Esoterismul zodiilor

Options Esoterismul zodiilor
Subiectul anterior · Subiectul urmator
TeosOf
Postat: Tuesday, January 27, 2009 6:31 PM

Nivel: Senior

Intrat: 3/4/2008
Postari: 7332
Simbolurile esoterice ale zodiilor de dr. SORIN BRATOVEANU

Berbecul este cel dintâi semn zodiacal. Este un semn de foc, apartinând triadei semnelor de foc (Berbec, Leu, Sagetator). Berbecul are o energie masculina (yang), apartine modului vibratoriu cardinal si este guvernat de planeta Marte, in principal, de Soare si Pluton, secundar (prin exaltare).
Berbecul este plasat imediat dupa un punct nodal al Zodiacului, reprezentat prin Echinoctiului de Primavara, ce marcheaza inceputul primaverii astronomice. Este un moment de hiat cu importante semnificatii ezoterice. Termenul de „echinoctiu” semnifica „egalitatea intre zi si noapte”. Acest moment simbolizeaza armonia intre natura feminina si natura masculina, intre receptivitatea si interiorizarea Pestilor (zodie yin), pe de o parte, si dinamismul, combativitatea si elanul entuziast al Berbecului (zodie yang), pe de alta parte. Fiintele renunta la sacrificii, la fuga din fata realitatii neprielnice, la pasivitate, trecându-se la experiente concrete, actiuni, initiative, in atmosfera placuta a primaverii care tocmai isi face debutul. Echinoctiul reprezinta deci un moment de echilibru la nivel cosmic, care se reflecta in intreaga manifestare.
Echinoctiul de Primavara corespunde momentului de rasarit al Soarelui, aspect exprimat si de ideograma Berbecului (care ne indica o tâsnire exploziva din strafunduri a focului primordial). Dupa lunile de iarna in care Soarele a tranzitat prin semne de pamânt, aer si apa, astrul zilei patrunde intr-un semn cu al carui element se simte in armonie. Pentru ca aici Soarele trece printr-un punct de hiat, ne putem reaminti de zeul Ianus, care era stapânul portilor (Janitor) in mitologia romana. Rene Guenon observa in studiul „Marea Triada”: „In figurarile cele mai obisnuite ale lui Ianus (Janus Bifrons), cele doua fete, printre alte semnificatii, corespund celor doua solstitii; insa exista, de asemenea, desi mai rar, figurari ale lui Ianus cu patru fete (Janus Quadrifrons), corespunzând celor doua solstitii si celor doua echinoctii, si prezentând o destul de neobisnuita asemanare cu Brahma Chaturmukha al traditiei hinduse. (…) ciclul anual, caruia i se strânsa corelatie cu simbolismul lui Ianus, prima dintre cele doua axe este o axa solstitiala si a doua o axa echinoctiala; aici axa verticala se raporteaza la functiunea sacerdotala, iar axa orizontala sau echinoctiala la functiunea regala.” Brahma Chaturmukha este aspectul creator al divinului, reprezentat cu patru capete, in traditia hindusa. In aceeasi traditie, functia sacerdotala era indeplinita de casta brahmanilor (preotii lui Brahma), iar functia regala era indeplinita de casta razboinicilor.
In mod semnificativ, functia regala si casta razboinicilor aveau un simbolism echinoctial, caci Berbecul, semn cardinal, este prin excelenta un semn al razboiului, luptei, combativitatii. Razboinicii sunt totodata niste pazitori, niste aparatori. Acelasi R. Guenon noteaza ca „Rolul aparatorului este, evident, pentru a vorbi in limbajul traditiei hinduse, o functie a membrilor Kshatriya; mai exact, orice initiere „cavalereasca” este, in modul esential, adaptate naturii firesti a oamenilor care apartin castei razboinicilor, adica kshatriya.” Mari opere literare si, totodata, spirituale ale umanitatii, cum sunt „Ramayana” si „Mahabharata” ne redau anumite adevaruri esentiale sau o intelepciune sacra sub forma descrierii unor razboaie. In basmele românesti eroul solar, Fat Frumos, se lupta foarte mult cu fortele malefice. Semnificatia ezoterica a razboiului este legata de starea de eroism spiritual pe care o traieste eroul spiritual. Asa-zisele lupte sunt de fapt confruntari ale eroului spiritual (numit vira in traditia hindusa) cu tendintele sale inferioare, cu impulsurile instinctuale, grosiere sau cu impregnarile karmice negative (acestea luând uneori forma unor balauri, monstri sau alte creaturi hidoase).
In toate traditiile lumii razboiul este prezent ca un fapt necesar, având nuantari multiple, datorita confruntarilor inevitabile dintre fortele divine si cele malefice. In traditia crestina se relateaza ca, la un interval nu foarte lung temporal de la creatia cosmica, fortele benefice si cele luciferice au purtat in ceruri un razboi pentru suprematie, finalizat prin infrângerea celor din urma si caderea lor in lumile inferioare. Cartea finala a Bibliei (Apocalipsa) ne descrie razboiul dintre ingerii condusi de arhanghelul Mihail si fortele malefice conduse de dragonul luciferic. Pentru musulmani (deci in traditia islamica) razboiul sfânt constituie un precept religios important (asa-numitul jihad). Diverse texte antice (provenite din manuscrisele descoperite la Qumran in 1947, pe malul Marii Moarte) descriu la rândul lor batalia finala dintre „fiii luminii si fiii intunericului”). Vechiul Testament, care contine si o istorie a evreilor, abunda in razboaie duse de israeliti cu popoarele vecine. In plus, vechii iudei Il priveau pe Dumnezeu si ca Tsebaoth (in traducere „Dumnezeu al Armatelor”).
Un alt simbol important al Berbecului este cel al inceputului. In Biblie, primul verset suna astfel: „La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamântul”. Vorbim aici despre momentul initial, despre starea incipienta a creatiei. Se afirma, de catre diversi intelepti, ca in momentul de inceput este continuta intreaga desfasurare ulterioara si ca „trebuie sa ne mentinem in eternul inceput, evitând taciunii sfârsitului”. Mircea Eliade observa la rândul sau (in lucrarea „Aspecte ale mitului”) ca toate ritualurile religioase nu fac decât sa evoce „starea de inceput”, momentele de gratie din illo tempore (timpurile primordiale). Pe calea evolutiei spirituale, momentul de inceput este chiar momentul initierii, in care discipolul trece intâia oara pragul incintei misterelor, capatând un alt statut existential: acela de initiat.
Pastorul, oaia, turma si mielul sunt simboluri conexe, asociate de asemenea zodiei Berbecului. In traditia crestina Mielul este simbolul lui Iisus Christos, având o dubla semnificatie: aceea de miel sacrificial (Mielul care a preluat pacatul omenirii si a suferit pentru pacatele oamenilor), dar si de miel al judecatii, al rigorii, in vremurile apocaliptice („Si la mijloc, intre scaunul de domnie si cele patru fapturi vii, si intre batrâni, am vazut stând in picioare un Miel. Parea jungheat, si avea sapte coarne si sapte ochi (…) El a venit, si a luat din mâna dreapta a Celui ce sedea pe scaunul de domnie.”, fiind vorba despre cartea cu 7 peceti in care sunt descrise urgiile finale, in „Apocalipsa” – 5, 6-7). In Evanghelii comunitatea crestina este denumita „turma”, „pastorul” fiind invatatorul spiritual (insusi Iisus). Ne atrage atentia si pilda oii ratacite: „Fiindca Fiul omului a venit sa mântuiasca ce era pierdut. Ce credeti ? Daca un om are o suta de oi, si se rataceste una din ele, nu lasa pe cele nouazeci si noua pe munti si se duce sa caute pe cea ratacita ? Si, daca se intâmpla s-o gaseasca, adevarat va spun, ca are mai multa bucurie de ea, decât de cele nouazeci si noua, care nu se ratacisera. Tot asa, nu este voia Tatalui vostru celui din ceruri sa piara unul macar din acesti micuti” (Matei – 18, 11-14).
Aceste simboluri sunt prezente si in alte traditii. La vechii evrei, mielul era animalul consumat de Pesah (Pastele iudaic). In traditia indiana, una dintre ipostazele lui Shiva (Transcendentul) este cea de Pashupati („Stapânul animalelor” sau „Pastorul cel bun”). In aceeasi traditie berbecul, numit Ram sau Agni, este simbolul dar si purtatorul focului cosmic (ori stim ca Berbecul este o zodie de foc).
Un simbol asociat indiscutabil Berbecului este cel al capului, al liderului, al capeteniei. Capul este privit simbolic drept o zona a corpului de unde emana vointa si autoritatea sefului, o parte a corpului asociata ideilor de comanda si control, prin forta mentala. Desi lider, Berbecul nu este un rege sau un imparat, precum Leul, ci doar un comandant militar aflat in subordinea monarhului. Uneori aceasta capetenie militara uzurpa rolul monarhului (in Evul Mediu, comandantul militar suprem al Japoniei sau shogunul detinea adevarata putere, imparatul sau mikado având doar un rol simbolic, decorativ). Desigur, capetenia nu poate locui decât in capitala, oras din care emana autoritatea catre intregul teritoriu.
Berbecul este o zodie a metalurgiei, metalele având, la rândul lor, importante valente simbolice. Simbolismul metalelor cuprinde doua aspecte: pe de o parte, cei care le lucreaza (fierarii, potcovarii) au fost adeseori partial exclusi din comunitate, activitatea lor fiind considerata de natura infernala si primejdioasa; aspectul benefic se datoreaza purificarii si transmutarii, dar si functiei cosmologice de transformator (prin procesul alchimic, metalul devine pur, iar spiritul se desprinde de substanta si devine vizibil). Metalele pot suferi o transformare al carei scop este, in alchimie, extragerea sulfului. Fuziunea metalelor este comparabila cu o moarte, sulful extras reprezentând virtutea, adica sâmburele sau spiritul metalului.
Planeta Marte, guvernatoarea Berbecului, este pusa in relatie de alchimisti cu fierul. Acest metal este folosit, in mod semnificativ, si la fabricarea armelor, atât de utilizate si, practic, indispensabile in orice razboi. Marte este, in astrologie, numit „micul malefic”, caci predispune oamenii la agresivitate, violenta si crime. Asasinatul este o varsare de sânge realizata, cel mai adesea, cu o arma metalica, iar sângele contine, la rândul sau, fier (legat in acea hemoglobina, fierul generându-i si culoarea rosie). Sunt conexiuni ce tin de semnificatiile malefice ale metalelor (explicând retinerea din trecut fata de lucratorii metalelor). Sub aspect pozitiv, orice metal, chiar si fierul, poate fi o materia prima necesara desavârsirii operei alchimice si obtinerii Pietrei Filosofale si a Elixirului nemuririi. Aceste procese spirituale nu pot avea loc fara mijlocirea Focului alchimic (manifestat la Berbec in forma de Foc Primordial, ce are o actiune extrem de puternica, de dinamica).
Cel dintâi semn al Zodiacului si-a dezvaluit secretele sale si ne aduce in fiecare an miracolul primaverii.

Taurul este cel de-al doilea semn zodiacal. Este un semn de pamânt (apartine triadei semnelor de pamânt: Taur, Fecioara, Capricorn). Taurul este o zodie fixa, feminina (yin), guvernata de planeta Venus si de Luna (prin exaltare).
In succesiunea zodiilor, pornind de la punctul echinoctial de primavara, intâlnim intâi Berbecul, a carui ideograma exprima tâsnirea exploziva a impulsului creator primordial – „Fiat!”. Taurul, corespunzator celei de a 2-a etape, reprezinta HYRANYAGARBHA (Embrionul de Aur), din care a luat nastere apoi intreaga creatie. Ideograma Taurului (un cerc si niste coarne deasupra) exprima, ezoteric vorbind, germenele creatiei (cercul), ancorat prin radacini in sus, de Principiul Divin (cele doua coarne, in aparenta). Obiectiv vorbind, Taurul chiar este o zodie a primaverii, corespunzând unei perioade a anului in care plantele, deja rasarite, prind radacini tot mai puternice in pamânt, dezvoltându-se apoi si inflorind.
Cele dintâi simboluri ezoterice ale acestei zodii sunt chiar taurul si vaca. Taurul simbolizeaza, in primul rând forta bruta, impulsul instinctiv irezistibil, dinamismul masculin navalnic, dar si potentialitatea creatoare (Taurul este una dintre zodiile fertile). In traditia greaca, taurul neimblânzit simboliza dezlantuirea violentei, luând forma chiar si a infricosatorului Minotaur, paznicul labirintului. Miturile antice ne vorbesc despre boii lui Apollo (in forma imblânzita acest animal avea virtuti legate de armonie, frumusete, noblete, atribute specifice atât zeului Soarelui, cât si acestei zodii).
In perioada corespunzatoare Erei Taurului (aproximativ 4000 – 2000 i.d.Ch.) acest animal era venerat de vechii egipteni ca un simbol al Divinitatii supreme, sub forma Boului Apis. Unele reminiscente ale acestui cult s-au pastrat si mai târziu, in Era Berbecului (aprox. 2000 i.d.Ch. – inceputul Erei Christice), când a aparut iudaismul, instituit, prin revelatie, de marele profet Moise. Astfel, evreii, in absenta lui Moise (care primea Legea pe Muntele Sinai), au inceput sa venereze vitelul de aur, simbol al idolatriei, al atasamentului obsesiv de valorile materiale, al inradacinarii furibunde in pamânt, care ii impiedica sa se ridice spre cer. Taurul si bovinele, in general, simbolizeaza in religiile indo – mediteraneene pe zeii ceresti, exprimând ideea de fecunditate inepuizabila, dar si spiritul masculin si combativ (care s-a pastrat, intr-o anumita forma, si in intrecerile moderne de tip corida sau goana dupa tauri de la Pamplona, obiceiuri specifice ibericilor).
In traditiile orientale intâlnim taurul lui Shiva, Nandi, care simbolizeaza dreptatea, forta, Dharma (menirea spirituala) si ordinea cosmica. Taurul vedic Vrishabha simbolizeaza temelia lumii manifestate; din centrul fix al lumii, el pune in miscare roata cosmica. La multe popoare turco-tatare, taurul este o intruchipare a fortelor materiale, tinând povara pamântului in spinare sau intre coarne. In momentul nasterii lui Iisus, boul se afla la dreapta sa (având o semnificatie benefica), iar magarul se afla in stânga sa (având o semnificatie malefica; de aceea Iisus a intrat calare pe magar in Ierusalim, aratând ca stapâneste aceasta forta negativa). Simbolul Moldovei, ca provincie istorica, este zimbrul sau bourul (dealtfel Moldova, in ansamblul ei, se afla sub influenta astrologica a Taurului).
Vaca are, la rândul sau, un simbolism legat de feminitate si maternitate. Sacralizarea vacii este foarte actuala si in prezent in India, fiind inteleasa la modul cel mai grosier. Vaca este puternic glorificata in Vede, unde constituie un simbol al zeilor Vishnu si Prajapati; despre ea se afirma, in aceeasi sursa: „Al vacii lapte muls a adapat/ pe Sadhya si pe Vasu … in ea dainuie ordinea divina.” La egiptenii antici, zeita Hathor era reprezentata sub forma unui cap de vaca, care simboliza fertilitatea, bogatia si reinnoirea, mama cereasca a Soarelui, dar si sotia acestuia. La sumerieni simbolul vacii era strâns corelat cu cel al Lunii. In aceasta traditie, Luna era impodobita cu coarne de vaca, iar vaca era simbolizata printr-o semiluna (asociere oarecum fireasca, daca tinem seama, in astrologie, de exaltarea Lunii in Taur).
Laptele este un alt simbol ezoteric al acestei zodii. Laptele semnifica hrana esentiala, care nu este atât de natura fizica, ci mai ales subtila, reprezentând ceea ce orientalii numesc soma sau amrita (nectarul divin). In mod profund semnificativ, acest nectar are o natura lunara (este chiar numit „nectar lunar” si se simbolizeaza printr-o semiluna). In miturile vechilor greci se spune ca Heracles a supt laptele nemuririi la sânul Herei. La vechii egipteni, faraonul, alaptat de o zeita, ajunge prin acest rit la o existenta noua, in intregime divina si dobândeste puterea de a-si asigura misiunea de stapânitor pe acest pamânt. La vechii celti, laptele avea virtuti curative si era considerat un echivalent al licorii nemuririi.
Coarnele constituie un alt simbol ezoteric al Taurului. Ezoteristul Rene Guenon observa caracterul solar al coarnelor de berbec si caracterul lunar al coarnelor de taur. Scriitorul O. Menghin remarca: „Coarnele bovinelor sunt emblema divinei Magna Mater. Peste tot unde apar, fie in culturile neolitice, fie in iconografie, fie purtate de idoli cu infatisare de bovine, ele marcheaza prezenta Marii Zeite a fertilitatii.” Cornul are semnificatia de eminenta, elevatie, putere. De asemenea, cornul simbolizeaza phallusul, deci forta masculina sau virilitatea. Coarnele au si o semnificatie negativa, fiind si o podoaba a fiintelor malefice (dupa cum vedem in reprezentarile acestora); in acest caz, coarnele orientate spre cer reprezinta dualitatea si revolta impotriva Divinitatii (careia I se neaga unicitatea, trimitând la vechea razvratire luciferica, care a condus la prabusirea in abisuri a ingerilor rebeli).
Un alt simbol al Taurului este cel al gradinii. Ezoteric vorbind, gradina este simbolul Paradisului terestru, proiectie la nivel fizic al Paradisurilor celeste. Paradisul terestru este numit si Eden, care a fost locuit pentru prima oara de Adam si Eva, inainte de alungarea lor. Vechiul Testament vorbeste si despre teribilii heruvimi care apara Edenul, impiedicând accesul oamenilor cu sabiile lor de foc. Gradina, ca simbol al Edenului, reprezinta asadar starea de puritate si inocenta, de virginitate chiar (intr-un sens mai subtil), specifica omului primordial, imediat dupa crearea sa de catre Divin. Traditia Cabalei considera de asemenea Paradisul drept o gradina devastata de anumite persoane, care patrunsesera acolo. Pardes-ul (in ebraica) simbolizeaza domeniul cunoasterii superioare, cele 4 consoane ale cuvântului (P, R, D, S) corespunzând cu cele 4 mari fluvii ale Edenului si cu cele 4 sensuri, ierarhizate, ale Torei (primele 5 carti ale Vechiului Testament). Neavenitii care au patruns in Eden (Pardes) au „taiat radacinile plantelor”, adica au intrerupt legatura dintre fiintele simbolizate de acele plante si Principiul Divin care le-a generat.
Floarea este un alt simbol ezoteric al Taurului. Din punct de vedere biologic, floarea reprezinta organul sexual al plantei. Simbolic vorbind, floarea reprezinta elementul feminin in aspectul ei virginal sau de neprihanire. Fetele virgine sunt protejate de zeita Flora, iar pierderea virginitatii este numita deflorare (femeia care nu se mai afla sub protectia Florei), fiind vorba si de o trimitere directa la membrana himenala. In crestinismul ezoteric, Fecioara Maria este numita Rosa Mystica (Trandafirul Mistic), cu referire la aceeasi stare de puritate si virginitate, dar inteleasa la nivel cosmic (fiind atribute ale Imparatesei Cerurilor). In traditia chineza se vorbeste despre Floarea de Aur, ce simbolizeaza esenta spirituala, unitatea, starea primordiala, elixirul nemuririi. La indieni si tibetani o deosebita incarcatura simbolica prezinta floarea de lotus, ce are un simbolism complex: centrii de forta energetici (chakra-s), starea de puritate, constiinta pura si imaculata, starile spirituale inalte, etc.
Taurului ii corespunde, la nivel fizic, zona gâtului, ceea ce ne trimite cu gândul la urechi, laringe si corzile vocale. Astfel descoperim alte simboluri ale Taurului, conexe: sunetul si muzica. Nativii acestei zodii au, dupa cum se stie, aptitudini muzicale. Termenul de muzica provine de la vechii greci (mousica), insemnând „ceea ce provine de la Muze” (cele noua zeitati inspiratoare ale artelor si stiintelor). Se poate face o distinctie intre muzica sacra (care ne induce stari elevate, spirituale, paradisiace) si muzica profana, care induce stari inferioare, instinctuale, grosiere sau chiar ne branseaza la unele entitati malefice (uneori muzica profana fiind chiar o nonmuzica, pentru ca e lipsita de armonie, melodie si ritm). Scopul suprem al muzicii este de a ne pune in consonanta deplina cu Sunetul Suprem (Parasabda), prin care Dumnezeu a creat intreaga manifestare. Astrofizicienii vorbesc despre o vibratie cosmica „de fond”, ce exista de la aparitia universului; aceasta este chiar manifestarea fizica a acelui „Fiat” divin (Sunetul Primordial) prin care totul a trecut de la nefiinta la fiinta.
Iata deci ca Taurul, desi pare un semn banal, materialist si fara multe mistere, ascunde taine si profunzimi uluitoare.

Gemenii sunt cel de-al treilea semn zodiacal. Este vorba despre o zodie de aer (face parte din triada semnelor de aer: Gemeni, Balanta, Varsator), o zodie mobila (dubla, mutabila), o zodie masculina (yang).
Gemenii sunt guvernati de planeta Mercur.
Din punct de vedere ezoteric, rolul Gemenilor in zodiac este de „purtatori de cuvânt” sau intermediari, dar nu atât intre diferiti oameni, cât mai ales intre fortele spirituale, divine, din lumile paralele, si oameni. Exact acest rol il juca zeul Hermes (din mitologia vechilor greci), al carui echivalent este zeul Mercur (din mitologia romana), care este, in mod semnificativ, si stapânul acestui semn de aer. Acest rol l-a jucat si Enoh, un initiat de marca, mentionat in Vechiul Testament. Enoh a ramas faimos si prin cartea ce-i poarta numele, ce are statut de text apocrif, in care sunt prezentate revelatii extraordinare. Enoh ne ofera informatii deosebite provenite de la ingeri si de la Divinul insusi. Intr-un paragraf al textelor sale Enoh mentioneaza ca este nativ al semnului Gemenilor, ceea ce explica menirea speciala ce i-a fost incredintata.
Un prim simbol ezoteric al Gemenilor il reprezinta vântul. In „Cartea lui Enoh” se vorbeste despre „cele douasprezece vânturi si portile lor”. Astfel aflam ca „Primul vânt din acele porti, numit vântul de rasarit, iese pe prima poarta de la rasarit si se indreapta catre miazazi (…) Prin a doua poarta, cea de la mijloc, iese ceea ce este potrivit, si de aici vine ploaia si rodnicia si roua; iar de la cea de-a treia poarta, aflata spre miazanoapte, vin frigul si seceta. (…) vânturile dinspre miazazi: prin prima poarta dintre acestea (…) se iveste un vânt cald. Prin poarta de mijloc, de lânga aceasta, ies la iveala miresme parfumate, roua si ploaie, belsug si sanatate. Prin cea de-a treia poarta (…) se iveste roua si ploaie, lacuste si pustiire. (…) vânturile de apus; din cea de-a saptea poarta (…) vin roua si ploaia, lacustele si pustiirea. Din poarta din mijloc vin direct sanatatea, ploaia, roua si belsugul; iar prin cea de-a treia poarta (…) vin norii si promoroaca, ninsoarea si ploaia, roua si lacustele. (…) vânturile dinspre apus; dinspre prima poarta (…) provine roua si promoroaca, frigul si zapada si chiciura. Prin poarta de mijloc vine roua si ploaia, belsugul si binecuvântarea; iar dinspre ultima poarta (…) vine seceta si pustiirea, nenorocirea si moartea.”
Pe de alta parte, vântul este sinonim cu suflul si, in consecinta, cu Duhul, cu influxul spiritual de origine cereasca. De aceea si sunt considerate vânturile, in „Psalmi” si in „Coran” ca fiind mesageri divini, echivalente ai ingerilor. De la vânt vine si numele Sfântului Duh. In Geneza citim: „Pamântul era pustiu si gol; peste fata adâncului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor.” Asadar vântul simbolizeaza spiritul, dar si viata insasi, caci nimeni nu poate trai fara sa respire. Plamânii insisi si procesul respiratiei se afla sub influenta Gemenilor si avem aici dualitatea specifica acestei zodii: doi plamâni (drept si stâng), doua faze respiratorii (inspir si expir). Acest simbolism este confirmat de un alt pasaj din Geneza, in care se descrie crearea lui Adam: „Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarâna pamântului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.” In simbolistica hindusa, vântul, Vayu, este suflul cosmic si Verbul, este suveranul domeniului subtil intermediar intre Cer si Pamânt; acest spatiu este umplut, dupa traditia chineza, de un suflu numit chi (echivalentul pranei hinduse sau a energiei vietii, vitalitatii).
Un alt simbol al Gemenilor ce are profunde conotatii ezoterice este cuvântul. Este faimos pasajul de deschidere al Evangheliei lui Ioan: „La inceput era Cuvântul, si Cuvântul era cu Dumnezeu, si Cuvântul era Dumnezeu.” In Geneza intâlnim de mai multe ori expresia „Dumnezeu a zis”, indicând o identificare a Divinului cu puterea cuvântului. Intr-un text inspirat, intitulat „Despre Domnul Iisus Cristos”, misticul suedez Emanuel Swedenborg interpreteaza si clarifica aceste aspecte: „De ce Domnul este numit Cuvântul este foarte putin inteles in Biserica. El este numit Cuvântul deoarece Cuvântul semnifica Adevarul Divin sau Intelepciunea Divina; si Domnul este insusi Adevarul Divin sau insasi Intelepciunea Divina. (…) intrucât Cuvântul este Intelepciunea Divina a Iubirii Divine, rezulta ca el este Insusi Iehova si astfel Domnul, prin care toate au fost facute (…) Cuvântul despre care se vorbeste aici in mod specific este acelasi care s-a manifestat prin Moise, prin Profeti si prin Evanghelisti, fapt care rezulta cu claritate din aceea ca acest Cuvânt este insusi Adevarul Divin, din care apare toata intelepciunea ingerilor si inteligenta spirituala a oamenilor. Caci ingerii au in ceruri exact acelasi Cuvânt pe care il au oamenii pe pamânt; cu singura mentiune ca in lume, la oameni, el este natural, pe când in ceruri este spiritual.”
Cuvântul Divin este numit si Logos Divin, fiind o desemnare directa a lui Iisus. In gândirea greaca, cuvântul, logosul, a semnificat nu numai cuvântul, fraza, discursul, ci si ratiunea si inteligenta (atribute specifice Gemenilor), ideea si sensul profund al fiintei, insasi gândirea divina. Notiunea de cuvânt care fecundeaza (Logos spermatikos), de verb purtator al germenului creatiei, avându-si originea in zorii acesteia, ca prima manifestare divina, se regaseste in cosmogoniile multor popoare. La hindusi intâlnim conceptul sacru de Paravak (cuvântul suprem sau energia suprema a Logosului Divin creator), ca si conceptul operativ de mantra (silaba sau cuvânt sacru, incarcat cu forta spirituala).
Cuvântul ne conduce catre ideea de limbaj si, desigur, aici putem vorbi despre un limbaj profan si un limbaj sacru. Limbajul profan este apanajul multimii ignorante, in timp ce limbajul sacru este rezervat initiatilor, pentru ca el codifica arcane, mistere profunde, taine spirituale adânci, care ne arata calea spre Divin. Limbajul sacru pare uneori un hatis sau un labirint, dar cu ajutorul busolei divine se poate afla lumina spirituala cautata. In unele organizatii secrete se vorbeste despre „cuvântul pierdut”, parte a unui limbaj ezoteric, cunoscut mai bine de vechii initiati. In unele situatii, un limbaj aparent profan ascunde semnificatii tainice. Cabala, spre exemplu, atribuie unor texte biblice un numar de patru sensuri diferite, a caror existenta a fost partial confirmata prin cercetarile moderne legate de „codul Bibliei”.
In una dintre lucrarile sale, Rena Guenon vorbeste despre asa-numita „limba a pasarilor”: „(…) cucerirea nemuririi implica, in mod esential, reintegrarea in centrul fiintei umane, adica in punctul unde se stabileste comunicarea cu starile superioare ale fiintei. Ori, aceasta comunicare este reprezentata de intelegerea limbii pasarilor; de fapt, pasarile sunt intelese ca simboluri ale ingerilor, mai precis ale starilor superioare [de constiinta].(…) „limba pasarilor”, pe care am putea-o numi (…) „limba ingerilor”, si al carui corespondent in lumea umana este limbajul ritmat, caci, in definitiv, pe „stiinta ritmului” (…) se bazeaza toate mijloacele utilizabile pentru comunicarea cu starile superioare. De aceea, o traditie islamica spune ca Adam, in Paradisul terestru, vorbea in versuri, adica in limbaj ritmat; este vorba aici de acea „limba siriaca” (…) si care trebuie privita ca traducând direct „iluminarea solara” si „angelica” manifestata in centrul fiintei umane. Iata motivul pentru care Cartile sacre sunt scrise intr-un limbaj ritmat, ceea ce, cum se vede, insemna cu totul altceva decât niste „poeme” in sensul pur profan (…).”
Pasarile sunt un simbol ezoteric important al Gemenilor. Ele, cum am vazut, simbolizeaza in primul rând ingerii si starile elevate de constiinta. Pasarea mai exprima ideea de imponderabil, de usor, de plutire, aparând astfel o delimitare clara de lumea fizica, de materia grosiera. Simbolismul pasarilor in traditiile lumii este foarte complex. Retinem lebada hamsa, ce simbolizeaza nemurirea, intelepciunea si transcenderea, la hindusi. In Coran, cuvântul pasare este luat adesea drept sinonim cu destin: „De gâtul fiecarui om am legat pasarea lui”. Pasarea, simbol al sufletului (remarcam asonanta dintre suflet, suflat si suflu, dar si legatura cu pasarea), joaca rolul de intermediar intre pamânt si cer (rol specific Gemenilor).
Un alt simbol al Gemenilor este cartea. Fiecare traditie spirituala a lumii isi bazeaza invatatura pe o carte sacra, care are statutul de „Carte a cartilor”. Aceasta este Biblia la crestini, Tora la evrei, Coranul la musulmani, Vedele si Bagavad-Gita la hindusi, Tao-Te-King la taoisti, etc. Cartea fundamentala este cea care contine invatatura fundamentala a acelei cai sau traditii, ea explicitând in termeni inteligibili calea catre Divin, catre desavârsirea spirituala, intr-o maniera specifica. Aceste Carti sunt primite, de regula, prin revelatie directa si umplu un gol de comunicare ce pare a exista uneori intre om si divinitate.
Zborul este un alt simbol ezoteric al Gemenilor. In diverse mituri, zborul exprima o dorinta de sublimare, de cautare a unei armonii interioare, de depasire a conflictelor. Eroii legendari trec in lumile spirituale, dincolo de planul fizic, zburând sau fiind purtati de cai inaripati (cum este calul mitic Pegas) sau de pasari. Si entitatile malefice legendare (zmei, dragoni, etc.) zboara ar numai catre lumile inferioare. Zborul poate fi inteles, ezoteric vorbind, ca o ascensiune catre inaltimile spirituale, putându-se face i analogie cu Inaltarea lui Iisus, care s-a produs la 40 de zile de la invierea sa.
Specific Gemenilor este si conceptul de fraternitate, care are valente ezoterice. Exista, desigur, fratia de sânge si se stie ca Gemenii se simt legati si apropiati de frati si surori, de rudele colaterale. In fraternitatile spirituale (organizatii sau societati secrete) membrii acestora se considera „frati”, chiar daca nu exista intre ei rudenii de sânge. Ezoteric vorbind, se poate considera ca acesti initiati descopera faptul ca sunt fiii aceluiasi Tata Divin, neputând sa fie decât frati unii cu ceilalti. Atitudinea fata de un frate spiritual nu poate fi decât cea recomandata de Iisus: „Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti.”
Androginul este un alt simbol ezoteric al Gemenilor. Biblia ne ofera informatii interesante in acest sens. Astfel: „Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. (…) Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor pentru el.” (…) Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om.” (Geneza 1, 27; 2, 18, 21-22). Putem deci concluziona ca omul primordial, Adam, era o fiinta androgina, dar si Dumnezeu insusi este androgin (daca Adam a fost creat „dupa chipul Sau”). Prin urmare, starea androginala este o stare divina. De aceea, putem intelege de ce Supremul Divin este considerat in metafizica medievala (inclusiv cea crestina) ca fiind echilibrul perfect al contrariilor sau coincidentia opositorum. Traditia hindusa sustine aceasta idee, afirmând ca Supremul Divin este simultan Shiva (Principiul Masculin Suprem) si Shakti (Principiul Feminin Suprem), care sunt perfect fuzionati si echilibrati in Fiinta Divina. Atingerea, asadar, a starii androginale echivaleaza cu atingerea unei stari supreme, de desavârsire spirituala.
Iata deci care sunt arcanele zodiei Gemenilor, semn aparent superficial, dual, dar care ascunde profunzimi nebanuite.

Racul este cel de-al patrulea semn zodiacal. Este un semn de apa (face parte din triada zodiilor de apa: Rac, Scorpion, Pesti), un semn feminin, un semn cardinal. Racul este guvernat de Luna si se coreleaza cu verbul „a simti”.
Intrarea Soarelui in semnul Racul coincide cu momentul Solstitiului de vara. Etimologic, termenul de „solstitiu” semnifica sol-statium, adica un moment de oprire a Soarelui in parcursul sau prin zodiac. Este un moment in care, simbolic vorbind, se spune ca Soarele se opreste si „priveste inapoi”, catre semnele zodiacale deja parcurse (Berbec, Taur, Gemeni). Spiritual vorbind, este vorba despre trecerea efectiva a Soarelui printr-un moment de hiatus, când traverseaza aceasta poarta solstitiala. Ezoteric vorbind, aici se afla Janua inferni (Poarta infernului) sau Pitr-yana (Poarta stramosilor) sau „Poarta oamenilor”. Este poarta prin care sufletele se incarneaza (coboara in manifestare), in timp ce prin Deva-yana sau Janua coeli (Poarta Zeilor sau Poarta Cerurilor), corespunzatoare Solstitiului de iarna si intrarii Soarelui in Capricorn, sufletele ies din manifestare, fiind desavârsite spiritual. Sigur, ambele porti sunt strajuite de zeul Ianus (de la care provine numele primei luni a anului), care are rolul de Janitor (Pazitor).
Rene Guenon, intr-un studiu ezoteric, observa ca „(…) solstitiul de vara marcheaza debutul jumatatii descendente a anului, iar solstitiul de iarna, invers, pe cel al jumatatii sale ascendente; este tocmai ceea ce explica, din punctul de vedere al semnificatiei lor cosmice, cuvintele Sfântului Ioan Botezatorul, a carui nastere conicide cu solstitiul de vara: „Acesta [Cristos, cel nascut la solstitiul de iarna] trebuie sa creasca , iar eu sa ma micsorez.” Se stie ca, in traditia hindusa, faza ascendenta este pusa in raport cu deva-yana, iar faza descendenta, cu pitr-yana; ca urmare, in Zodiac, semnul Cancerului, corespunzând solstitiului de vara este „poarta oamenilor”, care permite accesul in pitr-yana, iar semnul Capricornului, corespunzând solstitiului de iarna, este „poarta zeilor”, care permite accesul la deva-yana.” Intr-adevar, in primul decan al Racului se serbeaza, in crestinism, nasterea Sf. Ioan Botezarul, situata diametral opus, pe cercul zodiacal, fata de nasterea lui Iisus in primul decan al Capricornului. Ca ultim profet al traditiei iudaice , Ioan Botezatorul a avut o cale a sa proprie, aspra, ascetica, diferita de calea lui Iisus, caruia nu ia devenit discipol. Decapitarea lui Ioan Botezatorul reprezinta, simbolic, o moarte a iudaismului traditional. Plasarea unei sarbatori francmasonice in aceasta perioada a anului este semnificativa, in acest context ezoteric.(aflându-se in „opozitie” astrologica fata de nasterea lui Iisus de la Craciun).
Poate cel mai important simbol ezoteric al Racului este cel al mamei. Racul fiind poarta de intrare in manifestare, mama reprezinta prin excelenta poarta matriciala, prin care apar noi si noi generatii. Mama divina simbolizeaza matricea cosmica prin care apare intreaga creatie, sub influenta spirituala si fertilizatoare a Tatalui divin. Racul este, dealtfel, semnul cel mai yin, cel mai feminin al zodiacului. Simbolismul mamei se leaga de acela al marii, ca si de cel al pamântului, al gliei, in sensul ca toate sunt receptacule si matrice ale vietii. Maica Domnului este, in traditia crestina, Fecioara Maria, care l-a zamislit pe Iisus din Duhul Sfânt. Gasim in simbolul mamei aceeasi ambivalenta ca si in cele ale marii si pamântului: viata si moartea sunt corelate. Nasterea inseamna iesirea din pântecul mamei, iar moartea inseamna o reintoarcere in pamânt. Potrivit transpunerii mistice din crestinism, Mama este Biserica, inteleasa ca obste si de la care crestinii primesc viata si har.
Fiind zodia cea mai feminina, Racul este corelat profund cu ideea de receptivitate. De aceea, femeia este un important simbol ezoteric al zodiei. Racul se polarizeaza perfect cu semnul Leului, care este zodia cea mai masculina, cea mai yang. Spiritual vorbind, femeia sau principiul spiritual feminin poate juca multiple roluri: rolul de mama (matrice creatoare fertilizata de principiul masculin, sustinatoare a manifestarii), rolul de regina (principiul feminin conducator, in armonie cu cel masculin), rolul de energie teribila (dakini-urile din traditia orientala, cu rol de indepartare a fortelor malefice), rolul de energie benefica (manifestare a gratiei divine). Conform Genezei biblice, Dumnezeu a creat intâi barbatul, pe Adam, care se afla intr-o stare androginala. Ulterior, elementul feminin este extras din Adam si materializat sub forma Evei.
Uterul sau matricea este un alt simbol al Racului. Simbolismul matricii este universal corelat cu manifestarea si fecunditatea naturii si cu regenerarea spirituala. In traditia hindusa acest element creator este numit yoni, dar isi poate exercita functia doar in corelatie cu elementul corespondent masculin (phallus sau lingam). In crestinism, matricea creatoare este figurata sub forma unei migdale, in care se afla Fecioara Maria (numita mandorla) care isi exercita puterea creativa fecundata de Verbul divin (logos spermatikos). Si in cazul initierii spirituale se vorbeste de etapa „regresum ad uterum” (moartea spirituala), urmata de trezirea la o noua viata, cea a spiritului.
Samânta sau germenul constituie un alt simbol ezoteric al Racului. Referindu-se la simbolismul ideogramei Racului, Rene Guenon Afirma: „In simbolismul astrologic al Cancerului, se poate vedea acest germen in starea de semidezvoltare care e tocmai starea subtila; este vorba deci nu de embrionul corporal, ci de prototipul formal (…) germenul este aici dublu, plasat in doua pozitii inversate una fata de cealalta si reprezentând prin aceasta doi termeni complementari: este vorba despre yang si yin (…) sunt cele doua jumatati ale „Oului Lumii”, asimilate Cerului, respectiv Pamântului.” In ezoterism, germenul cosmic este numit si Hiranya-garbha, Oul de Aur, prin impartirea caruia rezulta jumatatea celesta si jumatatea terestra.
Luna simbolizeaza, ca guvernator al Racului, hrana esentiala. Aceasta este numita in traditia hindusa soma sau amrita. In mitologia greaca se vorbeste despre ambrozie si nectar ca fiind hrana zeilor. In fond este vorba de o energie cosmica, profund benefica si hranitoare pe multiple planuri de vibratie.
Nu putem ignora anumite semnificatii oarecum malefice ce corespund, ezoteric vorbind, zodiei Racului. Se stie ca o alta denumire a acestui semn este cea de Cancer. Fara indoiala, exista o legatura cu boala cunoscuta in medicina cu acelasi nume. Cancerul este o tumoare maligna, ori ocultistii afirma ca aceasta boala apare prin influenta unor forte spirituale maligne sau malefice. Daca principiul lunar (feminin) nu este controlat de cel solar (masculin), se ajunge la o multiplicare anarhica a energiilor receptive (atât in sens biologic, cât si spiritual), ceea ce corespunde unei proliferari maligne. Putem corela aceste aspecte cu existenta, la intrarea in Rac (in popor, cancerul, ca boala, e numit „rac”), a acelei Janua inferni (poarta infernului), prin care pot prolifera fortele inferioare, malefice.
Racului ii corespunde si simbolul grotei sau cavernei. Chiar carcasa unui rac sau cochilia unei broaste testoase, ori ale unor variate crustacee reprezinta o mica grota sau caverna. Este vorba, la modul simbolic, despre un loc tainic, intim, unde se produc misterioase procese de geneza sau de transformare. Astfel, grota se apropie de semnificatia inimii, unde au loc profunde procese spirituale. Cusca toracica la fiinta umana, ce corespunde ca element anatomic Racului, este cea care protejeaza, in primul rând, inima (si, desigur, plamânii), ceea ce confirma acest simbolism. Grota sau caverna poate fi si un spatiu locuit, in care fiinta se refugiaza in diferite situatii.
Retinem ca simbol ezoteric al Racului nasterea. Daca Racul este legat de simbolismul apelor creatoare primordiale (de la inceputul semnului Cancerului, când este germinata samânta, si pâna la echinoctiul de primavara, când incepe noul ciclu zodiacal, se scurg exact 9 luni, cât dureaza o sarcina umana), nasterea poate fi inteleasa sub multiple aspecte. O putem privi ca pe momentul de inceput al existentei cosmice (momentul cosmogenezei), ca inceput al existentei individuale, dar si ca inceput al vietii spirituale, caci cei ce au atins starea de iluminare spirituala sunt asa numitii „de doua ori nascuti”. Dupa moartea initiatica urmeaza „a doua nastere” sau trezirea la viata spiritului.
Un simbol nu mai putin interesant al acestui semn de apa este cel al familiei. Sigur, nu vom insista asupra ideii de familie inteleasa la modul uzual, ci asupra conceptului de familie spirituala. In crestinism, familia Divina este formata din Tata (a carui imagine fizica sau substitut este Iosif), Mama (reprezentata de Fecioara Maria) si Fiu (Iisus). Iisus este totodata Fiul Omului, dar si Fiul lui Dumnezeu. In Orient, ideea de familie spirituala si de filiatie spirituala este destul de raspândita. Starea de rudenie spirituala este mai profunda si mai elevata decât rudenia de sânge, caci se bazeaza pe profunde legaturi afective si spirituale. Maestrul devine un tata spiritual, iar discipolii sai niste fii spirituali. Intreaga omenire consta din copii ai Tatalui Ceresc si ai Mamei Divine; cei care sunt „de doua ori nascuti” devin insa Fii ai lui Dumnezeu.
Semn al verii si al apei, Racul continua sa ne fascineze cu magia si secretele sale abisale.
(va urma)


TeosOf
Postat: Tuesday, January 27, 2009 6:34 PM

Nivel: Senior

Intrat: 3/4/2008
Postari: 7332
continuare:

Leul este un semn zodiacal foarte bogat in semnificatii. Aceasta zodie reprezinta al V-lea semn pe cercul zodiacal si este al doilea din cele 3 semne de foc (Berbec, Leu, Sagetator). Asadar, Leul ne conduce catre ideea de mijloc sau, mai precis, catre ideea de CENTRU .Acesta este primul simbol esoteric.
Ideea de centru are, din punct de vedere spiritual, multiple valente. Putem vorbi despre un centru politic, administrativ sau militar. Capitala unei tari este centrul sau politic si administrativ, din care emana autoritatea pentru intreg teritoriul statului. Putem vorbi despre un centru cultural: Parisul era in secolele trecute un important centru cultural occidental, asa cum in prezent este, in mare masura un important centru al creatiei vestimentare. Uneori, nu doar un oras sau un areal restrâns capata un caracter de centru, ci o intreaga tara sau o mare zona geografica. Peninsula Araba reprezinta de exemplu, centrul civilizatiei islamice. Semnificatia cea mai profunda a termenului de centru este aceea de
„centru spiritual”.
Pentru crestinism, centrul spiritual fundamental il reprezinta orasul Ierusalim, o importanta aproximativ egala având doar Nazaretul, Betleem-ul sau Cana Galileea. Sacralitatea atribuita de credinciosii crestini acestor localitati a si motivat de altfel cucerirea teritoriilor din Orientul Mijlociu in perioada cruciadelor (cu aproximativ un mileniu in urma). Aceiasi valoare de centru spiritual o are orasul Ierusalim si pentru religia mozaica, aici aflându-se in antichitate faimosul Templu a lui Solomon, in jurul caruia gravitau liderii spirituali evrei. O valoare similara, de centru spiritual fundamental, o prezinta orasul Mecca pentru musulmani. Intr-o moscheie din acest oras se afla Piatra Neagra, Kaaba, sacra pentru religia islamica. In antichitate ansamblul de la Stonehenge (Anglia) era centrul spiritualitatii druidice.
Un alt simbol important asociat zodiei Leului este cel al copilului. Psihologul elvetian C.G. Jung vorbeste, in lucrarile sale dedicate psihologiei abisale, de un arhetip al copilului.Nu putem omite aici sa mentionam faimoasa afirmatie a lui Iisus,consemnata de evanghelisti „Lasati copiii sa vina la mine,caci a unora ca ei este Imparatia Cerurilor. Adevarat va spun voua ca,daca nu va veti face precum acesti copilasi, nu veti intra in Imparatia Cerurilor”. Mesajul esential christic se refera, in acest caz, la puritatea si candoarea sufletelor de copil, la devotamentul, iubirea si increderea, sau chiar credinta, plina de simplitate a copilariei, la absenta egoismului, vicleniei, rautatii, lacomiei, arogantei, specifice acestei vârste. Asadar, prin simplitate, puritate, candoare, credinta sincera, putem accede in Imparatia Cerurilor, afirma, in mod criptic,Iisus.
Nativii Leu prezinta, in general, aceasta rezonanta intensa cu lumea copilariei. Ei pastreaza pe tot parcursul vietii o latura de copil in propriul suflet si se pot manifesta ca niste parinti plini de iubire. Daca aceasta latura de copil nu este dublata si de maturitate, de intelepciune, reprezentantii acestei zodii pot deveni imaturi, infantili, incapabili de o gândire profunda.
Daca raportam ideea de CENTRU,pe care am discutat-o mai sus, la corpul uman, vom ajunge in zona pieptului si, implicit, a inimii. Inima este un organ care, astrologic vorbind, se coreleaza cu zodia Leului.Ca simbol esoteric, inima semnifica resedinta si receptaculul iubirii, sediul in care se afla sufletul fiintei umane. Inima este situata la egala distanta de sfera reproducatoare a fiintei umane (reprezentata de organele sexuale) si sfera mentala
(centrata in zona capului), constituind un element de armonie si echilibru. Esoteristii afirma ca inima, ca sediu al iubirii in fiinta umana, hraneste, prin intermediul sângelui pompat, nu doar cu oxigen si substante nutritive organele trupului uman, ci si cu o misterioasa energie a iubirii ( vehiculata la nivel fizic de sânge).
Semnul Leului este, prin excelenta, un semn al iubirii profunde, pasionale, totale. Ideograma acestei zodii sugereaza chiar o inima. Focul, ca element ce corespunde acestei zodii, se manifesta navalnic prin sentimentele nativilor Leu, care pot fi uneori pârjolitoare
(daca focul nu este bine controlat).
Leul este, de asemenea, si un semn al regalitatii, al originii nobiliare, dar si al nobletii sufletesti. Ne intâlnim aici cu simbolul esoteric al regelui si, implicit, al reginei . Intr-un regat, regele reprezinta reprezinta,esoteric vorbind, inima sau elementul central, el fiind simbolizat de soare (de altfel, guvernator al Leului), iar multimea sau supusii, sunt reprezentati prin Luna (elementul pasiv, receptiv, Luna fiind si guvernatorul zodiei anterioare Leului, adica a Racului). Asa cum Soarele revarsa lumina si caldura sa catre Luna (satelit ce nu are lumina proprie), regele,ca element central, emana iubire, devotamentul, dar si forta si autoritatea catre supusii sai. Luna mai poate reprezenta si regina si, in mod semnificativ, zodiile Leu (guvernata de Soare) si Rac (guvernata de Luna) sunt vecine pe cercul zodiacal . Simbolismul regelui, inclusiv din punct de vedere alchimic, este deosebit de complex si nu ne propunem sa–l epuizam aici. Acest termen de rege este echivalent, insa, cu cel de imparat (exprima aceiasi idee de monarh, de forta centrala) si cine este stapânul Imparatiei Cerurilor, despre care vorbea Iisus, supremul Imparat, decât Dumnezeu insusi !
Soarele, ca guvernator al Leului, are la rândul sau profunde semnificatii esoterice . Chiar astronomic (deci stiintific) vorbind, Soarele este centrul sistemului planetar in care si noi traim, si alimenteaza toate aceste corpuri ceresti ce graviteaza in jurul sau cu lumina, caldura, permitându-le sa se integreze armonios in ordinea cosmica. Asemenea Soarelui, nativii Leu stralucesc sau, cel putin, cauta sa atinga o cât mai mare stralucire personala, sustinuta de diverse merite, talente, aptitudini personale deosebite. Uneori, aceasta nevoie de stralucire si de a fi in centrul atentiei devine in cazul lor egocentrism, aroganta, megalomanie ( li se pare ca intregul univers graviteaza in jurul lor ).
In alchimie, Soarelui ii corespunde,ca element chimic aurul. Piatra Filosofala, incununarea muncii alchimistului, este cea care permite transformarea in aur a oricarui metal cu care vine in contact. Aurul reprezinta din aceasta perspectiva alchimica si esoterica manifestarea celei mai inalte stari spirituale posibile sau materializarea starii de desavârsire spirituala. Alchimistii au realizat multe demonstratii practice prin care au dovedit realitatea spuselor lor, chiar si in secolul al XX-lea. Cercetarile stiintifice au aratat ca aurul, obtinut pe cale alchimica, are o mult mai mare puritate decât cel extras din minereuri, iar in celulele umane ( la nivel de acizi aminati, baze aminate ), exista toate cele 7 metale alchimice, deci inclusiv aurul . Echivalentele dintre cele 7 metale alchimice si cele 7 planete traditionale, cu care se opera in astrologia medievala, sunt:
- Soare- aur;
- Luna-argint;
- Mercur-mercur;
- Venus- cupru;
- Jupiter- staniu/ cositor;
- Saturn-plumb.
Nativii Leu admira foarte mult lucrurile stralucitoare (ce pot adauga o nuanta in plus stralucirii lor personale), si mai ales obiectele din aur. Ei pot fi maestrii aurari sau bijutieri talentati sau, pur si simplu, niste oameni bogati ce cauta sa acumuleze cât mai multe obiecte din aur (manifestând din pacate o reala lacomie).
Reprezentantii acestui semn zodiacal au reale aptitudini actoricesti, lumea teatrului atragându-i in mod deosebit. Exista desigur un simbolism esoteric ascuns in arta teatrala si in masca, instrument fundamental al actorului traditional. In antichitate, in Grecia cu precadere, teatrul era un instrument spiritual pretios prin care multimea de spectatori era supusa unui catharsis (purificare sentimentala si emotionala profunda). Masca era si cea care ascundea adevarata fata a artistului, dar si cea care scotea in evidenta unele trairi, stari, sentimente, care puteau avea valoare initiatica pentru privitori. Masca reprezenta, totodata, un indemn la profunzime, caci stimula spectatorul sa treaca dincolo de toate aparentele, ajungând la esenta, la adevarul ultim.
Nativii Leu, desi cu reale talente, pot fi uneori teatrali si in afara scenei teatrului. Ipocrizia pe care o manifesta uneori ii ajuta sa disimuleze in anumite situatii unele intentii negative, defecte, tendinte inferioare.
Iata deci, ca aceasta constelatie zodiacala, Leul, ascunde multiple si profunde semnificatii spirituale.

Fecioara reprezinta cel de-al saselea semn zodiacal si al doilea din categoria semnelor de pamânt (Taur,Fecioara,Capricorn).Zodia este plasata la finalul primei jumatati a cercului zodiacal.La nivelul corpului uman,Fecioarei ii corespunde zona abdominala,care este dispusa in jurul unui punct central numit ombilic. In acest fel, prin pozitionarea in zodiac si prin corespondenta anatomica,semnul Fecioarei ne permite sa ne reintâlnim,sub o alta forma,cu simbolul CENTRULUI.Dar centrul este numit aici OMBILIC sau OMPHALOS.
In mod universal,omphalosul simbolizeaza centrul lumii.Un foarte mare numar de traditii atribuie originea lumii unui buric de la care creatia se manifesta radiind spre cele patru directii.O situatie de acest fel intâlnim in cultura indiana,Rig-Veda vorbind despre ombilicul increatului,pe care s-ar odihni germenele lumilor.Din buricul lui Vishnu,intins peste oceanul primordial,germineaza lotusul universului manifestat.Ombilicul simbolizeaza insa si centrul spiritual al unei lumi (nu doar centrul manifestarii fizice).Vechiul Testament ne vorbeste despre Iacob,care a inaltat o coloana dintr-o piatra,numind-o apoi betil (beithel).Templul Oracolului de la Delfi rea un OMPHALOS al spatiului antic grecesc.Aici era celebrat cultul zeului Apollo (Phoebus sau Helios),stapânul Soarelui,care „s-a stabilit in centrul si in buricul pamântului,pentru a indruma specia umana„ (afirma Platon).Omphalosul din Delfi era,se pare,situat pe locul unde Apollo ar fi ucis sarpele Python,pecum si deasupra crapaturii in care s-au scurs apele potopului lui Deucalion.Dupa cum exista un buric al pamântului,tot astfel Steaua Polara,in jurul careia pare sa se roteasca firmamentul,este desori numita buricul cerului,butucul rotii sau tâtâna cerului (in traditiile estona,lapona si finlandeza).
Ideograma Fecioarei ascunde,de asemenea,un simbolism ezoteric.In primul rând,ideograma se refera la meandrele intestinale (Fecioarei corespunzându-i ,in corpul uman,procesul de digestie si intestinele),dar si la cicumvolutiunile cerebrale.Fecioara este guvernata de Mercur,planeta mintii,gândirii,comunicarii si inteligentei,si indica legatura misterioasa ce exista intre digestia abdominala si digestia cerebrala,intre procesul de digerare al hranei fizice si procesul de digerare al hranei mentale si spirituale.Cele doua procese au o corelatie misterioasa si indestructibila (caci nu exista doar o constipatie sau o indigestie abdominala,ci si una mentala,multi oameni fiind incapabili,sau doar partial capabili,sa asimileze intelectual variate idei,principii sau simboluri). Având pe Mercur ca guvernator,Fecioara este,evident,o zodie mentala,care are o dubla functie-sa discearna,sa selecteze la nivel intestinal pricipiile alimentare de deseuri,asimilându-le pe primele si eliminându-le pe cele din urma,iar la nivel mental,cerebral,sa disceana,sa selecteze ideile,infomatiile,notiunile utile de cele inutile,asimilându-le pe cele dintâi,retinându-le,si eliminându-le pe cele din urma,intr-un proces de curatare mentala,deatfel fiziologica.
Simbolul astrologic al Fecioarei ne sugereaza litera M,care este numita in ebraica MEM.In Cabala, MEM are o semnificatie legata de viata,apa,creatie,conducându-ne spre ideea de erotism sau sexualitate.Acea bara din finalul ideogramei reprezinta ideea de blocare,inhibare,abstinenta sau obstacol (fiind echivalentul himenului de la fetele virgine),ce corespunde starii de perpetua virginitate (presupunând o renuntare la angrenarea erotica si la creatia biologica).Astfel ajungem la un alt important simbol-fecioria sau virginitatea.
Este interesant de remarcat ca toate Evangheliile canonice (ale lui Luca,Marcu,Matei si Ioan) sunt intesate de simboluri corespunzatoare zodiilor Pesti si Fecioara.In crestinism intâlnim importanta prezenta feminina a Fecioarei Maria si misterul nasterii lui Isus dintr-o fecioara,care isi pastreza apoi fecioria.Fecioara Maria,totodata Mama Divina si Nascatoare de Dumnezeu,simbolizeaza sufletul in care Dumnezeu se primeste pe Sine,plin de puritate,in procesul imaculatei conceptii (care s-a produs,dupa cum stim,in momentul Buneivestiri,prin intermediul Arhanghelului Gabriel).Fecioara Maria reprezinta sufletul perfect unificat,in care Dumnezeu devine fecund.Ea este intotdeauna virgina (exprimand starea de suprema puritate),caci ramâne mereu neatinsa fata de o noua fecunditate (nasterea Divinului Isus fiind o sarcina suprema).Fecioara Maria simbolizeaza pamântul orientat cu fata spre spre cer (Fecioara este o zodie de pamânt),care devine astfel un pamânt schimbat la fata,un tarâm de lumina.
In traditia indiana se vorbeste despre Uma Kumari Shkti,Suprema Fecioara Divina,o energie feminina absolut pura.In Evul Mediu,fecioarele negre erau prezente in unele lacasuri de cult crestine,simbolizând pamântul negru,nefecundat si punând in valoare elementul pasiv in stare virginala.Pentru Islam,virginitatea este lumina nestinsa care-i indruma pe alesi.Aceasta calitate apartine Fecioarei-Mama,care deschide drumul spre iluminare si calauzeste pe calea mistica pâna la capatul ei.Fecioara de lumina ii descopera celui ales drumul catre ceruri.
O stare simbolica asociata virginitatii (fecioriei) este starea de puritate.Unele curente sau linii spirituale concep desavârsirea spirituala ca pe o stare de puritate absoluta,oferind ca mijloc de evolutie calea puritatii.Adeptul care se angreneaza astfel trebuie sa se purifice progresiv in modul de a actiona (comportament),in modul de a simti (emotional),in modul de a-si manifesta afectivitatea (sentimental),in modul de a vorbi (comunicational) si in modul de a gândi (mental).Desigur,el trebuie sa caute si o hrana pura,o ambianta pura.Astfel se explica importanta ritualurilor de purificare in toate traditiile spirituale ale lumii.Indienii,spre exemplu,respecta si in prezent ritualul imbaierii purificatoare in Gange,cu ocazia faimoasei sarbatori Kumbha Mela sau Maha Kumbha Mela (organizata periodic,dupa anumite cicluri ale astrologiei hinduse).Tot la indieni exista si un ritual vedic de purificare prin foc,numit Agnihotra.In medicina naturista se cunosc procedee de purificare prin cele patru elemente:
-pamânt-consumul de argila,mersul descult pe pamânt sau nisip,folosirea namolurilor terapeutice
-apa-folosirea apelor minerale,a apelor incarcate cu energii specifice,imbaierile vindecatoare
-foc-baile de Soare,baile hipertermice
-aer-exercitii de respiratie,inhalarea aerului pur din zonele montane sau marine
Fecioara fiind o zodie a medicinei,nu putem ignora valentele simbolice ale acestei profesii.In cultura indiana Buddha Sakyamuni,intemeietorul religiei buddhiste,este considerat Marele Medic,caci doctrina sa este asemenea algoritmului de lucru al oricarui medic-asa cum medicul stabileste boala pacientului,cauza fizica a suferintei sale,Buddha enunta ca,in aceasta manifestare,totul este suferinta si stabileste cauzele spirituale ale suferintei (ignoranta,atasamentul,egoismul,doritele inferioare).Asa cum medicul ofera tratament pentru boala pacientului,Buddha ofera ca solutie pentru depasirea suferintei calea sa cu opt brate (calea buddhista de evolutie).Isus a fost,la rândul sau,un medic divin,vindecând spontan bolile,eliberând oamenii de posesiuni malefice si readucând mortii la viata.Dar,daca medicii obisnuiti trateaza doar structura fizica a pacientilor lor (corpul carnal),Buddha si Isus realizeaza o terapie spirituala a suferinzilor,adresându.se laturii lor sufletesti si spirituale,deschizându-i catre dimensiunea divina.
Pâinea este,de asemenea,un simbol al zodiei Fecioara.In Evanghelii pâinea este adesea evocata ca simbol sau oferita ca hrana fizica.Toate Evangheliile mentioneaza miracolul inmultirii pâinilor (care se poate corela cu procedeul alchimic al multiplicarii),simbol al gratiei si generozitatii divine.In Evanghelia dupa Ioan Isus afirma
:„Tatal Meu va da adevarata pâine din cer,caci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoara din cer,si da lumii viata (…)Eu sunt Pâinea Vietii.Cine vine la mine,nu va flamânzi niciodata,si cine crede in mine nu va inseta niciodata”(Ioan-6,32-35).La Cina cea de Taina,Isus frânge pâinea si o ofera discipolilor spunând-„Acesta este trupul Meu,care se da pentru voi”.Supus incercarilor,Isus afirma:”Nu traieste omul numai cu pâine,ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”.Observam ca,in toate aceste afirmatii,Isus se refera la pâine in calitatea ei simbolica de hrana spiritula,ce are calitatea de a trezi sufletul uman,de a destepta iubirea in inima si de a-l deschide pe om spre Dumnezeu.Prin taina euharistiei,pâinea consacrata devine trupul christic (ca printr-o miraculoasa transmutatie alchimica),hranind credinciosul cu harul divin.Traditia spune ca Beith-el,casa Domnului,care este piatra ridicata de Iacob,a devenit Beith-lehem,casa pâinii (locul nasterii lui Isus fiind Betleemul).Casa de piatra s-a transformat in pâine,adica prezenta simbolica a lui Dumnezeu a devenit o hrana simbolica.
Desi pare doar un semn de pamânt anost,iata ca zodia Fecioarei ascunde un important simbolism ezoteric,cu multiple conexiuni.

Balanta este cel de-al saptelea semn zodiacal, facând parte din triada semnelor de aer, alaturi de Gemeni si Varsator. Balanta marcheaza trecerea in a doua jumatate a cercului zodiacal, ce corespunde profunzimii, maturitatii. Este un semn cardinal si are ca verb caracteristic “a echilibra”.
Primul simbol ezoteric al Balantei este cifrat chiar in ideograma acestui semn. Aparent aceasta reprezinta o balanta sau un cântar, cu cele doua talere ale sale, semnificatia fiind explicita. La o analiza mai profinda, semicercul din partea superioara se dovedeste a reprezenta discul solar in momentul apusului. Zodia Berbecului simbolizeaza momentul de rasarit al Soarelui, moment de inceput al zilei (Soarele, ca planeta in astrologie, este exaltat in Berbec). Conform acestui simbolism, zodiile de la Berbec la Fecioara sunt semnele zodiacale diurne, corespunzatoare perioadei luminoase a zilei. Zodia Balantei simbolizeaza momentul de apus al Soarelui, momentul de inceput al noptii, iar in astrologie se cunoaste ca Soarele are o pozitie debila in acest semn zodiacal (fiind in cadere). Prin urmare, ultimele sase semne de pe cercul zodiacal (care incep cu Balanta si se incheie cu Pestii) corespund perioadei nocturne sau intunecate a unei zile complete (24 de ore). Dealtfel, casele astrologice sunt si ele clasificate in diurne si nocturne, dar la modul practic, nu simbolic.
Ce simbolizeaza cu adevarat apusul sau asfintitul descoperim intr-un pasaj biblic, ce afirma imperativ “Sa nu apuna Soarele peste mânia ta”. Asadar apusul Soarelui reprezinta sfârsitul vietii sau momentul mortii, punct de rascruce in care omul trebuie sa renunte la toate dusmaniile , sa ierte vechii adversari, sa se reconcilieze cu toate fiintele. In traditia crestina este chemat, in acest sens, preotul pentru spovedirea muribundului, iertare si dezlegare. Asfintit inseamna totodata si sfintit, ceea ce ne conduce catre o idee de sacralitate. Aceasta semnificatie a apusului este prezenta si in folclorul românesc , dupa cum vedem in balada Miorita: ” Ca l-apus de soare/ Vreau sa mi-l omoare/ Baciul ungurean / Si cu cel vrâncean” . Dupa moarte, afirma ocultistii, sufletul pleaca in lumile astrale unde anumiti ingeri realizeaza un bilant al vietii incheiate, etalând realizarile si nereusitele. La nivelul Balantei se desfasoara un bilant al evolutiilor derulate in primele sase semne zodiacale. In Balanta, insa, acest moment al mortii, al desprinderii, al finalizarii, este doar pregatit, el realizându-se abia in Scorpion. Balanta este un element de legatura, de echilibru, intre zodiile vecine, având un taler orientat spre Fecioara si unul spre Scorpion.
Balanta in sine, ca instrument de cântarire si gasire a echilibrului perfect, are un simbolism profund. Cea mai importanta lucrare ezoterica a traditiei iudaice secrete (Cabala) este „ Zoharul”, a carui prima carte incepe astfel:
„ 1. TRADITIE- „ Cartea Misterului” este Cartea care descrie echilibrul Balantei.
2. TRADITIE- Caci inainte de a fi fost in echilibru, fata nu privea fata.(…)
5.Acest echilibru atârna in acest loc care exista negativ (in vechime).
6.Astfel au fost echilibrate aceste forte, care nu erau inca in existenta perceptibila.
7. Echilibrul exista in corpul sau (corpul vechimii) ; el este de neinteles , el nu este vazut”.
Ni se descrie aici Balanta Sacra, Divina, aflata intr-o srare de echilibru suprem.. In esoterismul oriental, Balanta Divina este numita Thule. Desi in diferite mitologii europene (celtica, scandinava) se vorbetste despre Ultima Thule, ce ar reprezenta leaganul civilizatiei primordiale, originare, Thule reprezinta si Centrul Spiritual Suprem al planetei, cu mai multe centre secundare subordonate. Thule simbolizeaza, ezoteric vorbind, unitatea transcendenta. Exista multe localitati pe glob ce poarta numele de Tule sau Tula, care au fost, in anumite epoci stravechi, centre spirituale importante. In România exista, de asemenea, localitatile Tulcea si Tuzla, care au jucat si ele rolulu de centre spirituale pe teritoriul vechii Tracii si, apoi, Dacii. Vasile Lovinescu, un important ezoterist român, considera ca initial Balanta nu era un semn zodiacal obisnuit, ci se afla plasata in centrul cercului zodiacal. Unele schimbari planetare majore, de ordin geografic si spiritual, ce au culminat cu scufundarea finala a insulelor Atlantidei, au generat modificari in planul simbolisticii, Balanta dobândind locul pe care il are si in prezent. Din punct de vedere spiritual, Thule mai reprezinta si limita extrema, unde se incheie lumea fizica, materiala si incepe lumea subtila, spirituala; la limita dintre ele se poate ascunde cunoasterea suprema sau revelatia primordiala.
Termenul de „echilibru” semnifica, etimologic, a pune talerele balantei (libra) la egalitate sau la acelasi nivel (echi). Aceasta stare de echilibru se produce , la nivel cosmic, in momentul celor doua echinoctii anuale, de primavara si de toamna, ce coincid cu intrarea Soarelui in semnele Berbecului si, respectiv, Balantei. In momentele de echinoctiu ziua este egala cu noaptea, ceea ce corespunde unei stari de armonie universala, ce permite trancenderea starilor obisnuite, inferioare, pentru a atinge cele mai inalte nivele. Astfel se poate ajunge la supremul echilibru al Balantei Divine.
Balanta ocupa a 7-a pozitie in cercul zodiacal. In ezoterism, cifra 7 simbolizeaza starea de desavârsiore, de perfectiune, victoria, realizarea finala. Aceasta semnificatie este cunoscuta in majoritatea traditiilor spirituale universale. In crestinism este binecunoscuta Apocalipsa lui Ioan, care este structurata pe cifra 7: 7 biserici, 7 ingeri, 7 urgii, 7 carti pecetluite, 7 potire ale mâniei etc. Tot in crestinism, septenarul reprezinta totalitatea vietii morale, insumând cele trei virtuti teologice -credinta, speranta, iubirea- si cele patru virtuti cardinale –prudenta, cumpatarea, dreptatea si puterea. “Zoharul”, numit si “Biblia cabalistilor”, aminteste despre cele 7 ceruri, cele 7 pamânturi, cele 7 locuinte ale ingerilor, cele 7 palate ale credintei. Iudaismul vehiculeaza ideea de sabat (ziua a 7-a, cea de odihna si interiorizare) si are ca simbol Menorah (sfesnicul cu 7 brate). La egipteni, cifra 7 era un simbol al vietii vesnice. Fiecare faza lunara dureaza 7 zile, iar cele patru faze (7*4) alcatuiesc ciclul lunar. Philon din Alexandria a observat ca suma primelor 7 numere (1+2+3+4+5+6+7) da acelasi total de de 28. 7 indica sensul unei schimbari dupa incheierea unui ciclu si pe acela al unei reinnoiri pozitive. 7 simbolizeaza totalitatea spa’iului ;i totalitateatimpului, caci, la nivel tridimensional, exista sase directii principale (sus, jos, inainte, inapoi, stânga, dreapta), dar si punctul central din care emana acestea.
Balanta este un semn relational, având o puternica orientare catre viata sociala, dar si catre relatiile de cuplu. Crea este insa semnificatia profunda, ezoterica, a acestei nevoi sufletesti a fiecarei fiinte umane de a gasi o alta fiinta de sex opus, cu care sa ramâna alaturi pe termen neprecizat si sa interactioneze profund, la toate nivelele ? Raspunsul il gasim in acel mit al androginului primordial, expus de Platon an dilogul “Banchetul”.Platon afirma ca, initial, barbatul si femeia, elementul masculin si elementul feminin, erau unificati, formând o sfera unica si completa. Ulterior, zeii au decis sa separe in doua aceasta sfera si, de atunci, jumatatile sferelor primordiale se cauta neincetat. Unii ocultisti afirma ca fiecare om are un asa-numit suflet dual sau jumatate predestinata, cu care se completeaza perfect, pe toate nivelele. Misticul german Jakob Lorber (care si-a elaborat lucrarile prin dicteu divin) scrie in lucrarea “Pamântul si Luna “: “(…) un suflet poate fi divizat, intrucât este alcatuit din nenumarate particule de inteligenta. Divizarea sufletului poate conduce fie la disolutia totala a acestuia, fie la impartirea lui in anumite parti componente, care regrupeaza anumite inteligente corespondente, pe categorii.(…) O asemenea diviziune a sufletului s-a petrecut atunci când a fost creata prima pereche umana, cand dintr-un singur suflet au aparut doua, caci nicaieri nu se spune ca Creatorul a suflat viata in trupul Evei, ci doar ca Eva s-a nascut din Adam, primind un trup si un suflet. In acest al doilea suflet a fost plasat totusi un alt apirit nemuritor.Astfel, odata cu crearea primei fiinte umane, dintr-un suflet s-au nascut doua, care erau totusi un singur trup si un singur suflet.“
Balanta este si o zodie a justitiei, având o deosebita preocupare pentru aplicarea legilor, pentru atingerea echilibrului, a corectitudinii, a dreptatii. Spiritual vorbind, exista doua categorii de legi. Legile umane sunt cele elaborate de diverse foruri legislative sau organisme legiuitoare, aceste legi având un caracter relativ, efemer, material, si o aplicare inegala, inconstanta, fiind adesea eludate sau folosite selectiv. A doua categorie o reprezinta legile divine, spirituale, care sunt eterne, imuabile, perfecte si inevitabile (doar prin Gratie Divina e posibila iesirea noastra de sub incidenta unor legi spirituale), ele garantând ordinea si armonia cosmica. Acestea sunt, spre exemplu: legea karmei (a actiunii si reactiunii), legea rezonantei, legea analogiei, legea polaritatii, legea reflectarii holografice s.a.m.d. Ezoteristii afirma ca Dumnezeu se poate manifesta, in general, imbracând doua aspecte principale: aspectul de gratie, iubire, compasiune (prin care ii recompenseaza pe cei virtuosi, merituosi, ce aduc binele in jurul lor, generând lumina si iubire) si aspectul de rigoare, judecata, mânie (prin care sunt pedepsiti cei rai, orgoliosi, agresivi,ce aduc altor fiinte nefericire, antuneric si distrugere). Exista insa, in Dumnezeu, si un aspect de neutralitate, corespunzator unui echilibru perfect intre cele doua aspecte amintite, ce permite transcenderea, dar care nu se manifesta in mod direct. Fiecare religie nou instituita vine cu anumite principii spirituale sau dogme, ce capata apoi statut de lege religioasa.
Sunt interesante, ezoteric vorbind, conotatiile termenului de „dreptate”, care ne conduce catre ideea de drept si catre dualitatea dreapta-stânga.In Biblie intâlnim frecvent sintagma „omul drept in fata lui Dumnezeu„ si afirmatii gen “Dreapta Domnului a urnit lucrurile din loc “. In Zohar intâlnim aceste pasaje: “Intelegem ca Dumnezeu si-a intins dreapta si a creat cerurile, si si-a intins stânga si a creat pamântul, asa cum sta scris: „Mâna mea stânga e cea care a creat pamântul; mâna mea dreapta e cea care a construit cerurile; eu le numesc si ele apar impreuna” (Isaia,48-13). Ce inseamna “ele apar impreuna “? Dreapta si stânga Preasfântului, binecuvântat fie numele sau, nu formeaza decât o unitate, deci, cerul si pamântul nu sunt decât una.” si „Sta scris: „Sa fie o tarie in mijlocul apelor si ea sa desparta apele de ape “ (Genaza, 1-6). Misterul separarii apelor se explica in acest fel: discordia venea din partea stânga; caci, atât timp cât nu era decât partea dreapta, discordia era imposibila. Dar imediat ce, prin aparitia tariei din mijloc, s-au format doua parti, una dreapta si alta stânga, ultima a dat nastere discordiei si de aici s-a nascut infernul”. In ansamblu, partea dreapta are o semnificatie masculina, solara, activa, spirituala, orientata spre viitor, cereasca. Partea stânga are o conotatie feminina, lunara, pasiva, materiala, orientata spre trecut, pamânteasca si malefica. Desigur aceste semnificatii nu sunt absolute sau irevocabile, asa cum s-ar putea crede, ele suportând numeroase nuantari. Un alt pasaj din Zohar face o referire directa la justitia divina: “Printre vesmintele de glorie, podoabe ale adevarului, lumini ale adevarului,se afla doua care formaeza podoaba tronului Regelui, numite Echitatea si Justitia.Ele sunt inceputul si sfârsitul oricarei credinte; ele incoroneaza toate rigorile de sus si de jos; totul este continut in Justiie si Echitate si hranit de ele“.
Iata, deci, ca semnul Balantei ascunde, in ciuda aparentelor, profunde mistere spirituale.

Scorpionul este cel de-al optulea semn zodiacal. Este un semn de apa, facând parte din triada zodiilor de apa (Rac, Scorpion, Pesti). Alaturi de Marte, guvernatorul traditional al zodiei, Scorpionul este stapânit si de Pluton, guvernatorul modern.
In astrologia ezoterica sunt cunoscute mai multe tipuri de nativi Scorpion. Clarvazatorii afirma ca aura fiecarui tip prezinta anumite particularitati, chiar daca toti apartin aceleiasi influente zodiacale. Se descriu astfel trei categorii:
1.Tipul reptilian (descris de clarvazatori ca având conformatii aurice de sarpe, scorpion, paianjen, sopârla sau salamandra ) – reprezinta categoria inferioara, aici fiind inclusi nativii razbunatori si cinici pâna la perversitate.
2.Tipul vultur (vulturul a fost simbolul initial al acestei zodii)- nativii din aceasta categorie sunt profunzi in gândire, seriosi, meticulosi, rezervati datorita suspiciozitatii, orgoliosi, dar foarte cinstiti, prieteni desavârsiti când acorda cuiva prietenia, chibzuiti, detestând risipa. Ei ajung sa cunoasca, din destainuirile altora, cele mai intime secrete, dar nu judeca si nu condamna niciodata. Ei ramân mereu in contact cu lumile subtile, paralele.
3.Tipul Phoenix (cel mai evoluat tip de nativ Scorpion) – reprezinta categoria superioara ce include alesii (fiinte foarte rare). Acesti nativa sunt capabili de daruire totala si chiar de sacrificiul suprem, pentru a demonstra un principiu in care cred cu tarie. Viata lor este alcatuita din cicluri de distrugere si recreere periodica a intregii personalitati
Poate cel mai important simbol ezoteric al Scorpionului este cel al mortii. Acest simbol, MOARTEA, este intotdeauna gresit inteles in afara unui context esoteric, pentru ca omul profan vede in moarte ceva ingrozitor, sfârsitul inevitabil, dureros al vietii aducatoare de placeri, fericiri, satisfactii, urmând apoi neantul, bezna uitarii totale. Aceasta viziune aduce toate acele atitudini emotionale negative, durerea conducerii pe ultimul drum, etc. Pentru a intelege ce reprezinta, din punct de vedere ezoteric, moartea, trebuie sa cunoastem câteva aspecte legate de structura oculta a fiitei umane.
Alchimia afirma ca fiinta umana are, la modul esential, trei componente: corpul, sufletul, spiritul (corespunzând celor trei elemente cu care se opereaza in alchimie – sarea, mercurul, sulful). Moartea ar reprezenta, prin urmare, desprinderea sufletului si spiritului de corpul fizic, urmata de trecerea ansamblului sufet-spirit intr-o dimensiune spirituala, superioara (de regula, in planul astral). Remarcam asadar ca orice moarte intr-un anumit plan (de exemplu, in planul fizic, in care traim acum) este urmata imediat de renasterea intr-un alt plan (in exemplul nostru, in planul astral). Nu se poate disocia ideea de moarte de ideea de renastere, asa-zisa anihilare absoluta fiind o idee falsa. Aceasta este insa moartea biologica, ce pune capat vietii in sens fizic, carnal.
Mai exista, insa, si o moarte simbolica, subtila, accesibila celor care merg pe calea initierii spirituale. Despre acest subiect, esoteristul francez Rene Guenon face aprecieri interesante in studiul “Consideratii asupra initierii“: “O alta problema ce ni se pare neinteleasa de cea mai mare parte a contemporanilor este ceea ce se numeste “moartea initiatica”; astfel ni s-a intâmplat sa intâlnim expresia de “moarte fictiva”, ceea ce indica cea mai completa ignoranta a realitatilor de ordin subtil (…) aceasta moarte, departe de a fi „fictiva” este, din contra, intr-un sens, mai reala chiar decât moartea inteleasa in sensul ordinar al cuvântului (…) Se intelege bine ca termenul “moarte” trebuie luat in sensul sau cel mai general…este in acelasi timp o moarte si o nastere, dupa cum e privita, dintr-o parte sau din alta; moarte in raport cu starea antecedenta, nastere, in raport cu starea consecutiva. Initierea este in general descrisa ca o a “doua nastere”, ceea ce este intr-adevar; dar aceasta “a doua nastere” implica, in mod necesar, moartea pentru lumea profana si o urmeaza imediat, deoarece nu sunt decât cele doua fete ale aceleiasi schibari de stare.
A doua nastere, inteleasa ca fiind corespunzatoare initierii prime, este ceea ce s-ar putea numi o “regenerare psihica” ce nu e decât preparatorie in raport cu realizarea de ordin spiritual, in adevaratul sens al cuvântului. Punctul procesului initiatic la care am facut aluzie este deci acela care va marca trecerea de la ordinul psihic la ordinul spiritual; aceasta trecere va putea fi privita, in special, ca fiind constituita de o “a doua moarte” si de “a treia nastere”. Trebuie sa adaugam ca aceasta “a treia nastere” va fi reprezentata mai degraba ca o „inviere”, decât ca o nastere obisnuita. ”
Putem traduce aceste idei in termenii religiei crestine, pentru mai multa claritate. Prima nastere este, pentru toti oamenii, nasterea obisnuita, biologica. Prin botez, care echivalent cu o initiere crestina, moare, simbolic vorbind, “omul vechi”, ”omul pacatului”, aparând omul renascut “din apa si din duh”, in lumina gratiei christice. Prin aceasta initiere crestina se produce moartea simbolica a omului profan (prima moarte) si a doua nastere (in sfera gratiei lui Isus). In momentul desavârsirii spirituale (sau al mântuirii) se produce a doua moarte, simbolica sau spirituala, urmata de a treia nastere (numita de Guenon inviere). Aceste etape initiatice sunt clar jalonate in viata lui Isus, daca ne gândim la botezul Sau in apa Iordanului, la moartea Sa pe cruce, urmata de inviere. Dealtfel invierea lui Isus reprezinta un fapt spiritual fundamental in crestinism.
Asadar moartea simbolizeaza, din punct de vedere ezoteric, schimbarea profunda pe care o suporta omul prin initiere. Moartea reprezinta transformarea, transcenderea care conduce fiinta catre dimensiuni superioare, elevate, subtile ale realitatii macrocosmice. Initiatul Oswakd Wirth afirma: “Profanul trebuie sa moara ca sa renasca in viata superioara pe care i-o confera initierea. Daca nu va muri pentru starea de nedesavârsire, nu va izbuti sa faca nici un pas inainte pe calea intierii.” Tot astfel, in alchimie, subiectul ce va da materia pietrei filozofale, inchis in fundul unui vas si lipsit de orice legatura cu lumea din afara, trebuie sa moara si sa putrezeasca.
Somnul este denumit, in simbolism, “mica moarte”.Moartea este considerata fiica a noptii si sora a somnului, si are, ca si mama si fratele ei mai mic, puterea de regenera. Moartea are o profunda forta transformatoare: ea inseamna eliberarea de fortele negative si regresive, dar si dematerializare si descatusarea fortelor ascensionale ale spiritului.
Un simbolism esoteric prezinta si ideograma Scorpionului. Ne reintâlnim aici cu litera M, ce apare si in ideograma Fecioarei. Energia sexuala nu mai este aici blocata, inhibata, ci este manifestata liber in exterior, in sens descendent (biologic), sau ascendent (spiritual), in functie de orientarea partii terminale a ideogramei (in sus sau in jos). Litera M corespunde in alfabetul ebraic lui Mem. Mem este litera asociata in Tarot cu a 13-a Arcana majora, numita “Arcana fara nume ” sau ”Moartea”. Semnificatia literei Mem este aceea de apa, ori Scorpionul este un semn de apa. Referindu-se la Arcana 13 din jocul initiatic al Tarotului, O. Wirth afirma: “Moartea constituie o cenzura in seria de imagini ale Tarotului si ea este urmata de arcane mai inalte, asa incât putem spune ca primele douasprezece corespund MICILOR MISTERE, iar urmatoarele MARILOR MISTERE, caci este limpede ca lamele de dupa Moarte au un caracter mai ceresc decât cele dinaintea ei.”
Exista, desigur, si un simbolism ezoteric al sexualitatii, care este o semnificatie fundamentala a Scorpionului. Organele sexuale sunt cele care determina diferentierea celor doua sexe la specia umana, dar si la speciile animale superioare. Ezoteric vorbind, organul sexual masculin, phallusul, simbolizeaza PRINCIPIUL MASCULIN COSMIC, FORTA SPIRITUALA MASCULINA, cauzala si determinatoare. Organul sexual feminin simbolizeaza MATRICEA COSMICA,FORTA FEMININA CREATOARE SI GENERATOARE A MACROCOSMOSULUI. Actul sexual reprezinta, din punct de vedere spiritual, fuziunea dintre PRINCIPIUL MASCULIN, care emite ideile-forta, arhetipurile sau esentele cauzale, si PRINCIPIUL FEMININ, care primeste esentele spirituale masculine si le manifesta in mod matern si creator, generând intregul univers. Fuziunea amoroasa sau actul sexual este, asadar, generator de viata, creând noi fiinte. Dar, in fuziunea amoroasa profunda, individualitatea dispare, moare, fiecare partener se dizolva,se contopeste cu celalalt, intr-un tot, aparând astfel fiinta ANDROGINA, sinteza a elementelor masculin si feminin, ce se afla aici intr-un deplin echilibru. Vedem deci ca sexualitatea are un simbolism profund, având o fateta orientata catre viata si una orientata catre moarte. In toate traditiile spirituale ale lumii, geneza cosmica este descrisa ca fiind rodul uniunii dintre un principiu masculin si unul feminin, ce reprezinta o HIEROGAMIE sau o fuziune erotica de nivel universal, creatoare de lumi. Dealtfel, evolutia spirituala reala reprezinta o succesiva fuziune subtila cu fortele spirituale superioare (in care puterea divina reprezinta polul masculin, emisiv, iar aspirantul spiritual este polul feminin, receptiv). De asemenea, evolutia spirituala reprezinta o succesiune continua de morti si renasteri (moarte fata de tendintele inferioare, grosiere, impure,fata de karma negativa, cu care aspirantul nu se mai identifica, regenarare sau renastere pe niste planuri spirituale inalte, luminoase, la care dobândeste accesul).
Un alt simbol ezoteric al Scorpionului este cel al sarpelui. Sarpele are atât semnificatii malefice, cât si benefice. In sens negativ, sarpele simbolizeaza fortele malefice (sa ne amintim de sarpele malefic din Eden, din cauza caruia Adam si Eva au comis pacatul primordial si au fost alungati din Paradis), dar si energiile inferioare, instinctuale, grosiere, care trebuie sa fiecontrolate si alchimizate de catre adeptul spiritual. In sens benefic, sarpele reprezinta energia fundamentala Kundalini (despre care vorbesc textele spirituale orientale), incolacita ca un sarpe la baza coloanei vertebrale, ce se poate ridica si controla prin practica spirituala a adeptului perseverent. Contrapartea masculina a lui Kundalini este Kundala. Din punct de vedere macrocosmic, Kundalini si Kundala il au ca omolog pe sarpele Ananta, care sta incolacit la baza axei lumii. Asociat, in traditia indiana, lui Vishnu si lui Shiva, Ananta simbolizeaza dezvoltarea si resorbtia ciclica a intregului macrocosm; in calitatea lui de paznic al nadirului, Ananta este purtatorul lumii, careia ii asigura stabilitatea.
Exista un simbolism al cifrei opt, cifra ce desemneaza pozitia Scorpionului pe cercul zodiacal. Opt este, in multiple traditii, cifra echilibrului cosmic, a directiilor cardinale si intercardinale. Fortele spirituale divine sunt reprezentate in Orient ca ocupând zona centrala a unui lotus cu opt petale, deci opt este legat de un simbolism al centrului. In spiritualitatea africana,cifra opt are o semnificatie totalizatoare. Asa se intâmpla la dogoni, la care cifra-cheie a creatiei nu este patru, ci opt, datorita calitatii sale de a fi dublul lui patru. Cât priveste ziua a opta, care urmeaza celor sase zile ale creatiei si sabatului, ea este simbolul invierii, altransfigurarii, alvestirii vesniciei. Ea cuprinde nu numai invierea lui Christos, ci si pe cea a omului. Opt este simbolul matematic al infinitului, in varianta sa orizontala, aparând astfel in palaria Magicianului (Arcana 1 din Tarot).
Scorpionul este prin excelenta o zodie a misterului, a ocultarii. Un dicton oriental afirma: “Ignorantul este inconjurat de tenebre, dar initiatul este inconjurat de tenebre si mai groase”, iar cele patru imperative din hermetism erau «sa stii, sa vrei, sa poti, sa taci”. Termenul OCULT are si el mai multe semnificatii ezoterice:
1.Ascuns si necunoscut, prin insasi natura sa (exemplu: influenta subtila a unei energii considerate oculta)
2.Care se ascunde (exemplu: o organizatie oculta)
Actiunea de a oculta o invatatura initiatica nu inseamna doar disimularea (ascunderea sau mascarea) acesteia, ci conservarea ei intr-o maniera simbolica, analogica. Mitul exprima o invatatura ezoterica redata in termenii unei povestiri. Rolul ocultarii este de a-i impiedica pe cei rauvoitori si cu intentii malefice de a folosi cunoasterea ezoterica intr-un mod negativ, distructiv, punând in pericol intreaga omenire. Ocultarea mai poate semnifica si absenta unei anumite manifestari ciclice (disparitia Lunii in cazul unei eclipse) sau anumite planuri spirituale foarte elevate ori entitati spirituale extrem de misterioase, necunoscute si inaccesibile omulul obisnuit.Asa cum am vazut anterior, exita doua pasari corelate prin simbolism cu semnul Scorpionului, care au ambele importante conotatii ezoterice. Vulturul simbolizeaza atingerea unei inalte stari de realizare spirituala,prin controlul perfect al energiilor inferioare, instinctuale (sarpele dorintelor grosiere este prins in gheare de vultur si devorat, deci prin luciditate spirituala energiile instinctive sunt alchimizate in propria fiinta). Vulturul reprezinta initiatul care a atins o stare de transcendere spirituala, si acum se afla cu mult deasupra realitatii obisnuite. O varianta a vulturului este pajura, ori in alchimie se vorbeste despre cele zece pajure, care sunt zece etape de trezire a focului secret alchimic.
Phoenixul este o pasare mitica, de origine etiopiana, având o frumusete neasemuita si o longevitate extraordinara. Elementul fascinant al phoenixuluieste capacitatea sa de a renaste din propria cenusa. Astfel, când i se apropie ora mortii, phoenixul isi construieste un cuib din ramurele parfumate, care se autoincendiaza. Aspectele simbolice sunt evidente: moarte si renastere, si revenim astfel la simbolismul Scorpionului. De aceea, in Evul Mediu phoenixul era simbolul invieriilui Isus, dar si al naturii sale divine.Zodie a dorintei, a transformarii, a secretelor, zodie de apa (apa care aici este arzatoare ca lava unui vulcan), Scorpionul ne asteapta inca sa-i descoperim misterele.




TeosOf
Postat: Tuesday, January 27, 2009 6:42 PM

Nivel: Senior

Intrat: 3/4/2008
Postari: 7332
continuare:

Sagetatorul este cea de-a 9-a zodie. Este un semn yang (masculin), un semn mobil, un semn de foc, facând parte din triada de foc a zodiacului (Berbec, Leu, Sagetator). Are ca guvernatori pe Jupiter (principal) si Neptun (secundar, prin exaltare).
Unul dintre cele mai importante simboluri ezoterice ale acestei zodii este cel al centaurului, fiinta fabuloasa, dar profund diferita de minotaur. In mitologia greaca, centaurii erau vietati oarecum monstruoase, ce aveau cap, brate si bust de om, iar restul corpului si picioarele de cal. Potrivit legendelor, se imparteau in doua familii. Odraslele lui Ixion si ale unui nor simbolizeaza forta brutala, nechibzuita si oarba; descendentii Phillyrei si ai lui Cronos, dintre care Chiron este cel mai vestit, reprezinta, dimpotriva, forta benefica, aflata in sprijinul luptelor drepte, destinate apararii unor cauze nobile. Simbolismul centaurului se refera la dualitatea profunda a naturii umane, la pendularea aproape continua a oamenilor intre sfera instinctelor primare, a bestialitatii, a fortei vitale dezlantuite, in care domina instinctul de conservare si dreptul celui mai puternic, si sfera spirituala, a elevarii si meditatiei profunde, in care omul se lasa condus de iubire, sete de cunoastere, aspiratie spirituala, ce il conduc spre integrarea in Divin.
Alaturi de centaur, si calul este un animal corelat simbolic cu zodia Sagetatorului. Asocierea dintre om si cal genereaza calaretul sau cavalerul, al carui simbolism e partial similar cu cel al centaurului. Cavalerul poate fi, pe de o parte, un razboinic dur, agresiv, distrugator, ce trece totul „prin foc si sabie”; pe de alta parte, cavalerul se poate pune in slujba celor mai inalte, celor mai nobile idealuri, devenind o forta exclusiv pozitiva, chiar daca este obligat sa se angreneze in confruntari violente (pentru a elimina fortele malefice). Personajul lui Don Quijote din La Mancha, creat de Miguel Cervantes, are importante conotatii ezoterice. Desi pare o fiinta rupta de realitate, iluzionata, inadaptata, ridicola, Don Quijote, prin activitatea sa de cavaler ratacitor, realizeaza o TRANSFIGURARE a realitatii inconjuratoare, producând o innobilare si o sacralizare a acesteia; se creaza astfel premisele ca lumea aceasta fizica, terestra sa devina o Imparatie a Cerurilor sau un Nou Ierusalim materializat (Isus arata, dealtfel, in Evanghelii potentialitatea naturii noastre divine, când afirma: „Imparatia Cerurilor se afla in voi”). Don Quijote nu poate trai in realitatea cotidiana decât transfigurând-o, chiar daca face aceasta pornind de la o baza livresca. Aducerea brutala la realitate are un efect mortal asupra lui Don Quijote.
Aspectele elevate, cu importante conotatii ezoterice, ale cavaleriei sunt exprimate de toate legendele medievale ce fac parte din ciclul Mesei Rotunde si Regelui Arthur. Unul dintre obiectivele fundamentale ale acestor cavaleri ai Mesei Rotunde il reprezinta gasirea Sfântului Graal, tema esentiala in ezoterismul occidental. Este evidenta analogia dintre Masa Rotunda si cercul zodiacal (in contextul existentei a doar 12 cavaleri in jurul ei, fara a pune la socoteala un numar egal de scutieri), dupa cum si Graalul are un cert simbolism solar (Sfântul Graal asezat pe Masa Rotunda reprezinta Soarele parcurgând cele 12 zodii). Graalul are un simbolism profund si complex, ce tine mai ales de ezoterismul crestin. Savantul francez Albert Beguin rezuma astfel acest simbolism: „Graalul reprezinta in mod substantial pe Hristos mort pentru oameni si totodata potirul de la Cina cea de taina (adica harul divin harazit de Hristos discipolilor sai) si, in sfârsit, caliciul liturgic, continând adevaratul sânge al Mântuitorului. Masa pe care se afla potirul este, potrivit acestor trei proiectii, piatra de pe Sfântul mormânt, masa celor doisprezece apostoli si, in sfârsit, altarul pe care se infaptuieste sacrificiul zilnic. Aceste trei realitati, Rastignirea, Cina cea de taina si Euharistia, sunt inseparabile, iar ceremonia Graalului consta in revelarea, conferind impartasaniei cunoasterea persoanei lui Hristos si participarea la jertfa sa mântuitoare”. Concluzionând, putem spune ca idealul suprem al cavaleriei, in aspectele sale elevate, este desavârsirea interioara sau suprema realizare spirituala (care se produce in momentul inefabil al contemplarii interiorului cupei Graalului).
Un alt simbol ezoteric al Sagetatorului este cel al cautatorului, ce se coreleaza cu caracterului mobil al semnului. Fie ca este un cavaler ratacitor, un calator, un aventurier, Sagetatorul cauta CEVA, care poate fi diferentiat dupa gradul de elevare al cautatorului. Nativul ce nu a depasit sfera inferioara, instinctuala, va cauta doar satisfacerea unor placeri grosiere, trairea unor „senzatii tari”, parcurgerea superficiala a unor teritorii exotice. Nativul elevat, intelept are insa teluri mult mai inalte. In Evanghelia dupa Toma (text apocrif descoperit la mijlocul secolului al XX-lea) se arata: „Cel ce cauta sa nu inceteze cautarea pâna când nu va gasi, iar atunci când va gasi, el va fi preafericit si va deveni stapânul Totului” (logion 2). Asadar, scopul profund al cautarii il reprezinta implinirea spirituala suprema. Poetul englez T. S. Elliot exprima acest adevar intr-o maniera lirica in poemul „The Little Gidding”: „Nu vom inceta sa cautam/ Si sfârsitul cautarilor noastre/ Va fi ajungerea in punctul din care am plecat/ Si cunoasterea lui cu adevarat, pentru intâia oara”.
Vânatorul este, de asemenea, un simbol ezoteric al celui de-al 9-lea semn astrologic. In acest sens ezoteristul român V. Lovinescu ne reveleaza semnificatii profunde: „La fel ca si celelalte meserii, stiinta vânatoreasca era o tehnica initiatica, cu coloratura cosmologica, dar cu posibilitatea de transpuneri metafizice.(…) Simbolismul gestului vânatoresc este dintre cele mai inalte, relativ usor de recunoscut. In sensul imediat, procurarea hranei e urmata de o asimilare a substantei cosmice, in forma unei impartasanii. Prototipurile angelice ale animalelor jertfite, morfisme ale Omului Universal, se sacrificau in ipostazele lor fizice, pentru reintoarcerea lor in modelele lor divine de unde au purces, prin intermediul omului, central in starea lui de fire. Se sfintesc astfel cuvintele lui Dumnezeu, care poruncise lui Adam sa le dea nume (Geneza, II, 19-20), adica sa le scoata din indistinctia substantei in distinctivitatea existentei. Prin hrana pe care i-o procura ambianta, Adam recupereaza ce a creat in mod secund si odata cu aceasta scate sufletul animalului ucis din ciclul de foc, mântuindu-l sau chiar eliberându-l. Nu trebuie sa uitam nici o clipa ca acest gest se inscrie intr-un circuit fara sfârsit al substantei universale.
Legatura dintre vânator si vânat e aceea dintre Cunoscator si Cunoscut. Cei doi termeni se identifica deci. Legatura o face traiectoria sagetii, care uneste cei doi poli. Vânatorul trebuie sa nimereasca nodul vital al victimei. Pentru aceasta, trage mai intâi indarat coarda arcului, isi implânta simbolic in pieptul lui coada sagetii, formând astfel din semicercul arcului un cerc, apoi ii da drumul colorata de propriul lui sânge subtil, ca sa se amestece cu sângele animalului, adevarata fratie de cruce intre vânator si vânat. Complementar si in aceeasi clipa, si invizibil ca reactie concordanta, ingerul animalului vâneaza pe vânator, atingându-l tot intr-un punct vital, inima, frunte sau crestetul capului. Traiectoria sagetii se extinde simbolic, deci legitim, pâna la marginea orizontului. Orizontul devine astfel un semicerc conceptual, vânatorul fiind pe diametrul acestuia, formând amândoi un arc macrocosmic, pe care arcul sensibil din mâna vânatorului este perpendicular. In cazul acesta, din toate punctele care alcatuiesc vibratiile Vortexului Sferic Universal, pleaca in acelasi timp câte o sageata spre toate punctele conceptibile, deci si prin zenit unde se afla „Ochiul Domnului”, „Piatra din Vârful Unghiului” a catedralei cosmice”.
Sagetatorul este, practic vorbind, un arcas. Arcasul are importante conotatii spirituale si ezoterice, dupa cum ne arata acelasi V. Lovinescu: „Reamintim ca justa ochire e o metoda exceptional de eficace in unele stiinte traditionale pentru obtinerea puterii de concentrare (Ekagra), fara de care o realizare spirituala nu se poate concepe. Se stie ce rol important joaca tragerea cu arcul in scolile budiste Zen. In aceasta disciplina, se urmareste inainte de toate un nivel de concentrare in care ochitorul se identifica perfect cu tinta. In acel moment, ochirea materiala devine inutila si un punct este tot asa de usor de ochit ca si un zid. Aceasta transpunere cereasca a unei meserii e fireasca intr-o breasla care-si are patron cae mai frumoasa constelatie de pe cer, aceea a vânatorului Orion”. Scopul suprem al arcasului, al vânatorului ar fi acesta: „(…) sa biruiasca natura lor titanica prin cea olimpica si s-o resoarba, spunea invatatura orfica, asa cum se realiza in mistere (…)”. Altfel spus, latura inferioara, care este pasionala si instinctiva, trebuie resorbita in cea superioara, a intelepciunii si detasarii, printr-un proces alchimic (transmutatie, urmata de sublimare), caci focul, element corespunzator Sagetatorului, este prin excelenta agentul alchimic fundamental al transformarii.
Un alt simbol important al Sagetatorului, cu importante conotatii ezoterice, este cel al maestrului, care se defineste prin relatia sa cu un discipol. Maestrii se pot imparti sau clasifica dupa mai multe criterii, dar vom retine doar doua. Dupa criteriul autenticitatii, maestrii se impart in veritabili si falsi (pseudomaestri). Dupa domeniul in care activeaza, putem vorbi despre maestri profani (aici putem include profesorii obisnuiti, care activeaza in scoli, licee, facultati si predau diverse materii, fiind specializati in anumite domenii stiintifice) si maestri spirituali (acestia se incadreaza cu adevarat semnificatiilor elevate ale Sagetatorului) Maestru spiritual este intr-adevar acea fiinta care a atins starea de maiestrie sau de desavârsire pe o anumita cale spirituala. Pe orice cale de evolutie autentica, maestrul este indispensabil, caci el joaca rolul de indrumator spiritual pentru un aspirant sincer. Un dicton afirma: „Când discipolul este pregatit, maestrul apare”. Se stie ca Supremul Maestru este Dumnezeu. Mari Maestri spirituali pot fi considerati Isus, Buddha, Rama, Mohamed, intemeietori de religii. Desigur, Divinul se poate manifesta in infinte ipostaze, dar in ipostaza de Invatator, El se manifesta incarnându-se in fiinte cu o profunda intelepciune, care au nobila misiune de a ne conduce catre eliberarea completa de lanturile iluziei si arasamentului, pentru a veni in contact cu suprema lumina spirituala. Maestrul poate avea variate moduri de manifestare, fiind un duhovnic, pentru crestini, un rabbi, pentru evrei, un guru sau un swami, pentru yoghini sau hindusi, un nagual, pentru samanii mexicani, dar rolul sau ramâne mereu acelasi. Exista situatii exceptionale in care discipolul are un maestru din lumile paralele, care il indruma prin metode paranormale (este cazul faimosului scultor român Brâncusi, care era indrumat de spiritul marelui yoghin Milarepa). Indepedenta Sagetatorului se regaseste in acea libertate si detasare a maestrului intelepciunii, ce este retras in pestera sau in turnul sau de fildes.
Cifra 9, corespunzatoare Sagetatorului, are importante valente simbolice si ezoterice. Cunoscuta diagrama mistica care este ENEAGRAMA se bazeaza pe o sectionare a cercului in 9 sectoare (de unde provine si denumirea). 9 este si numarul initiatului, in mod semnificativ a 9-a Arcana Majora dinTarot fiind Pustnicul (ce simbolizeaza inteleptul misterios, initiatul ascuns, purtatorul tainic al luminii spirituale). Este interesant de remarcat ca al III-lea decan al Sagetatorului este numit decanul « iluminarii”. 9 este si numarul corurilor de ingeri, asa cum sunt descrise in angelologia traditionala. 9 este ultimul din seria de cifre, ceea ce anunta deopotriva un sfârsit si o reincepere, adica o transgresie pe un plan superior de vibratie. Numarul 9 apare drept numarul complet al analizei totale; el este simbolul multiplicitatii ce se intoarce la unitate si, prin extensie, al solidaritatii cosmice si al mântuirii.
In sfârsit, Sagetatorul este, deopotriva, si un vizionar. Clarvazatorii sunt fiinte pe care Divinul le inspira sa ne indrume, sa ne transmita mesajul Sau, sa ne conduca spre inaltimile spirituale. Este extraordinarul har al profetiei, pe care l-au manifestat si Sfântul Ioan Teologul (scriind teribila Apocalipsa), dar si Nostradamus, precum si acei mistici consemnati in Vechiul Testament (Iezechiel, Daniel, Isaia, Ieremia). Ideea de clarviziune se adecveaza, simbolic vorbind, Sagetatorului, caci elementul foc, alocat acestei zodii, are semnificatii profunde legate de lumina, perceptia vizuala, forma si culoare. Fiind vorba despre un foc ascensional, al resorbtiei in sferele divine, inspiratiile si perceptiile pe care le aduce provin tot din aceste sfere.
Iata, deci, ca acest semn zodiacal, aflat la confluenta dintre toamna si iarna (care ar putea explica dualitatea sa), ascunde importante simboluri si mistere.


Capricornul este cel de-al zecelea semn zodiacal. Este un semn de pamânt, facând parte din triada semnelor de pamânt (Taur, Fecioara, Capricorn). Este o zodie de iarna (marcheaza inceputul iernii astronomice), cardinala si yin (feminina).
Cel dintâi simbol, cu importante conotatii ezoterice, al Capricornului este cel al portilor solstitiale. Se stie ca intrarea Soarelui in zodia Capricornului corespunde momentului solstitiului de iarna. Denumirea de solstitiu provine din latina si se compune din sol (Soare) si statium (oprire), fiind vorba, deci, de un moment de oprire a Soarelui din parcursul sau. Aceasta stationare a astrului zilei reprezinta atât un moment de oprire a timpului din curgerea sa, cât si un moment de hiatus sau de discontinuitate, care constituie o poarta de acces catre alte planuri de vibratie, mult mai elevate. In acest sens ezoteristul francez Rene Guenon arata: „(…) cele doua porti zodiacale, care sunt intrarea si respectiv iesirea din „grota cosmica”, si pe care anumite traditii le desemneaza ca „poarta oamenilor” si „poarta zeilor”, trebuie sa corespunda celor doua solstitii; e necesar acum sa precizam ca prima corespunde solstitiului de vara, adica semnului Cancerului, iar a doua, solstitiului de iarna, adica semnului capricornului. Pentru a intelege ratiunea acestei corespondente, trebuie sa ne referim la diviziunea ciclului anual in doua jumatati, una „ascendenta”, alta „descendenta”: prima este perioada drumului Soarelui catre nord (…), mergând dinspre solstitiul de iarna spre solstitiul de vara; a doua jumatate este cea a drumului Soarelui catre sud (…), mergând de la solstitiul de vara catre solstitiul de iarna. In traditia hindusa, faza „ascendenta” este pusa in raport cu deva – yana, iar faza „descendenta”, cu pitr – yana, ceea ce coincide exact cu desemnarile celor porti pe care tocmai le-am amintit: „poarta oamenilor” este cea care da acces la pitr – yana, iar „poarta zeilor” este cea care da acces la deva – yana; ele trebuie deci sa se situeze la inceputul celor doua faze corespondente, adica prima trebuie sa fie la solstitiul de vara, iar a doua, la solstitiul de iarna.”
Asadar, solstitiul de iarna corespunde „portii zeilor” sau portii de iesire din ciclul zodiacal catre lumile superioare, spirituale. „Poarta Zeilor” mai este denumita in ezoterism Janua Coeli (Poarta Cerurilor), iar pazitorul ei este numit Janitor. In aceasta directie, ezoteristul român Vasile Lovinescu scrie: „Capricornul, din constelatia zodiacala cu acelasi nume, este un Unicorn, domiciliat in Ianua Coeli, la Poarta Cerului, in solstitiul de iarna, punctul cel mai inalt zodiacal al anului.” Acelasi Rene Guenon remarca si câteva corespondente cu punctele cardinale: „(…) axa solstitiala a Zodiacului, relativ verticala in raport cu axa echinoctiala, trebuie sa fie privita ca o proiectie, in ciclul solar anual, a axei polare nord-sud; urmând corespondenta simbolismului temporal cu simbolismul spatial al punctelor cardinale, solstitiul de iarna este, oarecum, polul nord al anului, iar solstitiul de vara, polul sau sud, in timp ce cele doua echinoctii – de primavara si de toamna – corespund, la fel, estului si. Respectiv, vestului.” Guenon mai observa, in mod just, ca nasterea lui Iisus „are loc la solstitiul de iarna, dar si la miezul noptii; ea este deci in dubla corespondenta cu „poarta zeilor”.” Putem extrage astfel concluzia logica a provenientei lui Iisus din cele mai inalte planuri spirituale, tinând seama de nasterea sa in preajma trecerii Soarelui prin „Poarta Zeilor” (Janua Coeli, Deva – Yana).
Un simbol ezoteric ce se incadreaza in acest context este cel al portii inguste sau al portii strâmte. La acest simbol se refera Iisus (dupa cum arata Evangheliile), când afirma „Mai usor va trece o camila prin urechile acului, decât sa intre un bogat in Imparatia Cerurilor.” Deci poarta de acces la Imparatia Cerurilor este atât de ingusta incât numai cel ce renunta la „bogatie” (adica se detaseaza complet de valorile materiale, familiale, politice, nationale, profesionale, de orgolii, iluzii, pretentii, etc., atingând starea de suprema detasare) poate trece prin ea; altfel Janitor (pazitorul portii), care in crestinism este reprezentat de Sfântul Petru, ii va interzice accesul.
Astfel ajungem la simbolul pietrei, ca are, la rândul sau, importante conotatii ezoterice, deosebit de complexe. Apostolul Petru se numea initial Simon, dar a primit numele initiatic de Petru de la Iisus, petros insemnând in limba greaca „piatra”. Referindu-se la Petru, Iisus a spus ca „Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi cladi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui.” (Matei – 1618). Zodia Capricornului, semn de pamânt, este o zodie a liderilor, a conducatorilor, ori stim ca Petru a fost cel dintâi conducator al comunitatii crestine primitive si intemeietorul papalitatii la Roma (dealtfel, principala catedrala de la Vatican ii poarta numele: San Pietro). In acest caz, piatra simbolizeaza fundatia sau fundamentul.
Un alt citat biblic (ce apare atât in psalmi, cât si in toate Evangheliile) ne reveleaza o alta semnificatie a pietrei: „Piatra pe care zidarii au aruncat-o, aceea a ajuns sa fie piatra din capul unghiului.” In acest caz, este vorba despre piatra de bolta, care este si o cheie de bolta, care simbolizeaza „piatra cazuta din cer”, pe Christos insusi si piatra filozofala (daca tinem seama ca i se ofera acestei pietre pozitia cea mai inalta). Totodata, aceasta piatra din capul unghiului are si o valoare de coroana, de incununare a intregii opere (finis coronat opus) si de punere intr-o legatura profunda cu Divinul (supremul Creator). In acest context se poate incadra si simbolismul „pietrei negre” pe care o venereaza credinciosii musulmani. Ne referim la edificiul sacru Kaaba de la Mecca, in coltul careia este incastrata „piatra neagra”. Kaaba, care are forma unui cub, este si Beyt Allah sau „casa lui Dumnezeu”. Alteori piatra este simbolul inertiei si opacitatii (in raport cu lumina spiritului), având o conotatie negativa (se vorbeste in diverse traditii de „impietrirea sufletului”).
Un alt simbol al Capricornului, cu clare valente ezoterice, este cel al muntelui. Ascensiunea montana este adesea comparata cu evolutia spirituala, dificultatile urcusului se regasesc in incercarile si blocajele ce apar pe parcursul acestei evolutii, iar ajungerea in vârf echivaleaza cu starea de desavârsire spirituala. Muntele, ca loc inalt, simbolizeaza si caracterul de centru al unei realitati materiale si spirituale. Fiecare traditie sau civilizatie venereaza un munte sacru. Indienii aveau muntii simbolici Meru si Kailash, ce reprezentau centrul realitatii lor spirituale. Japonezii venerau Muntele Fuji – Yama, vechii greci faceau la fel cu Muntele Olimp, iar de acelasi respect se bucurau Muntii Kun – Lun in traditia chineza. In crestinism, exista de asemenea munti cu semnificatie sacra, pe care s-au derulat etape ale misiunii christice: Iisus a tinut predica „fericilor” pe un munte, schimbarea la fata (transfigurarea divina) s-a produs pe Muntele Tabor, iar tradarea si prinderea lui Iisus s-au produs pe Muntele Maslinilor. Uneori muntele simbolizeaza refugiul si un nou inceput, cum este cazul Muntelui Ararat, pe care s-a oprit corabia lui Noe dupa potopul devastator. Alteori muntele poate simboliza pozitionarea unei fiinte umane in vârful piramidei sociale (Capricornul ca zodie a puterii politice si economice).
Un alt simbol capricornian este cel batrânului. Daca batrânetea este un semn de intelepciune si de virtute, daca in China batrânii s-au bucurat intotdeauna de respect, aceasta se datoreaza faptului ca ei sunt o prefigurare a longevitatii, un tezaur de experienta si de reflectie, care nu constituie decât o imagine imperfecta a nemuririi. Legenda afirma ca Lao-Tzi s-a nascut cu parul alb si cu infatisarea unui batrân, ceea ce explica semnificatia numelui sau („Dascal Batrân”). In Zohar, lucrare ezoterica din traditia iudaica, Dumnezeu este numit „Cel Vechi de Zile”. In Apocalipsa ni se descrie Tronul Divin, care este inconjurat de cei 24 de Batrâni.
Observam mai sus ca ezoteristul V. Lovinescu asocia Capricornul cu inorogul sau licornul. In Europa medievala inorogul era un simbol al puterii, exprimata mai ales prin corn, dar si al fastului si al puritatii. Aceleasi virtuti i se atribuie in China antica, unde inorogul era o emblema regala, simbolizând virtutile regale. Este prin excelenta un animal de bun augur, dar uneori se manifesta in mod justitiar, lovindu-i pe cei vinovati cu cornul. Inorogul simbolizeaza de asemenea, prin cornul sau unic din mijlocul fruntii, sageata spirituala, raza solara, sabia lui Dumnezeu, revelatia divina, patrunderea divinului in creatura. In iconografia crestina, o reprezinta pe Fecioara Maria fecundata de Duhul Sfânt. Cornul unic are si valoare de phallus spiritual, simbolizând virginitatea psihica si spirituala.
Desigur, Capricornul poate fi considerat si o capra sau tap (tapul cu barba si coarne este un simbol cu conotatii malefice, cele doua coarne reprezentând o revolta a entitatilor inferioare impotriva Divinului). Capra, in schimb, ne aminteste de Amaltheea, capra ce l-a ingrijit si hranit pe Zeus (Jupiter) in copilarie. Zeus, stapânul mitic al zeilor, a rupt un corn al Amaltheei, aparând astfel cornul abundentei. Acest corn al abundentei simbolizeaza manifestarea la toate nivelele a gratiei divine, sub forma de belsug.
Capricornul poate fi usor asociat cu simboluri ce tin de constructii, edificii, arhitectura, acestea fiind dezvoltate si explicate pe larg in cadrul unor loji operative si simbolice ale societatilor secrete (gen francmasonerie), motiv pentru care nu insistam asupra lor. Marele Arhitect al Universului este, fara indoiala, Supremul Divin.
Este interesant de analizat, in schimb, simbolismul zeului Ianus, care da numele primei luni a anului calendaristic (ianuarie, in prima parte a acestei luni Soarele aflându-se inca in Capricorn) si de la care provine si numele latin de janua (poarta). Il vom cita din nou pe Rene Guenon: „Ianus (…) este tocmai acel janitor care deschide si inchide portile (januae) ciclului anual cu cheile care sunt unul din principalele sale atribute; (…) cheia este un simbol „axial”. Aceasta se raporteaza fireste la aspectul „temporal” al simbolismului lui Ianus: cele doua chipuri ale sale (…) sunt socotite ca reprezentând trecutul si, respectiv, viitorul; (…) Din acest punct de vedere trebuie sa adaugam, pentru a completa notiunea de „triplu timp”, ca intre trecutul care nu mai este si viitorul care nu este inca, adevaratul chip al lui Ianus, cel care priveste prezentul, nu este, se spune, nici unul, nici altul dintre cele ce pot fi vazute. Intr-adevar, acest al treilea chip este invizibil, pentru ca prezentul, in manifestarea sa temporala, nu este decât o clipa insesizabila; dar, atunci când ne inaltam deasupra conditiilor acestei manifestari tranzitorii si contingente, prezentul contine, dimpotriva, intreaga realitate. Al treilea chip al lui Ianus corespunde, intr-un alt simbolism, cel al traditiei hinduse, ochiului frontal al lui Siva, de asemenea invizibil, pentru ca el nu este reprezentat prin nici un organ corporal, si care reprezinta „simtul vesniciei”; o privire a acestui al treilea ochi preface totul in cenusa, adica distruge orice manifestare; dar, atunci când succesiunea este preschimbata in simultaneitate, temporalul, in atemporal, toate lucrurile se regasesc si ramân in „vesnicul prezent”, asa incât distrugerea aparenta nu este decât o „transformare”.” Prin luna ianuarie se „deschide” noul an, in prejma solstitiului de iarna (el insuti o poarta). Ianus, ca pazitor al portilor, este si detinatorul cheilor acestor porti: o cheie de aur ce simbolizeaza accesul la „marile mistere” si o cheie de argint ce ermite accesul la „micile mistere” initiatice. Acelasi rol il detine in crestinism Sfântul Petru (care permite sau opreste intrarea in Imparatia Cerurilor).
Iata deci ramificatiile complexe ale simbolismului ezoteric al Capricornului, zodie a rabdarii, intelepciunii, dar si a pragmatismului.

Varsatorul este ce de-al 11-lea semn zodiacal. Este un semn de aer (apartine triadei semnelor de aer: Gemeni, Balanta, Varsator). Varsatorul este un semn fix, un semn masculin (yang), un semn prin excelenta relational, caracterizat mai ales printr-un umanism profund.
Cel dintâi simbol al Varsatoruluieste OMUL, in toata complexitatea exoterica si ezoterica a fiintei sale. Desigur, nu ne referim doar la fiinta umana ce populeaza planeta Pamânt. In viziunea Cabalei si a altor traditii spirituale, universul sau cosmosul (intelegând prin aceasta intreaga creatie, cu nivelul fizic si nivelele paralele, energetice) este structurat sub forma unei gigantice fiinte umane, care poarta numele de Om Cosmic sau Adam Kadmon. Adam Kadmon reprezinta varianta macrocosmica a omului, iar fiinta umana terestra este varianta microcosmica. Conform legii ezoterice a analogiei, atât Omul Cosmic, cât si omul terestru sunt structurati absolut asemanator, diferenta dintre ei tinând de proportie si de gradul de trezire sau de evolutie (Omul Cosmic, care este insasi creatia sau corpul Divinului imanent, prezent in manifestare, are toate energiile trezite, dinamizate, pure, toate structurile intr-o stare de deplina functionare, ce tine de insasi perfectiunea divina; omul terestru este o fiinta impura, insuficient trezita si evoluata pe multiple planuri si foarte perfectibila). Am putea afirma ca desavârsirea spirituala poate fi considerata, pentru omul terestru, atingerea plenara a starii de Om Cosmic (in fiinta caruia, astrologic vorbind, toate semnele zodiacale, toate planetele, toate stelele fixe, toate casele astrologice, sunt perfect activate si purificate).
In Biblie se arata ca omul a fost creat « dupa chipul lui Dumnezeu » : « Si a zis Dumnezeu : « Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra…Atunci, luând Domnul Dumnezeu tarâna din pamânt, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie. » (Geneza, I – 26, 27) Aceasta intentie si actiune divina ne explica analogia despre care vorbeam anterior. Omul nu se defineste in lume si lumea nu se defineste pentru el decât prin raporturile lor reciproce: omul simbolizeaza un punct nodal al relatiilor cosmice.
In medicina chineza traditionala, care este bazata pe principii ezoterice, exista o analogie foarte clara intre om si cosmos. Iata cum arata acesta.

Om/ Cosmos

Parul/ Stelele si constelatiile

Ochii si urechile/ Soarele si Luna

Respiratia/ Vântul

Sângele/ Ploaia

Vasele si umorile corpului/ Fluviile si apele

Patru mari corporale
(stomacul, marea apei; aorta,
marea sângelui; mediastinul, Cele patru mari cosmice
marea plamânilor; creierul,
marea maduvei osoase)/

Corpul omenesc/ Elementul pamânt

Scheletul/ Muntii

Inima/ Ursa Mare

Cele cinci viscere/ Cele cinci elemente
(apa, foc, lemn, metal, pamânt)

Cele opt parti ale corpului/ Cele opt trigrame

Cele noua deschideri ale corpului/ Cele noua porti ale cerului

Cele patru membre/ Cele patru anotimpuri

Cele douasprezece articulatii mari/ Cele douasprezece luni
Cele douasprezece semne
zodiacale

Cele 360 de articulatii mici/ Cele 360 de grade ale cercului
zodiacal


Un alt simbol ezoteric al Varsatorului este cerul. In limba greaca cerul este numit « ouranos », termen in care intâlnim o asonanta cu Uranus, insusi guvernatorul moden al Varsatorului. Dealtfel, in mitologia greaca, intreaga creatia a pornit de la Uranus (cerul, principiul masculin primordial) si Geea (pamântul, principiul feminin primordial, fertil si creator, sub influenta vibratiilor celeste). Cerul este o reprezentare a transcendentei, a puterii, a perenitatii, a sacralitatii. Cerul este si un simbol al constiintei. Ca entitate ce reglementeaza ordinea cosmica, cerul a fost considerat tatal regilor si stapânilor de pe pamânt. In China, imparatul era un « Fiu al Cerului », iar statul, in ansamblul sau, era « Imperiul Celest ». Prin actiunea Cerului asupra Pamântului sunt nascute toate fiintele. Penetratia Pamântului de catre Cer este deci infatisata ca o unire sexuala. Rezultatul acesteia este fie omul, fiu al Cerului si al Pamântului, fie, in simbolismul specific alchimiei interioare, embrionul Nemuritorului. Cerul este, in general, simbolul puterilor superioare omului, fie ca sunt binevoitoare sau de temut; este imensitatea insondabila, sfera ritmurilor universale, locul in care salasluiesc fiintele spirituala ce coordoneaza evolutia la nivel cosmic.
In traditia crestina, cerurile sunt cele care gazduiesc Imparatia Divina. Afirmatia lui Iisus « Imparatia Cerurilor este in voi » pare oarecum paradoxala, dar reamintindu-ne de analogia Om Cosmic – om terestru, este fireasca prezenta unei proiectii microcosmice tainice a Imparatiei Cerurilor in fiinta noastra. Trezirea acestui focar mistic putea fi accesibila, de exemplu, prin caile celor 9 Preafericiri, enuntate in Predica de pe Munte (urmând ca dupa moarte fiinta sa intre efectiv in Imparatia Cerurilor). In « Apocalipsa », cerul este locuinta lui Dumnezeu, mod simbolic de a semnifica distinctia dintre Creator si creatia sa. Cerul intra astfel in sistemul de relatii dintre Dumnezeu si oameni. Aceste relatii se modifica dupa venirea pe Pamânt a lui Iisus, ceea ce necesita o innoire profunda : « Si am vazut un cer nou si un pamânt nou ». Noul cer simbolizeaza aici reinnoirea universala, care inaugureaza epoca mesianica.
Un alt simbol al Varsatorului este spatiul. Se poate face, ezoteric vorbind, o distinctie clara intre spatiul sacru si spatiul profan. Spatiul sacru este o incinta impregnata de o influenta spirituala elevata, de prezenta unor simboluri elevate, protectoare; aici se realizeaza initierea novicilor, transmiterea invataturii sacre si oficierea misterelor spirituale. Ideea de spatiu sacru este explicita in acele diagrame ezoterice orientale numite mandale (de simbolismul carora s-a preocupat si psihologul elvetian C. G. Jung). Limitele unei mandala sunt chiar limitele dintre spatiul sacru si spatiul profan, care sunt strajuite de pazitorii directiilor spatiului, fiinte teribile ce impiedica accesul fortelor inferioare sau chiar malefice. Spatiul cosmic este cel care exercita cea mai mare fascinatie asupra Varsatorului.
Poate cel mai reprezentativ simbol al Varsatorului este steaua. Steaua este un astru luminos, o sursa de lumina. Stelele reprezentate pe bolta unui templu sau a unei biserici au rolul de a indica natura celesta a acestora. Caracterul lor celest le face, de asemenea, simboluri ale spiritului si, in special, ale conflictului intre fortele spirituale (sau luminoase) si cele ale materiei (sau tenebroase). Stelele strapung intunericul si sunt faruri indreptate spre noaptea inconstientului, a ignorantei, având un rol calauzitor.
Steaua cu cinci colturi este un simbol al microcosmului uman, cea cu sase colturi simbolizeaza imbratisarea spiritului cu materia, a principiului activ si pasiv, a evolutiei si a involutiei. Steaua cu sapte colturi tine de simbolismul numarului sapte: unind patratul cu triunghiul, ea figureaza lira cosmica, muzica sferelor, armonia lumii, cele sapte planete traditionale. Steaua cu opt colturi simbolizeaza, in traditia musulmana, tronul divin; in cele opt colturi se afla ingeri gardieni, ale caror nume sunt cunoscute in ezoterismul islamic.
Varsatorul este de multe ori reprezentat sub forma unui inger ce varsa dintr-o cupa un fluid misterios. Indicând natura angelica a acestei zodii, ingerul este un simbol al ei. Ingerii sunt fiinte intermediare intre Dumnezeu si oameni, având rolul de mesageri (in limba greaca „angelos” insemna mesager). Ingerii sunt mentionati, intr-o forma sau alta, in multiple traditii spirituale. In teologia crestina, teologul Pseudo-Dionisie Areopagitul a tratat pe larg tema ingerilor, fiind considerat, pe drept cuvânt un angelolog. Acest autor (a redactat lucrarea „Ierarhiile ceresti”) a descris cele noua categorii ale ierarhiilor angelice, grupate in 3 coruri:

Corul 1 – Serafimi; Heruvimi; Tronuri
Corul 2 – Puterile; Virtutile; Domniile
Corul 3 – Intâietori; Arhangheli; Ingeri pazitori.

Din punctul de vedere al lui Pseudo-Dionisie Areopagitul, aceasta ierarhie angelica se regaseste intr-o ierarhie pamânteasca (o anumita ierarhizare in cadrul Bisericii), ceea ce ne arata o manifestare a legii analogiei in contextul teologiei crestine. Ingerii alcatuiesc armata lui Dumnezeu, ei Ii vestesc ordinele si vegheaza asupra lumii. Dintre arhangheli, cei mai cunoscuti sunt Mihail (invingator al dragonilor), Gabriel (cel care a adus Bunavestire Fecioarei Maria, dar care este mentionat, cu diverse roluri, si in traditia musulmana, având uneori un rol de initiator), Rafael (calauza medicilor si a calatorilor), Uriel.
Uneori, textele spirituale mentioneaza ingerii si in contexte nefavorabile. De exemplu, „Cartea secreta a lui Enoh” trateaza pe larg chestiunea ingerilor revoltati impotriva lui Dumnezeu (sau care, cel putin, I-au nesocotit poruncile), care au coborât pe Pamânt, s-au casatorit cu fiicele oamenilor si au dezvaluit locuitorilor Terrei o cunoastere interzisa (tainele metalurgiei, magiei, astrologiei, razboiului, etc.), iar apoi au determinat aparitia unor uriasi agresivi, ce au generat numeroase devastari. Enoh arata ca exista si ingeri ramasi fideli Divinului, unii dintre acestia dezvaluindu-i taine cosmice: „Ingerii mei mi-au aratat un alt ciclu, cel al Lunii, precum si cele 12 mari porti asezate de la Apus la Rasarit si prin care Luna trece in mod regulat. (…) Ea strabate mereu aceste porti in ordine si savârseste cele 365 de zile si un sfert din anul solar, in vreme ce anul lunar nu are decât 354.”
Cunoasterea este, de asemenea, un simbol important al Varsatorului. Putem vorbi despre o cunoastere profana, exoterica, ce este accesibila tuturor oamenilor, fiind expusa in carti si predata in scoli; exista, desigur, si o cunoastere ezoterica, continuta in carti secrete, adesea inaccesibile sau transmisa doar „de la gura la ureche” (adica direct de la maestru la discipol). Cunoasterea reprezinta, la modul ezoteric, o duplicare a realitatii exterioare in fiinta cunoscatorului, sau chiar o fuziune completa dintre subiect si obiect in procesul cunoasterii. Dobândirea unei cunoasteri elevate poate face pe cei ce o detin sa considere ca apartin unei minoritati privilegiate (acest elitism fiind caracteristic Varsatorului).
Fraternitatea sau fratietatea este tot un simbol al Varsatorului. In afara fratiei de sânge (copiii acelorasi parinti) exista si o fratie spirituala. Aceasta din urma apare intre adeptii aceleiasi linii spirituale sau membrii unei societati secrete sau initiatice. Varsatorii cred, bineinteles, si in fraternitatea ce exista intre toti membrii speciei umane (in virtutea unui umanism fara limite si a unui idealism cu dimensiuni universale).
In sfârsit, un ultim simbol al Varsatorului, este cel al strainului sau extraterestrului, subiect foarte vehiculat, dealtfel, la ora actuala. Simbolic vorbind, extraterestrul sau strainul (este traducerea termenului englez „alien”) este fiinta misterioasa ce poate veni si vine din imensitatea spatiului, a cerului, a nenumaratelor galaxii si constelatii. De aceasta fiinta il poate lega pe un Varsator un sentiment de fraternitate cosmica (pentru ca sunt copii ai aceluiasi Divin atoatecreator si omniprezent). La modul practic, se discuta la ora actuala despre rolul pe care il joaca extraterestrii pleiadieni, draconieni, rigelieni sau micii cenusii in evolutia actuala a umanitatii (caci Varsatorii sunt preocupati, dupa cum se stie, de „problemele globale”).
Iata deci amploarea semnificatiilor ezoterice ale semnului Varsatorului (care suporta si dezvoltari mult mai ample).

Pestii reprezinta al doisprezecelea (si ultimul) semn de pe cercul zodiacal. Este un semn de apa, facând parte din triada zodiilor de apa (Rac, Scorpion, Pesti). Semnul Pestilor este guvernat de planetele Jupiter si Neptun (secundar si de Venus, exaltat in aceasta zodie), fiind un semn mobil, un semn feminin (yin).
Pestele este cel dintâi simbol ezoteric al zodiei. „Pestele este un simbol al ocultismului, pentru ca este mut.”, afirma Eliphas Levi (important ocultist francez din secolul al XIX-lea) in „Cursul de filozofie oculta”. Dar pestele este, desigur, si un simbol al elementului apa. In cosmologia indiana, pestele este calarit de Varuna si este asociat cu nasterea sau restaurarea ciclica. Pestele (matsya) este unul dintre avatarurile lui Vishnu, care-l salveaza de la potop pe Manu, lgiuitorul ciclului actual; tot el ii inmâneaza apoi Vedele, adica ii dezvaluie intreaga stiinta sacra. Vishnu era, in mitologia hindusa, aspectul divin al mentinerii sau conservarii creatiei, incarnându-se, in aceasta calitate, de nenumarate ori pe Terra, sub diverse forme (antropomorfe sau zoomorfe), pentru a salva omenirea de la dezastre iminente.
In China pestele este simbolul norocului; in combinatie cu cocorul (simbolul longevitatii), inseamna „bucurie si noroc”. Pe de alta parte, pestele mai este si un simbol al fecunditatii, al vietii, datorita uluitoarei sale aptitudini de a se reproduce, aceasta capacitate putând fi usor extrapolata pe plan spiritual (viata si fecunditatea spirituala, manifestata printr-o creativitate elevata, sub influenta inspiratiei divine, a impulsurilor superioare). In islam, pestele este asociat tot ideii de fertilitate, fiind legat si de ideea de prosperitate (era de bun augur sa visezi ca manânci peste). In iconografia popoarelor indo-europene, pestele este simbolul fecunditatii si intelepciunii. Pestele traieste in adâncurile insondabile ale creatiei, el fiind un vehicul, un purtator al misterelor profunde.
Poate cel mai elevat simbol ezoteric al Pestilor este acela al Salvatorului sau Mântuitorului, pe care este fundamentata intreaga traditie crestina. Se stie ca pestele era un simbol al crestinilor, al lui Iisus, la inceputurile acestei religii. In limba greaca, pestele este numit ICHTUS, acesta fiind acronimul pentru expresia sacra Iisus Christos Teos Uios Soter (Iisus Christos Fiul Lui Dumnezeu Mântuitorul). Dealtfel Evangheliile pur si simplu abunda in simboluri ale zodiei Pestilor: o buna parte din primii apostoli erau pescari, Iisus si apostolii fac numeroase calatorii pe Marea Tiberiadei, una dintre minuni este pescuirea minunata, botezul se realiza in apa Iordanului, Iisus a realizat minunea inmultirii pestilor si pâinilor, a preluat asupra sa suferinta numerosilor bolnavi, simtind adesea o stare de profunda singuratate, a transformat apa in vin la nunta din Cana Galileea, si i-a numit pe apostoli „pescari de oameni”, realizând adesea actiuni spirituale cu mari colectivitati umane si combatând in mod constant fortele malefice (inclusiv prin exorcizari). Ezoteric vorbind Iisus este un Peste Sacru, venit din lumea apelor superioare, spirituale, pentru a purifica si eleva apele inferioare (se stie ca intre momentul rastignirii si cel al invierii, Iisus a patrund in lumile infernale, scotându-i de acolo pe toti dreptii si completând astfel procesul de purificare a creatiei).
Apa este un simbol cu importante conotatii ezoterice. I primul rând, ea simbolizeaza purificarea. In momentul botezului crestin, in apa sacra moare, se dezagrega omul vechi, omul pacatului si renaste apoi ca om spiritual, purificat, increstinat. In traditia crestina agheasma sau apa sfintita are un puternic efect purificator. Apa este si simbolul energiilor creatoare. In Geneza biblica se spune ca „Duhul lui Dumnezeu umbla pe deasupra apelor”. Apa este deci o matrice creatoare, in care se afla germenii vietii, esentele existentiale, care ies din starea de potentiale sub influenta impulsului divin. Ezoteristul francez Rene Guenon face observatii interesante asupra acestui simbolism, vorbind despre semnificatiile literei ebraice si arabe Nun: „(…) aceasta litera, mai ales in traditia islamica, este considerata ca reprezentându-l pe al-hut, balena, ceea ce este in perfect acord cu sensul originar al cuvântului nun care semnifica balena, dar si „peste”; in virtutea acestei semnificatii Sayyidna Yunis (profetul Iona) este numit Dhu an-nun. Sunt date care se afla desigur intr-o legatura directa cu simbolismul general al al pestelui si, in special, cu cel al „pestelui-salvator” (…), fie ca este vorba de Matsya-avatara din traditia hindusa sau de Ichthys al primilor cretini. (…) Dezvoltarea germenului spiritual presupune ca fiinta iese din starea sa individuala si din mediul cosmic care ii e domeniul specific, la fel cum Iona e „resuscitat” atunci când iese din pântecul balenei; (…) „Noua nastere” presupune, in mod obligatoriu, moartea fata de vechea stare, fie ca este vorba despre un individ, fie ca este vorba de o lume; moartea si nasterea sau invierea sunt doua aspecte inseparabile, caci ele nu constituie in realitate decât doua fete opuse ale aceleiasi schimbari de stare.”
Raportându-ne la triada apei din cercul zodiacal, vom observa ca
Pestii corespuns APELOR SUPERIOARE (din care provin influentele cosmice, divine, dar si salvarea), Scorpionul simbolizeaza APELE INFERIOARE, in care misuna reptilele, ce semnifica energiile instinctuale, grosiere, telurice; Racul simbolizeaza APELE INTERMEDIARE, prin care se realizeaza o comunicare, un circuit intre primele doua, in sens ascendent (sublimarea apelor inferioare) sau descendent (condensarea apelor superioare).
Marea sau oceanul reprezinta un simbol important al Pestilor. Pe de o parte marea semnifica, prin adâncimile sale colosale, starea de mister profund al Divinitatii, ocultarea tainelor sacre. Exista insa si conotatii malefice ale acestui simbolism. In traditia iudaica (Cabala) se afirma ca Lilith, simbolul femeii malefice, isi are resedinta pe fundul marii, evreii facând, inaintea inceperii actul sexual (ce are in Cabala un caracter sacru), o invocatie ce are rolul de a o tine pe Lilith la distanta (impiedicând-o sa interfere in fuziunea amoroasa). Tot in strafundurile marine salasluieste si Leviathanul, o alta creatura malefica, mentionata in traditia iudeocrestina. Rene Guenon mentioneaza ca: „(…) aspectul „malefic” al balenei se inrudeste vizibil cu Leviathanul ebraic; dar el este reprezentat mai ales, in traditia araba, prin „fiicele balenei” (banat al-hut) care, din punct de vedere astrologic, sunt echivalente lui Rahu si Ketu din traditia hindusa, in special in ceea ce priveste eclipsele, si care, se spune, vor „sorbi marea” in ultima zi a ciclului, in care „astrii se vor inalta dinspre Apus si vor apune la Rasarit”.
Pestii sunt o zodie a bauturilor intoxicante, a substantelor halucinogene, care introduc individul in „ceata neptuniana” specifica zodiei. De aceea, licorile sunt un important simbol ezoteric al acestui semn zodiacal. In aspectul elevar licoarea este soma sau amrita, nectarul divin, ambrozia din mitologia greaca (hrana zeilor). Aceasta hrana speciala poate alimenta fiinta umana, divinizând-o sau macrocosmizând-o. In aspectul inferior, licoarea este doar o bautura toxoca ce adânceste fiinta umana si mai mult in marasm, iluzie, suferinta. Totusi, prin iubirea christica, chiar si licorile intoxicante sunt alchimizate. In actul euharistiei (impartasaniei) vinul devenea sangele lui Christos („Beti, acesta e sângele Meu!”), conectândul-l pe credincios la inima divina si, imlicit, la viata divina.
Semnul Pestilor este considerat „infernul zodiacului” sau „spitalul zodiacului”, adica un loc al durerii, al suferintei. Marele prozator rus Dostoievski, care a avut serioase preocupari ezoterice, afirma ca „suferinta este singura cauza a constiintei”. Iisus indica celor pe care ii vindeca sai exorciza sa nu mai pacatuiasca. Ezoteric vorbind, exista doar doua moduri de a evolua spiritual: prin suferinta (platim in mod dureros pentru pacatele noastre sau pentru karma negativa acumulata) sau prin practica spirituala constienta (ce consta in invocarea Gratei Divne, care sa ne purifice de karma negativa); este distinctia dintre evolutia pe calea Gratiei sau pa calea Rigorii, dupa cum se arata in Cabala. Mai exista si varianta evolutiei pe calea Echilibrului (calea de mijloc), mai putin cunoscuta, dar totusi posibila.
Picioarele sunt un alt simbol al Pestilor. Ne amintim doar de spalarea picioarelor apostolilor de catre Iisus. Urma piciorului reprezinta amprenta divina in creatie, o parte a structurii unei fiinte, umane sau divine, simbolizând intreaga fiinta. Piciorul este o margine, o extremitate a fiintei, aratând ca posibilitatile de ratacire, de dispersie ale omului s-au epuizat, posibilitatile lumii materiale au ajuns la un capat, incât este necesara orientarea catre dimensiunea spiritual, pentru a ajunge acasa (in regatul divin), caci „Imparatia Cerurilor este in voi.”
Zodie a ezoterismului si a misterului, Pestii nu inceteaza sa ne fascineze cu tainele lor. Noi am incercat sa ridicam putin cortina ce ascunde Marile Arcane. Speram ca am reusit.


shirel
Postat: Tuesday, January 27, 2009 9:04 PM

Nivel: SMARALD

Intrat: 7/22/2007
Postari: 11794
Locatia: israel
Teo,nemaipomenit!Foarte interesant tot ce ai scris aici,eu fiind zodia Taurului m-a uimit descrierea foarte amanuntita si adevarata.Ma bucur ca am putut sa citesc asa ceva.Bravo,tu stii ce ma fascineaza!newclap newclap newclap pupici pupici
ingerash
Postat: Tuesday, January 27, 2009 10:02 PM


Nivel: DIAMANT

Intrat: 1/17/2008
Postari: 27681
Locatia: u.k.
TeosOfnewclap newclap newclap felicitari!firstprize iloveyou coeur coeur


Varsatorului i se atribuie si curcubeul,se spune ca traieste intr-un curcubeu,fiind un semn Uranian,adica etericangel
Ava
Postat: Tuesday, January 27, 2009 10:20 PM


Nivel: Membru

Intrat: 7/10/2008
Postari: 63
Foarte interesant si se potriveste, eu sunt in zodia rac:018:
petro
Postat: Wednesday, January 28, 2009 1:09 PM

Nivel: Avansat

Intrat: 1/31/2008
Postari: 3374
M-ai pus pe ganduri... Eu sunt intre gemeni si rac... Mi se potriveste din ambele zodii... Trebuie sa o intreb pe ingerash de ce zodie apartin... oare
TeosOf
Postat: Wednesday, January 28, 2009 1:25 PM

Nivel: Senior

Intrat: 3/4/2008
Postari: 7332
Ma bucur ca v-a placut!computerlove pupici
ingerash
Postat: Wednesday, January 28, 2009 1:33 PM


Nivel: DIAMANT

Intrat: 1/17/2008
Postari: 27681
Locatia: u.k.
petro wrote:
M-ai pus pe ganduri... Eu sunt intre gemeni si rac... Mi se potriveste din ambele zodii... Trebuie sa o intreb pe ingerash de ce zodie apartin... oare



Ti-am raspuns,spun si aici,esti in prima zi din Racpupici
bereea
Postat: Wednesday, January 28, 2009 1:46 PM


Nivel: RUBIN

Intrat: 3/29/2007
Postari: 22725
interesant ce spune despre berbec
kali
Postat: Wednesday, January 28, 2009 3:02 PM


Nivel: MEMBRU FONDATOR

Intrat: 5/27/2006
Postari: 14340
"Poate cel mai important simbol ezoteric al Scorpionului este cel al mortii".

Creepy.frown
jusik
Postat: Thursday, January 29, 2009 10:26 AM
Nivel: Guest

Intrat: 2/12/2006
Postari: 5
Ce bucuroasa sunt ca am descoperit acest forum!!! Pe zi ce trece descopar atatea lucruri interesante!!!Nu am cuvinte sa pot exprima ce simt.hearts
Andi&Mariuca
Postat: Thursday, January 29, 2009 11:47 AM


Nivel: Senior

Intrat: 2/14/2006
Postari: 5089
super interesant! la Pesti se potriveste bine... mie cel putin...
petro
Postat: Thursday, January 29, 2009 12:46 PM

Nivel: Avansat

Intrat: 1/31/2008
Postari: 3374
inger7 wrote:
Ti-am raspuns,spun si aici,esti in prima zi din Racpupici


Raspunsul totusi nu ma multumeste. Daca citesti mai atent posturile mele vei intelege si de ce. pupici Mersi oricum. pupici
ingerash
Postat: Thursday, January 29, 2009 1:04 PM


Nivel: DIAMANT

Intrat: 1/17/2008
Postari: 27681
Locatia: u.k.
petro wrote:


Raspunsul totusi nu ma multumeste. Daca citesti mai atent posturile mele vei intelege si de ce. pupici Mersi oricum. pupici



Nu inteleg,ai vrut sa sti carei zodii ii apartii,asta ti-am raspuns.
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed