Cum poti deveni prietenul si confidentul copilului tau?

Options Cum poti deveni prietenul si confidentul copilului tau?
Subiectul anterior · Subiectul urmator
shirel
Postat: Monday, April 22, 2013 11:01 AM

Nivel: SMARALD

Intrat: 7/22/2007
Postari: 11726
Locatia: israel
Quote:
La mine e simplu sa ii repet, ca ea tot timpul incepe povestitul cu intrebarea "pot sa-ti spun ceva?" -nu stiu de unde a prins ea intrebarea asta, chiar i-am spus "de ce ma intrebi, poti sa-mi spui orice". Dar tot asa incepe...
Ca si fii-miu cu pipilica -asta micu` ma intreaba: "pot sa fac pishu?". Normal, daca te trece, ca doar nu fac eu in locul tau.hohot Au si ei piticii lor...


Haha Haha Si aici cu intrebarile lor asa tot noi suntem vinovate cum i-am invatzat."Sa-mi spui mereu cand vrei pishu !Daaa sa nu uiti meeeeereuuu ...si ne intreaba mereu.Hilar Hilar Sunt destepti ce mai si nu ne ies din cuvant!
ingerash
Postat: Monday, April 22, 2013 9:32 PM


Nivel: DIAMANT

Intrat: 1/17/2008
Postari: 27673
Locatia: u.k.
Bine zis Shirel DistanceKiss

aurishta
Postat: Tuesday, April 23, 2013 8:40 AM


Nivel: Senior

Intrat: 3/2/2011
Postari: 5531
Locatia: Bucuresti
Pentru inceput, ar trebui sa definim ce inseamna asta, "prieten si confident", ce coordonate are, ce asteptam de la aceasta relatie si ce suntem gata sa oferim.Buddy1
endy
Postat: Tuesday, April 23, 2013 1:11 PM


Nivel: Avansat

Intrat: 6/8/2010
Postari: 2531
Locatia: tara mea orasul meu de munte
Cand sint mici asteptam sa ne spuna ce -i doare , ce fac la camin , la gradinita , ce zice doamna educatoare , ce a mancat ... apoi la scoala sa nu uite sa ne spuna tot ce a facut , ce teme au ce a zis doamna ...
cind ajung la dolescenta ... ei acum e acum ,,,, avem pretentia sa ne vorbeasca de perieteni de primi fiori ai dragostei , de anturaj de tot si toate ,,,
Si cind te gandesti ca noi ii cicalim si-i certam si-i pupicim , sa vedem ce cale aleg copilasii nostri ?
kali
Postat: Tuesday, April 23, 2013 1:49 PM


Nivel: MEMBRU FONDATOR

Intrat: 5/27/2006
Postari: 14208
endy wrote:
cind ajung la dolescenta ... ei acum e acum ,,,, avem pretentia sa ne vorbeasca de perieteni de primi fiori ai dragostei , de anturaj de tot si toate ,,,


Ei, aici e aici... abia in acel moment iti dai seama cat de apropiat iti e copilul...
Pana atunci e usor. Cei mici povestesc din proprie initiativa - nici nu au ce ascunde... e firesc...
Ariel
Postat: Tuesday, April 23, 2013 2:43 PM


Nivel: Membru

Intrat: 3/20/2013
Postari: 28
Locatia: Iasi
Eu nu sunt de acord cu cearta. Cearta creeaza tensiune, iar tensiunea distanta. Cu supararea, da, pentru ca fetita mea, cand ma vede trista, stie ca a gresit si nu mai face. Nu face pentru ca nu vrea sa ma vada suparata, nu pentru ca ii este teama ca am sa o pedepsesc.
aurishta
Postat: Tuesday, April 23, 2013 3:29 PM


Nivel: Senior

Intrat: 3/2/2011
Postari: 5531
Locatia: Bucuresti
Ariel wrote:
Cu supararea, da, pentru ca fetita mea, cand ma vede trista, stie ca a gresit si nu mai face.
La copii mici tine, dar la adolescenti....
Ariel
Postat: Wednesday, April 24, 2013 10:04 PM


Nivel: Membru

Intrat: 3/20/2013
Postari: 28
Locatia: Iasi
Inca n-am ajuns acolo, dar cred ca daca am sa o educ in spiritul asta, de iubire familiala, are sa conteze si supararea mea. Oricum, pana atunci am timp sa o invat ce nu trebuie sa faca pentru ca e gresit si rau pentru ea, nu pentru ca nu-i dau eu voie.

Pe mine si la varsta asta ma deranjeaza cand mama e suparata pe mine si incerc sa fac tot posibilul sa n-o supar. Si am si incredere sa ma duc la ea sa-i spun problemele mele. O aveam si cand eram adolescenta.
mikaela
Postat: Thursday, April 25, 2013 2:26 AM


Nivel: Avansat

Intrat: 8/11/2010
Postari: 2334
Locatia: Planet Earth
aurishta wrote:
La copii mici tine, dar la adolescenti....


Aceeasi parere o am si eu, la adolescenta pare deja santaj sentimental, eu una n-as merge pe varianta asta, caut argumente pro si contra, consecinte pozitive sau negative folosind limbaj potrivit varstei, apoi o intreb ce vrea sa aleaga, ce crede ca e bine, unde se vede si ce gandeste in momentul respectiv. Cel putin eu asa procedez la 5 ani, are discernamant daca o ajut si o las sa se gandeasca, daca-i expun ce va urma in functie de ce alegere face, ii spun sa gandeasca putin mai departe de momentul de fata. Pare sa ajute si la evitarea lacrimilor de crocodil in anumite situatii, o fac sa simta ca ea detine controlul si ca ia decizia, ajuta la formarea caracterului.

aurishta
Postat: Thursday, April 25, 2013 7:23 AM


Nivel: Senior

Intrat: 3/2/2011
Postari: 5531
Locatia: Bucuresti
Eu cred cu tarie ca trebuie sa fim explicite cand ceva este in neregula, sa discutam problema pana cand este rezolvata, nu sa facem o fatza suparata si sa asteptam ca fiul/fiica noastra sa se autosesizeze ca este ceva in neregula! Un adolescent este deja jumatate adult, trebuie tratat ca atare!
Relatia dintre parinte si copilul mare se aseamana foarte mult cu relatia de prietenie dintre doi adulti, cu mentiunea ca, in timp ce cu altcineva poti pastra niste aparente, cu copilul tau nu poti, el te stie asa cum esti cu adevarat! Stie daca respecti intimitatea altora, deci daca ii vei respecta si proteja si lui intimitatea la o adica, stie cum reactionezi la lucrurile neplacute, la vestile proaste, la demolarea imaginii cuiva...si lista ar putea continua!
Mikaela, de acord cu tine!
t-mihaela
Postat: Thursday, April 25, 2013 6:13 PM

Nivel: Senior

Intrat: 6/20/2008
Postari: 5124
Nu sunt de acord cu supararea, ce-i aia?telenovele de familie?Sa fim seriosi, un copil nu se educa cu "vai mami e supi "Haha si se cheama " santaj emotional" cum zice Mikaela si e ridicol la anumite varste.sic Toata viata lui copilu tre sa aiba grija sa nu te supere ?NuStiu Spune-i verde in fata ce a facut rau, cum sa corecteze , aplica pedepse dupa varta lui.
Diana mea a stat in mall cu cardul meu ,ideea era sa-si cumpere pijamale.S-a luat cu una alta, fete ,baieti si mi-a ras cam triplu decat stabilisem.Sa tac si sa pun fatza suparata ?hohot Am scos sabia la atac urgent, doua saptamani nu mai primeste un sfantz si cardul nu-l mai pupa pe mana pana la viitoare reevaluari rambo
Si pe astia mici tot asa ii tratez, dar ei nu-mi fac probleme ,sunt cumintei.angel
Ariel
Postat: Wednesday, May 1, 2013 10:53 AM


Nivel: Membru

Intrat: 3/20/2013
Postari: 28
Locatia: Iasi
Ei, nu spun ca la adolescenta inca mai merge asta, ar fi chiar culmea... Spun doar ca se invata sa nu-i fie frica de mine cand e mica si asa nici cand e mare. Daca o cert, ii e frica sa-mi spuna ce face. Daca incerc sa-i fiu prietena inca de la varsta asta, ma gandesc ca asa o sa fim si cand ajunge Clara adolescenta.

Acum na, nu spun ca eu am gasit formula perfecta, dar cred ca are sa aiba mai mult succes decat daca as certa-o, dp asta de vedere.
aurishta
Postat: Wednesday, May 1, 2013 11:02 AM


Nivel: Senior

Intrat: 3/2/2011
Postari: 5531
Locatia: Bucuresti
Ariel wrote:
... Spun doar ca se invata sa nu-i fie frica de mine cand e mica si asa nici cand e mare.
Ai dreptate,lucrul asta se cladeste de la cea mai frageda varsta! Copilul se edifica despre felul in care reactionezi la esecurile lui (mai ales) si face pasi marunti ca sa vada ce ai spune daca ar fi cazul sa descoperi cate ceva din adevarata lui fatza, cea din secret, cea care nu corespunde cu idealurile tale.
mikaela
Postat: Wednesday, May 1, 2013 1:11 PM


Nivel: Avansat

Intrat: 8/11/2010
Postari: 2334
Locatia: Planet Earth
Din punctul meu de vedere, parintele e parinte nu prieten. Parintele ghideaza si formeaza, nu sta la bere si barfe despre cum saruta primul boyfriend. EU ca parinte am datoria sa-i spun ce-i bun si rau, am datoria sa-l educ si sa-l formez cat mai bine cu putinta, el are datoria sa asculte. E clar insa ca n-o sa faca tot ce-i spui insa e important sa-i repeti ca daca se intampla ceva, TU esti acolo tot timpul, il sprijini si-l ajuti si nu-l cicalesti sau il bati la cap sau interoghezi etc etc, il lasi sa-si spuna oful si sa descarce sufletul cand e pregatit, fiecare e diferit si trebuie tratatt ca atare, nu e nici o formula magica.
aurishta
Postat: Wednesday, May 1, 2013 2:59 PM


Nivel: Senior

Intrat: 3/2/2011
Postari: 5531
Locatia: Bucuresti
Bine spus, Mikaela! Este greu de imaginat ca fiul meu, spre exemplu, ar veni sa imi spuna cum i-a spart fatza unuia, cum a "tras pe nas" nu-stiu-ce, cum s-a imbatat si cum a spart ferestrele unei case ca sa se distreze, iar eu sa-i spun "Ce tare!" doar ca sa pot fi considerata prietena lui.
Problema ar fi urmatoarea, in opinia mea! Atunci cand da de necaz sau intra in niste situatii cu potential peiculos (cum ar fi santajul, abuzul , datoriile, dependente felurite, situatii grele la scoala etc) sa aiba intelepciunea si curajul sa ni se adreseze, constient fiind ca noi, ca parinti, suntem in stare sa gasim cea mai potrivita strategie de a descurca itele si sa il protejam de adancirea in aceste probleme, fiind niste prieteni dezinteresati de profitul de pe urma lui .
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed