Ce e in neregula cu copilul meu ?

Options Ce e in neregula cu copilul meu ?
Subiectul anterior · Subiectul urmator
Elena M.
Postat: Tuesday, March 1, 2016 2:51 PM

Nivel: Membru

Intrat: 3/1/2016
Postari: 13
Buna tuturor !

Am un baiat de 7 ani, la care nu reusesc sa ajung nicicum. Este in clasa 1, mai mereu a avut probleme de adaptare, de la gradinita, 2 x after school-uri, pana acum, la scoala. Am fost la 2 psihiatri si 2 psihologi cu el. Primul psiholog nu a fost pe placul meu, era prea slaba, prea blanda, iar copilul "i se urca in cap" si ea nu mai era stapana pe situatie deloc, iar cabinetul al doilea nu imi comunica ce faceau impreuna si am reuntat la serviciile lor. Niciunii nu l-au diagnosticat cu vreo problema grava, doar cel de al doilea cabinet mi-a comunicat ca din punctul lor de vedere, copilul are tendinte de ADHD, dar nu il pot diagnostica cu asa ceva.

Problemele sunt multe, eu nu mai am putere sa il controlez si nimeni nu il poate pune la punct. La scoala nu scrie, raspunde urat invatatoarei si deranjeaza in permanenta orele. Nu isi noteaza temele si mi-e rusine ca in fiecare zi sa intreb celelalte mamici, ori chiar pe invatatoare ce au facut in ziua respectiva, cat sa recuperez cu el si ulterior sa se apuce de teme.
Este pedepsit si nu reactioneaza nicicum la pedepse. E perseverent intr-o atitudine atotsfidatoare, considera ca i se cuvine orice. Nu l-am invatat asa. Mi-e rusine cand ies cu el, fiindca nu saluta, nu multumeste, se comporta ca un salbatic si oricat i-as spune, face tot ca el. Fiindca nu vrea. Acelasi e raspunsul la scoala. "Nu vreau sa scriu.", "Nu vreau sa raspund.", "Nu vreau sa invat asta." Mi-am dat demisia si din noiembrie stau cu el acasa, dar deja traiul meu a devenit imposibil. De dimineata pana seara totul este un "NU". Totul reprezinta o cearta si razvratire din partea lui si orice trebuie facut, face in mod intentionat gresit. I-am explicat ca trebuie sa faca X sau Y, i-am vorbit frumos, i-am impus, i-am dat exemple, am incercat toate metodele. Chiar de 2x i-am ars cateva la fund. Pur si simplu ma depaseste. Imi este rusine de dna invatatoare, imi este rusine de vecinii pe care nu ii saluta, imi este rusine cu copilul meu, pe care am incercat sa il cresc bine si frumos si nu mi-a iesit. L-am intrebat daca gresesc cu ceva, ori cum considera el ca ar trebui sa reactionez cand el se comporta gresit. Nu are nicio nemultumire la adresa mea si nu stie cum il pot ajuta eu sa se comporte altfel.
Atentia pe care o solicita este permanenta, ca pentru un copil de 2 ani. Pe de alta parte, chiar in timpul in care merge in 4 labe prin clasa, ori vorbeste cu vreun coleg, daca ceilalti lucreaza la un exercitiu de mate (de ex.) pe caiete, el da direct raspunsul corect, din mijlocul activitatii lui.

Important ar fi de mentionat faptul ca impreuna cu copilul am trecut printr-un divort (cat se poate de civilizat si cat se poate de netraumatizant) si ne-am mutat din casa in care s-a nascut. Asta se petrecea cand copilul avea 3,5 ani. Chiar daca pana acum am dat vina pe divort, nu mai sunt de parere ca asta l-a marcat, fiindca am facut legatura cu incapatanarea si negativismul de care dadea dovada si inainte de divort.

Orice sfat este bine venit, orice parere, ori experienta similara, m-ar ajuta foarte mult. Sunt la capatul puterilor si pe cat de bine am rezistat pana acum, simt ca imi pierd mintile.
aurishta
Postat: Tuesday, March 1, 2016 4:39 PM


Nivel: Senior

Intrat: 3/2/2011
Postari: 5531
Locatia: Bucuresti
coeur coeur
Cu cine sta copilul cat timp esti tu plecata?
Elena M.
Postat: Tuesday, March 1, 2016 5:14 PM

Nivel: Membru

Intrat: 3/1/2016
Postari: 13
Eu nu mai am cum sa fiu plecata. Mi-am dat demisia pentru a-i dedica copilului mai mult timp, iar de nevoie, incerc sa pun pe picioare un business de acasa. Totusi, nu reusesc in 2h / zi, cat am la dispozitie, de la ora 9, pana plec sa il iau de la scoala. Cand se intoarce, nicio sansa. Teme nu face singur decat gresit (si am incercat de la inceput sa nu stau cu el la teme, dar greseste si merge pe principiul ca "dna de asta are pix rosu, ca sa corecteze"), din 10 exercitii, 8 nu intelege si ii trebuie explicate si demonstrate.. Iar recuperarea lectiilor pe care nu le facea, dura pana la ora 17, dupa care il puneam sa se apuce de teme si termina la ora 19. Am renuntat sa mai recuperez cu el lectiile pierdute, cu toate ca nu stiu daca e bine sa procedez asa. Nu mai pot. De aici probabil si socul meu, ca m-am trezit captiva in casa, fara sa vad vreo luminita la capatul tunelului.. Planul era sa stau o perioada cu el, cat isi revine si apoi sa gasesc o solutie (bona / afterschool) si eu sa-mi vad de treaba. Nu ma asteptam la minuni peste noapte, dar in 4 luni asteptam cateva semnale pozitive.
aurishta
Postat: Tuesday, March 1, 2016 7:19 PM


Nivel: Senior

Intrat: 3/2/2011
Postari: 5531
Locatia: Bucuresti
Mie mi se pare ca el deja a luat-o puternic pe pista negativismului, iar continuarea in felul acesta nu-i poate face bine! Te-ai gandit sa ii amani anul, fiindca inca este mic, ca sa-l lasi sa se relaxeze, iar apoi sa reiei de la toamna? Poate nici mediul din clasa nu-i prieste....poate nici invatatoarea nu a gasit limbajul potrivit pentru a colabora cu el...Zic si eu...poate o scoala particulara, daca iti poti permite....
Si, in ceea ce te priveste pe tine, oncordarea in care esti acum nu va poate face bine niciunuia dintre voi Cheek Kiss Cheek Kiss In primul rand, ar trebui iti eliberezi atnetia de la rezultate si sa o concentrezi doar pe evolutia lui. Iar pentru asta iti trebuie o rabdare de elefant!coeur
Elena M.
Postat: Tuesday, March 1, 2016 9:15 PM

Nivel: Membru

Intrat: 3/1/2016
Postari: 13
Ma gandesc serios la varianta asta, eventual sa il mut de la toamna la clasa 1 in Germania, unde locuieste si mama mea. In felul asta, as avea si ajutorul ei si un sistem de invatamant ceva mai sanatos decat in Ro. Ma gandesc, la fel, sa schimb invatatoarea (cu toate ca nu am ce sa-i reprosez). Poate sunt incompatibili. Si noi, oamenii mari, avem afinitati fata de unii si incompatibilitati fata de altii. Dar daca repet experienta cu schimbatul after school-ului, unde nu s-a adaptat nici intr-o parte, nici in cealalta ?
kali
Postat: Tuesday, March 1, 2016 10:28 PM


Nivel: MEMBRU FONDATOR

Intrat: 5/27/2006
Postari: 14211
Nu ne-ai spus si parerea psihiatrului...

Parerea mea - subiectiva si cu putinele detalii care se leaga intre ele nu neaparat foarte exact - e ca aveti toate " semnele " unui ADHD - care, fie vorba intre noi e extrem de dificil de diagnosticat si putini o fac. Desigur, nu sunt medic insa ma bazez si pe ce ai spus tu - si anume ca acest comportament exista de mic insa i-ai gasit justificare.

Absolut tot ce ai relatat aici e specific copiilor hiperkinetici si cu deficit de atentie. Partea buna e ca nimic din comportamentul lui nu e intentionat deci tu trebuie sa gasesti oamenii potriviti sa va ajute si sa te ajute sa-l intelegi. Clar, trebuie terapie comportamentala pe care tu trebuie sa o continui acasa cu aceeasi fermitate si consecventa.

Nu trebuie sa-ti fie rusine de el si e absolut vital sa accepti ca e vorba de un copil mai greu de strunit insa calea spre o buna comunicare cu cei din jur e sa colaborezi, sa nu negi, sa-i ajuti sa-l inteleaga si sa te mentii pe pozitie fata de copil. In primul rand, insa, trebuie sa inveti sa-ti intelegi tu copilul pentru a fi vocea lui mai departe in fata celorlati. Cat e mic.

La genul asta de copii - poate cauti topicul cu adhd-ul... Shirel a postat acolo mai multe - e absolut vital programul fix si strict, regulile exacte, duritate in comportament si ton - sa nu-i dai de ales - sau alte portite de scapare -... cu alte cuvinte trebuie sa-l domini la modul cel mai serios - nu prin violenta - ca sa obtii rezultate.
E o munca grea, continua si constanta. Copiii de genul asta te storc de energie si forteaza lucrurile peste limita suportabilitatii... mereu testeaza limitele celui din fata lor... sunt intr-o continua tatonare, etc.. etc... Cred ca ti se pare cunoscut ce-ti povestesc.

Solutii exista insa tu trebuie sa o iei treptat. Mai intai sa te impaci si sa accepti; apoi sa gasesti oamenii potriviti sa va ajute si care sa puna la punct un plan de interventie care va lega absolut toate aspectele vietii lui - familie, casa, scoala, prieteni - intr-un mod unitar, astfel incat sa obtineti rezultate reale. La copiii de genul asta comportamentul se invata pana devine obisnuinta... le trebuie trasate foarte exact limitele... insa partea buna e ca in timp, cu indrumare potrivita, ajung sa se constientizeze pe sine si sa se controleze.

Acesti copii au o atentie uimitoare la detalii - pe de alta parte nu observa evidentul - si un mod de invatare atipic de aceea ttrebuie sa-l descalcesti pentru a obtine rezultate bune la scoala.

In Germania... hm... parerea mea e ca nimeni nu ar sta la discutii si l-ar trece pe medicamentatie fara drept de apel. Aici mai usor te poti invarti tu pentru a gasi intelegere si sprijin... parerea mea. Si tot asa, nu cred ca e o etapa... nu cred ca amanarea anului e o solutie sau schimbarea mediului... tu deja ar fi trebuit sa stii care va este drumul... nu e de stat si asteptat.

Elena M.
Postat: Wednesday, March 2, 2016 8:43 AM

Nivel: Membru

Intrat: 3/1/2016
Postari: 13
Am fost la 2 psihiatri. La primul, acum 2 ani, mi s-a spus ca n-are nimic grav copilul si ca cel mai probabil e o trauma suferita inainte de divort si ca isi va reveni. Cel de al doilea l-a vazut acum un an si la fel, ne-a linistit ca nu e vreo problema grava si ca daca vrem, sa incepem sa mergem la psiholog, sa-l ajute in ceea ce privste dezvoltarea personala. E clar ca acum 2 ani, respectiv acum un an, simptomele erau diferite. Atunci furia lui se manifesta si prin violenta fizica fata de copii. Acum, relatia lui directa cu copiii este foarte buna si rar se ciondaneste cu ei. Ciudat, totusi, ca la ambii psihiatri, copilul s-a purtat foarte frumos. Eu chiar imi doream sa se poarte asa cum e el in mod natural, incat sa il poata observa cat mai bine. Vineri am facut programare din nou la psihiatru. Sper macar sa ii dam de capat, sa stiu in ce directie sa o luam. Altfel, e a naibii de dureros sa stii ca te dai peste cap sa-i faci copilului tau cat de bine poti si el nu numai ca nu vede, dar iti reproseaza binele pe care i-l faci, chiar si restrictiile pe care i le-am impus, din vina lui. E a naibii de greu sa nu primesti un martisor de la copilul tau pe motiv ca "nu meriti", sa nu-ti spuna "La multi ani" de ziua ta, pe motiv ca nu vrea, ori sa-ti reproseze ca te ingrijesti de el ("De ce te bagi in viata mea? De ce-mi cumperi X crema, X vitamine, etc. ? Ce treaba ai tu cu mine?", ori "De ce te-ai nascut tu, ca sa ma nasti si pe mine ? Mai bine nu te-ai fi nascut." + multe altele). Si astea, doar dintr-o perspectiva egoista. Gandindu-ma la copil, e clar ca viitorul lui e sumbru daca va continua asa.
Totusi, pentru cazul in care comportamentul lui va fi exemplar vineri, am inceput de saptamana trecuta sa-mi notez toate lucrurile pe care le face anormal, sa pot descrie cat mai in amanunt tot ce se intampla.

Referitor la Germania, nu il vor baga pe medicamnte obligatoriu, in situatia in care se dovedeste ca ar fi ADHD. Am un caz teribil de asemanator in familie (prin alianta, deci excludem genetica), in care baiatul avea simptome identice cu copilul meu si parintii au refuzat medicamentatia in copilarie. Acum, baiatul respectiv are 34 de ani si e inutil sa spun ce probleme de responsabilitate si de perceptie asupra lumii are.. Pe de alta parte, in Germania, pentru copiii cu probleme de acest gen, statul trimite psihologi care supravegheaza atitudinea copilului atat la scoala, cat si acasa.

Nu stiu, sincer, care e solutia. Resursele mele de toate felurile se epuizeaza si nu reusesc sa-i dau de capat. Viata mea personala nu mai exista, viata profesionala e "pe pauza", iar cel mai important dintre toate, el, copilul meu iubit, e in cadere libera. Undeva am gresit si nu-mi dau seama unde, incat sa incerc sa repar.
kali
Postat: Wednesday, March 2, 2016 9:12 AM


Nivel: MEMBRU FONDATOR

Intrat: 5/27/2006
Postari: 14211
Elena M. wrote:
Pe de alta parte, in Germania, pentru copiii cu probleme de acest gen, statul trimite psihologi care supravegheaza atitudinea copilului atat la scoala, cat si acasa.


Si in Ro poti face asta, e drept ca pe resurse proprii. Mai departe de atat nu pot da sfaturi...

Imi pare rau pentru starea ta proasta. Probabil ca ai si tu nevoie de consiliere pentru ca eu sunt convinsa ca nu e vreo lipsa a ta si nu ar trebui sa te invinovatesti atat.

Legat de medicamentatie, aceasta nu repara ci atenueaza insa doar pe perioada tratamentului si numai in cazul copiilor care nu pot fi controlati altfel sau care chiar nu dau randament la scoala. Deci nu e nicio garantie in cazul prezentat de tine, de ex., ca respectivul copil ar fi evoluat altfel si ar fi ajuns un altfel de adult. Ideea e ca atitudinea si perceptia asupra lucrurilor nu poate fi modificata prin medicamentatie, de la sine, ci prin terapie, cu munca sustinuta. Eu cunosc indeaproape adult cu ADHD care e psiholog si care e perfect functional insa si-a constientizat problemele si a lucrat asupra lor pana la perfectionare.

Oricum, la voi nu e cazul de asta, acum. La modul ideal, psihiatrul ar trebui sa urmareasca comportamentul copilului pe o perioada extinsa de timp si nu sa-si dea cu parerea dupa o prima intalnire; pentru mine e egal cu 0. Tot ca idee, ADHD - ul nu se diagnosticheaza inainte de 7 ani...

La modul uzual, psihiatrul recomanda tratament si atat, urmarind evolutia copilului in timp pentru a-si da seama cum ajusteaza medicamentatia; pana la urma tot cu psihologul se lucreaza iar unul bun colaboreaza si cu scoala si cu familia ( adica responsabilitatea lui nu se rezuma la ora de terapie si atat iar in momentul in care iesi pe usa se spala pe maini si gata! ) - deci ajungem exact la ce spuneai tu ca se face in Germania.

Chiar daca scapi de un stress si intr-adevar nu e ADHD sau altceva, colaborarea cu un psiholog bun, in cazul vostru, mi se pare vitala si pentru tine si pentru copil. Deci iti doresc succes in a gasi persoana potrivita.
Elena M.
Postat: Wednesday, March 2, 2016 9:45 AM

Nivel: Membru

Intrat: 3/1/2016
Postari: 13
Multumesc frumos ! Total de acord cu ce ai spus. Ne trebuie un plan de atac, iar mie un reset. Si da, nu refuz ceva terapie pe langa. Sunt perfect constienta ca m-a dat peste cap si pe mine toata povestea asta. Poate mai mult decat pe el, care in clipa asta primeste un repros, ori ii spun ca nu e normal sa nu sa scrie, sa nu stea in banca, etc. si ca astazi nu are voie pe Playstation, tableta, laptop, etc., iar in clipa 2, topaie ca un iepuras, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si ca si cum nu l-ar deranja repercusiunile.
aurishta
Postat: Wednesday, March 2, 2016 10:21 AM


Nivel: Senior

Intrat: 3/2/2011
Postari: 5531
Locatia: Bucuresti
Te-ai gandit sa-l dai la sport? La ceva foarte solicitant care sa-i consume excesul de energie? Functioneaza foarte bine la copiii hiperactivi!
Elena M.
Postat: Wednesday, March 2, 2016 10:34 AM

Nivel: Membru

Intrat: 3/1/2016
Postari: 13
A facut inot si karate. L-am retras, fiindca mai mult se prostea si numai numele lui se auzea de afara (instructorul atragandu-i mereu atentia). Totusi nu hiperactivitatea e problema. Majoritatea problemelor deriva din atitudinea sfidatoare, din dorinta lui de a face exact invers decat i se spune si lipsa de empatie.
misha
Postat: Wednesday, March 2, 2016 5:12 PM


Nivel: Avansat

Intrat: 3/12/2006
Postari: 3527
Elena, dar cu tatal sau ce relatie are? Cand e cu el se comporta la fel? In tot ce ai descris nu am citit nimic despre tata, decat ca ati divortat.
Elena M.
Postat: Thursday, March 3, 2016 5:25 PM

Nivel: Membru

Intrat: 3/1/2016
Postari: 13
E greu de definit relatia cu tatal. Cel mic tanjeste dupa dragostea tatalui, dar acesta nu ii acorda suficienta atentie iar eu nu am cum sa influentez asta. Il ia, conform programului de vizite, o data la 2 weekenduri, dar nu petrece timp cu el, ci il lasa la bunica baietelului. Tocmai pentru ca nu are suficienta afectiune din partea acestuia, cel mic il idolatrizeaza si si-l doreste foarte mult. Oricat am incercat sa il conving pe tata ca trebuie sa se implice mai mult, nu o face si nici de acum inainte nu vad vreo sansa sa asculte.
misha
Postat: Thursday, March 3, 2016 11:27 PM


Nivel: Avansat

Intrat: 3/12/2006
Postari: 3527
Poate ca o parte din comportamentul baiatului se datoreaza si legaturii dintre ei doi! El isi varsa, mititelul, neputinta si furia pe tine, din pacate! Sper sa gasesti solutiile cele mai bune pentru voi doi si sa te intareasca Dumnezeu cu dragoste si rabdare fara limite!
shirel
Postat: Sunday, March 6, 2016 5:05 PM

Nivel: SMARALD

Intrat: 7/22/2007
Postari: 11726
Locatia: israel
Este fix Oshry al meu alcool alcool ,mai putin ca el nu raspunde si tipa la profesori ,si nu este agresiv.In Germania nu se da tratament medicamentos unor astfel de copii dar mutandu-l acolo vei gasi ptr el mai mult sprijit si ajutor si din partea terapeutilor cat si din partea celor din jurul lui profesori,colegi etc.Sunt atat de multe de spus si iti trebuie o rabdare de fier dar se poate reusi cu terapeuti buni si ajutor psihologic care sa i se potriveasca baiatului si in acelasi masura si tie ve-ti putea sa va reintoarce-ti pe drumul cel bun.
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed