Divortul parintilor-drama copiilor!

Options Divortul parintilor-drama copiilor!
Subiectul anterior · Subiectul urmator
Anaida
Postat: Sunday, February 19, 2006 11:37 AM

Nivel: Avansat

Intrat: 2/12/2006
Postari: 1855
Eu cred ca divortul lasa asupra copiilor o amprenta negativa cu repercusiuni de lunga durata. Parintii mei au fost la un pas de a divorta cand eu eram in clasa a VIII-a...le ascultam discutiile pe la usi (pt ca nu discutau niciodata cu noi, copiii, de fata) si plangeam si eu, si fratele meu de nu mai puteam...pana ne-au gasit si si-au dat seama ce se petrece cu noi...au incercat sa ne explice ca relatia lor nu mai poate continua, totusi, vazandu-ne cat suferim, au acceptat sa mai dea o sansa relatiei lor...si au rezistat, de dragul nostru. Stiu ca mamei nu i-a fost usor si de aceea am tot respectul si toata admiratia fata de ea!
In momentele acelea eram atat de derutata!!!... n-as fi putut sa concep sa nu mai fim o familie, nu puteam sa spun cu care dintre parinti as prefera sa stau (pt ca-i iubeam pe amndoi la fel) si, mai ales, nu acceptam sa fiu despartita de fratele meu.
Sunt de acord ca, daca relatia chiar nu mai merge si singurele comunicari dintre parinti sunt reprosuri si jigniri, mai bine sa se separe, dar cred ca trebuie facut tot posibilul si orice compromis pt a-i oferi copilului un climat favorabil unei bune dezvoltari psihice.
Voi ce parere aveti?
Kiki
Postat: Sunday, February 19, 2006 2:21 PM


Nivel: TOP TEAM

Intrat: 2/14/2006
Postari: 36607
Locatia: In casuta cu pitici
Parerea mea este ca acei copii care vin din familii destramate sunt copii afectati pe viata. O prietena de-a mea a divortat de sotul ei, dupa o casnicie de multi ani si in ciuda faptului ca au o fetita superba de 5 anisori. Daca ati vedea cu cata durere vorbeste copilul ala de familie, de tata si de mama...v-ati ingrozi. Parca s-a maturizat brusc, nu stiu sa explic.
E admirabil ce a facut mama ta, Anaida, si ma bucur ca tu si fratele tau nu ati trecut prin experienta asta ingrozitoare.
taki
Postat: Sunday, February 19, 2006 2:25 PM


Nivel: SMARALD

Intrat: 2/13/2006
Postari: 13501
Locatia: Printre voi!
Am avut o familie super fericita, sau cel putin asa mi-au lasat mie impresia.
Nu mi-am vazut parintii niciodata certandu-se, cel putin nu in fata noastra, a copiilor.
Nu stiu cum reactioneaza copii cand divorteaza parintii, dar va spun ca este tragic cand un parinte decedeaza si lasa in urma 2 copii cu varste de 15 si, respectiv 9 ani. Norocul nostru a fost tatal nostru, care ne-a educat si ne-a sprijinit in viata. Rare au fost clipele cand ne-am certat si acum cu trecerea anilor ii multumesc din suflet ca mi-a tinut si mie, dar si fratelelui meu, loc de tata si de mama.

Eu, cu ani in urma, dupa moartea parintilor mei, gandeam cam asa: daca divortau ii vedem in fiecare zi pe amandoi, daca divortau ...ma alinatu amandoi, daca divortau...imi luam hainele si ma mutam la celalalt, etc...dar in cazul meu, ca unul este in ceruri, ce sa fac???

Consider ca divortul afecteaza copilul, dar in aceeasi masura cu cat parintii ii explica mai bine copilului de ce se ajunge aici, el nu va fi afectat asa rau...cel putin isi pastreaza parintii.
In unele cazuri, copilul participa la divergentele si certurile dintre parinti, ceea ce nu este bine, aceste certuri il vor afecta pe copil cand va ajunge la maturitate...deci divortul poate fi salvator atat pentru parinti, cat s pentru copil.
AdrianaC
Postat: Sunday, February 19, 2006 3:07 PM

Nivel: ALBA CA ZAPADA

Intrat: 2/12/2006
Postari: 17654
Locatia: Bucuresti
Intotdeauna copiii sufera si sunt constienti de conflictele dintre parintii lor. Un gest, o vorba, o privire prinse din zbor si il fac sa isi dea seama ca ceva nu este in regula.

Ei trebuie sa stie si sa simta ca pot discuta cu parintii acest lucru, ca pot sa ii intrebe orice ca sa isi faca o imagine cat mai clara asupra a ceea ce se intampla. Este bine sa li se explice de fiecare data cand ii aud pe parinti vorbind pe un ton mai ridicat, iar in cazul in care divortul devine inevitabil, sa se discute in mod repetat cu copiii, pentru ca a ii vorbi unui copil mic de un divort este ca si cum i-ai vorbi de sfarsitul lumii. Pentru el mama si tata sunt lumea intreaga si cand aceasta armonie incepe sa schioapete, deja ei s-ar putea considera vinovati pentru acest lucru.

Zilele trecute nu am avut de lucru sa ii spun lui Alice cand a venit de la cumparaturi cu tati si tati s-a intors la masina sa aduca si restul de bagaje ca tati a plecat si nu se mai intoarce. A fost o gluma, dar ea a reactionat foarte violent, nici nu ma asteptam la asa ceva. Mi-a spus: "Mami, suna-l imediat pe tati, du-te dupa el si spune-i sa vina inapoi la copiii lui si la sotia lui ca eu il iubesc mult de tot ! Suna-l tu sau da-mi mie telefonul sa il sun ! Hai mai repede pana nu ajunge la masina !". Apoi, cand m-a vazut ca mustacesc, mi-a zis "M-ai pacalit, tati nu pleaca nicaieri ca sunteti casatoriti, aveti verigheta !" Apoi tot ea s-a uitat repede pe mana mea si m-a vazut fara verigheta (pentru ca de cand am nascut, de fapt cu vreo luna inainte sa nasc mi s-au umflat mainile si nu imi mai intra verigheta) si a inlemnit "Unde e verigheta ta ? Nu mai ai verigheta ? Nu mai esti casatorita cu tati ? Vreau si eu sa am un tatic ! Suna-l sa vina inapoi"

Iata cum de la o gluma nevinovata pitica mea s-a dat de ceasul mortii si nici nu mi-ar fi trecut prin cap. Nu va mai zic ce era de ea cand a sosit tati sus si tati nu intelegea ce se intampla. A sarit pe el "Tati, te-ai intors ! Tati te iubesc ! Sa nu mai pleci niciodata !".
taki
Postat: Sunday, February 19, 2006 6:45 PM


Nivel: SMARALD

Intrat: 2/13/2006
Postari: 13501
Locatia: Printre voi!
Divortul atrage dupa sine o serie de schimbari dureroase si, poate cel mai important aspect, un sentiment acut de pierdere. Destramarea familiei si demitizarea conceptului de familie sunt dureroase atat pentru copii, cat si pentru adulti. Acesta este motivul pentru care unii copii continua sa spere, desi realitatea ii contrazice, ca parintii lor vor fi din nou impreuna intr-o buna zi.

Iata cateva modalitati prin care il poti ajuta pe cel mic sa depaseasca momentul si sa accepte situatia.

• Incurajeaza dialogul cu el
Copilul trebuie sa constientizeze ca sentimentele lui sunt foarte importante pentru tine si ca este luat in serios.
• Ajuta-l pe cel mic sa isi exprime trairile interioare
In astfel de situatii, comportamentul poate constitui un indiciu al starilor de tristete sau de furie pe care le traverseaza copilul. Permite-i sa vorbeasca despre ceea ce simte, chiar daca, poate, iti este dificil sa-l auzi spunand cat de tare l-a ranit faptul ca tu si tatal lui v-ati despartit.
• Explica-i, cu blandete, ca ceea ce simte este normal
Poti folosi formule precum: "Este firesc sa te simti trist", sau "Stiu ca acum ai impresia ca suferinta aceasta nu va trece niciodata, dar te asigur ca vei trece peste asta". Asemenea sintagme ii confera copilului siguranta ca ceea ce simte este normal in situatia data si, treptat, se va destinde.
• Ofera-i sprijin
Intreaba-l ceva de genul: "Ce crezi ca te-ar putea ajuta sa te simti mai bine?" Probabil nu va putea indica un lucru anume, dar ajuta-l cu cateva sugestii - poate isi doreste sa petreceti ceva mai mult timp impreuna, sa mearga intr-o excursie sau sa-i iei un catelus. In general, copiii mai mici sunt bucurosi daca au permisiunea sa-si sune tatal ori mama (depinde care parinte a plecat).

Trebuie sa accepti faptul ca va fi nevoie de timp - cel putin cateva luni - pentru ca cel mic sa se poata obisnui cu noua situatie si sa revina la normalitate. Retine ca anumite modificari comportamentale pe care le-ai putea observa la copil nu indica faptul ca acesta are probleme permanente si insurmontabile. Cele mai multe reactii de acest gen sunt temporare si nu lasa sechele de ordin afectiv, daca sunt abordate cu tact si rabdare.

Tipuri de reactii comportamentale, in functie de categoria de varsta

• Intre 0-2 ani
Copiii foarte mici au nevoie de siguranta, iar rutina si familiaritatea ii ajuta sa se simta in largul lor. Un copil atat de mic este foarte sensibil la ceea ce se intampla in jurul sau si poate fi grav destabilizat de schimbarile bruste, cum ar fi cele pe care le implica separarea parintilor.

• Intre 2-4 ani
In perioada aceasta, cei mici au nevoie de foarte multa afectiune si, la fel ca in situatia precedenta, sunt foarte receptivi la schimbarile din jur. Reactiile la stres ale copiilor din aceasta categorie de varsta se vor concretiza in manifestari precum sugerea degetului, in insomnii sau enurezis nocturn. De asemenea, cel mic ar putea avea accese de plans nejustificate si chiar unele manifestari nervoase necontrolate.

• Intre 6-8 ani
Micutul are acum nevoie sa petreaca timpul separat, cu fiecare parinte, pentru a se asigura ca atat mama, cat si tatal, continua sa il iubeasca. Un factor important, in context, este ca cel mic sa fie convins ca i se permite sa stea cat doreste cu ambii parinti, deci nu fixati limite temporale. De asemenea, la aceasta varsta copiii incep sa se intrebe care din cei doi este vinovat de aparitia rupturii. Daca isi exprima speranta unei impacari in viitor, ajutati-l sa se acomodeze cu ideea ca acest lucru este imposibil.
Este varsta cand pot aparea probleme de ordin comunicational si social: copilul are tendinta sa se izoleze de prietenii sai ori sa devina agresiv.

• Intre 9-12 ani
La varsta aceasta, copilul are primele manifestari de independenta, luand parte la activitati care nu-i implica pe parintii sai. Cel mic acorda importanta crescuta scolii, hobby-urilor sale si prietenilor. Ca urmare, este posibil sa respinga tentativele de apropiere ale parintilor, din spirit de revolta. Asteapta-te, deci, la aceasta reactie si nu o lua ca pe ceva personal. Fii insa atenta la semnalele de alarma precum izolarea, depresia, furia si chiar unele simptome de ordin fizic, de exemplu migrenele si durerile de stomac.
Elia
Postat: Wednesday, February 22, 2006 2:53 PM
Nivel: Guest

Intrat: 2/12/2006
Postari: 5
Aoleo, Adriana, ce m-a mai pufnit plansul...saracuta fetita ta, ce tare s-o fi speriat ea ca nu mai vine tati acasa.

Eu consider ca o data ce te-ai casatorit, ti-ai luat angajamentul sa fii alaturi de persoana iubita la bine si la rau, no matter what. Asa ca pentru mine divortul nu este o optiune. Indiferent cat de greu este, trebuie sa nu renunti niciodata la comunicare si pana la urma se va gasi o solutie atata vreme cat nu lum divortul in considerare absolut deloc. Daca incepm sa ne gandim ca poate, un ultima instanta, deja e acolo strecurat gandul divortului si totul devine mai greu.

Stiu ca asta suna a teorie, dar nu etse, eu cunosc cupluri de oameni batrani care u trecut razant pe langa divort si au reusit sa il evite doar prin sacrificiu de sine, dragoste si vointa.

Noi, eu si sotul meu,am trecut prin multe momente grele, pentru ca ne-am casatorit prea repede, nu ne cunosteam suficient de bine, nu avusesem timp sa ne obisnuim unul cu altul, cu ideea de a fi casatoriti...am avut certuri cumplite, dar pana la urma, cu dragoste, respect si MULTA comunicare, am reusit sa trecem peste impas si acum ne gasim intr-o perioada foarte buna a casniciei noastre.
gugulet
Postat: Saturday, February 25, 2006 4:11 PM


Nivel: Membru

Intrat: 2/23/2006
Postari: 81
Locatia: Tg-Mures
Fetelor pot fi multe cauze a unui divort si zic eu ca sunt si momente cand nu se poate ocoli acest lucru(unul ar fii acela cand unul ditre soti isi gaseste pe altcineva si zice eu plec pa) dar sunt si cazuri cum spuneti voi ca se poate face ceva si numai prin comunicare si readucerea perioadelor mai vechi cand lucrurile au mers cel mai bine.
Acum din experienta proprie pot sa va spun cat afecteaza un divort un copilas de 4 ani si unul de jumatate de an.
Pe cel de 4 ani foarte mult la afectat incat ajunsese sa aiba crize de isterie(baietel) si sa zice tot timpul ca el vrea acasa stand chiar in propria casa a familiei. El a simtit totul de la inceput chiar si ceea ce nu a auzit si chiar inaintea mamei ca ceva se intampla. Isi lua tatal la intrebari la cea mai mica intarziere repetata. A simtit primul ca ceva se intampla cu tatal lui. De integrat in societate se integreaza foarte greu de atunci si isi face si mai greu prieteni. E efectiv un copil cu sufletul rupt in doua. Ma doare sufletul cand il vad chiar daca acuma e mult mai bine dupa 2 ani. Dar sechele tot au ramas si va spun sincer vor ramane o viata intreaga. Cu el s-a umblat la psiholog 1,5 an.
Pe puiuta de 6 luni va spun sincer ca nu a afectat-o cu nimic este o fire exact opusa fratelui ei. E super prietenoasa si asta o ajuta tot timpul. Acuma e super incantata de ce e in jurul ei.
Dar va spun sincer fiecare copil care stie ce se intampla in jurul lui este afectat si gradul de afectiune zic eu depinde foarte mult de personalitatea si de firea lui.
Din pacate ce v-am povestit mai sus sunt nepoteii mei. Si ii iubesc ca si pe proprii mei copii. Ei sunt gandul meu din fiecare zi. Efectiv ii ador. Si luptam ca sa aiba tot ce vor ... impreuna cu mama lor si din fericire cu tatal vitreg. :yes:
AdrianaC
Postat: Saturday, February 25, 2006 4:17 PM

Nivel: ALBA CA ZAPADA

Intrat: 2/12/2006
Postari: 17654
Locatia: Bucuresti
Gugulet,

Sa dea Domnul sa le fie bine ! E adevarat ca poate cel mare nu o sa il uite niciodata pe tatal lui bun, mai ales daca respectivul are si drept la vizite, si nici nu ar trebui sa il uite pana la urma, pentru ca e tatal lui. Ce au avut de impartit parintii e treaba lor, dar copiii e bine sa simta ca sunt doriti in continuare de ambii parinti.

gugulet
Postat: Wednesday, March 1, 2006 4:33 PM


Nivel: Membru

Intrat: 2/23/2006
Postari: 81
Locatia: Tg-Mures
Adriana ai perfecta dreptate ... si eu zic la fel ... din fericire ptr baietel el a fost foarte dorit atat de tata cat si de mama lui. Si ca urmare tatal este foarte atasat si il ia intotdeauna la el ... ca nu se ocupa de copil asta e partea a doua si sincer eu sper ca odata si odata isi vor intra lucrurile in fagasul normal. In rest la fetita e mai complexa treaba ... ea a fost dorita doar de mama. Si se pare ca va si pierde dreptul la vizita la copil de 2 ore pe sapt ... la ce bun daca el nici nu s-a dus macar odata acolo sa se joace cu copilul.
mihaela75
Postat: Wednesday, March 1, 2006 9:37 PM


Nivel: Avansat

Intrat: 2/22/2006
Postari: 4839
Si parintii mei au fost la un pas de divort dar noi eram prea multi copii (5) si lor ca parinti le-ar fi fost imposibil sa ne desparta si sa ne imparta ca pe niste obiecte.Asa ca au renuntat la divort si au dus casnicia asa, de dragul nostru.Cred ca as fi murit de necaz sa ma despart de unul din parinti sau de vreun frateplansEu am nimerit-o prost cu prima casnicie dar fata era mica ( vreo 3 luni) asa ca mi-a fost usor sa accept divortul. Acuma e si ea bucuroasa ca are tata si spune la toti copiii pe-afara ca tatal ei e cu mami in alta tarapupiciNu stie ce-i aia tata natural sau tata adoptiv, pentru ea e mare dorinta de avea un tata asa ca nu mai conteaza amanuntele.Am auzit de cazuri cand copiii au ajuns la psiholog din cauza divorturilor iar unii chiar s-au sinucis pt ca parintii "au uitat" sa le explice cum stau lucrurile uff
Elia
Postat: Friday, March 3, 2006 2:29 AM
Nivel: Guest

Intrat: 2/12/2006
Postari: 5
Sigur ca ajung la psiholog, si nici macar nu cred ca sut cazuri rare, si chiar cred ca e mai bine de cei cae ajung la psiholog decat de cei care tin totul in ei. Va dati seama cat e de greu pentru saracii copii sa se desparta de o fiinta iubita, doar si noua, oamenilor mari ne e greu cand ne despartim de un iubit sau o iubita, cand ne pleaca vreun prieten apropiat prin alte tari...d-apai unui copilas. Un copil ai carui parinti divorteaza foarte greu isi va regasi echilibrul si va reusi sa aiba incredere in oameni si sa gandeasca pozitiv din nou. i sunt cei mai afectati de un divort, din pacate.
danadoditoiu
Postat: Saturday, March 4, 2006 11:15 PM


Nivel: Grupa mica

Intrat: 2/19/2006
Postari: 216
Locatia: Ramnicu Valcea
Asa este freedelia,mi-a trebuit ceva timp sa am incredere.Desi nu aveam decit 12 ani si jum cind s-au despartit ai mei.Cauza:bautura.Ma saturasem de batai de injuraturi,de cuvinte urite,etc.Divortul a durat 1an,iar in primavara anului 1990 in sf s-a terminat.Eu mai am o sora si un frate si toti 3 am ramas la mama.Am avut si noi parte de linistea de care aveam atita nevoie.In toti anii care au urmat am incercat sa nu-l urasc,sa ma gindesc ca nu a existat.Si totusi acum la aproape 2 ani de la moartea lui imi pare rau ca nu am apucat sa mai vb cu el.D-zeu sa-l ierte.
Elia
Postat: Sunday, March 5, 2006 2:34 AM
Nivel: Guest

Intrat: 2/12/2006
Postari: 5
Imi pare rau, Dana, ca ai trecut prin asa ceva. Si eu am cunoscut copii din familii destrmate dincauza bauturii, iar acei copii au suferit mult.
oana_nicole
Postat: Sunday, April 30, 2006 1:07 PM


Nivel: Senior

Intrat: 2/14/2006
Postari: 6570
Locatia: end of the rainbow
Si parintii mei au divortat dupa 15 ani de casatorie, cand aveam eu 13 ani. A fost un adevarat soc pentru mine, deoarece totul s-a petrecut intr-o maxima discretie. Multumesc lui Dumnezeu, nu au fost certuri sau alt gen de violente. Pur si simplu in viata tatalui meu a aparut altcineva, drept pentru care a dorit sa se descotoroseasca de mama mea si de mine cat mai repede. Asa ca totul s-a petrecut foarte repede, in doar cateva luni de zile parca nici nu imi mai aminteam ca locuise vreodata cu noi. As putea adauga ca am avut marele noroc de a avea bunicii (parintii mamei) langa noi. Ei au fost cei care au facut in asa fel incat eu sa nu resimt absolut niciodata plecarea tatalui. Atat din punct de vedere material cat mai ales din punct de vedere afectiv. "Magariile" au aparut ulterior, cand s-a gandit el ca nu e bine sa plece chiar cu mana goala si a intentat un proces de partaj absolut istovitor pentru toata lumea, care s-a finalizat abia dupa vreo 6 ani. Aspectul asta m-a deranjat cel mai mult, toata hartuiala aceea prin tribunale ca sa ii iei casa si bunurile propriului tau copil? Pentru asta il condamn si in momentul de fata. Vorba aia, divorturi s-au mai intalnit si, din pacate, inca se vor mai intalni. Si fostii parteneri dau atunci pe fata ceea ce e mai urat in ei. Asa se intampla in cele mai multe cazuri. Devine totul "care pe care". Mie una, fazele acelea de prin filme, cand cei doi "fosti" sunt in relatii de mare prietenie, mi se par oarecum ireale. Eu una nu prea am auzit asa ceva. Si, pana la urma, acest razboi stupid il porti de fapt cu propriul tau copil, el este cel care are cel mai mult de suferit... Dar au trecut toate... Si vreau sa cred ca am lasat in urma cat am putut de mult. Desi acum sunt in oarece relatii cu tatal meu, este un om pe care nu am reusit sa il inteleg si mai ales sa il cunosc vreodata.
leut
Postat: Sunday, April 30, 2006 10:05 PM

Nivel: Senior

Intrat: 2/15/2006
Postari: 6678
Locatia: Galati
Am citit ce-ati spus voi pana acum...
Eu sunt categorica atunci cand vine vorba de divort: decat o viata de caine si copii marcati pe viata, mai bine...nici eu nu mai stiu ce e bine!
Parintii mei au divortat acum, in a treia zi de Paste!
Sentimente nu mai am, nici nu stiu ce ar trebui sa simt, de fapt cred ca n-am stiut si nu o sa stiu niciodata!
Dar...si aici urmeaza un dar maaaaaare...STIU ca niciodata nu am facut si nu o sa fac rau nici unui seaman de-al meu! Si acum vine intrebarea...de ce sa se chinuie doua suflete unul langa altul, doar pentru ca si-au jurat credinta in fata lui Dumnezeu? Dar oare atunci cand unul inseala nu inseamna ca se anuleaza juramantul?
Freedelia iti respect opinia pentru ca e strict personala, cred, dar te-ai gandit bine? Stii ce a insemnat viata mea alaturi de doi parinti care nu s-au iubit indeajuns incat sa ne arate putina dragoste?
Astazi, stiu ca nu ar trebui dar credeti-ma sunt si eu un micut om, ii condamn pentru copilaria, adolescenta si mai mult...inca tineretea mea lipsita de grija pe care ar trebui sa o aiba orice parinte pentru copilul lui! Am gasit totusi puterea, ca asa e - Dumnezeu te indruma - sa-mi fac viata frumoasa langa un om deosebit, iar acum, cu atat mai mult cu cat avem o fetita...totul este perfect!
Poate v-am plictisit cu trairile mele dar asa e...cand cazi in butoiul cu melancolie, te razbuni pe cine poti!ras
Multumesc!sunny
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed