Comportamentul copiilor

Options Comportamentul copiilor
Subiectul anterior · Subiectul urmator
delfinasa
Postat: Wednesday, February 15, 2006 12:26 AM

Nivel: Senior

Intrat: 2/13/2006
Postari: 6852
Locatia: pe-aici
Comportamentul copiilor=educatia primita de la parinti?
Inca de pe cand sunt bebelasi, copiii ne incearca cu tot felul de lucruri...comportamentele negative nu ar trebui incurajate, ba trebuie sa se ia o pozitie ferma din partea parintilor inca de la prima incercare intentionata: de ex. varsa mancarea pe jos, sparge farfuria sau un pahar, distruge o jucarie, bate un copil, injura o batrana...cum trebuie sa reactioneze parintii cand copiii lor nu se poarta frumos sau cand deviaza de la traiectoria normala? Ce metode de a va ajuta copiii si de a le arata cum trebuie facut in asemenea cazuri negative adoptati? Este bataia "rupta din cer"? Credeti ca personalitatea copilului isi poate pune amprenta peste invataturile si autoritatea unui parinte?
AdrianaC
Postat: Wednesday, February 15, 2006 6:31 AM

Nivel: ALBA CA ZAPADA

Intrat: 2/12/2006
Postari: 17387
Locatia: Bucuresti
Eu cred ca de cele mai multe ori comportamentul copiilor are legatura cu educatia primita de la parinti. Sunt si cazuri exceptionale cand datorita anturajului sau a unui complex de imprejurari, copilul se comporta altfel decat a fost invatat.

Sunt de acord intru totul ca nu ar trebui sa incurajam comportamentele negative, insa de cele mai multe ori nu stim cum sa procedam si sfarsim prin a avea un comportament asemanator. Adica, daca un copil se enerveaza si arunca prin casa cu mancare sau cu jucarii iar reactia noastra este aceea de a tipa la el sau mai rau, chiar de a-l lovi, copilul respectiv nu avea nimic bun de invatat din asta.

Ideal ar fi ca toti parintii sa reuseasca sa isi stapaneasca primul impuls, sa numere pana la 10 si apoi sa se gandeasca la faptul ca au in fata un copil, care acum se formeaza, care testeaza reactiile celor din jur si incearca sa vada limitele, ce ii este permis si ce nu.

Nu trebuie uitat de asemenea ca fiecare om are personalitatea lui si trebuie incercat pe cat posibil sa nu ne punem o amprenta prea mare asupra personalitatii copilului.

Intotdeauna trebuie sa ii lasam posibilitatea de a alege, numai ca trebuie sa stim cum sa ii expunem alegerile astfel incat sa decida singur ca e mai bine ce i se spune. De exemplu, in loc sa ii spuneti "Nu ai voie sa dai mancarea pe jos!" ii puteti spune "Azi in ce vrei sa mananci ca sa mananci bine si sa nu te murdaresti, in farfurie sau in castronel ?" Astfel el isi va indrepta atentia asupra alegerii pe care o are de facut si nu va mai da mancarea pe jos (decat poate accidental) tocmai pentru ca a considerat ca daca si-a ales farfuria, de ex., este in stare sa nu mai dea mancarea pe jos.

taki
Postat: Sunday, February 19, 2006 6:26 PM


Nivel: SMARALD

Intrat: 2/13/2006
Postari: 13501
Locatia: Printre voi!
Fiecare mama isi face tot felul de planuri pentru copilul sau, chiar inainte ca acesta sa se nasca. Ne imaginam cum va arata, cum va merge la scoala (unde, fireste, va fi cel mai bun elev), ce facultate va urma si cum isi va construi o cariera solida... Am vrea sa fim langa el mereu, sa-l sprijinim si sa-i impartasim din experienta noastra, dar de la moment dat, nu mai este posibil. Pana atunci insa, il putem ajuta sa-si stimuleze gandirea si creativitatea, chiar daca nu merge inca la scoala...

Pregatirea intelectuala a micutului nu tine numai de studiu, lecturi suplimentare si exercitii de matematica. Spiritul si corpul trebuie sa colaboreze, iar rezultatele se vor vedea numai in timp. Cu alte cuvinte, nu este deloc prea devreme sa incepi sa te ocupi de acest lucru!

Este datoria parintilor sa puna bazele unei dezvoltari intelectuale optime a micutului. Chiar daca nu merge inca la gradinita, copilul trebuie sa stie sa asculte ce i se spune, sa observe, sa puna intrebari si sa faca schimb de informatii. De aceea, trebuie sa te asiguri ca il antrenezi in conversatii, il deprinzi sa observe ce se intampla in jurul lui si sa sintetizeze informatiile - chiar si la varsta lui.

Nu este prea mic pentru asa ceva. Numarati impreuna masinile din parcare, colectionati frunze uscate cand mergeti in parc (alegandu-le pe cele cu un colorit aparte), jucati mici jocuri de cuvinte ("Cine spune cele mai multe cuvinte care incep cu litera A") si asa mai departe.

Bineinteles ca nu este simplu, mai ales ca micutii nu-si dau seama de importanta insusirii acestor notiuni si prefera sa se joace. Secretul consta in a-i prezenta totul la modul cat mai simplu, astfel incat sa nu perceapa genul acesta de activitati ca pe o povara.
stele_pe_cer
Postat: Friday, February 24, 2006 7:02 PM


Nivel: Senior

Intrat: 2/13/2006
Postari: 6678
delfinasa wrote:
Comportamentul copiilor=educatia primita de la parinti?
Credeti ca personalitatea copilului isi poate pune amprenta peste invataturile si autoritatea unui parinte?


NU, dar invataturile si autoritatea parintilor isi pot pune o amprenta frumoasa asupra personalitatii si comportamentului copilului.

Deci:
Comportamentul copiilor=educatia primita de la parinti ADEVARAT
Anaida
Postat: Monday, February 27, 2006 2:04 PM

Nivel: Avansat

Intrat: 2/12/2006
Postari: 1855
Reguli pentru cei mici...si pentru parintii lor!
autor:
Cristina Popescu - Educator-puericultor

“Cei sapte ani de acasa”! Cresterea si ingrijirea copilului presupun, dincolo de iubire, multe momente in care parintele stimuleaza si coordoneaza achizitia de informatie, cunostinte de catre copil. O parte din cele necesare unei vieti sociale sunt preluate de catre copil din mediul sau familial, fara ca parintele sa faca ceva in mod special. Astfel, copilul va invata roluri sau patternuri comportamentale prin mimetism (adica imitand). Ce ne facem insa cu acesti copii exploratori? Care au nevoie de experiente personale pentru a atinge un maxim de potential? Care ne incearca si care "verifica" in permanenta limitele, pentru a avea propriile experiente, si astfel, pentru a-si ajusta comportamentele in functie de regulile celor din jur?


Inca din primele momente de viata, copilul incepe sa fie receptiv la reactiile celor din jurul sau, modificandu-si comportamentul in functie de raspunsul primit (va plange mai des deoarece va primi imbratisari, de ex).Va incerca sa ne seduca cu inocenta sa, cu acele priviri, grimase care ii dau un farmerc incontestabil. Cu toate acestea, treptat, vom considera necesar sa “educam” copilul. Sa ii introducem reguli, sa fim mai putin permisivi cu el. Vom incepe sa avem asteptari si ni se va parea foarte greu sa ii restrictionam actiunile. Este un moment dificil pentru parinti si o vesnica intrebare: “Ce pot face astfel incat sa il fac sa fie ascultator? Cum si cand il pedepsesc?”

Cea mai importanta idee este aceea ca parintii (atat mama, cat si tata) trebuie sa aiba un comportament constant. Hotararile sa fie luate impreuna in ceea ce priveste fiecare moment al vietii. De exemplu, baia copilului va fi facuta in fiecare zi la aceeasi ora, fara exceptie. Copilul va integra aceasta informatie ca regula. Daca unul dintre parinti va spune ca nu trebuie sa faca baie si celalalt da, copilul va fi confuz. Daca atunci cand mananca mama ii da sa manance (in gura), iar tatal il lasa sa se joace cu mancarea...iar nu are nici o regula. Copilul are foarte multe competente de cand se naste, calitati si defecte. Este important sa i le recunoastem. Cand vorbeam despre hotararile luate impreuna, ma refeream si la copil, indiferent de varsta sa. Chiar daca are cateva saptamani, daca noi luam o hotarare in ceea ce-l priveste (ora de masa, de ex), el va stii sa ne comunice parerea sa, va reactiona. Unde vreau sa ajung? Noi ca parinti trebuie sa ne invatam sa ii vorbim copilului si sa-i explicam tot ceea ce il priveste. Chiar daca avem senzatia ca nu ne intelege. Pe masura ce va creste, faptul ca-i este ascultata opinia il va face sa aiba incredere in noi ca parinti si va invata sa primeasca restrictii, sau sa aiba curajul sa isi recunoasca greselile stiind ca acestea pot duce la impunerea unor restrictii. Dar va stii ca, indiferent ce face, ne va putea spune pentru ca ii va fi ascultata varianta si va fi iubit in continuare.
Daca pana acum am spus ca puiul are competente, trebuie sa stim totusi si care-i sunt aceste competente.

Pentru ca vor fi momente in care copilul nu poate face ceea ce ii cerem intrucat nu este pregatit pentru asta. Degeaba ii spunem sa nu se urce pe refrigerator, daca el stie ca acel obiect este frigider.
Daca ii spunem ca nu are voie sa stea pe fereastra, nu trebuie sa stam nici noi, caci...regula va fi restrictiva doar pentru el. Si va fi un moment de frustrare, acsta putand sa reactioneze oricum: sa ne pandeasca si sa se urce in absenta noastra pe geam...Daca am stabilit o regula sau am facut o promisiune, va trebui sa o respectam cu totii.

Pentru a respecta regula, copilul nu trebuie momit cu daruri ( pe care apoi uitam sa i le dam...) sau cu alimente. Va invata sa respecte regula doar pentru a primi ceva in schimb. Daca nu va mai primi, atunci nu va mai respecta regulile! Si atunci vom intra in conflict cu el.
Daca copilul ne intreaba ceva si nu stim raspunsul, este bine sa nu il mintim. Ii putem spune sincer ca nu stim, dar ne vom interesa. Va invata in acest fel ca toti oamenii au competente limitate (chiar si adultii) si ca pot recunoaste acest lucru pentru ca tot vor fi iubiti. In acelasi sens, daca copilul a fost certat pe nedrept, trebuie sa avem curajul (!!!) sa ne recunoastem greseala in fata copilului. Nu ne va stima mai putin, insa in mod cert ne va iubi mai mult. Si va invata sa isi recunoasca greselile!
Daca ii dam sarcini copilului, trebuie sa fim siguri ca le poate indeplini singur. Daca nu suntem siguri, trebuie sa il intrebam daca are nevoie de ajutor pentru a face ce i s-a spus.
Dupa cum vedeti....nu am vorbit absolut de loc de pedepse. Am vorbit despre atitudinea noastra ca parinti si despre restrictii. Despre faptul ca trebuie sa fim consecventi si sa ne iubim copiii. Despre negocierea regulilor prin respectarea opiniei copilului. Pentru ca acestia sa aiba incredere ca pot face erori, ca pot avea esecuri. Am utilizat cuvantul “NU” de foarte putine ori, caci...parintele nu trebuie sa il spuna copilului foarte des. Si despre faptul ca un copil isi poate asuma responsabilitatea unei greseli si isi poate alege singur pedeapsa! Trebuie doar sa i se vorbeasca despre greseala sa, sa i se explice si sa i se dea posibilitatea sa isi exprime opinia. (ai gresit acum si cred ca ar fi bine sa te gandesti ce preferi: nu mergem in parc acum sau nu te uiti azi la televizor)...De asemenea, nu am vorbit nici o secunda despre pedeapsa corporala sau despre intimidare sau santaj emotional...nu le-am amintit caci acestea toate nu sunt pedepse ci abuzuri asupra
mihaela75
Postat: Monday, February 27, 2006 4:31 PM


Nivel: Avansat

Intrat: 2/22/2006
Postari: 4839
Mie , va spun drept, mi-e cam frica sa-mi aduc fata aici. Vad la tv o gramada de prostii facute de adolescenti si ma ia cu friguri.De multe ori il intreb pe sot" Oare si fetele noastre or sa fie la fel?"El zice"Nu te teme,copii astia sunt asa destrabalati fiindca si parintii sunt la fel"Sper sa fim in stare sa ne crestem fetele cum se cuvine in valtoarea asta care se cheama america de nord.Cred ca daca vad ca nu fac fata si fetele o iau razna o sa ma las de servici la momentul acela ca sa le pot struni mai de-aproape.Noi ca parinti avem tot ce ne trebuie ca sa crestem copii buni, trecutul nostru e cam la fel ,familie numeroasa si stabila, parinti cu peste 30 ani de casnicie,avem modele bune pe care le urmam si principii sanatoase de viata.Dar cine stie viata cum te da peste cap...Sper ca peste 20 de ani sa ajung sa fiu mandra de fetele mele si ele sa fie mandre de ele insele si de noi ca parinti. :flower:
Elia
Postat: Tuesday, February 28, 2006 11:29 AM
Nivel: Guest

Intrat: 2/12/2006
Postari: 5
Il contrazic pe sotul tau, Mihaela. EU cunosc cazuri de copii din familii super bune, oameni de treaba, muncitori, linistiti, iar copiii s-au razvratit si au luat-o razna. IN America influenta anturajului este imensa. Si mie mi-e frica de ce o sa faca copiii mei cand cresc, dar imi pun nadejdea in Dumnezeu, ca altfel o iau razna, ca nu ai cum sa controlezi lucrurile. Noi, ca parinti, trebuie sa ne facem datoria si sa sadim semintele binelui in copiii niostri, iar restul sa punem in mainile lui Dumnezeu, sa aiba El grija sa fie bine.
mihaela75
Postat: Tuesday, February 28, 2006 10:34 PM


Nivel: Avansat

Intrat: 2/22/2006
Postari: 4839
I-am spus si eu ca stiu familii de toata lauda care au cate un copil de le face viata amara.Aveam si in liceu doi profesori sot si sotie cu un copil de le era rusine sa mai iasa in lume.Erau oameni buni si sunt sigura ca au oferit educatie ca la carte.Dar nu s-a lipit de odrasla.Si astea se intamplau acsa in Ro..Asa ca...cum spunea maica-mea" Genunchii la pamant si roaga-te".Noi ne facem datoria de parinti ca mai departe, nu se stie...oare
g_nicoleta2000
Postat: Thursday, November 2, 2006 10:24 AM


Nivel: Avansat

Intrat: 2/14/2006
Postari: 3898
Locatia: Bacau
vad ca s-a vorbit mai mult despre comportamentul copiilor mari dar cu cei mic cum ramane? Eu chiar am ajuns sa am o problema cu Alex in magazine. Imediat cand intram vrea sa ia de pe rafturi tot ce prinde la mana, tipa, se tranteste pe jos, urla, pur si simplu este de nerecunoscut. M-am prins ca-i din cauza agitatiei din jur care este deranjanta pentru ea dar viata de zi cu zi presupune sa intram si in magazine. Nu ma indur nici sa o izolez si sa nu mai iesim cu ea ca mie teama sa nu o salbaticesc. Apoi mai are o chestie care ma exaspereaza. Noi de o luna nu mai mergem cu carutul ci pe propriile picioare si de obicei nu avem probleme dar sunt momente in care se prinde de picioarele mele , se arcuieste pe spate si tipa la mine de parca daca ar fi cerut sa o iau in brate mai cu frumosul as fi refuzat-o. A trecut la un soi de santaj cu urtele si bocete si nu stiu cum sa o trag inapoi din jocul asta.
stele_pe_cer
Postat: Thursday, November 2, 2006 11:08 AM


Nivel: Senior

Intrat: 2/13/2006
Postari: 6678
g_nicoleta2000 wrote:
vad ca s-a vorbit mai mult despre comportamentul copiilor mari dar cu cei mic cum ramane? Eu chiar am ajuns sa am o problema cu Alex in magazine. Imediat cand intram vrea sa ia de pe rafturi tot ce prinde la mana, tipa, se tranteste pe jos, urla, pur si simplu este de nerecunoscut. M-am prins ca-i din cauza agitatiei din jur care este deranjanta pentru ea dar viata de zi cu zi presupune sa intram si in magazine. Nu ma indur nici sa o izolez si sa nu mai iesim cu ea ca mie teama sa nu o salbaticesc.


Noi mergem in market sau in orice magazin cu Matei de cand era micutz.Acum, ca este mai mare, sta cuminte, dar cu ajuotrul nostru:cum ajungem in Cora, sa zicem, poposim la raionul jucarii si ii dau un urs, ceva (nu pot sa ii dau jucarii de ale noastre de acasa, ca acestea ar trebui sigilate intr-o punga la intrarea in market, si atunci nu le pot scoate sa i le dau, dar nici de fiecare data cand mergem in market sa ii cumpar cate un urs de 3-400.000 de lei, deci, doar il "imprumutam" pe parcursul "sejurului' in market, dupa care il punem la loc in aceeasi stare in care l-am luat).

Daca face fitze in continuare, ca se plictiseste de jucaria respectiva, ii dau biscuit (rar fac compromisul asta, lui placandu-i foarte tare biscuitii, iar eu nefiind de acord cu consumul de biscutiti).Asta-i specula, dar tineras !

O alta varianta mai este suzi.Cam pana acum o luna o mai foloseam in market, la banca, in farmacie, ca sa pot sa imi fac treaba, fara a ma perturba terminatorul.Acum, daca tot e galagios, ii explic pana dau eu in benga:"mami are de facut cumparaturi, iar tu stai cumintele si te joci cu ursul, sau te uiti la mami, la lume, la taica -mare, uita-te unde vrei, numai stai locului".

Sau ii dau o masinutza (o am in buznar si nu o arat ca sa mi-o bage la intrare in punga si la casa o bag la loc in buzunar, ca sa nu avem probleme sa o mai platesc o data).Cu masinile tine bine de tot faza.Sta cuminte.Numai sa am vreo 2-3 la mine, sa le mai rotim.

Deci, il determin cumva sa invete sa stea linistit.Alteori ii dau o carte din raft, pe care musai trebuie sa o cupar (ca o jumuleste bine).


g_nicoleta2000 wrote:
Apoi mai are o chestie care ma exaspereaza. Noi de o luna nu mai mergem cu carutul ci pe propriile picioare si de obicei nu avem probleme dar sunt momente in care se prinde de picioarele mele , se arcuieste pe spate si tipa la mine de parca daca ar fi cerut sa o iau in brate mai cu frumosul as fi refuzat-o. A trecut la un soi de santaj cu urtele si bocete si nu stiu cum sa o trag inapoi din jocul asta.


Si noi mergem din vara fara carut.Dar Matei nu face crize d'astea decat cand i se refuza ceva, si asta foarte rar.Adica in total daca a facut vreo 5-6 crize de genul "tavalit pe jos".Crizele au inceput dupa varsta de 1an, de cand a inceput sa mearga singurel.

Cum procedez:indif.ca ma aflu pe strada sau nu, ii vobesc raspicat, dar nu urlu, ci ma controlez desi imi vine sa il arunc cat colo, ca nu tolerez un asemena comportament.Ca am pretentia de la el sa se poarte civilizat.Vorbesc ca si cu un om mare, clar, fara pocit de cuvinte.Apoi, inkei prin a-i spune ca nici nu ma uit la el, daca se comporta astfel, si il ignor.Tonul este autoritar, fata este fara zambete si ghidusii.In cateva secunde (pana intro juma de minut, se ridica de jos si isi reia jocul).Daca e cineva care sa ii gadile mofturile, faza se prelungeste cateva zeci de minute de plans, urlete, fitze de prost gust.

Mi-a facut o faza de genul asta in vara, nu mai stiu din ce motiv.L-am lasat intins pe trotuar (mai, dar era intins ca in pat, cu cpaul pe jos) si sa dea cat o vrea din picioare (asa face si gimnastica).Din pacate, tot parcul se uta la mine si la el, dar l-am lasat in pace.APoi, dupa nici 30 de secunde, cand a vazut ca fiecare isi vede de treaba lui, ca nu este in centrul atentiei, ca ceea ce face el cu capteaza atentia nimanui (a trebuit sa tin in frau un bunic si o mamica sa nu se duca sa il ridice de jos...jenant, dar educatia eu i-o fac copilului fara nici un compromis, kiar daca suntem in public), s-a ridicat bine mersi, a venit val vartej la mine razand, apoi s-a dus la joaca ca si cand nimic nu s-a intamplat.

Am depasit faza cu jena de altii, cand facem spectacol, ca prefer sa dau spectacol cu un copil de 1 an si cateva luni, decat cu un copil de cativa ani.Inca mai este scuzabila varsta, dar mai tarziu, kiar e de prost gust sa vezi un copil de 5-6 ani cum se tavaleste pe jos ca nu i se da ce vrea el ATUNCI (caz vazut acum cateva saptamani intr-o farmacie - un copil de 5-6 ani se dadea cu fundul de pamant ca vrea nu stiu ce, tatal l-a luat in brate, plodul i-a tras una in fata, tatal i-a tras una la fund, copilul iar s-a tavalit, iar eu cu Eugen ne uitam oripilati la ce poate duce comportamentul parintilor).

Nico, atunci cand fata ti se baga intre picioare, inseamna ca a obosit.Scurteaza drumul data viitoare.Sau ia carutul daca pleci departe.Matei cand face asa, trebuie ca foarte repede sa ne asezam pe o banca, daca avem una in drum si aproape de noi, sau kiar pe trotuar.Asta e...pana capatam muski la picioare, ne mai si odihnim.Dar in brate nuuunu ...suntem baieti mari.

Noi cand mergem la drum mai lung inca mai luam carutul, ca s p ot sa cumpar ceva, sau sa nu fiu nevoita sa il suprasolicit si sa trebuiasca de mergem in brate.La biserica iarasi luam carutul, ca daca nu il las in carut, nu e kip sa stea lcoului, fuge in timpul predicii, se duce sa traga de microfoane, de boxe,deranjeaza corul...Numai in carut cu masinutele lui sta cuminte timp de o ora jumate.

Gata, am terminat eseulsic ..cine a avut rabdare sa citeasca pana la capat merita un premiudance !
stele_pe_cer
Postat: Thursday, November 2, 2006 11:12 AM


Nivel: Senior

Intrat: 2/13/2006
Postari: 6678
Si, apropos de comportamentul parintilor si de ideea de imitatie, sa va povestesc ceva care pe mine m-a amuzat teribil aseara:

Eram la MC si comandesem aripioare (am avut ghinionul sa nu fie nici o aripioara, doar copanele).Lui Matei i-am dat niste cartofi, iar noi ne-am consumat meniul.Eu tinem caponelul de coada invelit intr-un servetel ca frigea ).Dupa ceva timp, ma uit la Matei:isi invelise ditamai cartoful, cat era de lung, intr-un servetel si manca tacticos din el.M-a amuzat teribil faptul ca ei, copiii, sunt la varsta cand te imita intocmai in cele mai mici si nebanuite detalii.Si cand te uiti la ei, sunt asa seriosi cand fac lucrul respectiv, ca si cand asa ar trebui sa fie!
Maria & Mario
Postat: Thursday, November 2, 2006 12:09 PM


Nivel: MEMBRU FONDATOR

Intrat: 2/13/2006
Postari: 9852
Locatia: Departe-poate prea departe
g_nicoleta2000 wrote:
Imediat cand intram vrea sa ia de pe rafturi tot ce prinde la mana, tipa, se tranteste pe jos, urla, pur si simplu este de nerecunoscut. M-am prins ca-i din cauza agitatiei din jur care este deranjanta pentru ea dar viata de zi cu zi presupune sa intram si in magazine. Nu ma indur nici sa o izolez si sa nu mai iesim cu ea ca mie teama sa nu o salbaticesc. sunt momente in care se prinde de picioarele mele , se arcuieste pe spate si tipa la mine de parca daca ar fi cerut sa o iau in brate mai cu frumosul as fi refuzat-o. A trecut la un soi de santaj cu urtele si bocete si nu stiu cum sa o trag inapoi din jocul asta.


Cunosc. banghead
Si la asta se mai adauga , tipa cat o tin plamanii cand vrea ceva si nu ii pot da ( forfecel, andrea ....etc ), Ma loveste peste mana sau cap intai incet si apoi pleosc ..... una tare. Si sincer sunt calma cu ea, ii vorbesc si ii explic de la nivelul ei, cu vorbe simple, pe un ton care sa o determine sa inteleaga. Dar ...... nu cu mari rezultate. Are o incapatanare..... doar ca stiu de unde a mostenit-o !
Sau .... ii pun pe tavitza de mancare ce papa ea si ...ex.... ardei verde. Il ia, il gusta , daca nu ii place ... zboara jos in secunda doi. Teoria e una, practica trebuie adaptata de la copil la copil. Sunt unii linistiti, unde ii pui acolo stau ...... ea nu. Nici la desene nu sta mai mult de maxim 10 minute. E in cercetare non stop !

Si totusi nici momaie nu o vreau ! nono
Vesna
Postat: Thursday, November 2, 2006 1:06 PM


Nivel: Avansat

Intrat: 2/27/2006
Postari: 1307
Locatia: Bucuresti
Nico, Oana, nu sunteti singure!!!
Stele, am citit "eseul" pana la capat, chiar ma intereseaza!....Ce premiu capat? sic


Chiar vroiam sa deschid un topic....Nu-mi dau seama daca Raz e doar alintat sau, dimpotriva, vrea mai multa atentie. Sau poate este doar o etapa din dezvoltarea lui...scratch


Teoretic, din ce am mai citit, ca sa nu ai un spectacol in public, trebuie sa te porti cu copilul in acelasi mod ca si acasa, sa nu-l sanctionezi cu o atitudine prea dominatoare cand incepe sa se poarte ridicol pe strada si sa nu-l ameninti niciodata cu nimic cand simti ca are de gand sa-ti faca o criza. Acasa, trebuie sa fie in centrul atentiei, dar si sa aiba perioadele lui de intimitate-asta neinsemnand ca nu e supravegheat, ci ca e observat in mod cat mai discret.

Succes! Si spor la cumparaturi!
taki
Postat: Thursday, November 2, 2006 2:01 PM


Nivel: SMARALD

Intrat: 2/13/2006
Postari: 13501
Locatia: Printre voi!
Da, Stele, interesant eseu. Nu vreau sa ajung in acele zile cand Sasha va face figuri angry angry nervi nervi
stele_pe_cer
Postat: Thursday, November 2, 2006 2:46 PM


Nivel: Senior

Intrat: 2/13/2006
Postari: 6678
Vesna wrote:

Stele, am citit "eseul" pana la capat, chiar ma intereseaza!....Ce premiu capat? sic



Hai la intalnire si vei vedeasic !Esti datoare cu prezentaras !
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed