Copilul meu cu autism - "acceptul parintilor"

Options Copilul meu cu autism - "acceptul parintilor"
Subiectul anterior · Subiectul urmator
ARICA
Postat: Friday, May 8, 2015 3:52 PM


Nivel: Membru

Intrat: 4/3/2015
Postari: 10
Locatia: Bucuresti
A fi de acord cu...; a primi, a consimti sa...; a admite, a aproba, a încuviinta. A suporta, a tolera... copilul meu cu autism
Se tot vorbeste despre „acceptarea copiilor cu autism”, mai ales de catre proprii parinti. Titlul este definitia verbului „a accepta”... Niciuna din aceste explicatii, luate copy/paste din DEX, nu se potriveste cu ceea ce simt pentru copilul meu, ca si mama. Nu l-am iubit mai putin cand am aflat - din contra, l-am privit la fel ca si inainte – ca pe copilul MEU.
Recunosc, diagnosticul este greu de acceptat. Dar nu am uitat nicio clipa: in casa se plimbau aceleasi picioruse, se agatau de mine aceleasi manute pufoase, ma priveau (din ce in ce mai rar, intr-adevar) aceiasi ochi somnorosi, veseli, inlacrimati sau ... pierduti.
Personal, am avut nevoie de jumatate de an sa accept faptul ca TREBUIE sa fac ceva ca sa pot sa-mi inteleg copilul, sa stiu de ce plange sau ce il face fericit. As fi ipocrita sa spun ca nu mi-am dorit sa il vad intre copiii de la gradinita si nu intr-o camera de terapie. Pana la urma, socializarea a fost etapa cea mai dificila, solicitanta si jenanta dintr-un anumit punct de vedere. Am acceptat diagnosticul, nu am acceptat sa ramana asa.
A nu se intelege gresit- nu mi-a fost o secunda rusine cu copilul meu. Ma temeam ca ii vom deranja pe cei din jurul nostru. Atat. Pana am inteles ca, in momentul in care explici clar si scurt situatia, oamenii se impart in doua: cei care pleaca si cei care incearca sa inteleaga. E necesar totusi sa respectam parerea si comportamentul celorlalti. Nimeni nu e obligat sa-ti suporte copilul. Pentru asta ar trebui sa faci un exercitiu de imaginatie pe care majoritatea il refuza. Nu e o situatie tocmai fericita.
Dupa doi ani si jumatate de terapie am invatat lucruri importante:
Daca vorbesti si nu ascunzi, sunt sanse mari sa fii inteles.
TU, ca si parinte, trebuie sa fii un exemplu in fata celor de la care ai pretentia sa accepte! Nu mi-am plimbat niciodata copilul ca pe un „troufeu”- „uitati-va la noi si la drama prin trecem...”, sau „noi suntem parinti-eroi, modele de sacrificiu...”. Rasplata noastra a fost recuperarea copilului si dragostea lui neconditionata. Nu l-am ascuns si nu l-am izolat (probabil asta ar fi fost inceputul sfarsitului).
Sa ai incredere in copilul tau! Momentele lui de cadere sau stagnare au fost sustinute de curajul si rabdarea familiei si psihologului. Momentele noastre de cadere au fost sustinute de progresul lui fenomenal.
Terapia este ca mersul pe sarma! Echilibru emotional, mental, sentimental financiar.
A nu se confunda acceptarea cu renuntarea! „N-am ce sa fac...asa e copilul meu”. Si cu asta ne-am absolvit de orice responsabilitate.
Informati-va din surse de incredere! A fost o perioada in care citeam tot ce gaseam in spatiul virtual. E bine si nu prea (nu tot ce se scrie in domeniu este si adevarat). M-au ajutat povestile celorlalti parinti (in special cele optimiste) si discutiile cu psihologul noastru, Carmen Hotar. Comunicarea este foarte importanta!
Nu incerca sa-ti compari copilul cu un altul tipic! O sa iesi sifonat. Nu am intalnit doi copii la fel.
Lupta pentru drepturile copilului tau! Nimeni altcineva nu o va face mai bine ca tine. In Romania, parintele nu este sustinut asa cum ar trebui. Ca atare, incerci pe cat posibil sa-ti integrezi copilul si sa gasesti intelegere. M-am lovit si de refuzuri, dar am bifat si multe „da”-uri.
Viata mea s-a schimbat complet inca din momentul in care am aflat ca o sa fiu mama. Stiu ca am un copil fenomenal, un luptator si un invingator. Poate nu l-am privit mereu asa – am avut si momente in care simteam ca sunt la un pas de a renunta. Dar oamenii de langa mine m-au sustinut si acum nu regret nicio hotarare pe care am luat-o. Asa cum ma uit eu la copilul meu, in aceeasi maniera este privit si de ceilalti.

giovanna
Postat: Sunday, May 10, 2015 1:16 PM
Nivel: Guest

Intrat: 2/12/2006
Postari: 5
ARICA wrote:
A fi de acord cu...; a primi, a consimti sa...; a admite, a aproba, a încuviinta. A suporta, a tolera... copilul meu cu autism
Se tot vorbeste despre „acceptarea copiilor cu autism”, mai ales de catre proprii parinti. Titlul este definitia verbului „a accepta”... Niciuna din aceste explicatii, luate copy/paste din DEX, nu se potriveste cu ceea ce simt pentru copilul meu, ca si mama. Nu l-am iubit mai putin cand am aflat - din contra, l-am privit la fel ca si inainte – ca pe copilul MEU.
Recunosc, diagnosticul este greu de acceptat. Dar nu am uitat nicio clipa: in casa se plimbau aceleasi picioruse, se agatau de mine aceleasi manute pufoase, ma priveau (din ce in ce mai rar, intr-adevar) aceiasi ochi somnorosi, veseli, inlacrimati sau ... pierduti.
Personal, am avut nevoie de jumatate de an sa accept faptul ca TREBUIE sa fac ceva ca sa pot sa-mi inteleg copilul, sa stiu de ce plange sau ce il face fericit. As fi ipocrita sa spun ca nu mi-am dorit sa il vad intre copiii de la gradinita si nu intr-o camera de terapie. Pana la urma, socializarea a fost etapa cea mai dificila, solicitanta si jenanta dintr-un anumit punct de vedere. Am acceptat diagnosticul, nu am acceptat sa ramana asa.
A nu se intelege gresit- nu mi-a fost o secunda rusine cu copilul meu. Ma temeam ca ii vom deranja pe cei din jurul nostru. Atat. Pana am inteles ca, in momentul in care explici clar si scurt situatia, oamenii se impart in doua: cei care pleaca si cei care incearca sa inteleaga. E necesar totusi sa respectam parerea si comportamentul celorlalti. Nimeni nu e obligat sa-ti suporte copilul. Pentru asta ar trebui sa faci un exercitiu de imaginatie pe care majoritatea il refuza. Nu e o situatie tocmai fericita.
Dupa doi ani si jumatate de terapie am invatat lucruri importante:
Daca vorbesti si nu ascunzi, sunt sanse mari sa fii inteles.
TU, ca si parinte, trebuie sa fii un exemplu in fata celor de la care ai pretentia sa accepte! Nu mi-am plimbat niciodata copilul ca pe un „troufeu”- „uitati-va la noi si la drama prin trecem...”, sau „noi suntem parinti-eroi, modele de sacrificiu...”. Rasplata noastra a fost recuperarea copilului si dragostea lui neconditionata. Nu l-am ascuns si nu l-am izolat (probabil asta ar fi fost inceputul sfarsitului).
Sa ai incredere in copilul tau! Momentele lui de cadere sau stagnare au fost sustinute de curajul si rabdarea familiei si psihologului. Momentele noastre de cadere au fost sustinute de progresul lui fenomenal.
Terapia este ca mersul pe sarma! Echilibru emotional, mental, sentimental financiar.
A nu se confunda acceptarea cu renuntarea! „N-am ce sa fac...asa e copilul meu”. Si cu asta ne-am absolvit de orice responsabilitate.
Informati-va din surse de incredere! A fost o perioada in care citeam tot ce gaseam in spatiul virtual. E bine si nu prea (nu tot ce se scrie in domeniu este si adevarat). M-au ajutat povestile celorlalti parinti (in special cele optimiste) si discutiile cu psihologul noastru, Carmen Hotar. Comunicarea este foarte importanta!
Nu incerca sa-ti compari copilul cu un altul tipic! O sa iesi sifonat. Nu am intalnit doi copii la fel.
Lupta pentru drepturile copilului tau! Nimeni altcineva nu o va face mai bine ca tine. In Romania, parintele nu este sustinut asa cum ar trebui. Ca atare, incerci pe cat posibil sa-ti integrezi copilul si sa gasesti intelegere. M-am lovit si de refuzuri, dar am bifat si multe „da”-uri.
Viata mea s-a schimbat complet inca din momentul in care am aflat ca o sa fiu mama. Stiu ca am un copil fenomenal, un luptator si un invingator. Poate nu l-am privit mereu asa – am avut si momente in care simteam ca sunt la un pas de a renunta. Dar oamenii de langa mine m-au sustinut si acum nu regret nicio hotarare pe care am luat-o. Asa cum ma uit eu la copilul meu, in aceeasi maniera este privit si de ceilalti.



Felicitari pentru cine si cum esti! Copilul tau are mare noroc. Multa putere si de acum inainte si sa fiti fericiti!
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed