Copilul hiperactiv

Options Copilul hiperactiv
Subiectul anterior · Subiectul urmator
Anaida
Postat: Sunday, March 26, 2006 8:33 PM

Nivel: Avansat

Intrat: 2/12/2006
Postari: 1855
Am o prietena care are un baietel de aproape 2 ani si jumatate care nu sta nici o clipa. Tot timpul este in miscare, l-a cronometrat si nu sta intr-un loc mai mult de 5 minute. Exista vreun remediu pt asa ceva? Se poate corecta un astfel de comportament sau toata viata va fi un om agitat?
Elia
Postat: Monday, March 27, 2006 1:54 AM
Nivel: Guest

Intrat: 2/12/2006
Postari: 5
Nu stiu daca se poate face ceva, dar e cumplit de greu sa ai asa un copil. Nici copilul meu nu sta unde il pui, e mereu in explorari si cautari si are multa energie. Dar am cunoscut o mamica care avea un baietel de 5-6 ani care era atat de hiperactiv ca innebunea pe toata lumea. Se catara peste tot, dadea drumul la orice robinet, intrerupator, televizor/radia/calculcator, oriunde era un buton de apasat sau de invartit, acolo era si el. Nu statea locului o clipa iar seara cand se culca se foia in pat pana adormea...
stele_pe_cer
Postat: Monday, March 27, 2006 1:19 PM


Nivel: Senior

Intrat: 2/13/2006
Postari: 6678
Hiperactivitatea

Pentru majoritatea parintilor posibilitatea de a avea un copil hiperactiv poate parea un cosmar. Desi pare absurd, pentru noi acest diagnostic pus copilului nostru la virsta de 4 ani a fost nu luminita de la capatul tunelului, ci o adevarata explozie solara.

Dupa doua diagnostice puse de doi medici primari psihiatri, unul de “retard psihic” si altul de “encefalopatie” (pe care am refuzat sa le acceptam), si dupa numeroase aluzii ca am putea incerca sa-i facem o exorcizare, acest diagnostic a fost primit ca o speranta si nu ca o condamnare. Si sint mindra ca, daca in normalitate nu a fost posibil, in hiperactivitate baiatul meu a fost PERFECT.


HIPERACTIVITATEA


In ultimul deceniu hiperactivitatea a devenit un termen cunoscut si un fenomen studiat de un numar important de specialisti din diferite domenii. Astfel, in mod firesc, cunoasterea hiperactivitatii si-a largit sfera, iar o parte din premizele initiale au devenit demodate. Cu toate ca multe aspecte ale hiperactivitatii au progresat, altele nu s-au schimbat deloc. Multi parinti interesati consulta un specialist in privinta dificultatilor pe care le intimpina in viata alaturi de copiii lor hiperactivi. Acestia din urma, in afara starii initiale de agitatie, pot avea temperamente, personalitati diferite, grad de dezvoltare al inteligentei diferit si pot avea sau nu inabilitati specifice de invatatura. Cu toata varietatea cazurilor, exista citeva dificultati generale ce merita o descriere mai detaliata.


CE ESTE HIPERACTIVITATEA?


Prin hiperactiv se intelege o persoana mai activa in general, intr-un mod lipsit de finalitate, comparativ cu alte persoane de aceeasi virsta, la masa, somn, lectura, studiu sau alte activitati. Hiperactivul pare mereu in miscare. Numai acest lucru nu indica existenta unei anomalii sau dereglari. Multi dintre noi sint intr-un moment sau altul mai activi ca de obicei. Aceasta se poate datora excitatiei produse de un eveniment festiv, nelinisti legate de realizarea sau nerealizarea unui lucru, sau exuberantei provocate de venirea primaverii. Unii copii prezinta aceasta stare de neobosita superactivitate in mod constant, urmare nu a bucuriei sau a nelinistii, ci a faptului ca parti din creierul lor sint afectate. In mod curent acesti copii sint si intirziati, prezinta o dezvoltare lenta (merg sau vorbesc foarte tirziu) si nu pot urma cursurile in mod normal la clasele cu profil special.

In cele ce urmeaza nu este vorba de aceste genuri de copii, ci sint descrisi copiii fara intirzieri in dezvoltarea generala, care insa prezinta o activitate mai intensa - uneori lipsita de sens – decit cei de virsta lor.

Copiii despre care vorbim pot sta doar citeva minute intr-un loc si chiar in acest timp prezinta un neastimpar excesiv. Ei vorbesc prea mult in timpul orelor de clasa, au o putere de concentrare redusa (uneori sub cinci minute), se bat in mod frecvent sau isi provoaca fratii, colegii, prietenii si isi strica foarte repede hainele si jucariile.

Acesti copii sint adeseori foarte impulsivi si se angajeaza la orice activitate fara sa o gindeasca. Le este greu sa-si planifice dinainte munca sau joaca, fapt ce are drept consecinta o activitate neglijenta la scoala si senzatii de intensa frustrare in joaca si in cercul prietenilor, neputindu-se supune regulilor unui joc si neluind in considerare sentimentele prietenilor lor. Si totusi, in mod invariabil, dau vina pe altii – parinti, rude, profesori sau prieteni – pentru orice esec. In toate aceste situatii nu pot fi influentati prin judecata logica, iar comportarea lor nu se schimba in cazul aplicarii unei pedepse.


CIND INCEPE HIPERACTIVITATEA ?


Multe mame semnaleaza faptul ca inca din frageda copilarie copiii lor au fost mult mai activi decit ceilalti frati sau surori. Unii se intorceau pe burta cind erau lasati singuri doar pentru citeva secunde in care mama se ducea pina in celalalt capat al camerei dupa un scutec curat. Adeseori dadeau din picioare mai mult decit ceilalti frati, dormeau mai putin si neregulat, aveau colici citeva luni dupa nastere si erau in general foarte excitabili. Cind se ridicau in picioare stricau salteaua din patut sarind in el neobositi.

Un alt grup de cazuri se face cunoscut la inceputul mersului. Acesti copii arata o indeminare putin comuna in golirea sertarelor gasite la indemina, in cataratul pe mobile, iesirea din paturi sau tarcuri si face in general imposibila pastrarea aspectului civilizat al casei, iar supravegherea lor trebuie sa fie constanta pentru a evita accidentele.

Un al treilea grup de copii – care au prezentat simptomele de mai sus in mai putina masura sau au avut parinti mai ingaduitori – este recunoscut la intrarea in gradinita sau in scoala primara. Comparati cu cei de virsta lor, ei sint mai greu de manevrat din cauza agitatiei, neatentiei si lipsei de maturitate. Este o relatie neindoielnica cu faptul ca in scoala, mai mult decit acasa, copiii sint obligati sa se conformeze unor reguli. Ei trebuie sa stea linistiti mai mult timp, sa se concentreze mai mult si sa li se acorde mai putina atentie individual. Aceasta inseamna ca un numar de copii hiperactivi (65-75%) sint dusi spre consultare la un medic inainte de virsta scolara.

Majoritatea parintilor va incerca in mod natural sa rezolve situatia in cadrul familiei, punindu-si doar problema daca este bine sau nu sa procedeze astfel. Prietenii sau rudele spun: “si unchiul lui a fost la fel cind era mic si iata ce bine a reusit in viata!” Astfel de remarci ii fac pe parinti sa ezite a cere sfaturi si indrumare medicala in cazul copiilor lor hiperactivi.

Mai mult, copiii hiperactivi sint capabili adeseori sa se concentreze intr-o situatie inedita, pentru un oarecare timp (de exemplu in timpul vizitei la medic), capacitate care poate sa-l faca pe medic sa nu sesizeze seriozitatea problemei, sugerind ca este vorba despre o idee fixa, sau poate chiar o stare de spirit provocata de parinti.


CINE ESTE AFECTAT ?

In mod inexplicabil (?) aproape 80% dintre copiii hiperactivi sint baieti – aceasta cu toate ca e de asteptat ca baietii sa fie mai activi decit fetele si ca de regula nu ne plingem de acest lucru prea repede, cum se intimpla in cazul fetelor.

Mai multe studii indica doar un procent de 3-4% din copii cu diagnostic de “superactivi”.

S-a descoperit ca aceasta caracteristica se transmite in cadrul familiei. Aceasta nu inseamna, totusi, ca orice copil hiperactiv are un parinte sau un unchi care sa fi prezentat comportari similare in copilarie, doar ca in familiile acestor copii poate fi gasita o ruda directa care a trecut prin dificultati similare.

Hiperactivitatea nu este mai frecventa in casele bogate sau in casele mai sarace, este prezenta in toate tarile si la toate rasele umane, deopotriva in mediul urban si rural, dar problema este mai usor de rezolvat in mediul rural decit in spatiile restrinse din orase.


CE SE INTIMPLA MAI TIRZIU ?


Cind hiperactivii cresc, in jurul virstei de 12-14 ani, isi pot pierde in mod obisnuit o parte insemnata din hiperactivitatea motrica si pot sa stea linistiti tot timpul orei de clasa, fara sa se scoale si sa se plimbe din cind in cind, pot sa manince linistiti la masa, sau sa gaseasca distractii intr-un joc.

Ramine frecventa problema atentiei ce poate fi destul de serioasa si care afecteaza circa 70-80% din copii. Acestora le este foarte greu sa se concentreze asupra oricarei teme de scoala suficient pentru a o lucra bine. Ei isi lasa temele pentru ultimul moment si in general realizeaza in scoala mai putin decit ar fi normal la gradul lor de inteligenta. Acestor copii li se pare totdeauna normal sa faca treaba prost sau sa intimpine orice solicitare cu formula “nu ma pisa cu fleacuri” sau “nu pot sa fac asta”. Ei mai pot aborda sarcina data cu o graba si o lipsa de gindire care in final ii duc la un nou esec. Mai mult, o parte dintre copii devin atit de sensibili la orice critica, incit li se pare ca au mereu dreptate si se vor incapatina sa-si argumenteze pozitia in orice problema oricit de minora. Ei par sa fie suparati pe lume in general, ceea ce ii face si pe ei si pe cei lalti nefericiti. Pare un rezultat al faptului ca multi dintre acesti copii au putini prieteni si sint fundamental singuri si nefericiti intr-o mare parte a copilariei.

Invatatura, concentrarea si atitudinea generala fata de lume sint jaloane importante in aproape tot ce tindem sa realizam in viata. De aceea aceasta hiperactivitate este o problema serioasa care adeseori dispare de la sine pe durata adolescentei si necesita forme particulare de tratament in aceasta perioada. Multi dintre copiii hiperactivi reusesc in mod gradat pina la adolescenta sa faca fata acestor probleme. Aceasta se datoreaza in parte conventiilor sociale, care cer de la toti copiii o anumita supunere si o comportare adecvata in cadrul scolii si ii trateaza in mod defavorabil pe cei care desconsidera aceste reguli de convietuire. Odata ce o persoana si-a incheiat studiile regulile devin mult mai flexibile si individul are o gama mai larga de posibilitati de a se integra in societate. Poate fi atlet profesinist, sau cintaret de rock, ocupatii care solicita multa energie fizica. Multi dintre hiperactivii tineri isi aleg profesii si moduri de viata ce le permit sa fie activi in mod legal, pot urma scoli serale deoarece le este la indemina sa lucreze ziua si sa invete seara.


CE CAUZEAZA HIPERACTIVITATEA ?


Nu se cunoaste o cauza specifica a hiperactivitatii. Multi cercetatori au afirmat ca este vorba de o serie de deficiente cerebrale ale copiilor si au investigat in detaliu daca nasterea acestora a fost dificila, prematura, daca au suferit de boli cerebrale infectioase sau alte boli, dar fara rezultat. S-a ramas la concluzia ca grupul acestor copii este inzestrat cu aceasta caracteristica in mod natural, asa cum unii sint in mod natural foarte inalti sau foarte blonzi.

Multi parinti interesati consulta un specialist in privinta dificultatilor pe care le intimpina in viata alaturi de copiii lor hiperactivi. Acestia din urma, in afara starii initiale de agitatie, pot avea temperamente, personalitati diferite, grad de dezvoltare al inteligentei diferit si pot avea sau nu inabilitati specifice de invatatura. Cu toata varietatea cazurilor, exista citeva dificultati generale ce merita o descriere mai detaliata.

CARE SINT PRINCIPALELE DIFICULTATI ?


Comportarea
Copiii hiperactivi manifesta o cantitate excesiva de energie mobila si insuficient directionata, sint agitati din punct de vedere fizic si au probleme serioase de concentrare. Isi controleaza insuficient impulsurile, sint prea putin maturi in concordanta cu virsta, si multe activitati le sint marcate de esecuri marunte.

Dispozitia lor se schimba rapid din suparare in bucurie si invers. Aceste probleme ii fac deseori pe copii sa se simta vinovati si sa se intrebe daca merita atentia si dragostea celor din jur, in ciuda obiceiurilor rele. Atunci, el, ori va incepe pe toate caile sa se faca agreabil, facind totul mult prea repede (si cu un rezultat cu atit mai dezastruos) ori va pretinde ca ii este indiferent si va refuza sa intreprinda orice (fiindca atunci cind nu-ti pasa nu te poti simti vinovat de un lucru care nu a reusit).

Alt mod prin care copiii incearca sa gaseasca o compensatie pentru lipsa de autoapreciere se manifesta prin brutalizarea rudelor sau a copiilor mai mici pe strada, prin preocuparea permanenta de a retine atentia oricarui adult.

Aceste caracteristici pot sa faca o mama sau un profesor sa suporte foarte greu, uneori, acesti copii in apropierea lor, dupa cum ei pot fi musafiri nedoriti sau tovarasi de joaca indezirabili, ceea ce ii face pe copii sa se simta adesea si mai infrinti sau inutili. Unii dintre ei pot merge pina la autopedepsire, comitind fapte delicvente (pentru care tot ei cheama politia, ca sa arate lumii intregi cit de ‘ rai ‘ sint).


Invatatura
Dupa cum se poate deduce din paragrafele precedente, impulsivitatea, agresivitatea, un grad redus de atentie si tendinta de a invinui alte persoane pentru orice lucru, nu sint cele mai bune premize pentru realizari la invatatura. Copiii hiperactivi, cu toate ca inteligenta lor este normala, sint slabi la invatatura. Aceasta nu rezulta numai din caracteristicile generale de comportare expuse mai sus, ci si din faptul ca o parte din copii au dificultati specifice la invatatura, pot fi slabi la sport sau la activitati in care se utilizeaza muschii mici, de exemplu la scriere. Pot fi slabi la memorizarea lucrurilor pe care le observa sau sa silabiseasca prost. Pot sa aiba dificultati de auz si sa pronunte incorect sau sa citeasca cu greutate. Unii realizeaza greu suita cuvintelor intr-o propozitie sau au dificultati in diferentierea unor concepte de baza cum ar fi « dreapta » sau « stinga », tind sa inverseze literele in cuvinte, incep sa scrie din partea dreapta a paginii etc.

Pentru fiecare copil hiperactiv obisnuit trebuie gasita modalitatea de a-i asigura progresul necesar la invatatura. Acest stil de invatatura prezinta trei caracteristici :

* Copiii hiperactivi au nevoie de o incurajare constanta. Aceasta inseamna ca trebuie sa oferim copilului o recompensa (care poate fi un cuvint de lauda, o bomboana, sau pur si simplu aprecierea « bine » sau « corect ») dupa fiecare sarcina indeplinita, fie si foarte mica. Daca nu li se ofera prompt o forma oarecare de recompensa, copiii isi vor pierde rapid interesul pentru munca si vor trage concluzia ca nu au lucrat bine, comporatre in contrast cu cea a copiilor obisnuiti, care in mod normal continua sa lucreze chiar daca nu sint laudati. O astfel de lauda sau recompensa trebuie sa urmeze cit mai repede posibil dupa ce copilul a facut bine un lucru, pentru ca acesta sa faca legatura logica dintre cele doua elemente si sa stie ca-l recompensam pentru rezultatul bun si nu pentru urletul victorios pe care l-a scos la un minut dupa rezolvare. Tot asa copilul trebuie sa afle si cind nu a facut bine ceva, nu prin cearta sau repros, ci pur si simplu informindu-l.
* Copiii hiperactivi au nevoie de mai multe explicatii la fiecare element nou pina ce il asimileaza. Aceasta explica felul exasperant de lent in care acesti copii inteleg elementele simple din viata curenta. Pina la urma copilul va intelege, daca eforturile noastre persista suficient de mult timp. Avem in acelasi tim avantajul ca el uita si ne iarta repede daca din cind in cind ne pierdem rabdarea.
* Copiii hiperactivi au un mod de a lucra impulsiv. Atunci cind sint confruntati cu o problema ei nu se gindesc intii cum trebuie rezolvata, ci o abordeaza in mod impulsiv. Aceasta lipsa de premeditare si o proasta planificare dau rezultate slabe mai ales atunci cind sarcina este complexa. De exemplu, ei nu iau instructiunile inainte de a construi o macheta.


CUM POT AJUTA PARINTII ? Moduri de supraveghere si indrumare

Supravegherea medicala: fiecare copil hiperactiv trebuie vazut de un medic familiarizat cu sindromul hiperactivitatii. O medicatie speciala este in general utila in tratarea hiperactivitatii. In ultimul timp medicii pledeaza pentru o varietate de tratamente ce elimina cu totul utilizarea medicamentelor. Doze mari de felurite vitamine, regimuri alimentare, exercitii speciale au fost utilizate in scopul tratarii hiperactivitatii.

Indrumarea educationala : orice parinte care isi da seama de rezultatele inegale la invatatura ale copilului (este foarte bun la unele materii si foarte slab la altele) sau sesizeaza dezvoltarea mai lenta (copilul de 8 ani nu-si poate lega sireturile sau nu stie care este dreapta si stinga) trebuie sa solicite evaluarea psihologica a copilului, care trebuie sa fie urmata de un mod de educare speciala.

Supravegherea anturajului. Pentru a reusi avem nevoie de ajutorul fiecarei persoane din mediul copilului hiperactiv. Aceasta include familia, profesorii, colegii, vecinii, prietenii care vin in vizita si toti cei care intra in contact cu copilul. Toti acestia pot fi utili daca inteleg natura comportamentului copilului hiperactiv.

* Cereti copilului hiperactiv lucruri realiste. Nu este drept sa ceri unui copil hiperactiv sa stea linistit atita vreme cit el nu poate face aceasta si se va agita mai curind sau mai tirziu. Aceasta nerespectare a regulii impuse, chiar daca nu este pedepsita, il va face sa se simta rau si ii va diminua respectul fata de sine, prin greseala pe care a comis-o fata de cei pe care ii iubeste si ii respecta. Solicitarile realiste sint uneori greu de determinat, dar pot fi discutate chiar cu copilul.
* Evitati pe cit posibil certurile cu un copil hiperactiv. Certurile rascolesc sentimentele si se termina prea des fara o rezolvare. Este inutil sa incerci sa convingi un copil sa fie multumit ca i se da voie sa se culce mai tirziu, pentru ca nimeni nu-i poate impune un astfel de sentiment. Parintii trebuie sa aplice numai regulile pe care le pot impune. E mai bine sa nu dam importanta unor lucruri care nu au importanta pentru nimeni altcineva decit pentru el (daca s-a spalat pe dinti, daca si-a facut ordine in camera etc). Copiii hiperactivi provoaca in mod deliberat si intretin mult timp certurile. Cel mai bun lucru este ca parintii sa nu se lase antrenati in ele. Daca copilul nostru ne enerveaza, de cele mai multe ori va regreta acest lucru, chiar daca in mod obisnuit n-o arata. Desi sint necesare concesii fata de comportarea dezorganizata a unui copil hiperactiv, odata ce am stabilit in mod ferm ca un lucru trebuie facut sau nu, vom insista in mentinerea unei comporatri constante.
* Stimulati orice aptitudine sau talent posibil al copilului hiperactiv, pentru a-i inlesni cit mai multe succese. Un copil care se bucura de succes in orice alta activitate extrascolara poate suporta deseori socuri si greutati aparute in alte domenii cu mai putina impotrivire sau frustrare. Deseori este considerat cineva si i se trec cu vederea o parte din comportarile problematice, ceea ce se concretizeaza in mai putine certuri si mai multa autoapreciere.
* Acelasi principiu se aplica si la extrema cealalta. Copilul hiperactiv doreste sa realizeze lucruri care ii depasesc posibilitatile, ca sa se afirme in fata lumii. Trebuie sa avem grija de asemenea experiente, ajutindu-l sa obtina rezultate la nivelul capacitatilor lui. In loc sa fim de acord cu ideea ca el va marca toate golurile intr-un meci, e mai bine sa-l laudam pentru ca isi ajuta echipa sa se mentina pe un loc fruntas si sa-i explicam ca il iubim din alte motive decit succesele lui in sport.
* Incercati sa evitati pedepsele ca atare, invatindu-l pe copil cauzele si efectele unei actiuni. Parintii trebuie sa adopte o pozitie rigida numai atunci cind sint siguri de rezultat. Odata ce parintii au stabilit o sarcina, au stabilit sanctiuni, au formulat un ultimatum si s-au angajat intr-o pedepsire (si e important ca aceasta din urma sa nu apara decit in cazuri legate de sanatatea si siguranta existentei copilului, si nu in cazuri minore), trebuie sa-si mentina consecvent pozitia. Daca i s-a interzis copilului sa iasa din casa intrucit cu o zi inainte a intirziat nepermis de mult, trebuie sa ne asiguram ca nu va iesi din casa, chiar daca asta inseamna sa pazim usa de la intrare.
* Laudati-l pe copil pentru fiecare realizare, intr-un mod consecvent. Copiii hiperactivi au nevoie de recompense repetate care sa-i mentina la un nivel atins, altfel tind sa-si reia trasaturile de comportare initiale.
* Incercati sa-l ajutati sa faca fata modului sau dezorganizat de gindire. Copiii hiperactivi tind sa abordeze mai multe activitati fara un plan prealabil, ceea ce duce deseori la reusite slabe si la indispunerea prietenilor si a familiei. O astfel de caracteristica poate fi greu de schimbat, dar exista totusi modalitati prin care parintii pot sa ajute.
* Stabiliti obiceiuri de rutina, incurajind copilul sa le accepte si sa le repete in minte. Astfel, un copil hiperactiv inainte de apleca la scoala trebuie invatat sa se opreasca la usa si sa enumere cu voce tare materiile pe care le are in ziua respectiva, verificind in acest timp daca si-a luat cartile si caietele necesare.
* Mai putem ajuta copilul sa-si dea seama atunci cind pare sa aiba o zi mai proasta. In comparatie cu zilele obisnuite, le vom numi pe acestea « verzi sau rosii », fiecare culoare corespunzind unui anumit nivel de pericol. Identificarea acestor zile ii aduce copilului senzatia ca luptam alaturi de el impotriva greutatilor pe care le are si il vom invata sa se priveasca pe sine cu ochii unei persoane din afara. Odata ce poate face acest lucru, va incepe sa-si considere fiinta si actiunile mai realist si in sfirsit, sa inceapa sa le schimbe in mod constient.
* NU RENUNTATI NICIODATA. Acest lucru ar putea sa para o platitudine, dar este una dintre cele mai frecvente probleme pentru aproape toti parintii, intr-un moment sau altul. Deseori parintii, dupa ce au lucrat ani de zile cu copiii lor nu intrezaresc nici un rezultat. Ei au atunci sentimentul ca au procedat gresit, fiindca pur si simplu copilului nu-i intra in cap legile de baza ale convietuirii in societate. Totusi, cind li se cere sa compare situatii din prezent cu cele de acum citiva ani, parintii recunosc adesea ca in acest interval copiii au deprins niste reguli de convietuire, chiar daca aceasta a necesitat sa li se repete acelasi lucru de nenumarate ori.
* NU VA INVINUITI. Cei din jurul nostru reusesc uneori sa-i faca pe parinti (mai ales pe mame) sa se simta depasiti de situatie si vinovati atunci cind copiii lor nu se comporta conform asteptarilor. Unele critici, usor deghizate, ranesc deseori adinc, deoarece sentimentul de a fi o mama sau un tata necorespunzator este impartasit de multi parinti ai caror copii hiperactivi nu se adapteaza unor principii educative de baza, care asupra celorlalti copii au efect. O astfel de autoinvinovatire este neindreptatita, deoarece nici o persoana din afara nu poate intelege dimensiunea greutatilor cauzate de unii din acesti copii. Parintii trebuie sa aiba taria sa afirme de fata cu ei si fata de ceilalti ca fac tot ce le sta in putere ca sa-si ajute copilul. Nimeni nu poate fi perfect, dar din acest motiv nu trebuie sa ne consideram fiinte inferioare.

Probleme ce pot apare:

Mersul la scoala este o perioada grea pentru multi copii hiperactivi.

Parintii trebuie sa incerce sa intocmeasca un program pentru copil, cind si pentru cit timp vrea sa lucreze, si in ce maniera sa mentina rutina acceptata. In general este eficient sa lasam copilul sa lucreze timp de 15 minute, apoi sa faca o pauza de cel putin 15 minute si continuam in acest fel cu un timp total de 90 de minute. Acestea, adaugate la orele de scoala, reprezinta o zi de munca fata de care nu putem cere mai mult nici de la un adult normal.

Multi copii agitati detesta lectiile acasa si incearca sa nu le faca, sa le evite. Alti copii ar dori sa stea impreuna cu un adult in timp ce fac temele, unii prefera sa vina mereu si sa intrebe o multime de lucruri. Copiii pot fi convinsi sa lucreze invatindu-i pe parinti lectiile lor. Aceasta le permite simultan sa se simta luati in seama si sa invete, deoarece parintii au ocazia sa puna intrebari privitoare la lectie si se conving daca copiii au inteles ceea ce le explica. In plus, aceasta inlesneste copiilor si o relatie placuta cu un adult.

Masa poate fi un moment dificil, atunci cind copilul se plinge de mincare, se scoala de pe scaun de mai multe ori, ii intrerupe nepoliticos pe ceilalti si cere tuturor sa asculte ceea ce le povesteste. Va incerca eventual sa provoace o serie de discutii. Este mai bine sa ignoram plecarile lui de la masa si sa le folosim eventual, punindu-l sa faca ceva util (sa caute si sa aduca la masa lucruri necesare). Atunci cind parintii se pot abtine de la ciorovaiala cronica cu copilul acesta va intelege ca i se da mai multa atentie atunci cind se comporta normal, ceva mai civilizat, se antreneaza la joaca si discutii, decit atunci cind se da in spectacol.

Timpul de joaca, iesiri, musafiri:

Oricare din aceste activitati pot scoate la iveala tot ceea ce este de temut la un copil hiperactiv : gilceava, gelozia nejustificata fata de altii, zbierete, scincete, vaicareli, dificultati manifestate la pierderea unui joc etc. Interventia parintilor trebuie sa fie in aceste cazuri selectiva. Copilul hiperactiv nu trebuie sa simta ca asupra lui se exercita o supraveghere constanta, ca si cum el n-ar putea sa se controleze singur.

Daca un copil devine agitat cind familia este in vizita sau primeste vizite, linistirea prin vorba multa nu este eficienta. Atunci trebuie sa plece toti, pentru ca nimic altceva nu il va calma.

Daca el produce prea multe probleme la o iesire, toata lumea se va intoarce acasa, iar data viitoare se va programa o iesire mai scurta. Nu este bine sa reprosam copilului ca ne-a stricat distractia, fiindca rabdarea lui a fost suprasolicitata si astfel a avut tot atit amuzament cit si ceilalti.

Nevoia de a se purta intr-un anumit fel cu prietenii, lipsa de maturitate si ambitia de a nu fi invins la joaca, il vor costa pe copil pierderea multor tovarasi de joaca. Este un lucru important deoarece il priveaza de relatiile esentiale cu copiii.

Incurajati copiii hiperactivi sa-si aduca prietenii in casa, cind supravegherea activitatii lor este buna. Daca auziti in camera in care se joaca prea multe tipete, alaturati-va grupului, sugerati in mod abil un alt joc la care puteti participa la inceput, si este de natura mai calma. Chemati-l pe copil in bucatarie pentru o gustare, un pahar de lapte sau un suc, pentru a calma momentele evidente de tensiune. Cind copiii se joaca afara este util sa ne uitam din cind in cind la ceea ce fac. Daca se pare ca copilul este enervat chemati-l sau duceti-va si luati-l din grup, dati-i o prajitura, stati cu el ca sa-i alinati sufletul inainte de a se duce din nou la tovarasii de joaca. Nu cistigam nimic daca tipam la el, aceasta il va face doar sa ne includa in categoria celor care sint contra lui si sa-i sporeasca rebeliunea fara nici un rezultat bun. Obtinem mai mult daca ne laudam copilul care a rabdat cu citeva minute mai mult decit data trecuta inainte de a se amesteca intr-o bataie, sau sa lase pe altcineva sa aleaga ce joc se va juca. Aceasta metoda sterge teama copilului de a nu fi capabil sa intilneasca alti copii la nivelul lui, si il face sa simta ca nu ne-am pierdut speranta in el.

Ora de culcare se va stabili intr-un mod acceptabil pentru ambele parti. Ora de culcare poate fi cea mai importanta parte a zilei, deoarece ne permite ocazia de a face lucruri marunte dar importante pentru copilul nostru.

Intr-o familie cu mai multi copii, ora de culcare poate fi programata in functie de virsta lor. Fiecare copil se duce la culcare cu un sfert de ora mai tirziu decit fratele sau sora mai mica, ceea ce le da parintilor posibilitatea de a sta un sfert de ora cu fiecare. In acest timp parintii pot citi o poveste sau pot face orice lucru la alegerea copilului. Nimeni nu va trebui sa deranjeze acest timp deosebit petrecut impreuna. Se poate vorbi despre ce a facut bine in timpul zilei sau se vor discuta planuri reciproc agreabile, ce pot face pentru a evita in viitor greutatile comune. Este momentul potrivit pentru copil sa-si dea friu liber imaginatiei si sa ne povesteasca fanteziile pe care le poate avea in legatura cu o actiune sau alta, iar noi il putem incuraja sau tempera (nu descuraja) in functie de realismul planurilor lui.
Mirandolina
Postat: Thursday, March 30, 2006 2:01 PM


Nivel: Ambasador

Intrat: 2/12/2006
Postari: 543
Interesant subiectul. Citindu-l mi-am dat seama ca intr-adevar cunosc o astfel de persoana care a ajuns la varsta maturitatii si care a fost, este si cred ca va fi o problema pt. parintii lui si se potriveste foarte bine descrierii de mai sus.
A fost nascut prematur, la 7 luni, cu probleme, nu lua in greutate, apoi cand a mai crescut era ca un argint viu, nu statea nicio clipa. Facea tot felul de lucruri care nic nu iti treceau prin cap ca ar fi posibile. Era neascultator, super mincinos (defect care il are si in ziua de azi). Niciodata nu a putut face ceva pana la capat. La scoala a fost slab la invatatura, cu multe corijente. Alte activitati (gen facultate, examene, joburi - toate s-au finalizat cu abandonul si drept justificare iti ofera o poveste super elaborata, in care de fiecare data intervenea neprevazutul si care nu suna la fel daca ti-o povesteste de 2 ori). Daca nu il cunosti si vorbesti pentru prima data cu el iti face o impresie buna, a unui om muncitor, putin ghinionist, pe care nu il inteleg parinti, care are planuri mari de viitor. e tipul de om care se ofera sa te ajute atunci cand ai o problema de rezolvat si chiar te convinge sa te lasi in baza lui, dar in final iti dai seama ca mai mult te-a incurcat. De cate ori s-a bagat in vreo belea din cauza felului sau de a fi, s-a bazat ca il ajuta parintii. Prieteni zice ca are, dar noi cei din exterior, vedem altfel lucrurile. Si exemplele ar putea continua.
Nu va inchipuiti ce este in inima unor parinti care au un astfel de copil.
stele_pe_cer
Postat: Thursday, March 30, 2006 2:20 PM


Nivel: Senior

Intrat: 2/13/2006
Postari: 6678
Mirandolina wrote:

Nu va inchipuiti ce este in inima unor parinti care au un astfel de copil.


Dar oare nu au contribuit si ei cu ceva in sensul asta?In mod sigur trebuie sa le fie foarte greu, dar se spune ca copiii sunt oglinda parintilor, si de aici o alta poveste....
Mirandolina
Postat: Thursday, March 30, 2006 7:15 PM


Nivel: Ambasador

Intrat: 2/12/2006
Postari: 543
stele_pe_cer wrote:


Dar oare nu au contribuit si ei cu ceva in sensul asta? In mod sigur trebuie sa le fie foarte greu, dar se spune ca copiii sunt oglinda parintilor, si de aici o alta poveste....

Este foarte posibil sa fi contribuit si ei la creearea "dezastrului" in mod inconstient, pentru ca nu cred ca un parinte poate trece nepasator peste o astfel de problema, cand este vorba de viitorul copilului. Din ceea ce stiu eu cat a fost copil l-au dus la multi doctori pentru diversele probleme de sistem nervos care le-a avut. Au incercat prin tot felul de metode sa-l determine sa nu mai minta. Nu i-a lipsit nimic, ba dimpotriva. Si totusi, uite ca acum este un individ pe care nu te poti baza si care isi pune parintii de multe ori in ipostaze jenante, din cauza belelelor in care se baga si acum la varsta adulta. Nu stiu care a fost atmosfera din familia lor si nici implicarea parintilor. Ceea ce am spus aici este ceea ce se observa din exterior.
stele_pe_cer
Postat: Thursday, March 30, 2006 8:20 PM


Nivel: Senior

Intrat: 2/13/2006
Postari: 6678
Mirandolina wrote:

Este foarte posibil sa fi contribuit si ei la creearea "dezastrului" in mod inconstient, pentru ca nu cred ca un parinte poate trece nepasator peste o astfel de problema, cand este vorba de viitorul copilului. Din ceea ce stiu eu cat a fost copil l-au dus la multi doctori pentru diversele probleme de sistem nervos care le-a avut. Au incercat prin tot felul de metode sa-l determine sa nu mai minta. Nu i-a lipsit nimic, ba dimpotriva. Si totusi, uite ca acum este un individ pe care nu te poti baza si care isi pune parintii de multe ori in ipostaze jenante, din cauza belelelor in care se baga si acum la varsta adulta. Nu stiu care a fost atmosfera din familia lor si nici implicarea parintilor. Ceea ce am spus aici este ceea ce se observa din exterior.


E trist ce se intampla in unele familii, si in acelasi timp poate fi o lectie pentru noi, ceilalti, care am fost feriti de o asemenea soarta grea.Cred ca nu este nici de condamnat, nici de compatimit, ci de luat in seaman ca nu se stie ce ne rezerva viitorul.
Kiki
Postat: Friday, March 31, 2006 7:27 AM


Nivel: TOP TEAM

Intrat: 2/14/2006
Postari: 36607
Locatia: In casuta cu pitici
Hiperactivitatea desemneaza un comportament exuberant si usor excitabil asociat cu o activitate musculara excesiva. O persoana hiperactiva se poate caracteriza prin reactii emotionale puternice, impulsivitate, agresivitate, dificultati de concentrare si sustinere a atentiei, agitatie psihomotorie, vorbire in exces, dificultati in a desfasura activitati individuale de genul lecturii unei carti. Exista persoane care manifesta aceste trasaturi in mod natural, fara ca activismul lor crescut sa fie dezadaptativ sau disfunctional.

Cauze posibile ale hiperactivitatii:

* Plictiseala.
* Supradotare.
* Conflicte psihice.
* Tulburari emotionale.
* Anxietate.
* Depresie.
* Mediu familial conflictual.
* Pubertate.
* Deficit de atentie.
* ADHD (deficit de atentie asociat cu hiperactivitate).
* Deficit de invatare.
* Deficit de auz sau vedere.
* Abuz sexual.
* Tulburari tiroidiene.
* Tulburari mintale.
* Alergii alimentare.


Este dificil de diagnosticat hiperactivitatea deoarece trebuie sa tinem seama de mai multe criterii.

Un criteriu important tine de persoana care evalueaza comportamentul deoarece ceea ce unii percep ca fiind excesiv, pentru altii apare ca normalitate. De exemplu, un profesor de sport sau un antrenor apreciaza energia fizica "inepuizabila" a unui copil hiperactiv ca pe o cerinta necesara sustinerii unui efort fizic prelungit.

Alt criteriu la care ar fi bine ca parintii sa se raporteze se refera la contextul in care se manifesta hiperactivitatea copilului. De exemplu, parintilor li se pare mai tolerabil comportamentul hiperactiv al copilului dimineata in parc, decat seara tarziu acasa. Este mai acceptabila agitatia din timpul unei petrecerii a copiilor, decat atunci cand copilul se joaca singur (sau cu fratele) acasa.

Deloc de neglijat este criteriul continutului si particularitatilor sarcinii pe care un copil o realizeaza. De exemplu, in cazul pregatirii temelor, unui adult i se pare mai problematic comportamentul "neastamparat" al copilului, decat in cazul jocului liber.

Un alt criteriu evalueaza persistenta in timp a comportamentului hiperactiv, respectiv daca se manifesta in toate activitatile pe care le desfasoara copilul sau numai in anumite perioade specifice (de exemplu, in timpul pauzelor, in excursii).

Hiperactivitatea este observabila in primul rand de catre parinti si educatori, iar impresia generala este ca persoanele din jur sufera mai mult de pe urma efectelor ei negative decat copilul hiperactiv. In realitate, copilul este cel mai afectat in urma interactiunii cu ceilalti, consecintele constand in trairi ale tristetii, deprimarii, persecutiei sau izolarii.

El poate intampina dificultati de relationare cu alti copii, poate incalca reguli scolare privind disciplina si rolul de elev si poate primi adesea pedepse nemeritate in raport cu responsabilitatea redusa pe care o poarta fata de comportamentul sau hiperactiv.


Sfaturi practice pentru parinti

In educatia oricarui copil este esential sa-i orientam resursele energetice in directii constructive si creative si nicidecum sa-i limitam sau sa-i inhibam manifestarile spontane si naturale de explorare a mediului de viata.

O solutie eficace de "ardere" cu folos a energiei este practicarea unui sport, a unui hobby sportiv (mersul pe bicicleta, role, dans sportiv, tenis sau badmington, etc.) plimbarea, alergarea in parc sau pur si simplu, practicarea oricarui fel de exercitiu fizic acasa. Daca alegeti sa va implicati alaturi de copil in desfasurarea unei activitati fizice (de exemplu, dansul acasa), castigul va fi dublu pentru ca, pe de o parte, veti "imblanzi" hiperactivitatea copilului, iar pe de alta parte, veti profita din plin in urma interactiunii atat dvs., cat si copilul.

Amenajati un raft, o cutie, un spatiu pe care le puteti chiar si denumi dupa inspiratie (de exemplu, Cutia Magica, Raftul Plictiselii, Spatiul Micului Artist) pe care sa le dotati cu creioane colorate, carioci, acuarele, carti de desenat, plastilina, puzzle-uri, forme geometrice de jucarie, montaje diverse sau orice alte obiecte de interes. Copilul hiperactiv se plictiseste repede, iar mintea lui cauta in permanenta stimuli noi si atractivi. In absenta lor, el tinde sa revina la vechile obiceiuri de care incercam sa-l dezvatam.

Imaginatia dirijata poate scoate la iveala din copilul dvs. povesti nebanuite, surprinzatoare si seducatoare pentru mintea noastra mult prea ancorata in concret, real, logic, normat. Alegeti un loc confortabil din casa si plecand de la jocul cu cateva jucarii sau de la lectura unei povesti dintr-o carte cu poze sau de la rasfoirea unui album de poze sau picturi incepeti impreuna cu copilul depanarea unei povesti, unei calatorii imaginare etc.

Copilul hiperactiv se dovedeste greu de disciplinat, prin urmare este utila adaptarea lui la un program fix, bine structurat, rutinier in care vor alterna activitatile placute lui cu cele mai putin agreate (de exemplu, pregatirea temelor).

Putem incerca sa-l calmam prin diverse modalitati: tehnica respiratiei profunde (inspiram pe nas, expiram pe gura), ii facem un mic masaj sau o baie cu spuma pentru a-l detensiona de stresul de peste zi. Sa nu uitam ca stresul nu este exclusiv apanajul adultilor.

Alimentatia este un aspect important in dezvoltarea fizica si psihica a copilului. Unele studii releva importanta deosebita pe care o are alimentatia sanatoasa in cazul copilului hiperactiv. Este recomandabila evitarea exceselor atat in privinta dulciurilor, sucurilor, produselor fast-food, cat si a alimentelor cu un continut semnificativ de coloranti si aditivi.

Foarte important este sa recompensam comportamentele din afara sferei hiperactivitatii si sa le sanctionam usor pe cele din sfera hiperactivitatii, si intr-un caz si in celalalt insotindu-le de explicatii corespunzatoare nivelului de intelegere al copilului.
Julia
Postat: Thursday, October 4, 2007 5:57 PM
Nivel: Guest

Intrat: 2/12/2006
Postari: 5
Am sa postez si eu acum cu toate ca topicul e vechi.
Si eu am crezut ca baietelul meu e hiperactiv sau cu deficit de atentie, desi nu a fost diagnosticat de medic. Nu avea stare o secunda, era peste tot.
Pana la urma s-a dovedit ca e un copil foarte dotat, inteligent peste medie si curios din cale-afara!!
Voia si inca vrea sa stie orice cum functioneaza si sa asocieze cauza cu efectul.
Din cauza asta era interesat numai de ce voia el sa faca, din proprie initiativa, si era foarte greu sa ii directionezi atentia spre o activitate indicata de un adult.
Acum lucrurile s-au mai calmat si scoala i se pare ceva mai interesanta.
Cred ca e important ca un medic specialist sa fie implicat in punerea diagnosticului!
De multe ori si alimentatia copilului are efecte negative : prea mult zahar, eventuale alergii nedetectate etc
mihaelabacu
Postat: Tuesday, February 15, 2011 11:49 AM
Nivel: Guest

Intrat: 2/12/2006
Postari: 5
buna! eu am un baietel de 7 ani jumate.......e un copil care chiar nu are stare......invatatoare imi spune (e in clasa 1) ca ar fi depasit un pic scorul.(inv fiind si medic psiholog si ne cheama mereu la ea la cabinet)si ca ar fi hiperactiv.nu stiu ce sa fac pt ca .copilul meu prinde orice idee........are numai fb la scoala .invata orice, tine cont de tot ce ii spune ea.....ii place f mult sa-si faca temele........citeste fb...dar ca in pauze alearga( sa va spun ca e la program prelungit si sta 8 ore la scoala).....iar in ore deranjeaza deoarece termina foarte repede ce i se da sa faca si se plictiseste.........invatatoarea mi-a zis ca nu e nimic ce ar spune si sa nu prinda ....orice.....la orice materie e super......si e foarte ordonat la scris......are caietele impecabile..........a zis ca da cele mai frumoase raspunsuri.si atunci ma intreb..........cum e hiperactiv ca vad ca se zice ca ,copii hiperactivi nu se pot concentra si au rezultate f slabe la scoala? ori copilul meu daca citeste din abecedar de 3 ori o lectie a si invatat o pe derost.dupa un semestru de scoala toate notele si mediile si chiar in caiete are numai fb iar la purtare i a pus b.......nu inteleg cum un copil hiperactiv poate fi super bun la materii.......chiar si la engleza.........e singurul care stie toate cintecele toate lectiile.....e adevarat ca se supara daca pierde la jocuri.....e fff ambitios .......isi da silinta mereu sa fie cel mai bun.vreau sa mai zic,ca nu se bate.nu vorbeste urit.......nu strica....nu loveste.....doar ca nu are stare sa stea locului fara sa faca nimic.va rog un sfat daca vreti.........uneori cred ca inv vrea sa merg la ea doar ca e medic psiholog........iar eu stiu ca ,cu acesti copii tre sa mergi la neuro-psihiatru....
mihaelabacu
Postat: Tuesday, February 15, 2011 11:52 AM
Nivel: Guest

Intrat: 2/12/2006
Postari: 5
buna! eu am un baietel de 7 ani jumate.......e un copil care chiar nu are stare......invatatoare imi spune (e in clasa 1) ca ar fi depasit un pic scorul.(inv fiind si medic psiholog si ne cheama mereu la ea la cabinet)si ca ar fi hiperactiv.nu stiu ce sa fac pt ca .copilul meu prinde orice idee........are numai fb la scoala .invata orice, tine cont de tot ce ii spune ea.....ii place f mult sa-si faca temele........citeste fb...dar ca in pauze alearga( sa va spun ca e la program prelungit si sta 8 ore la scoala).....iar in ore deranjeaza deoarece termina foarte repede ce i se da sa faca si se plictiseste.........invatatoarea mi-a zis ca nu e nimic ce ar spune si sa nu prinda ....orice.....la orice materie e super......si e foarte ordonat la scris......are caietele impecabile..........a zis ca da cele mai frumoase raspunsuri.si atunci ma intreb..........cum e hiperactiv ca vad ca se zice ca ,copii hiperactivi nu se pot concentra si au rezultate f slabe la scoala? ori copilul meu daca citeste din abecedar de 3 ori o lectie a si invatat o pe derost.dupa un semestru de scoala toate notele si mediile si chiar in caiete are numai fb iar la purtare i a pus b.......nu inteleg cum un copil hiperactiv poate fi super bun la materii.......chiar si la engleza.........e singurul care stie toate cintecele toate lectiile.....e adevarat ca se supara daca pierde la jocuri.....e fff ambitios .......isi da silinta mereu sa fie cel mai bun.vreau sa mai zic,ca nu se bate.nu vorbeste urit.......nu strica....nu loveste.....doar ca nu are stare sa stea locului fara sa faca nimic.va rog un sfat daca vreti.........uneori cred ca inv vrea sa merg la ea doar ca e medic psiholog........iar eu stiu ca ,cu acesti copii tre sa mergi la neuro-psihiatru....
kali
Postat: Tuesday, February 15, 2011 11:59 AM


Nivel: MEMBRU FONDATOR

Intrat: 5/27/2006
Postari: 14067
Locatia: la et. 4
Du-l la specialist daca ai vreo banuiala si acolo te lamuresti, macar sa stii ce ai de facut. Nu stiu daca psihologul poate pune diagnostic, doar nu e medic.
mikaela
Postat: Tuesday, February 15, 2011 12:52 PM


Nivel: Avansat

Intrat: 8/11/2010
Postari: 2334
Locatia: Planet Earth
Poate invatatoarea are si ea o parte de problema, poate ar trebui sa-l tina ocupat mai mult decat pe ceilalti copii, dat fiind ca e dotat...
shirel
Postat: Tuesday, February 15, 2011 8:03 PM

Nivel: SMARALD

Intrat: 7/22/2007
Postari: 11685
Locatia: israel
Copilul tau este un copil super dotat mihaelabacu,ai trebui sa-l duci la un specialist si sa-i verifece IQ ,acesti copii de obicei termina totul foarte repede si pe urma chiar se plictisesc.Aici in Israel sunt clase speciale numai cu asemenea copii ,intereseaza-te fiindca este pacat ca se afla pe mainile asemeneai invatatoare care il loc sa-l apreciezi spune ca este copil hiperactiv,este insa adevarat ca si unii copii hiperactivii sunt si super inteligenti dar asta nu in cazul tau...copilul tau este super inteligent .
sousourel
Postat: Tuesday, February 15, 2011 10:35 PM


Nivel: Senior

Intrat: 2/18/2006
Postari: 7688
In primul rand ce inseamna inv medic psiholog? Ori e medic, ori e psiholog ori e invatatoare.

In al doilea rand ce inseamna un pic peste scor? Care scor?

Copilul are nevoie de disciplina. Iar daca ai dubii, poti oricand sa consulti un specialist. Tine cont ca in orice problema, trebuie sa existe mai multe opinii: invatatoarea, un medic pediatru, un psiholog, eventual un medic psihiatru, de psihiatrie infantila. Nu pot fi toti cuprinsi in aceeasi persoana. Succes!
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed