Cum fac sa imi conving sotia sa stea la casa noastra!

Options Cum fac sa imi conving sotia sa stea la casa noastra!
Subiectul anterior · Subiectul urmator
Spartan
Postat: Monday, July 6, 2009 2:51 AM
Nivel: Guest

Intrat: 2/12/2006
Postari: 5
Salut! Sunt nou in forum si nu prea ma descurc dar am o problema si m-ar interesa parerea voastra.
Sunt tatal unui copil superb de 8 luni. Am o meserie care este extrem de solicitanta, adica plec 6 saptamani din tara si apoi 6 saptamani acasa si tot asa. Dupa nasterea copilului avand in vedere ca urma sa plec la o luna jumate dupa (am intins cat am putut de mult perioada sa pot sa stau alaturi de ea 2 luni inainte si o luna jumate dupa nastere), am hotarat amandoi de comun acord ca sotia mea sa ramana cu copilul la mama mea pana la venirea mea ca apoi sa mergem la casa noastra care este in alta localitate la 160 km departare de domiciliul ambilor parinti.
Am discutat si problema plecarilor mele viitoare si a ramas ca urma sa stea mama mea si mama ei cu ea , cu schimbul pana cand ea putea sa aiba grija de copil singura. Ambele mame sunt pensionare asa ca nu era o problema.
Am venit acasa si am plecat cu copilul la casa noastra ca de, nicaieri nu este mai bine ca acasa... si intradevar a fost frumos, dar si foarte greu. Sotia mi-a spus ca este prea greu si ca nu o sa poata sa stea fara mine chiar si cu una din bunici acolo, avand in vedere ca este un oras mare si ca pana in parc trebuie sa plece cu masina, ca stam la etajul trei si ca este greu pe scari etc... Lucru pe care iarasi l-am inteles.. mi-a fost greu pentru ca apartamentul este luat de curand si l-am renovat cat am putut de bine si daca o bunica ar sta cu ea nu ar fii asa de greu.. dar am inteles.
Am discutat problema sa gasim solutia. Am deci impreuna ca la intoarcerea mea sa luam cu chirie un apartament in acelasi oras cu parintii ca o solutie de compromis pana copilul va creste mai marisor urmand ca mai apoi sa ne decidem daca ne intoarcem la casa noastra sau pur si simplu ne cumparam ceva aici ne mutam definitiv in oraselul parintilor. Pana la venirea mea, cum la casa ei nu se putea pentru ca era foarte greu a ramas iarasi la mama ei.
La intoarcerea mea lucrurile s-au schimbat radical. Sotia mea s-a hotarat ca cel mai bine este sa stam la parintii ei cu copil cu tot. Am incercat sa o fac sa se razgandeasca. Orice urma de comunicare s-a rupt brusc. Am incercat sa o conving ca cel mai bine pentru copil este sa stea cu parintii lui mai ales ca la parintii ei conditiile nu sunt foarte bune. De fapt nu sunt cu nici un chip bune pentru un copil mic.
Si de aici au inceput problemele. Parerea mea nu mai conteaza absolut de loc nici macar ca subiect de discutie. Cum discut ceva cu sotia mea, soacra-mea trebuie sa fie si ea de fata. Ma supravegheaza de parca as vrea sa fac veun rau copilului. Sotia mea si-a pierdut total increderea in capcitatea ei de a-si creste copilul nu mai zic in mine. Am incercat sa fac tot posibilul sa o fac sa isi recapete increderea si in ea si in mine.. dar nu am avut succes. Acum mama ei decide ce si cand sa dea de mancare copilului si cum sa il imbrace cand iese afara. Daca eu nu sunt de acord sau zic altfel nu numai ca am de-a face cu soacra-mea dar si sotia mea sare cu gura pe mine...
Problema dupa povestea asta lunga este cum s-o fac pe sotia mea sa-si recapete increderea in ea... mai ales ca eu stiu sigur ca ea este o mama foarte buna si increderea in mine si nu in ultimul rand sa o conving sa stea la casa ei.
oanamaria
Postat: Monday, July 6, 2009 9:38 AM


Nivel: RUBIN

Intrat: 4/22/2009
Postari: 20813
Locatia: Pitesti
Este intr-adevar o problema serioasa si raportul nu e echitabil 2la 1 ,soacra +sotia pe o parte si tu pe cealalta parte.OFFFFF!Comunicarea nu exista ,iar tu nici atat si le mai si incurci.Poate reusesti sa te faci inteles totusi spre binele vostru .E foarte comod sa -ti creasca mama copilul ,dar eu mi-l cresc impreuna cu sotul si asa e cel mai bine pentru noi toti.
Ma abtin in a iti da sfaturi si ar ii mai bine sa apelezi la sfatul unui profesionist.Asa pareri o sa tot auzi,dar nu stiu cat sunt de avizate si cat de mult te ajuta.
Iti doresc succes!
cristinaflorina
Postat: Monday, July 6, 2009 11:08 AM


Nivel: Avansat

Intrat: 1/12/2008
Postari: 1309
Locatia: bucuresti
Si eu sunt de-acord ca parintii trebuie sa isi creasca copilul in cea mai mare parte. A ca il mai lasi si la bunici sa te relaxezi 2 sapt o luna e altceva dar nu sa iti creasca bunicii copii. Nu facem copii sa ni-i creasca parintii. Incearca sa discuti cu ea cind e singura fara mama ei si sa o intrebi de ce s-a schimbat asa radical. Ce i-a zis mama ei de s-a schimbat asa. Explica-i ca cel mai bine pt copil e linga parintii lui.Mai ales daca aveti o casa numai a voastra.Noi am luptat sa avem o casa numai a noastra numai sa nu mai stam la soacra-mea. Cit despre cot de greu este intradevar este destul de greu dar sunt alte mamici poate chiar aici pe forum care nu au beneficiat de ajutor deloc si poate au si 2 copii. Trbuie sa invete sa se descurce singura ca mama. Parearea mea. Succes
Lilly of the valley
Postat: Monday, July 6, 2009 11:38 AM


Nivel: SMARALD

Intrat: 3/23/2007
Postari: 12042
promit sa revein cu mai multe explicatii atunci cand voi fi mai coerenta, momentan inca dorm.
vreau doar sa te intreb: tu ce faci ca situatia sa revina la normal? ce incerci sa schimbi? poate daca ti-ai gasi un job care sa nu necesite prea multe deplasari?
stiu ca e greu in perioada de criza.

si in acelasi timp nu sunt de acord cu femeile care fug repejor la mama cand dau de greu.
fdianamaria
Postat: Monday, July 6, 2009 12:18 PM


Nivel: Avansat

Intrat: 2/17/2006
Postari: 4933
Locatia: in jurul Aradului...
Pentru ca suntem la psihologia copilului, ar trebui accentuat ca micutul e bine sa creasca cu ambii parinti (adica sa aiba parte si de tine mai mult). Ajutorul de la bunici e ideal, dar nu obligatoriu.
Eu mi-am crescut singura ambii copii pana in momentul intoarcerii la servici (adica pana la 2 ani). Abia de atunci ma ajuta mama cu cel mare cateva ore pe zi, pana vine sotul de la servici direct sa-l ia acasa.
Nici nu cred ca as putea suporta sa mi-l creasca altcineva. Sunt o fire independenta si destul de descurcareata. Plus ca pentru mine este o adevarata mandrie si o dovada de tarie faptul ca ma descurc singura cu ei. Pe asta ar trebui accentuat si la sotia ta.
In acelasi timp nu agreez ca alti sa se bage in socotelile noastre. E ok sa dai sfaturi dar sa nu te impui in alta familie.
Concluzia la tot: comunicarea e cheia succesului intr-o familie. Ca totul sa mearga bine, ar trebui sa vorbesti deschis cu soata ta, sa-i explici clar ce simti, ce-ti place si ce nu si sa ceri de la ea sa faca acelasi lucru (adica sa-ti explice si ea ce si cum..) Doar cu "cartile pe masa" puteti rezolva conflictele aparute si puteti sa gasiti calea ideala de a locui impreuna (ori in casa voastra ori in alta parte...PS Ce motiv ati avea totusi sa mai stati in alt oras daca va leaga tot mai multe lucruri de acel orasel mai mic? E greu sa te rupi dupa ce ai pus suflet intr-un apartament nou cumparat, dar daca e mai ubine pentru toti, de ce nu renuntati la el si va luati altul dincolo?)
Scuzele cu etajul trei, cu parcul care e departe etc sunt puerile. Si eu si altele stam la 3, avem parcul departe si tot ne crestem singure copiii. ras
Spartan
Postat: Monday, July 6, 2009 2:26 PM
Nivel: Guest

Intrat: 2/12/2006
Postari: 5
Va multumesc pentru sfaturi! De parere ca intr-o relatie comunicarea este cea mai importanta sunt si eu si am fost intodeauna si asta i-am spus si sotiei mele chiar si inainte de casatorie. Am discutat cu sotia si i-am spus foarte clar ca nu imi convine situatia, i-am explicat ca vreau sa ne crestem noi copii si bunicii doar sa ajute... Dar m-am lovit de un zid de piatra. Pur si simplu nu pot sa mai ajung la ea ca inainte. Imi repeta ca ea nu se descurca fara maica-sa. Si nu oricum ci neaparat acasa la ea (la maica-sa) sa fie nonstop acolo. Varianta propusa cu chiria in orasul parintilor a fost tocmai sa rezolve problema asta a ajutorului din parte parintilor. Ba chiar i-am propus sa ia si o bona cu program prelungit cat timp sunt eu plecat sau chiar si cat sunt acasa. Dar pur si simplu nu am reusit nimic. Ba mai mult cu fiecare discutie pe subiectul asta se indeparteaza si mai mult cu mine. Ba chiar s-a ajuns si la discutii de genul daca nu mai suporti situatia esti liber sa pleci, eu nu te tin cu forta... Chestia asta m-a durut enorm.
Cu serviciul nu am incotro. Casa este in rate iar cresterea copilului este in totalitate in sarcina mea pentru ca maica-sa nu a muncit decat foarte putin inainte de nastere asa ca ajutorul pentru mamici este cel minim garantat de stat. Am discutat si problema cu deciziile in privinta copilului dar iarasi fara rezultat. Adica discutia este ceva de genul: ai dreptate, asa este.. dar in ce priveste faptele totul este neschimbat. M-am certat cu soacra-mea de cateva ori destul de rau pe tema asta dar sotia i-a luat aparareabanghead
Ii iubesc pe amandoi foarte mult iar copilul este deja viata mea... tocmai de aia simt ca innebunesc. I-am spus si sotiei exact cuvintele astea ca simt ca innebunesc si ca trebuie sa rezolvam problema cumva... Le pot oferi toate conditiile ori la casa noastra ori cu chirie... dar se pare ca asta nu rezolva problema...
Ba recent cand am adus in discutie problema asta sotia mi-a reprosat ca ma las condus de maica-mea?????? Asta chiar m-a lasat masca pentru ca sunt un om independent si intotdeauna m-am mandrit cu asta.. ca tot ca am reusit a fost din puterile mele fara nici un ajutor altul decat moral (chiar si din parte sotiei) pentru ca dupa cum v-am spus nu a lucra decat foarte putin. Mai mult a stat prin scoli si specializari bineinteles platite tot de mine.....
Iarasi am scris enorm si imi cer scuze daca v-am plictisit dar am nevoie de sfaturi... Ea nu era asa.. Intotdeauna ne intelegeam din dicutii si ajungeam la un rezultat comun. Totul s-a schimbat de cand a stat prima oara cu copilul la maica-sa...
abiand
Postat: Monday, July 6, 2009 2:35 PM


Nivel: Ambasador

Intrat: 2/7/2008
Postari: 659
Locatia: cu capul in nori si cu picioarele pe pamant
Nu stiu daca propunerea mea este buna dar ai putea incerca sa plecati in concediu undeva 2-3 saptamani, voi 2 cu copilul si poate asa se convinge sotia ta ca se poate descurca si fara ajutorul mamei.
Roxie
Postat: Monday, July 6, 2009 4:16 PM


Nivel: Ambasador

Intrat: 8/1/2007
Postari: 636
Locatia: Bucuresti
Eu nu inteleg de ce trebuie sa se mute ea la mama ei, cand exista optiunea pe care ai si propus-o, ca bunicile sa vina sa o ajute la voi acasa. Sa se mute maica-sa la voi cat timp esti tu plecat si gata. Mai ales ca spui ca nu sunt conditii asa bune la parintii ei. Poate incerci sa o convingi cu asta, ca e casa voastra, voi ati investit in ea, voi ati facut-o, amenajat-o, etc, si ca un copil e bine sa aiba cele mai bune conditii. Chiar nu inteleg de ce nu e bine sa vina mama ei. scratch
Pe de alta parte, serviciul asta al tau cu 6 saptamani plecat... nasol. Si noi am fost in situatia de a alege intre un servici in care sotul ar fi plecat cateva zile (deci nici vorba de saptamani) la rand, 3-4-5, si cel actual, primul fiind mai bine platit, si am decis impreuna (sotul mi-a cerut parerea si a tinut cont de ea) ca e mai bine sa stea mai mult acasa.
Ma mai gandesc si la usurinta cu care ti-a spus ca daca nu iti convine, esti liber. Nu spui asa cu una cu doua partenerului de viata, celui cu care ai facut un copil, pentru un moft, ca e liber. oare
vanina
Postat: Monday, July 6, 2009 8:32 PM


Nivel: Ambasador

Intrat: 12/19/2008
Postari: 886
Locatia: Iasi
Buna. Am si eu un sfat sa iti dau: implica-te mai mult in rolul de tata, nu e doar datoria mamei sau a bunicii sa creasca un copil. Si cand e vorba de copilul tau, tu, ca parinte, trebuie sa stii ce e mai bine pt el (cu ce sa il imbraci, ce sa ii dai sa manance, la ce ora sa il scoti afara, cum sa te joci cu el, cum sa il adormi etc..) si ai dreptul sa iei decizii in ceea ce il priveste. In nici un caz nu are mai multe drepturi bunica lui decat tine. Bunicii au avut propriii lor copii si nu e cazul sa fie si parintii nepotilor, nu e firesc asa.
Spartan
Postat: Monday, July 6, 2009 9:11 PM
Nivel: Guest

Intrat: 2/12/2006
Postari: 5
Iarasi va multumesc pentru sfaturi. Am incercat sa ii spun ca este casa noastra.. ca am investit bani si efort in ea, ca am amenajat-o cum am vrut dar nu a folosit la nimic. Ba mai mult mi-a spus ca ea nu se vede stand acolo nici dupa ce copilul face 2 ani (asta a fost termenul la care mi-a spus ea ca este dispusa sa plece de la maica-sa). Eu am pus toate problemele pe seama oboselii din cauza copilului. Dar nu stiu ce sa zic. Acum ca macar sta la maica-sa ar trebui sa fie mai odihnita si mai calma dar in loc de asta este parca din ce in ce mai irascibila. Le-am pus pe seama lauziei dar stiu ca asta nu dureaza 7 luni.
Cat despre meserie va spun ca deocamdata nu se poate sa renunt la ea pentru ca in tara nu as gasi una care sa imi ofere suficienti bani sa acopere ratele si traiul zilnic. Acum dupa ce s-a nascut copilul imi este foarte greu sa plec si mi-as schimba-o imediat dar nu se poate... Am discutat si problema asta cu schimabarea serviciului si am fost amandoi de acord ca deocamdata atata timp cat ea nu incepe sa munceasca nu este posibil. Deci problema nu este ca ea vrea sa ma las de servici si eu nu.
Cat despre implicarea in viata copilului eu o fac mai ales ca alea sase saptamani cat stau acasa sunt tot timpul acasa.. deci am tot timpul. Dar nu ma lasa decat in limitele a ceea ce vrea ea. Adica sa fie cum vrea ea. Doamne fereste sa fie putin altfel decat exact ce vrea ea (adica mai mult maica-sa decat ea). Nu va inchipuiti ce scandal monstru a iesit cand am luat copilul in brate din carut pentru ca afara batea putin vantul. Pentru ca aici imi asum vina. Cand de supara din nimic sau imi taie orice acces la deciziile in privinta copilului nu pot sa ma abtin si imi sare si mie mustarul... mai ales de cate ori o face soacra-mea. Sa nu va inchipuiti ca sunt molau si ca las toate astea sa se intample si ca ma complac in situatie. Poate aici este si greseala mea..
Ma gandeam acum sa vorbesc cu nasa noastra (care are si ea copil mic) sa vorbeasca cu ea poate reuseste ea sa ajunga la ea si sa ii dea cateva sfaturi. Ce ziceti este o idee buna sau fac mai rau?
vanina
Postat: Monday, July 6, 2009 9:16 PM


Nivel: Ambasador

Intrat: 12/19/2008
Postari: 886
Locatia: Iasi
De ce nu va mutati acolo unde lucrezi tu? Asa nu ati mai fi despartiti :) si ai scapa si de bunicile astea superprotectoare.
Si in legatura cu faza ca nu te lasa sa faci anumite lucruri, e cam ....
Tu nu iti poti petrece timpul singur doar cu copilul? Trebuie sa fii supravegheat?
ingerash
Postat: Monday, July 6, 2009 9:20 PM


Nivel: DIAMANT

Intrat: 1/17/2008
Postari: 27673
Locatia: u.k.
O spun din experienta proprie,cel mai bine este sa locuiti impreuna si sa va cresteti voi copilul.Bunicii nu pot inlocui cu nimic parintii.Am ajuns la concluzia ca ea nu apreciaza ce are si cand va pierde va realiza cate a pierdut.Multa intelepciune si succes ,sa rezolvati cu bine situatia!angel computerlove
Rody
Postat: Monday, July 6, 2009 9:58 PM


Nivel: Senior

Intrat: 6/10/2006
Postari: 6198
Locatia: Peste tot si nicaieri...
Sa-mi spun si eu parerea.Eu cred ca sotia ta e cam lenesa,sau e genul de femeie care prefara sa faca alti totul pt ea.Ma intreb ce ar fi facut daca mama nu ar mai fi fost.Mai cred ca te cam ia peste piceor,isi inchipuie ca acum esti depeddet de copil si nu ai ce face ,dansezi dupa cum canta ea.Care mama normala la cap,nu ar vrea sa fie la casa ei necicalita de nimeni sa fim seriosi.Eu cred ca te-a luat de fraier.Te-ai intrebat ce face singura saptamanile ca esti plecat.Din ceea ce ai scris e clar,esti bataia ei de joc.Ai grija de tine.Iti doresc succes pt a rezolva problemelethumright
Andi&Mariuca
Postat: Monday, July 6, 2009 10:14 PM


Nivel: Senior

Intrat: 2/14/2006
Postari: 5089
foarte nasoala situatie. nu stiu daca ce voi scrie e corect dar eu asa gandesc si ma incumet la cateva comentarii:

1. sub nici o forma bunicii nu trebuie sa creasca copiii (nepotii). iti pot da 1000 de argumente dar nu detaliez, toti le stim. cel mai dureros este ca poti ajunge un soi de "vizitator" in viata copilului tau, nicidecum parinte.
2. sotia ta poate fi victima unei conjuncturi nu tocmai fericite: oboseala si stresul datorat noii posturi din viata ei - cea de mama - pt ca nu e tocmai ca mersul pe bicicleta, cel putin la inceput, serviciul tau foarte solicitant (eu iti spun sincer ca nici pentru totii banii din lume nu as fi acceptat asa ceva sorry . s-a pus si la noi problema ca sotul meu sa accepte un job cu deplasari zilnice si 12 ore pe zi program pentru un salariu mai mare si am refuzat categoric pentru ca aveam nevoie de ajutorul lui care este esential si fizic si psihic pentru o proaspata mamica); influenta mamei care constient sau inconstient, voluntar sau involuntar o monteaza impotriva ta.

solutii:
1. mergeti o saptamana, doua undeva doar voi trei, un concediu ceva unde sa fiti singuri si sa fii atat de dragastos si de afectuos incat sa isi doreasca sa fie numai cu voi;
2. ia-i cu tine in calatoriile tale de afaceri. sunt atatia copii care calatoresc frecvent in strainatate si in tara si asta pentru ca parintii sunt mereu pe drum. cu siguranta sotia ta s-ar apropia din nou de tine si veti fi mult mai deschisi. eu inclin sa cred ca in cazul vostru o problema majora este distanta fizica.

este greu, cum spuneam, sa dai sfaturi dar poate ce am scris eu si fetele te vor ajuta. succes! lupta pentru copil, el merita!
cristinaflorina
Postat: Tuesday, July 7, 2009 9:11 AM


Nivel: Avansat

Intrat: 1/12/2008
Postari: 1309
Locatia: bucuresti
fdianamaria wrote:
Pentru ca suntem la psihologia copilului, ar trebui accentuat ca micutul e bine sa creasca cu ambii parinti (adica sa aiba parte si de tine mai mult). Ajutorul de la bunici e ideal, dar nu obligatoriu.
Eu mi-am crescut singura ambii copii pana in momentul intoarcerii la servici (adica pana la 2 ani). Abia de atunci ma ajuta mama cu cel mare cateva ore pe zi, pana vine sotul de la servici direct sa-l ia acasa.
Nici nu cred ca as putea suporta sa mi-l creasca altcineva. Sunt o fire independenta si destul de descurcareata. Plus ca pentru mine este o adevarata mandrie si o dovada de tarie faptul ca ma descurc singura cu ei. Pe asta ar trebui accentuat si la sotia ta.
In acelasi timp nu agreez ca alti sa se bage in socotelile noastre. E ok sa dai sfaturi dar sa nu te impui in alta familie.
Concluzia la tot: comunicarea e cheia succesului intr-o familie. Ca totul sa mearga bine, ar trebui sa vorbesti deschis cu soata ta, sa-i explici clar ce simti, ce-ti place si ce nu si sa ceri de la ea sa faca acelasi lucru (adica sa-ti explice si ea ce si cum..) Doar cu "cartile pe masa" puteti rezolva conflictele aparute si puteti sa gasiti calea ideala de a locui impreuna (ori in casa voastra ori in alta parte...PS Ce motiv ati avea totusi sa mai stati in alt oras daca va leaga tot mai multe lucruri de acel orasel mai mic? E greu sa te rupi dupa ce ai pus suflet intr-un apartament nou cumparat, dar daca e mai ubine pentru toti, de ce nu renuntati la el si va luati altul dincolo?)
Scuzele cu etajul trei, cu parcul care e departe etc sunt puerile. Si eu si altele stam la 3, avem parcul departe si tot ne crestem singure copiii. ras


Comunicare....comunicare dar daca in discutiile lor este prezenta si mama ei degeaba
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed