Bunicii copilului

Options Bunicii copilului
Subiectul anterior · Subiectul urmator
TatyKS
Postat: Thursday, December 28, 2006 3:10 PM


Nivel: MEMBRU FONDATOR

Intrat: 3/1/2006
Postari: 7513
Locatia: Ro
Off mai Ely, cred ca iti e tare greu...uff , dar lasa ca o sa creasca printesica si o sa ai o bona sau o duci la gardi si o sa fie mai lejer.
Asa ma gandesc si eu...mama mea vine cu cel mai mare drag, dar nu poate decat in week-end ca inca este la serviciu. Dar eu nu vreau sa abuzez de ea saraca...ca mai are si ea 2 case de intretinut in Ploisti plus serviciu, doar o chem cand am eu treaba sa plec undeva, nu la curatenie, ca are si ea o varsta.
MNiko
Postat: Thursday, December 28, 2006 3:15 PM
Nivel: Guest

Intrat: 2/12/2006
Postari: 5
Si ale noastre sunt departe si mai simt si eu nevoia sa ma mai ajute cate o bunica cateodata, dar cand vin (si mai ales soacra ca mama s-a dat pe brazda) imi vine sa le dau pe usa afara, cand vad ca ma contrazic in fata. Le-am rugat ca atunci cand au ceva de obiectat la feleul de a-mi educa eu copilul ( ca poate mai gresesc si eu si ele au o parere, un sfat bun) s-a faca asta mai tarziu sau sa ma cheme in alta camera si sa n-o faca imediat de fata cu copilul ca sa-mi submineze autoritatea in fata Cristinei. Mama a priceput, dar soacra chiar ieri la petrecere a facut exact pe dos fata de cum spuneam eu. Saracul copil nu mai stie asa cine are dreptatae si nici ca trebuie s-o asculte pe mami.
aedon
Postat: Wednesday, January 24, 2007 11:25 AM


Nivel: Membru

Intrat: 1/15/2007
Postari: 35
Locatia: Bucuresti
Kiki wrote:
Bunicii sunt cei care ii iubesc foarte mult pe copii, poate chiar mai mult decat parintii...Dar nu aveti impresia ca de multe ori fac mai mult rau?

Mama de exemplu, este groaznica. Abia reusisem sa ii fac un program cat de cat lui David si iar mi l-a dat peste cap cat am fost in weekend la ea. Nu mai zic ca o rog sa nu il tina in brate, ca asa se invata si eu nu pot sta atat cu el in brate ca imi rupe si mainile si spatele. Eu ii dau sa pape cu lingurita, ea ii da cu biberonul.

Eu vorbesc, eu aud. La voi cum e?


Kiki stai linistita ca si la mine e la fel ca si la tine...sunt deacord cu tine ca bunicii isi iubesc nepotii poate mai mult decat pe copii lor, insa cred ca este o iubire "posesiva", care sincera sa fiu nu stiu cat bine poate face unui copil.......si situatia mea este ca si a ta...in special cu socrii mei....eu vb eu aud....insa de ceva vreme am incercat sa fiu mai ferma pe pozitii si sincera sa fiu a inceput sa dea rezultatecearta .Oricum nu renunta sa itzi spui punctul de vedere si poate cine stie ai sa si reusesti sa obtii un rezultat benefic tie...! Succes...DON'T GIVE UP!!disputa pupici
Kiki
Postat: Wednesday, January 24, 2007 12:08 PM


Nivel: TOP TEAM

Intrat: 2/14/2006
Postari: 36607
Locatia: In casuta cu pitici
aedon wrote:


...Oricum nu renunta sa itzi spui punctul de vedere si poate cine stie ai sa si reusesti sa obtii un rezultat benefic tie...! Succes...DON'T GIVE UP!!disputa pupici


Ei, lucrurile s-au mai schimbat fatza de aprilie anul trecut! Acum e altfel...probabil s-o fi saturat sa o cicalesc. Oricum, ma duc cu programul in dintzi - si de joaca, si de masa, medicamente daca e cazul, lista cu ce are voie sa faca, ce nu are voie sa faca...
O sun cu o zi inainte sa pregateasca totul, adica sa ia cristalul de pe masa si sa il duca pe balcon (ca fi-miu se distreaza cu el impingandu-l de pe masa), sa incuie toate solutiile de curatat, sa isi puna frate-miu carcasa de la unitate (ca de obicei tzine unitatea de la calculator fara carcasa, deci cu firele la vedere, si fi-miu e foarte interesat)...si diverse...
Rody
Postat: Wednesday, January 24, 2007 1:10 PM


Nivel: Senior

Intrat: 6/10/2006
Postari: 6198
Locatia: Peste tot si nicaieri...
Eu nu ma plang.Socra-mea o sa iese la pensie peste fix 2 luni.O vrea pe Elo la ea,macar 1 sapatamana pe luna.Se ocupa foarte bine de Elo.Chiar o pune sa doarma de la 21:00,cum ar fi normal pt un copil de varsta ei,nu ca mine.Daca nu vrea sa doarma o las in pace.Si in final doarme pe la miezul noptiras
aedon
Postat: Wednesday, January 24, 2007 3:13 PM


Nivel: Membru

Intrat: 1/15/2007
Postari: 35
Locatia: Bucuresti
pupici Bravo...
bereea
Postat: Thursday, March 29, 2007 6:48 PM


Nivel: RUBIN

Intrat: 3/29/2007
Postari: 22524
Din nefericire , bunicii fetitei mele stau departe de noi si ii vedem foarte rar.Parintii mei vorbesc destul de des cu ea la telefon si tot timpul ma roaga sa o trimit cateva luni acasa in Romania.Asta-vara am stat pentru 3 luni si i-au facut toate poftele si mofturile.Le este foarte dor de ea si m-au ajutat foarte mult cand le-am cerut ajutorul.
Ceilalti bunici ii vad mai reci , mai ales soacra-mea.Am rugat-o sa vina sa ma ajute cu Ale , dar a refuzat categoric.
kali
Postat: Sunday, July 6, 2008 5:01 PM


Nivel: MEMBRU FONDATOR

Intrat: 5/27/2006
Postari: 14200
Mi-am citit postarile din urma. Ce mare diferenta e intre ceea ce credeam ca va fi... asteptarile mele- si ceea ce e in realitate!

Chiar vroiam sa va intreb: cum e normal sa se intample?
Parintii trebuie sa sune bunicii si sa dea raportul... sa faca vizite cu copilul, planuri comune, sa incerce sa pastreze o relatie apropiata?
Sau: bunicii suna si se intereseaza de copil, initiativa petrecerii timpului lor liber cu copilul vine din partea lor... week-end-uri la bunici, activitati comune? Sau e fiecare cu familia si treaba lui?
Sunt constienta ca intr-o relatie normala bunici-nepoti totul vine de la sine, initiativa apartinand ambelor parti.

Ma framanta o problema in ultimul timp,legata de parintii mei si nu stiu daca nu cumva gresesc si eu intr-o masura- ma rog, mai mult greseala de perceptie... si nu stiu daca nu cumva tine si de mine ca totul sa fie asa cum mi-as dori.

Pe scurt: parintii mei, de multa vreme nu se mai intereseaza de Alexia. La modul ca nu dau telefoane, nu propun intalniri, nu fac vizite. Niciodata. Cand ma intalnesc cu ei deseori intreaba de ea... imi dau sfaturi daca le cer... cand o vad intamplator socializeaza- dar mai mult de atat, nu. Sunt constienta ca o iubesc, dar nu stiu in ce masura...
O bucata de vreme (scurta) a fost bine- sau asa am perceput eu-, apoi initiativa a fost exclusiv din partea noastra: vizite, program impreuna, solicitari pentru baby-sitting cand aveam nevoie- foaarte rar (in general nu mai mult de 1 noapte)... pana a inceput sa ma deranjeze situatia, sa simt ca relatia noastra e fortata astfel ca, treptat, am renuntat.
Am crezut ca vor incerca ei sa acopere 'lipsurile',ca vor simti singuri nevoia de mai mult dar se pare ca nu. Ba mai mult... niciodata nu au fost atenti la nevoile mele, la micile mele drame: legate de oboseala, izolare, greutati pe care le-am resimtit in cresterea copilului etc.- care au trecut, de altfel.

Pe mine, personal, nu ma (mai) deranjeaza. Problema o vad din punctul de vedere al Alexiei: ii iubeste foarte mult, simte nevoia de a-i vedea... si ma tem ca nu va avea vacante la bunici si nici rasfatzuri de care am avut noi parte in copilarie.
Din punctul asta de vedere- al bunicilor- o consider un copil sarac. Pe ai mei simt ca nu-i intereseaza sa se implice... socrii sunt prea departe pentru a fi o prezenta permanenta in viata ei...- si aici ar fi cateva de spus, dar nu asta e problema principala-

...Asa ca revin la intrebarea initiala: cum e ok sa fie?
TeosOf
Postat: Sunday, July 6, 2008 5:36 PM

Nivel: Senior

Intrat: 3/4/2008
Postari: 7332
Nu stiu cum e ok sa fie, dar am sa povestesc cum e la mine si pt mine asa e ok, dar asta nu inseamna ca generalizez.
Eu nu mi-am petrecut copilaria la bunici, caci am stat in aceeasi casa cu bunica din partea mamei. Cealalta bunica locuia la Sighisoara si parintii nu ma duceau acolo, decat daca mergeau si ei.
Acum, mama mea, deci bunica Isabellei, sta impreuna cu bunica mea, la coltul strazii mele, blocul meu se continua cu al ei. Chiar daca suntem atat de aproape nu ne vedem in fiecare zi, dar vorbim la telefon. Mama mea, ii face toate poftele Isabellei, dar chiar si asa, Isabelle nu e prea incantata sa petreaca mult timp cu ea si nici inainte nu era. O singura data am lasat-o pe Isabelle la mama, vreo 3 zile, pt ca a trebuit si eu si sotul sa plecam din tara pe neasteptate. Si o mai lasam, cand era mai mica, seara, cand ne duceam pe la vreo petrecere unde nu erau si copiii invitati. Dar trebuia sa ne intoarcem pe la ora O, caci Isabelle nu vroia sa doarma decat cu noi. Nu o puteam aduce pe mama mea la noi, caci mai e si bunica mea de care are grija.
Cu sfaturi nu m-a tocat la cap, ca stie ca nu suport. La curatenie mai ma ajuta cu spalatul geamurilor si cand mai suntem plecati in concediu. Si daca am nevoie de ceva de la piata, ma intreaba, aproape in fiecare dimineata, cand se duce sa-si faca cumparaturile.
Cealalta bunica, din partea sotzului, sta in jud. Neamt, la tara, si nu are conditiile de la bloc si chiar daca le-ar avea tot nu as fi de acord sa-si petreaca Isabelle vacanta acolo. Eu sunt putin mai distanta in relatiile cu ceilalti, chiar si cu rudele. Le ajut daca au nevoie, dar mai mult nu. Pot sa spun ca eu mi-am cam programat marile planuri ale vietii. Adica am vrut sa am copil/copii, dupa ce am terminat cu celelalte aspiratii, tocmai din cauza aceasta, ca sa ma ocup de el/ea asa cum imi place mie.
Cam asta este relatia copil-bunici la noi. Si din cauza ca eu nu stiu ce este aceea vacanta la tara, la bunici, nu-mi pare rau ca Isabelle nu-si petrece vacantele la bunici.
In schimb, sunt multumita ca nu trebuie sa fac sacrificii, mai ales materiale, ca sa pot sta cu ea.
Laura
Postat: Wednesday, July 9, 2008 8:43 PM

Nivel: Avansat

Intrat: 8/8/2006
Postari: 2347
kali wrote:

...Asa ca revin la intrebarea initiala: cum e ok sa fie?


Nici eu nu stiu cu certitudine cum ar trebui sa fie, dar stiu sigur ca la noi nu e bine deloc si asta ma doare destul de tare. Undeva exista o hiba uriasa...poate eu mi-am creat un standard la care bunicii nu au cum sa ajunga...sau poate bunicii sunt prea "prinsi" de alte activitati si nu pot "onora" pretentiile mele. Imi dau lacrimile uneori cand vad in parc bunici care duc carucioarele cu nepoti sau sunt de mana si discuta...la noi niciodata nu a fost astfel cry Cu toate acestea, Alex este un copil fericit pentru ca petrece foarte mult timp cu parintii lui si invata de la noi tot ce e mai frumos. Intotdeauna mi-am dorit ca educatia copilului meu sa fie facuta exclusiv de noi, deci daca se intampla sa gresim undeva, nu avem cui sa pasam vina.
marmita
Postat: Thursday, July 10, 2008 1:25 PM

Nivel: Avansat

Intrat: 9/11/2007
Postari: 1349
Nu stiu cum e ok sa fie, la noi parintii mei, mai bine zis tata sta cu Andra de la 8-16, cat sunt la servici, iar in week-end ma suna sa ma intrebe ce face, vine sa o ia la biserica duminica. Socrii la fel sunt innebuniti dupa ea, soacra mea e bolnavioara, asa ca merg eu cu fata la ea, iar socrul meu vine sa o vada daca cumva noi nu reusim sa ajungem la ei. Cand ma plimb cu fata pe afara si trecem prin dreptul balconului (toate 3 familii stam in acelasi cartier) tipa la ei: jiji (tata), maia sau taia, maia, adi (cumnatul) si cand ies acestia la balcon topaie de bucurie cand ii vede. Ma topesc cand o vad asa, si chiar daca stiu ca ai mei o lasa sa faca ce vrea (in special tata, dupa care fiica mea e innebunita) nu as renunta la vizite. Si apoi am noroc ca Andra ma asculta cand ii zic ca nu are voie sa faca un lucru pe care bunicii o lasau sa il faca. Nu e nevoie de multa munca sa repar ceea ce bunicii strica. Tata imi urmeaza instructiunile in ceea ce priveste programul de masa, de somn, de joaca. Pot pleca linistita chiar si o saptamana, stiu ca pe maini bune, daca i se pare ca are ceva, merge cu ea la medic, nu ma asteapta pe mine, ii administreaza corect tratamentul, chiar daca nu mereu e cooperanta Andra.
Deci eu sunt mai mult decat recunoscatoare ambilor bunici ca traiesc si ca imi iubesc copilul.
shirel
Postat: Thursday, July 10, 2008 1:38 PM

Nivel: SMARALD

Intrat: 7/22/2007
Postari: 11718
Locatia: israel
Eu fiind crescuta fara bunici,tot timpul
eram geloasa si ma durea faptul ca toate
prietenele mele pleaca la bunicii in vacante si eu nu,asa ca m-am hotarit ca copii mei sa nu aiba acelasi soarta ca a mea.
La noi un sfisit de saptamina noi plecam la
bunici,in acealalta saptamina bunicii vin
la noi.Cu strabunica fiindca ei sint mai in virsta in fiecare joi sintem prezenti la ea.asta mi-am impus-o cu forta ca ei sa
se obisnuiasca.Sa-i vedeti acuma daca nu
venim o joi ,ce telefoane ne dau.
Pe maica mea am adus-o la mine asa ca toata ziua o vede pe Eden,se joaca impreuna si daca am nevoie pot sa plec de acasa maxim 4-5 ore si ea are grija de Eden.Soacra-mea tot timpul spune sa o las la ea sa doarma dar inca nu am facut-o
niciodata,si chiar trebuie sa incerc sa se obisnuiasca.Doamne fereste nu am probleme
cu bunicii si tare ma simpt fericita cind o vad pe Eden bucuroasa alaturi de bunicii
ei!coeur coeur
Lilly of the valley
Postat: Thursday, July 10, 2008 4:38 PM


Nivel: SMARALD

Intrat: 3/23/2007
Postari: 12042
acum depinde ce-si doreste fiecare.
Andrei a crescut cu parintii mei in aceeasi casa/curte. Sunt topiti dupa el. Daca Andrei nu merge la ei 1 data / saptamana suna in disperare. Eu am taiat usor macaroana din cauza rasfatului excesiv. In schimb in ceea ce o priveste pe Leea e totul mai mult impus de circumstante (trebuie sa mai si muncim). O iubesc nespus, dar nu mai au, probabil, nici suficienta rabdare si nici binedispunere pentru a ingriji/educa un copil mic. Si avand in vedere rasfatul aplicat lui Andrei, preferam lucrurile sa fie asa ... distante desi mi-am dorit enorm ca bunicii sa aiba un rol in cresterea/educarea copiilor.
despre socri nu pot spune mare lucru, sunt in alt judet, la tara. sincer eu nu vad copiii mei crescand la tara din diferite considerente, chiar daca eu mi-am petrecut o parte insemnata a copilariei la bunici, la tara. s-au schimbat multe si la tara. bunicii din partea tatalui ii vizitam destul de des, mai vin si ei pe la noi.
se vad, se iubesc si atatcoeur
Kiki
Postat: Thursday, July 10, 2008 7:18 PM


Nivel: TOP TEAM

Intrat: 2/14/2006
Postari: 36607
Locatia: In casuta cu pitici
La noi lucrurile stau cam asa: din 4-5 week end-uri cate are o luna cred ca 1 sau 2 maxim le petrece Dav cu mine, restul la parintii mei. Daca pana marti nu am sunat sa intreb ce fac ei in week end, pai pana vineir ma streseaza continuu: il aduc pe Dav, cand? sambata? , a nu, mai bine de vineri, de ce sa mi-l aduci de sambata?; dar stii, vino si duminica mai spre seara, nu asa dimineata, sau daca vii dimineata nu plecati cu baiatu' pana seara, da? Si tot asa.

Fereasca sfantu' sa nu am un motiv bun sa nu il duc pe Dav la ei in week end ca e jale. Ii fac toate poftele, ceea ce ma streseaza intr-un anume fel, dar sunt multumita, ca vad ca-l adora, ca se simt ei bine facandu-i toate poftele.

Acum de exemplu, Dav e la mare cu bunicii si si-a facut al meu rasfatzat tabieturi...dimineata dat cu masinutza, trenuletzul si ratza, la fel si seara inainte de nani... 12 lei fiecare tura * 2 ori pe zi ... dar daca vrea baiatu'...plange sa stii daca nu il dau...banghead banghead

Acum 2 luni i-a luat mama o pereche de sandale, acum o luna, fratele meu i-a luat doua perechi...week end-ul trecut, merge fi-miu cu mama la cumparaturi se pune in fund in magazinul de incaltaminte, isi da sandalele jos (care nu aveau nimic), se uita la vanzatoare si ii cere sandale. Bineinteles ca mama ii cumpara.

Tata e deja innebunit: o tricicleta, o bicicleta si acum o motoreta. Ce daca mai are acasa o masina, o motoreta si o tricicleta...sa aiba si la ei, pe week end...banghead banghead banghead

Si nu e vorba numai de cumparat, ca sentimentele unui copil nu se cumpara, il plimba, ies cu el in parc, il duc peste tot unde se duc, il invata poezii, se joaca cu el.

Cu bunicii ceilalti lucrurile stau putin altfel... Socrul e topit dupa el, dar il vede rar. Ii cumpara diverse, poate pt linistea lui. Ne suna, ne intreaba de el, dar rar. la fel de rar il viziteaza, dar te trezesti cu el la usa: ce face nepotu'? uite i-am adus fructe, sau jucarii, sau bani sa ii iei tu ce vrea. Se joaca cu el daca il ducem la el la curte, dar cam atat...

Soacra-mea, daca e departe, nu l-a vazut decat de doua ori. O data l-am lasat cu ea pentru 2 ore si l-am gasit plangand langa frigider...ii era foame. maseluta In rest, cadouri, telefoane putine si atat.

Nu stiu care e cea mai buna relatie cu bunicii, important e ca Dav sa fie fericit. Si vad ca e. majoreta

katy_lumika
Postat: Thursday, July 10, 2008 7:29 PM


Nivel: Senior

Intrat: 1/14/2008
Postari: 5944
Locatia: Constanta
Azi Maya a primit o piatra...as fi preferat sa o primeasca cand putea bunicul ei sa se miste, sa rada impreuna, sa ii spuna o poveste, sa se joace cu ea...
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed