Atacurile de panica

Options Atacurile de panica
Subiectul anterior · Subiectul urmator
Anaida
Postat: Thursday, March 23, 2006 2:52 PM

Nivel: Avansat

Intrat: 2/12/2006
Postari: 1855



Atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii, autolimitata in timp. Durata sa este de aproximativ 20 de minute, de la debut si pana la scaderea in intensitate a simptomelor.

In cursul atacului de panica, frica sau disconfortul sunt insotite de cel putin patru dintre urmatoarele simptome, care apar de o maniera abrupta si ating intensitatea maxima in mai putin de 10 minute :
-batai puternice, neregulate si rapide ale inimii
-senzatie de dificultate si incapacitate de a respira
-senzatie de sufocare
-durere sau disconfort toracic
-transpiratii
-tremuraturi, contractii localizate ale muschilor
-greata sau jena abdominala
-frisoane sau valuri de caldura

Paroxisme ale anxietatii pot aparea in oricare dintre tulburarile anxioase, fie ca ele sunt fobii, tulburare obsesiv-compulsiva sau tulburare anxioasa generalizata, dar nu sunt caracteristice.

Doar tulburarea de panica evolueaza cu atacuri de panica repetate, dintre care cel putin unul este urmat, timp de minimum o luna, de unul sau mai multe dintre urmatoarele simptome :
frica persistenta ca vor urma si alte atacuri
ingrijorari privind implicatiile sau consecintele atacului (ex. pierderea controlului, un infarct miocardic, evolutia spre o boala psihica grava)
o modificare semnificativa a comportamentului in legatura cu atacurile (evitarea situatiilor in care s-au produs atacuri de panica, masuri de asigurare de ex. nu merge neinsotit pe strada, consulta repetat medicul etc.).

Legatura de cauzalitate intre stress si atacurile de panica a fost dovedita stiintific. Teoretic orice persoana are un "prag" dincolo de care stress-ul poate declansa un atac de panica dar el este diferit de la individ la individ. Vulnerabilitatea individuala la stress poate situa pragul de panica mai jos - ceea ce inseamna ca un nivel de stress mai mic poate declasa un atac de panica - sau mai sus, persoana fiind mai putin predispusa la paroxisme de anxietate.

Vulnerabilitatea crescuta este atribuita prezentei unor factori de risc de natura genetica, biologica sau psihologica.

Factorii de risc biologici sunt reprezentati de modificari in metabolismul unor substante din creier, ca de exemplu serotonina. Aceste modificari pot fi influentate prin tratamente medicamentoase, care restabilesc balanta metabolica.

Factorii de risc psihologici se refera la evenimente stressante majore, recente sau datand din perioada dezvoltarii psiho-afective (decesul cuiva apropiat, separare, abandon, pierderea slujbei etc.). Pana la 80% dintre pacienti pot identifica un astfel de eveniment intr-un interval de 6 luni, premergator debutului tulburarii de panica.

Concluzia este ca tulburarea de panica poate aparea la indivizi cu vulnerabilitate crescuta in conditii de stress.

Stress-ul cotidian poate avea un efect cumulativ, nesesizat adesea de persoanele care sufera atacuri de panica. Asteptarea tuturor este ca atacul de panica sa apara dupa stressul major si nu la distanta in timp (ex. 6 luni). Consecinta este ca simptomele fizice mentionate mai sus conduc mai degraba la ideea ca ar fi vorba de o boala fizica si persoana se investigheaza la internist, la cardiolog si nu sunt putini cei care ajung la camerele de garda ale spitalelor in atac de panica, convinsi ca vor face un atac de cord. Trec cel putin luni de zile, uneori ani, pana cand persoanele in cuza primesc un ajutor specializat, de la un psihiatru sau psiholog. Exemplele sunt multiple : poarta medicamente in geanta, ia calciu pentru ca, foarte frecvent atacul de panica este atribuit, in mod eronat , unei scaderi a calcemiei, merge pe strada insotit, nu pleaca la drumuri lungi pentru a avea acces oricand la un serviciu de urgenta etc..

Aceste strategii reusesc sa scada anxietatea pe termen scurt dar pe termen lung ele sunt contraproductive: limiteaza enorm viata individului, ajung sa intretina atacurile de panica si in timp, nici nu mai au efectul scontat.

Optiunile terapeutice in tulburarea de panica sunt:
-medicamente
-psihoterapie comportamental-cognitiva.

Pacientului i se prezinta optiunile terapeutice cu avantajele si dezavantajele lor iar decizia finala ii apartine.

Abordarea cognitiv-comportamentala se bazeaza pe colaborarea dintre psihoterapeut si pacient in atingerea obiectivelor terapeutice. Ea poate fi intensiva (cateva sedinte pe saptamana cu durata variabila in functie de obiectivul propus) sau standard (sedinte saptamanale cu durata cuprinsa intre 45 min si o ora), ambele completate de teme pentru acasa. Rolul temelor pentru acasa este acela de a asigura continuitatea efectului intre sedinte si consolidarea rezultatelor obtinute.

Partea cognitiva are o componenta de psihoeducatie in care i se explica pacientului mecanismele de declansare si intretinere a anxietatii, o componenta de restructurare cognitiva in care este abordata perceptia distorsionata a "pericolului" si o parte de antrenament in rezolvarea problemelor care se adreseaza surselor de stress din viata acestuia. In finalul terapiei se discuta strategiile de prevenire a recaderilor.

Partea comportamentala se adreseaza strategiilor contraproductive pe termen lung care perpetueaza tulburarea de panica (evitarea si masurile de asigurare). Tehnica principala este expunerea la situatiile pe care pacientul le evita, fara a lua masurile de asigurare obisnuite, pana cand anxietatea scade. In timp, prin repetarea expunerii, anxietatea dispare.

Durata terapiei este variabila in functie de vechimea tulburarii si complicatiile ei.

autor:
dr. Molfea Camelia
Miri
Postat: Friday, April 14, 2006 9:20 PM


Nivel: SAFIR

Intrat: 2/26/2006
Postari: 16505
Locatia: pe o margine de lume...
Am o colega care a suferit de atacuri de panica ,numai ca nu vroia in ruptul capului sa accepte acest diagnostic.A fost internata de nenumarate ori,i s-au facut teste,a stat in concediu medical foarte mult...
Cea mai tragica consecinta a bolii ei a fost faptul ca si-a neglijat,neintentionat, familia(sotul si cei doi copii micuti),iar dupa doi ani de internari in spital si cautatul acului in carul cu fan sotul divorteaza si cere si unul din copii.Acest lucru l-am aflat chiar zilele trecute si mi-am amintit cum,cu un an in urma,o alta colega mai in virsta ,i-a spus sa aibe grija de sot,ca o sa se sature, si de copii si sa nu-si mai caute boli care nu exista...
Ce rau imi pare ca se adeveresc vorbele ei...
Utilizatori in acelasi subiect
NU poti posta subiecte noi in acest forum.
NU poti raspunde la subiecte in acest forum.
NU poti sterge postari in acest forum.
Nu poti edita postari in acest forum.
Nu poti crea sondaje in acest forum.
Nu poti vota in sondaj in acest forum.
Printeaza subiectul
RSS Feed