Mecanismul spagii din scoala generala

Options Mecanismul spagii din scoala generala
Subiectul anterior · Subiectul urmator
oana_nicole
Postat: Friday, August 15, 2008 11:09 AM


Nivel: Senior

Intrat: 2/14/2006
Postari: 6570
Locatia: end of the rainbow
Am citit azi un articol foarte interesant si deschid si un subiect cu acelasi titlu... Cred ca la gradinita scapam mai usor, dar iata ce ne asteapta la scoala. uff uff uff

Acum avem si studii stiintifice despre coruptia din invatamantul romanesc

Mecanismul spagii din scoala generala

Coruptia din invatamantul romanesc a capatat asemenea dimensiuni incat avem si primul studiu universitar pe aceasta tema. Sub lupa unui profesor, masterand la stiintele comunicarii, studiul "Strategiile comunicationale in oferirea cadourilor catre invatatori si profesori" descrie intregul mecanism. Este o premiera cand cineva din interiorul sistemului educational radiografiaza mecanismul spagii, analizandu-l si descriindu-l in cel mai mic amanunt.

Masterand la stiintele comunicarii, prof. Gabriela Condrache si-a publicat lucrarea in Revista Romana de Jurnalism si Comunicare. "Am ales ca tema a lucrarii «Primirea cadourilor de catre invatatori si profesori in scoala generala» deoarece sunt cadru didactic si, in cei saptesprezece ani de activitate, am fost martora directa a acestor evenimente, deci vorbesc ca un observator al acestui fenomen. Din aceasta perspectiva sunt in masura sa descriu actiunile aproape rituale, formalizate si repetitive, la care te supune colectivul pe care il conduci, dar si incarcatura sociala si emotionala a actorilor", ne spune profesoara Condrache.
Practic, ea a realizat o ierarhizare clara a primirii cadourilor de catre invatatoare (la ciclul primar), dar si de catre profesor sau profesorul-diriginte (la ciclul gimnazial). Bonus: cum ajunge mita la managerii scolilor. Condrache insa insista: nu primirea cadourilor ar trebui sa fie telul unui educator, ci forta, priceperea si tenacitatea de a darui copiilor din prea-plinul cunoasterii dascalilor. Cadrul didactic ar trebui sa primeasca in schimb doar raspunsuri corecte si un suras multumit.

"Mama-savarina" si "invatatoarea-tampon"
Gabriela Condrache pleaca de la analizarea structurii rituale a primirii cadourilor, analizeaza structura temporala a actiunii si inventeaza doi termeni noi pentru a putea descrie cat mai bine realitatea: "mama-savarina" si "invatatoarea-tampon". De ce "mama-savarina"? "Nu am putut niciodata sa mananc o savarina intreaga.

Chiar daca reuseam sa consum frisca, blatul imi lasa un gust mucilaginos, care-mi facea greata", spune Condrache. Prin comparatie, "mama-savarina" pare initial frumoasa, desteapta si atenta, insa, la final "iti lasa un gust neplacut. Uneori chiar ca ti se apleaca". Termenul de "invatatoare-tampon" se potriveste de minune cadrului didactic atasat managerului unei scoli, deoarece acesta are exact acelasi rol ca al discului masiv de otel anexat resortului puternic: primeste socurile dintre vehicule in timpul mersului si mentine o anumita distanta intre vagoanele cuplate. Prin urmare, "invatatoarea-tampon" isi apropie si isi departeaza "vagoanele" dupa bunul plac, sustinand – in principal - "locomotiva".
Cadourile, dupa cum deja stiu o multime de parinti, nu se dau asa, oricum, exista un sistem foarte bine pus la punct. Sunt niste pasi creati deja in ani de experimentare. Scenariul este devoalat de profesoara Gabriela Condrache.

Cum sa dai spaga: lectia se invata inca din clasa intai
Pentru oferirea unui cadou din partea elevilor clasei I pentru doamna invatatoare, se efectueaza urmatorii pasi: Pasul 1: Existenta unei "mame-savarina" (n.a - "Mama-savarina" este, de regula, o femeie trecuta de 35 de ani, fara prea multa scoala, cu o situatie materiala buna, care nu lucreaza, ci isi "educa" cei doi, trei copii. Nu are complexe, e dezinhibata, vorbeste tare si gaseste momentul propice pentru a interveni in discutii). La finalul unei sedinte cu parintii, "mama-savarina" ia initiativa de a face un cadou colectiv "doamnei", intrucat e apropiata de copii, le-a dat calificative mari si (argumentul suprem) oricum vine Craciunul! Ea cere discretie totala parintilor. ("Doamna nu trebuie sa afle. E surpriza!") Pasul 2: A doua zi de dimineata, sub un pretext oarecare, "mama-savarina" o roaga pe "doamna" sa-i permita sa copieze de pe ultima fila a catalogului numerele de telefon ale tuturor elevilor.

Pasul 3: In aceeasi seara, "mama-savarina" suna toti parintii elevilor, explicandu-le situatia si rugandu-i sa faca un efort financiar "de dragul copiilor". Suma variaza intre 10-30 RON de persoana. Poate si mai mult. Tot acum se hotaraste si data limita pana la care se colecteaza banii. Pasul 4: Strangerea banilor. Pasul 5: Intr-o "seara-soc", cu cateva zile inainte de terminarea semestrului, "mama-savarina" o suna pe "doamna" acasa, chiar daca aceasta nu-si aminteste sa-i fi dat vreodata numarul de telefon. Fiind o femeie abila, "Savarina" are metodele ei de investigatie: secretariatul scolii sau femeile de serviciu. Fara prea multe amanunte, "mama-savarina" ii aduce la cunostinta "doamnei" motivul deranjului si o intreaba sec: "Ce cadou doriti?" Pasul 6: Aici intervin mai multe situatii: a) Daca "doamna" a mai trecut prin astfel de momente, raspunsul e la fel de sec precum intrebarea; b) Daca "doamna" e la prima tentativa de acest gen, se blocheaza si lasa totul la aprecierea parintilor; c) "Doamna" refuza. Pasul 7: Plecarea "mamei-savarine" la cumparaturi. Cumpararea cadoului. Pasul 8: Anuntarea parintilor si elevilor despre achizitionarea cadoului.

Acest lucru se produce la scoala sau in imediata ei apropiere, in drumul spre casa. Pasul 9: "Ziua-soc": oferirea cadoului. In fata clasei, alaturi de parinti, elevi si cadrul didactic, "mama-savarina" initiaza un discurs de lauda si multumire la adresa "doamnei". Aceasta pupa elevii si le multumeste, deschide cadoul, tresare, se mira, exalta. Pasul 10: Ducerea cadoului "voluminos" direct la locuinta "doamnei". Se apeleaza la un parinte al clasei care are o masina. Impreuna cu soferul pleaca si "Savarina" (care stie deja adresa!). Cu aceasta ocazie, ea verifica atent (chiar si din usa - doar e vigilenta!) locuinta "doamnei" pentru a constata ce ii lipseste. In fond, urmeaza si alte sarbatori si maine-poimaine vine Pastele. Pentru oferirea unui cadou din partea elevilor de la ciclul gimnazial (clasele V-VIII) catre diriginta lor, sunt sariti pasii 1, 2, 5 si 6, intrucat grupul din care fac parte actorii este sudat, fiind impreuna de cativa ani.

Smecheriile "invatatoarei-tampon"
Atunci cand este ziua de nastere a managerului scolii, colectivul de cadre didactice obisnuieste sa-i cumpere un cadou. Iata si pentru acest caz, etapele care se parcurg: Pasul 1: Existenta unei ,,invatatoare-tampon’’ (n.a - ,,Invatatoarea-tampon’’ este un cadru didactic cu experienta, prietena de familie sau apropiata a managerului, care ia cuvantul in majoritatea consiliilor profesorale, are cele mai apreciate serii de elevi intrucat are grija sa-i ,,selecteze’’ pe criterii numai de ea stiute). Cu o saptamana inainte de eveniment, ,,invatatoarea-tampon selecteaza o eleva ,,de isprava’’ si o trimite din clasa in clasa cu un anunt scris pe o foaie de hartie. Dedesubtul lui se afla un tabel cu urmatoarele rubrici: numarul curent, clasa, numele invatatoarei/profesorului-diriginte, suma de bani, semnatura, observatii.

Prima pe lista este trecuta ,,invatatoarea-tampon’,’ care cotizeaza cu sume variind intre 50-100 RON. La rubrica ,,Observatii’’ scriu doar cei care nu au bani in ziua respectiva, caci ,,Tamponul’’ se ofera sa-i imprumute. Pasul 2: Aflarea cadoului care-i pricinuieste bucurie managerului. Acesta poate fi: o haina de blana, un deux-piece de firma, un obiect voluminos din aur (bratara, ceas), cauciucuri pentru masina, GPS de ultima generatie. Pasul 3: Cumpararea cadoului. Pasul 4: Anuntarea colectivului despre cumpararea cadoului. Descriere. Pasul 5: Oferirea cadoului, desfacerea pachetului, discursul scurt al ,,invatatoarei-tampon’’ si un ,,La multi ani!’’, cantat in picioare, in biroul managerial. Tot acum, managerul ofera cate o cupa de sampanie, o felie de tort, lacrimi si multumiri, apoi toata suflarea dascaleasca intra cu alt tonus la ore.

» Viciile din Sala de clasa
Clasa, imaginata ca o scena, este locul desfasurarii ritualului, unde incepe si se termina totul. Asadar, actele 1 si 3 au loc intr-un spatiu delimitat, static, unde copiii organizatorilor petrec intre 4 si 6 ore zilnic. Actul 2 se petrece integral in centrul orasului, in magazine. Este dinamic si prezinta comportamente stereotipe. La el ia parte doar "mama-savarina" (pentru ciclul primar) sau un grup de doua-trei mame (pentru ciclul gimnazial). Rolul central revine acestora. Din organizatori devin actori si in fina l-spectatori.

» Modernizarea tipicului coruptiei
Profesor Gabriela Condrache: "Privind, totusi, mai indeaproape lucrurile, am observat ca ritualul primirii cadourilor este foarte vechi, acesta fiind un motiv al alegerii temei pentru articol. Societatea contemporana nu a distrus vechile rituri, ci le-a readaptat. Clasa de astazi a parasit ierarhiile ,,incremenite", penduland intre frenezia de a fi bine vazut, laudat, apreciat, nu prin munca, ci prin oferirea unui cadou".

» Mita regularizata
Concluzia autoarei este aceea ca ritualul primirii cadourilor de catre profesori are o serie de dimensiuni definitorii: actiune, caracter constient, aspect colectiv, performanta si, nu in ultimul rand, regularitate. Acum, ca pasii au fost devoalati, nu-i evident ca "mama-savarina" si "invatatoarea-tampon" ar trebui sa renunte la strategiile lor atat de elaborate? si parintii la oferirea de foloase necuvenite? Daca tot le-au fost devoalate obiceiurile, poate ca cineva ar trebui sa puna piciorul in prag: calitatea invatamantului romanesc nu mai trebuie conditionata de spaga.

SURSA

TeosOf
Postat: Friday, August 15, 2008 11:39 AM

Nivel: Senior

Intrat: 3/4/2008
Postari: 7332
Am citit tot articolul acesta si mi s-a facut greata. Nici 20% nu e adevarat.
Calitatea invatamantului romanesc nu tine de buchetul de flori si de parfumul facute cadou de o clasa intreaga, de Craciun si 8 Martie. De vina sunt cei de la minister care aproba manualele si unele materii cu totul nefolositoare.
AdrianaC
Postat: Friday, August 15, 2008 11:42 AM

Nivel: ALBA CA ZAPADA

Intrat: 2/12/2006
Postari: 17465
Locatia: Bucuresti
Eu nu stiu daca e adevarat sau nu, dar daca e adevarat ... este trist cry
sousourel
Postat: Friday, August 15, 2008 2:35 PM


Nivel: Senior

Intrat: 2/18/2006
Postari: 7688
Se intampla. Probabil nu peste tot, nu se poate generaliza. Dar se intampla. Exact asa. La terminarea cls a VIII-a, noi am oferit profilor un cadou simbolic si flori. 10 ani mai tarziu, am asistat la o adevarata frenezie la cumpararea acelor "daruri simbolice" care erau carate de elevii cls a VIII-a cu sacosele, din supermarket....si valorau multe, prea multe milioane.
t-mihaela
Postat: Friday, August 15, 2008 2:39 PM

Nivel: Senior

Intrat: 6/20/2008
Postari: 5124
N-am citit chiar tot dar de ajuns ce-an citit ca totul a fost adevarat.Rusine sa ne fie noua tuturor ,ca dam cadouri, " doamnelor" ca le accepta...iar mi s-a aplecat de invatamantul romanesc,il cunosc prea bine box2 Putini dascali cu caracter, prea putini closedtopic
raly
Postat: Friday, August 15, 2008 9:52 PM


Nivel: DIAMANT

Intrat: 12/17/2007
Postari: 25864
Locatia: M e d i a s
Este cat se poate de adevarat fetelor!Poate nu chiar peste tot dar este adevarat!Credeti-ma am vazut eu cu ochii mei!love
petro
Postat: Friday, August 15, 2008 10:04 PM

Nivel: Avansat

Intrat: 1/31/2008
Postari: 3374
raly wrote:
Este cat se poate de adevarat fetelor!Poate nu chiar peste tot dar este adevarat!Credeti-ma am vazut eu cu ochii mei!love


subscriu
Nu stiu cum mai e acum, dar am avut o astfel de invatatoare timp de 4 ani. Totul s-a dat peste cap in gimnaziu. Copii de nota 10 abia treceau clasa...
S.ELENA
Postat: Friday, August 15, 2008 11:52 PM


Nivel: Senior

Intrat: 6/20/2007
Postari: 7308
Locatia: Printre probleme......
uff uff Triste amintiri!!!!!plans
Eleva fiind in clasele I-IV am fost data la o parte de la premiul I patru ani la rand in favoarea unei colege care, desi era "bata" (fara nicio exagerare),avea niste parinti care dispuneau de bani si faceau frecvent cadouri substantiale invatatoarei.
Din clasa a V a insa, lucrurile s-au schimbat, diriginta pe care am avut-o nici nu a vrut sa auda de cadouri sau ceva de acest gen, iar rezultatul a fost ca fata a ramas corijenta chiar la materia pe care o faceam cu dansa: matematica!!!!!:209: :209: Si ce credeti ca s-a intmplat????? Profesorul de istorie, mare pasionat in ale pescuitului (ca si tatal respectivei colege) a devenit foarte bun prieten de familie al Andrei(colega cu pricina) si m-a "rugat" sa o ajut saptamanal o ora-doua la matematica, sa-si mai revina si ea un pic si sa inteleaga materia, caci de la d-na diriginta (care avea experienta, ca doar asta-i era profesia) nu intelegea asa de bine ca de la minebanghead banghead banghead nervi nervi nervi


Acum, la Robert, am avut noroc de o invatatoare cum rar am auzit vorbindu-se.
Desi ceea ce s-a povestit in articolul din deschiderea acestui topic s-a intamplat si la noi, pas cu pas in clasa I, inaintea serbarii de Craciun, d-na invatatoare ne-a multumit tuturor ptr gest, spunand: "sunt nevoita sa va refuz si sper din tot sufletul sa nu mi-o luati in nume de rau; eu practic aceasta meserie de mai bine de 30 de ani din dragoste pentru copii si cel mai de pret cadou pe care mi-l puteti oferii este sa ma sustineti si sa continuati dumneavoastra acasa ceea ce eu incep in clasa. Eu ii consider ca si copiii mei si sper ca si ei sa ma vada ca pe o a doua mama a lor, iar la sfarsitul clasei a IV a sa ma pot mandri cu elevii care mi-au trecut <<prin mana>>".

Scuze ca m-a lungit atat, dar chiar am simtit nevoia sa povestesc prin ceea ce am trecut eu si faptul ca ma bucur enorm ca fiul meu nu trece la randu-i prin asa ceva!!!!pupici pupici pupici :023:
t-mihaela
Postat: Saturday, August 16, 2008 5:55 PM

Nivel: Senior

Intrat: 6/20/2008
Postari: 5124
Elena, ma bucur sa aud ca mai exista dascali care merita acest nume.Am cunoscut si eu vreo doi ...si cu mine 3 sic Nu am inteles niciodata de ce invatatorii isi murdaresc mainile cu asemenea cadouri ,de ce isi iau asa sarcini sa-si calce pe inima ,sa-si tradeze meseria si sufletele alea nevinovate care se uita la doamna ca la sfanta fecioara.faptul ca salariile sunt mici nu e o scuza va zic cu mana pe inima , e un pretext sa-si ascunda sau sa-si scuze proastele obiceiuri ,de fapt lipsa de profesionalism.rambo
S.ELENA
Postat: Saturday, August 16, 2008 10:47 PM


Nivel: Senior

Intrat: 6/20/2007
Postari: 7308
Locatia: Printre probleme......
t-mihaela wrote:
Elena, ma bucur sa aud ca mai exista dascali care merita acest nume.Am cunoscut si eu vreo doi ...si cu mine 3 sic Nu am inteles niciodata de ce invatatorii isi murdaresc mainile cu asemenea cadouri ,de ce isi iau asa sarcini sa-si calce pe inima ,sa-si tradeze meseria si sufletele alea nevinovate care se uita la doamna ca la sfanta fecioara.faptul ca salariile sunt mici nu e o scuza va zic cu mana pe inima , e un pretext sa-si ascunda sau sa-si scuze proastele obiceiuri ,de fapt lipsa de profesionalism.rambo


pupici pupici

Revenind la ceea ce a spus invatatoare lui Robert cand a refuzat politicos cadoul, vreau sa spun ca rad si acum de fata pe care a facut-o "mama-savarina" (cea care s-a ocupat cu organizarea actiunii ): a ramas perplexa, fara replica si cam dadea din colt in colt nestiind ce sa mai zica sau sa faca!!!!hohot hohot hohot
Dupa aceasta faza s-a renuntat la strangerea de bani ptr cadouri, fiecare ducand cate un buchet de flori(simbolic sau nu, in functie de posibilitatile materiale ale familiei).
Dar eu am ajuns la concluzia ca de la parinti pleaca acest prost obicei, iar cei care accepta (invatatori/ profesori) nu fac decat sa-l alimenteze la nesfarsit !!!!uff uff
oana_nicole
Postat: Monday, August 18, 2008 11:54 AM


Nivel: Senior

Intrat: 2/14/2006
Postari: 6570
Locatia: end of the rainbow
Elena, imbucurator sa aud ca mai exista si astfel de dascali. Offf, pe cale de disparitie, insa. uff
S.ELENA
Postat: Monday, August 18, 2008 11:45 PM


Nivel: Senior

Intrat: 6/20/2007
Postari: 7308
Locatia: Printre probleme......
oana_nicole wrote:
Elena, imbucurator sa aud ca mai exista si astfel de dascali. Offf, pe cale de disparitie, insa. uff


Noi am fost norocosi!!!!dance yes yes

Intr-o zi, tot discutand cu mama despre scoala si invatatoarea lui Robert, am ajuns sa facem calcule sa vedem daca poate sa mearga si Denis tot la dansaras sic Din pacate, am inteles ca vrea sa renunte dupa ce termina cu promotia de acum (si chair daca nu ar renunta, ar avea clasa a III a cand va merge Denis la scoalauff .....!!!!plans plans uff uff uff
Emilia3
Postat: Thursday, October 30, 2008 10:36 AM


Nivel: Membru

Intrat: 4/5/2008
Postari: 68
Locatia: Rm.Valcea
Subiectul a fost,este si va ramane muuult timp actual. Ca in orice situatie se vor simti vinovati tot ce putini care nu iau spaga si nici nu-i persecuta pe copii ai carui parinti nu dau spaga.
Zilele acestea sunt foarte negativista privind realitatea tocmai datorita amplorii pe care a luat-o fenomenul spagii si cadourilor care se dau nu numai la scoala ci si la gradinita.
Spaga este initiata in 90% din cazuri de parinti frustati care vor sa-si rezolve frustarile personale prin intermediul copiilor.
Am fetitele la o gradinita catolica tocmai pentru ca nu primesc cadouri si nu-i omoara cu scrisul si cititul ca la gradinitele de stat.
Sistemul nostru de invatamant se bazeaza f.mult pe memorat si nu pe descoperirea si dezvoltarea abilitatilor si talentelor copiilor nostrii. Rezultatul se vede la tot pasul, tineri care nu se pot descurca in viata de zi cu zi , la locul de munca nu stiu ce faca cu ceea ce au acumulat la scoala, nu citesc decat presa de scandal.
Totul pleaca de la gradinita care deja de la grupa pregatitoare stiu sa scrie si sa citeasca devansand clasa I-a.Eu a-si propune sa se desfiinteze clasa I -a pentru ca nu-i mai vad rostul.
Fetita mea ce mare la anul va fi in clasa I-a, iar la noi majoritatea copiilor s-au inscris deja.Am vrut sa o inscriu la o scoala cu f.bune rezultate la invatatura ale copiilor, dar am aflat cu putin timp inainte sa o inscriu ca acolo copii sunt fortati sa-si depasesca limitele inca de la clasa I-a. De exemplu o mamica si-a tranferat fetita pentru ca la clasa I-a a avut de facut de pe o zi pe alta 900 de bastonase. Si ne mai miram ca se sinucid copii de liceu. Elevii muncesc mai mult decat adultii, iar acestia au ajuns sa nu le mai inteleaga problemele . La aceeasi scoala din clasa I-a invatatoarea iti bate apropo ca ai un copil care nu se descurca la invatatura si ai face bine sa-l dai la meditatii la ea.
Meditatiile merg la scoala respectiva cu aproape toti elevii la aproape toate clasele.Si acesta este doar un exemplu trist dintr-o mare de fustrari, ale parintilor si ale profesorilor, victime fiind elevii.
Lilly of the valley
Postat: Thursday, October 30, 2008 7:59 PM


Nivel: SMARALD

Intrat: 3/23/2007
Postari: 12042
Cred ca totul depinde de noi. Noi suntem cei care alimentam coruptia din orice alt sistem, nu numai din invatamant.
miha76
Postat: Saturday, November 29, 2008 4:20 PM


Nivel: Avansat

Intrat: 10/16/2007
Postari: 1610
Locatia: Iasi
Am mai vrut odata sa postez la acest topic...dar am sters tot...dar azi m-am linistit si am reusit sa pun pe hartie off-urile mele de dascal...

Ma doare de fiecare data cand citesc astfel de articole...Padure fara uscaturi nu exista...si e adevarat ca astfel de lucruri se intampla...dar nu trebuie generalizat! De cand am terminat liceul pedagogic am lucrat ba in mediul rural, ba la casa de copii, ba la scoala speciala cu copii seropozitivi…asa ca va inchipuiti ce de-a cadouri substantiale am primit… Ce cadouri sa primesti de la niste amarati care traiesc din ajutorul social si alocatiile copiilor… Nu mai zic de cate ori le-am cumparat pixuri, creioane colorate, caiete…Si nu va spun asta ca sa atrag recunostinta cuiva, dimpotriva vreau sa atrag atentia si asupra altor categorii de dascali.
Am auzit si eu de cadre didactice care au pretentii de la parinti, dar astfel de “oameni” nu se pot numi dascali…Întâlnim foarte des expresia “învatamântul este sector neproductiv”. Adica, în opinia celor mai multi, cadrele didactice nu produc nimic. Dar toti au trecut mai mult sau mai putin prin scoala. Este greu pentru ei sa recunoasca meritul cadrelor didactice fara de care ei nu ar putea scrie, citi sau chiar vorbi.
Îndragesc profesia pe care mi-am ales-o, deoarece sunt un om bun si implicit generos, iubesc florile, oamenii si mai ales copiii. Consider meseria de dascal o arta cum este muzica, pictura sau poezia. Toate acestea presupun sentimente si afectiune. Copiii sunt ca florile, trebuie sa le oferim caldura ca sa înfloreasca, sa te poti bucura de ele. Cheia succesului în profesia de dascal, cred cu convingere ca, este priceperea de a te apropia de copii, de a-i face sa iubeasca scoala, de a-i face sa participe cu placere la cursuri.
Cine sunt eu? Sunt „Doamna” a carei inima se umple de bucurie, când pe strada zâmbetul meu se întretaie cu zâmbetul plin de recunostinta al fostilor elevi. Pentru mine, munca de învatator nu a fost usoara. Lucrand cu copii din mediul rural permanent m-am luptat cu prejudecatile celor din jur.Multi considera ca la tara „ nu se face carte”.E adevarat ca mediul social nu este acelasi dar si ei sunt tot copii... Cel care scrie, daca nu-i place ce a scris rupe hârtia si o arunca la cos, dar cel care a gresit cu un copil, nenoroceste poate un om care putea deveni foarte folositor societatii. Învatatorul este si el om si este supus greselii. Copilul vede însa în învatator perfectiunea. Munca de învatator nu se poate încredinta nici speculantilor, nici impostorilor si nici celor care cauta în aceasta preocupare doar o meserie de pe urma careia se poate trai.
Ce calitati m-au ajutat sa-mi pastrez verticalitatea?...
Am alinat durerile cu mângâieri, cu zâmbete, cu note de zece - ma pot numi medic.
Am ocrotit viata elevilor, le-am dirijat mersul printre propozitii si fraze, i-am sfatuit sa se opreasca la intersectie, la trecerea de pietoni, dar si la semnele de punctuatie - ma pot numi politist.
Am reparat si încarcat cu cerneala stilourile, le-am ascutit creioanele, le-am învelit cartile si le-am tras linii la caiete - ma pot numi depanator.
Am sustinut patru-cinci spectacole pe zi, pâna la epuizare, care nu au fost rasplatite cu aplauze ci cu o ploaie de întrebari si raspunsuri la întrebarile care încep cu „de ce” - ma pot numi artista. Am dat autografe cu cerneala rosie pe caiete, ascultând inimioarele mici cum bateau si oftau adânc pâna la vederea notei sau a calificativului. Consider ca cel mai bun criteriu de evaluare a cadrului didactic îl constituie, pe lânga rezultatele elevilor sai, si recunostinta pe care acestia i-o poarta.
Ce rasplata poate fi mai mare ca aceea când un fost elev îti multumeste pentru ceea ce l-ai învatat.Ce poate fi mai frumos pe lume decât sa intri în clasa si sa te astepte niste sufletele de copii, gata sa-ti împartasesca bucuriile sau problemele lor, sa te înconjoare cu dragostea lor pe care ti-o ofera neconditionat. De multe ori, ajungeam la scoala obosita, trista din cauza problemelor de zi cu zi, însa, în momentul în care intram în clasa, toate grijile mele ramâneau la usa clasei, pentru a putea prelua problemele copiilor .
Dupa un « Saru’mâna, doamna învatatoare ! », se strâng toti în jurul catedrei pentru a-mi povesti câte ceva foarte important pentru ei, fara a tine cont de faptul ca mereu îi cert pentru ca nu ma lasa nici macar sa-mi trag sufletul.
Urmeaza întrebarile de genul : « Ne-ati adus lucrarile ? », « Dar când ni le aduceti ? », « Dar rugaciunea nu o spunem ? » si se face liniste, timp în care Dumnezeu coboara printre noi pentru o clipa si cred ca dupa aceea ne priveste de sus…
Cam asa începe o zi din viata mea de dascal si se termina tot la fel, pentru ca la plecare, desi ma grabesc sa prind maxi-taxi pentru a ajunge in oras, apare câte un parinte care nu a putut veni la sedinta cu parintii pe care o tinusem cu câteva zile înainte.
N-am putut sa tin totusi sub control lacrimile, când mi s-au citit compuneri de „Ramas bun, doamna învatatoare!” Mi-am condus cu eleganta clasa, mi-am transformat meseria în profesie de credinta, am cautat sa-mi formez un orizont larg psiho-pedagogic si metodic, mi-am cizelat tactul pedagogic, m-am adaptat cu responsabilitate, rapid si eficient la schimbarile socio-economice si nu în ultimul rând, m-am autoperfectionat continuu în lumina celor mai moderne exigente ale stiintelor educatiei.
Daca m-as naste de zece ori, tot învatator m-as face.
Sunt un dascal ... si multumesc lui Dumnezeu pentru asta în fiecare zi.

Am avut retineri in a posta povestea mea pentru ca e personala si nu vreau sa fiu inteleasa gresit insa pana la urma cu putin curaj mi-am deschis sufletul...Adevarul e ca mi-e dor sa ma intorc la serviciu si probabil de asta m-au apucat nostalgiile... nimic nu se compara cu meseria de mama asa ca toate la timpul lor...
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed