linistit si echilibrat care ne face bine tuturor: bebe, mama si tata.

Ca o concluzie generala, experienta cresterii unui astfel de copil pana la acest moment a fost o mare placere, manifestarile lui calde, afectuoase, lipsa de agresivitate, interesul sincer pentru mediul inconjurator, au facut ca nici un moment sa nu mi se para o perioada dificila, tot acest timp scurs de la nasterea lui.

In final, pentru ca trebuie sa existe totusi si un final al povestii, as dori fiecarei mame, sa aiba parte de clipe cel putin la fel de fericite ca cele prin care am trecut si trecem in fiecare moment, noi, cei trei muschetari: Bebe, Mami si Tati. Si, din partea baietelului nostru, multe salutari lui NACU (Nasu = Petre Anca), iar pentru dumneavoastra, dragi cititori: „Tintan si Noco!” (adica „Sanatate si Noroc!”).

Daniela Don Buzau,

decembrie 2004

CINE ESTE EL?

La trei zile de la nastere, Dana ma anunta ca Gruia nu vrea sa manance si ca este sub greutate. A doua zi, la maternitate, prin peretele de sticla, i-am facut un transfer energetic si am actionat asupra gladei pineale (epifiza). Din acel moment copilul a inceput sa manance incat periodic Dana se plangea ca o sa-i „roada si urechile”. De la trei luni de zile a fost luat pe munte, nu a purtat caciulita si sosetute, iar de la aceasta varsta a trecut pe hidroterapie (temperatura apei – 21oC). Pana astazi nu a avut decat de 3 ori febra, nu poarta caciulita, manusi, sosete, in casa face mereu baie de aer, merge cu piciorusele goale pe pietris umed (umezit cu apa foarte rece), dupa fiecare masa are scaun, vorbeste, intelege, are o memorie auditiva si vizuala de invidiat.

Acum, la aproape doi ani de viata este un om normal, cu o sanatate perfecta si cu capacitati extrasenzoriale deosebite. In alti termeni, ar trebui spus: >.

Ca sa va convingeti, stati de vorba cu parintii sai. Dar mai ales cu mama sa, veti avea ce invata, cu totii vom avea ce invata. Multi copii si-ar dori sa aiba asemenea parinti.

Periodic, parintii ma intreaba: „Petrica, cine este el?”

Petre Anca
anasara
Postat: Friday, May 4, 2012 8:08 PM

Nivel: Membru

Intrat: 5/4/2012
Postari: 1
Locatia: constanta
Buna,
sunt incantata de aceasta prezentare si interesata de subiect..
dar te rog dk poti sa-mi spui ce ceaiuri ai baut in timpul sarcinii...
nu am incredere in medici, mai mult de distrug decat te repara..
mutumesc
CasandraE
Postat: Friday, May 4, 2012 8:17 PM

Nivel: Grupa mica

Intrat: 2/17/2012
Postari: 205
Bine ai venit anasara!

Ai aici un topic unde se discuta despre plantele contraindicate in timpul sarcinii.
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed